3,074 matches
-
Paris, în 1909, La cellule nerveuse, cu observații detaliate, mereu actuale prin adevărul observațiilor făcute asupra reactivității degenerative și regenerative a celulelor nervoase în relația cu factorii de diverse naturi intra și extraorganice. O preocupare deosebită a manifestat față de etiologia enzimatică, substratul biochimic în general al dereglajelor neurologice, a bolilor specifice. Neuronofagia îi aparține, ca și boala Marinescu - Sjögren, la descrierea căreia a lucrat cu șt. Drăgănescu și D. Vasiliu. Contribuția lui G. Marinescu în neurohistochimie vizează repartiția spațială a enzimelor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
gradientul electric realizat de atragerea sarcinilor ionice pozitive extracelulare de către cele negative intracelulare reprezentate de anioni nedifuzibili ai proteinelor celulare și ionii de Cl-; permeabilitatea selectivă a canalelor ionice cu rol de pori membranari cu poartă sau fără poartă; activitatea enzimatică a ATP-azei (Na+-K+) membranare ca pompă activă de transport a 3 ioni de Na+ în afara celulei și a 2 ioni de K+ în interiorul acesteia pentru fiecare moleculă de ATP folosită la activarea pompei (fig. 22). Spre deosebire de ATP-aza (Na+-K
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
5.1.3. Stocarea substanțelor mediatoare Stocarea substanțelor sintetizate sau recaptate în teritoriul presinaptic se realizează fie în citoplasmă, fie în veziculele butonului sinaptic. - Fracția citoplasmatică include moleculele recent sintetizate sau recaptate. Ea reprezintă compartimentul labil, expus în permanență proceselor enzimatice de degradare și refacere rapidă de la nivelul butonului terminal. Cantitativ, fracția citoplasmatică a neurotransmițătorului reprezintă mult mai puțin decât fracția veziculară. Deși nu depășește 1% din conținutul în substanță mediatoare a veziculelor, această fracție deține un rol important în procesul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediatorului în fanta sinaptică. - Fracția veziculară reprezintă compartimentul stabil al neurotransmițătorului din butonul terminal. Veziculele au proprietatea de a concentra neurotransmițătorul, datorită unui dispozitiv membranar de pompaj prin schimb ionic (fig. 36). Fracția veziculară odată constituită este protejată de degradarea enzimatică de către peretele membranar. Constituenții membranei veziculare se formează în reticulul endoplasmatic, de unde trec apoi în diferite compartimente ale aparatului Golgi. Veziculele provenind din corpul celular migrează de-a lungul axonului, prin transport anterograd, încărcându-se cu substanță mediatoare. Ajunse în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mediatoare eliberată ajunge la situsurile receptoare. Inactivarea se realizează fie cu ajutorul enzimelor specifice mediatorului respectiv, fie prin recaptare. Fanta sinaptică este bogată în colinesterază în cazul sinapselor colinergice pentru a asigura inactivarea rapidă a acetilcolinei. În celelalte teritorii sinaptice, degradarea enzimatică a neurotransmițătorului deține un rol secundar, în raport cu recaptarea. Aceasta din urmă constă în procesul activ de pompaj din fanta sinaptică în terminațiile neuronale pentru a diminua concentrația mediatorului și a o adapta la necesitățile transmiterii mesajului neuronal presinaptic în teritoriul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ionotropi, care fac parte din structura canalului ionic, realizând răspunsuri electrice postsinaptice de scurtă durată (de ordinul milisecundelor), receptorii metabotropi influențează mai lent (în secunde sau minute) permeabilitatea ionică prin intermediul unuia din mesagerii secunzi, ca urmare a activării unui sistem enzimatic. Primii asigură răspunsurile prompte și de scurtă durată, cum sunt cele reflexe sau comportamentale, iar cei din urmă servesc la modularea excitabilității sinaptice interneuronale, indispensabilă comportamentului adecvat, memorizării, învățării etc. În general, receptorul și nu neurotransmițătorul este cel care determină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fenomenul de cuplare a excitației cu contracția, în mușchiul cardiac. Cuplajul cu proteina G este specific majorității receptorilor metabotropi. Ca și receptorii, proteina G este o structură membranară activă ce leagă nucleotidele guanilice (GDP, GTP), în vederea activării sau inhibării efectorilor enzimatici de pe fața internă a membranei, ca generatori de mesageri secunzi. Până în prezent s-au descris cinci proteine G. Acestea sunt: proteina Gs-stimulatoare a adenilciclazei, Gi-inhibitorie a adenilciclazei, Gq-activatoare a fosfolipazei C, Gt-transducina, activatoare a fosfodiesterazei GMP dependente și Go-diferită de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hidroliza GTP și stoparea imediată a activității efectorului. O singură proteină G activată poate activa mai mulți efectori (cazul noradrenalinei), mai mulți receptori pot interveni asupra aceleiași proteine G (cazul acetilcolinei) sau două proteine G pot acționa asupra aceluiași efector enzimatic (cazul adenilciclazei). De precizat că mecanismul de transducție prin proteine G depășește cadrul limitat al neurotransmiterii sinaptice și se integrează în procesele generale ale fiziologiei celulare. I.5.1.9. Manifestări electrochimice postsinaptice Ca urmare a activării directe sau indirecte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și enzimele necesare sintezei mediatorului; - stimularea neuronului presinaptic să determine eliberarea mediatorului chimic; - să existe receptori postsinaptici cu afinitate pentru substanța mediatoare; - aplicarea substanței respective în teritoriul postsinaptic să antreneze același efect ca stimularea directă a acestuia; - să existe mecanismul enzimatic de inactivare rapidă a neurotransmițătorului în teritoriul sinaptic; - antagoniștii specifici să blocheze acțiunea sinaptică a substanței mediatoare. Referitor la coexistența mediatorilor chimici în aceeași articulație sinaptică cu cotransmițătorii respectivi, este de precizat că, în cortexul cerebral, măduvă și punte, acetilcolina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
terminațiilor nervoase colinergice crește influxul de calciu în butonii sinaptici, determinând concentrarea intracelulară a acestuia și fixarea pe membrana veziculelor, urmată de fuziunea lor cu teritoriul membranar presinaptic în vederea eliberării prin exocitoză. După eliberare, acetilcolina este rapid inactivată prin distrugere enzimatică de către acetilcolinesterază (AChE), ca urmare a scindării în acid acetic și colină. Aceasta este recaptată de către butonul sinaptic în vederea refacerii stocului necesar biosintezei locale de acetilcolină. Fiecare moleculă de enzimă inactivează 5 000 de molecule de acetilcolină. Hidroliza rapidă a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
postsinaptic în unele din organele efectoare periferice prevăzute cu funcții vegetative (cord, vase, rinichi, splină, tub digestiv, vezică, uter, piele etc.), în timp ce receptorii 2-adrenergici se găsesc atât presinaptic, cât și postjoncțional. La nivelul cerebro-spinal, numeroase grupe neuronale conțin atât echipamentul enzimatic necesar sintezei de catecolamine, cât și de receptori specifici indispensabili producerii efectelor biologice ale acestora. Acțiunile fizio-farmacologice ale catecolaminelor diferă în funcție de tipul receptorilor afectați. Spre deosebire de receptorii -adrenergici stimulați specific de către fenilefrină și antagonizați de prazosin, receptorii -adrenergici sunt activați de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și adrenalinei. Este realizată în fanta sinaptică de către monoaminoxidază (MAO) și de catecol-O-metiltransferază (COMT). Ambele catecolamine sunt supuse într-un prim moment ortometilării cu ajutorul COMT, pentru ca, apoi, să fie degradate de către MAO în 3-metoxi-4-hidroxifenilglicol și acid vanilmandelic (AVM). În afara inactivării enzimatice, îndepărtarea noradrenalinei și adrenalinei din fanta sinaptică este realizată și prin procesul fizico-chimic de captare și precaptare presinaptică. În afara receptorilor adrenergici propriu-ziși există o altă categorie de receptori catecolaminergici cu structură, distribuție și reactivitate specifice pentru dopamină. Aceasta îndeplinește rol
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și doar 2% reprezintă componenta neuromediatoare. Aceasta este suficientă totuși pentru a asigura transmiterea chimică a impulsurilor nervoase serotoninergice centrale și periferice. Reglarea biosintezei se realizează la nivelul primei sale etape, reprezentată de transportul membranar al triptofanului și de transformarea enzimatică a acestuia în 5-hidroxitriptofan. Creșterea triptofanului circulant se însoțește de creșterea conținutului neuronal în serotonină. Activitatea transportului membranar suferă variații circadiene sub influența unor hormoni corticoizi, cu răsunet corespunzător asupra biosintezei neuronale de serotonină. Stocarea serotoninei are loc sub formă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la altul, în funcție de specie. La iepure se găsesc cele mai mari cantități (1-5 g/ml sânge), iar la câine cele mai mici (0,001-0,04 g/ml sânge). Pisica, cobaiul și omul prezintă valori intermediare. Biosinteza histaminei se realizează pe cale enzimatică într-o singură treaptă reprezentată de decarboxilarea histidinei cu ajutorul histidin-decarboxilazei (fig. 54). Ea are loc atât la nivelul mastocitelor, plachetelor și leucocitelor bazofile, cât și în neuronii histaminergici ai sistemului nervos central. Ca și în cazul altor decarboxilaze, histidin-decarboxilaza acționează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în neuronii monoaminergici, contribuind la modularea în sens inhibitor a sensibilității nociceptive. Extranevraxial, enkefalinele au fost detectate la nivelul ganglionilor simpatici, tubului digestiv, glandei medulosuprarenale și retinei. Endorfinele. Derivă dintr-un fragment al precursorului comun denumit beta-lipotropină. Acesta este scindat enzimatic în beta-endorfinele beta (cu 31 aminoacizi), gamma (27 aminoacizi), alfa (16 aminoacizi) și delta (17 aminoacizi). Spre deosebire de enkefaline, endorfinele prezintă o localizare mai limitată. Ele predomină în hipotalamusul medio-bazal și lobul anterior al hipofizei cu rol inhibitor asupra reacțiilor neuroendocrine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Ele predomină în hipotalamusul medio-bazal și lobul anterior al hipofizei cu rol inhibitor asupra reacțiilor neuroendocrine produse de stres. Dinorfinele A (17 aminoacizi) și B (13 aminoacizi). Reprezintă cea de-a treia categorie de peptide opioide endogene rezultate din clivarea enzimatică a prodinorfinei. Ele au distribuție centrală difuză, similară cu a enkefalinelor, excepție făcând doar prezența în cantități mai mari la nivelul complexului hipotalamo-retrohipofizar. Acțiunile inhibitorii sinaptice ale peptidelor opioide au la bază participarea a cel puțin cinci tipuri de receptori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
opioide participă la realizarea analgeziei și inhibarea reacțiilor neuro-endocrino-metabolice produse de stres. Ca factori antistres, beta-endorfinele acționează în mod predominant la nivel hipotalamo-hipofizar, în timp ce enkefalinele sunt active la nivelul căilor simpatico-adrenergice cerebrospinale și periferice (medulosuprarenali). Inactivarea peptidelor opioide se realizează enzimatic, cu ajutorul endopeptidazelor de tipul enkefalinazei, aminopeptidazei A și a peptidil-dipeptidazei A. Peptidele neopioide. Sunt reprezentate de o gamă variată de neuropeptide care îndeplinesc roluri diferite fie de neurotransmițători sinaptici sau cotransmițători, fie de neuromodulatori sau hormoni locali. Una din primele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale excitabilității neuronale centrale și periferice. I.6.9.1. Monoxidul de azot (NO). Identificat inițial cu factorul endotelial de relaxare (EDRF), este sintetizat la nivel neuronal din L-arginină în prezența enzimei nitroxid sintetaza calciu-calmodulin-dependentă și a NADPH. Cascada enzimatică formatoare se însoțește de eliberarea concomitentă de citrulină și activarea guanilatciclazei formatoare de ciclic GMP (fig. 57). Cuplul NO-cGMP îndeplinește rol atât de sistem de transducție a semnalelor inter- și intracelulare, realizând funcții atât de substanță neurotransmițătoare, cât și de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dilatator arteriolar și constrictor venos, dublat de o marcată acțiune permeabilizantă a capilarelor. La rândul său, serotonina provoacă vasoconstricție în teritoriul splanhnic și vasodilatație cutanată, însoțită de veno-constricție, mai ales în sindromul carcinoid. Plasmakininele (bradikinina și kalidina) - rezultate din activarea enzimatică a proceselor kininoformatoare locale - produc, ca și cataboliții acizi, vasodilatație arteriolocapilară și creșterea permeabilității capilare la nivelul organelor în stare de hiperactivitate. Echilibrul dintre formarea și inactivarea kininelor plasmatice pare a fi implicat în menținerea tonusului capilar general. Spre deosebire de plasmakinine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
neuro-hormonal complex, atriopeptinul contribuie la scăderea presiunii sanguine (fig. 86). La rândul său, sistemul renină-angiotensină participă pe căi multiple la integrarea reacțiilor neuroumorale ale autoreglării presiunii sanguine. Diversele reacții simpatico-adrenergice activând secreția reninei de la nivelul aparatului juxtaglomerular renal stimulează cascada enzimatică formatoare de angiotensină II activă atât pe cale directă cardiovasculară, cât și indirect pe căi nervoase centrale, hormonale și renale la reglarea hidro-salină de lungă durată (fig. 87). Odată eliberată, renina ca enzimă, transformă angiotensinogenul hepatic în angiotensină I care este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
utilizate la nivelul țesuturilor și organelor în scop plastic, energetic și funcțional. Pentru a asigura nevoile energetice și plastice ale materiei vii, nutriția cuprinde patru procese complexe (motilitate, secreție, digestie, absorbție) legate de aport (alimentația), de descompunere mecanică și chimică (enzimatică) a alimentelor în monomeri cu greutate moleculară mică, capabili de a pătrunde prin absorbție în mediul intern (digestia) și de trecere și transport al acestora la organele beneficiare. Digestia propriu-zisă se efectuează în mod diferit în seria animală. La unicelulare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
capabili de a pătrunde prin absorbție în mediul intern (digestia) și de trecere și transport al acestora la organele beneficiare. Digestia propriu-zisă se efectuează în mod diferit în seria animală. La unicelulare are loc intracelular, în vacuolele digestive, cu ajutorul echipamentului enzimatic lizozomal; substanțele preluate din mediul extern prin fagocitoză (ingerarea de particule) și prin pinocitoză (ingerarea de substanțe solvite) sunt astfel descompuse până la substanțe elementare, care trec prin membrana vacuolară pentru a fi orientate spre locul de întrebuințare. La pluricelulare, digestia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prin epiteliul intestinal activ în vederea pătrunderii lor în mediile interne. La om, etapele amintite fiind bine reprezentate, digestia constă din înlănțuirea unor complicate procese chimice precedate de fenomene mecanice de micșorare a particulelor alimentare ingerate. Omul fiind omnivor, acțiunea catalitică enzimatică este întărită de mediul lichidian din etajul respectiv al tubului digestiv. Digestia începe în gură, unde alimentele suferă primele transformări mecanice și chimice. Digestia bucală este dominată de procesele mecanice voluntare ale masticației, prin care alimentele ingerate sunt fărâmițate și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanice și chimice. Digestia bucală este dominată de procesele mecanice voluntare ale masticației, prin care alimentele ingerate sunt fărâmițate și amestecate cu salivă; acest act complex motor, conștient, necesită intervenția atât a scoarței cerebrale, cât și a căilor neuromusculare. Procesele enzimatice sunt sărac reprezentate; ptialina, alfa-amilaza salivară acționează la pH neutru și numai asupra amidonului fiert sau copt, descompunându-l în lanțuri scurte de 2-3 monozaharide. Din momentul în care bolul alimentar trece prin pasajul faringo-esofagian, controlul conștient al digestiei se
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ale cărei efecte încetează la scurt timp după pătrunderea alimentelor în mediul gastric acid. La sugar, în stomac este asigurată și digestia parțială a laptelui. Digestia în intestinul subțire are loc mai ales în prima jumătate a acestuia, prin bogăția enzimatică oferită de sucul intestinal și de cel pancreatic, în prezența bilei, asigurând completa descompunere a alimentelor și crearea posibilității de străbatere a mucoasei de către acestea spre mediul intern al organismului. În acest sens, digestia în intestinul subțire este esențială și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]