KorAP: Find »[drukola/base=eon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...30 >

742 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

Începutul) și Adevărul. Din Nous apar Logosul și Viața, aceștia la rîndul lor dau naștere ultimei sizigii a ogdoadei, Anthropos și Ecclesia. Acum Logosul și Viața generează și Decada, iar Anthropos și Ecclesia - Dodecada, ridicînd la treizeci numărul eonilor. Ultimul eon al Dodecadei este Sophia-Înțelepciunea; din motive, după cum vom vedea, diferite de la sistem la sistem, dar care pot fi definite și ca delir autoerotic și ca Încălcare a legilor Pleromei, Sophia cade pradă patimii. Ea este salvată prin intervenția eonului Limită

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Ultimul eon al Dodecadei este Sophia-Înțelepciunea; din motive, după cum vom vedea, diferite de la sistem la sistem, dar care pot fi definite și ca delir autoerotic și ca Încălcare a legilor Pleromei, Sophia cade pradă patimii. Ea este salvată prin intervenția eonului Limită (Horos) sau Cruce, care este Salvatorul, și reintegrată astfel În Pleroma. Corespondentul ei rău, numit Ahamot, rămîne În afara Pleromei și dă naștere Demiurgului lumii de aici de jos, care este Dumnezeul Vechiului Testament. Demiurgul nu-și cunoaște originea și

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
prouneikos În grecește ar fi Însă „indisciplinat, needucat” (din pro + neikos). Pasquier mai indică drept posibilă și o a doua etimologie (pro + eneiko: „purtător, cel care duce o povară”), care ar sublinia mobilitatea celei numite Prounikos, În opoziție cu nemișcarea eonilor Pleromei. Deoarece, În cazul acesta, primul sens al lui prouneikos ar fi de „hamal”, Marvin W. Mayer are cu siguranță dreptate atunci cînd face observația că numele este un calambur, construit pe un dublu Înțeles, și că se poate traduce

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
universului (ad inferiores partes), știind, și deplîngînd totodată acest lucru, că Tatăl nu-i aprobă fapta (sine bona voluntate patris) - care este, prin urmare, nelegiuită. Aici devine necesară o paranteză. Sophia, oricît de periferică ar fi poziția ei În Plinătatea eonilor, rămîne o ființă spirituală; mai mult decît atît, ea este exclusiv spirituală. O caracteristică a sistemelor pe care Jonas și alți specialiști le-au numit verticale sau alexandrine este că originea celor inferioare trebuie să fie căutată pe o treaptă

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Oarecum diferit este scenariul În cadrul doctrinei pe care Irineu o atribuie ofiților (din grecescul ophis, „șarpe”) et alii. Sophia este o „putere de stînga”, a cărei existență decurge dintr-un accident petrecut În zonele superioare ale Pleromei. Mama celor Vii, eonul al treilea de sus, nu reușește să rețină În sine Întreaga masă de Lumină fertilă care emană de la Tatăl universal și de la Fiul lui17. O parte din această sămînță luminoasă se prelinge pe șoldul ei stîng, dînd naștere Sophiei, cunoscută

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
aceea, ca să se răzbune, trebuie să-i determine răstignirea. Expresia clasică a mitului Sophiei aparține variantelor valentiniene ale mitului 29. Cu riscul de a repeta unele lucruri, le vom examina una cîte una. Potrivit versiunii lui Irineu, Sophia este ultimul eon al Dodecadei. Deși are un soț, pe Theletos, ea acționează de una singură; de aceea păcatul și patima ei, În aparență erotice, sînt mai degrabă rezultatul nesăbuirii sale30. Cuprinsă de dorința de a-l cunoaște pe Tatăl ascuns, Sophia Încearcă

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
de aceea păcatul și patima ei, În aparență erotice, sînt mai degrabă rezultatul nesăbuirii sale30. Cuprinsă de dorința de a-l cunoaște pe Tatăl ascuns, Sophia Încearcă să urce pînă la el, fiind Însă oprită de Horos - Limita care separă eonii superiori de cei din straturile de jos. Intenția (enthymesis) și Patima Sophiei se prefac Într-un produs mizer, pe care ea Îl zămislește de una singură, un produs a cărui neașteptată Întrupare Îi provoacă mamei Suferința, Zbuciumul, Stupoarea și Îndoiala

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
un produs a cărui neașteptată Întrupare Îi provoacă mamei Suferința, Zbuciumul, Stupoarea și Îndoiala. Această Tetradă a relelor, a căror identitate este stabilită altundeva mai precis drept Ignoranța, Durerea, Neliniștea și Stupoarea 31, se află la originea materiei. Prin intervenția eonilor, Sophia este expurgată de Intenție și de Patimă, care rămîn În afara Pleromei, În vreme ce Sophia este readusă printre semenii ei32. Intenția-Patimă, numită Ahamot, Încearcă zadarnic să pătrundă În Pleromă, la ale cărei lumini rîvnește, deoarece chiar inferioară fiind, mai păstrează totuși

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
În pustiu, iar alteori, gîndind la lumina care o părăsise, se mai Întrema și rîdea, apoi se Întrista din nou”34. O altă versiune a mitului, mai puțin elaborată, ne este relatată de Ipolit 35: Sophia este cel mai tînăr eon din Pleromă (al douăzeci și optulea). Ea se Înalță către Tatăl și vede că acesta a zămislit de unul singur. Vrea să-l imite, neștiind că puterile ei sînt mult mai mici decît ale Celui Nenăscut. De aceea, rezultatul cutezanței

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
imite, neștiind că puterile ei sînt mult mai mici decît ale Celui Nenăscut. De aceea, rezultatul cutezanței sale este „o substanță lipsită de formă și de perfecție”36, un avorton (ektroma), la vederea căruia Mama și Întreaga Pleromă suferă 37. Eonul Limită-Cruce (Horos-Stauros) este emis de Tatăl pentru a o alunga pe Sophia din Pleromă 38. Părăsită afară, Sophia cade pradă unei patimi Împătrite: Neliniște, Durere, Confuzie și Rugă (Deesis), aceasta din urmă fiind pozitivă și reprezentînd echivalentul Conversiunii din textul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
este emis de Tatăl pentru a o alunga pe Sophia din Pleromă 38. Părăsită afară, Sophia cade pradă unei patimi Împătrite: Neliniște, Durere, Confuzie și Rugă (Deesis), aceasta din urmă fiind pozitivă și reprezentînd echivalentul Conversiunii din textul lui Irineu. Eonul Rod (Karpos), emis laolaltă de Întreaga Pleromă, vine s-o elibereze pe Sophia de pasiuni, care sînt transformate În substanțe: Neliniștea devine substanță psihică, din care este compus Demiurgul, numită și „de stînga”; Durerea devine substanță hylică sau materială; Confuzia

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
și conversiunea (metanoia) Sophiei constituie miezul primelor două cărți din PS, care dau o versiune sui generis a căderii ei. De la Început, Pistis-Sophia se află instalată În afara Pleromei alcătuite din douăzeci și patru de emanații (probolai) de Lumină, Însă deasupra celor doisprezece eoni ai marelui tiran Adamas, respectiv a celor douăsprezece semne zodiacale 43. Dar Arhonții nu sînt singurii care o urăsc pe Sophia: ea constituie Îndeosebi obiectul invidiei lui Authades-Trufașul, o Triplă-Putere (tridynamos) care viețuiește În același eon. Cu scopul de a

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Însă deasupra celor doisprezece eoni ai marelui tiran Adamas, respectiv a celor douăsprezece semne zodiacale 43. Dar Arhonții nu sînt singurii care o urăsc pe Sophia: ea constituie Îndeosebi obiectul invidiei lui Authades-Trufașul, o Triplă-Putere (tridynamos) care viețuiește În același eon. Cu scopul de a o deposeda de Lumina ei, Authades emană o forță leontocefală, iar din materia acesteia (hyle) trimite alte emanații (probolai) materiale (hylikoi) În diferite zone (topoi) ale haosului. Privind În jos, Pistis Sophia vede lumina forței leontocefale

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
hyle), care devine Arhontele leontocefal Ialdabaot, făcut din Foc și tenebre 44. Lipsită de Lumina ei, Pistis Sophia ajunge neputincioasă. Își exprimă de mai multe ori căința și cere ajutor de la Pleromă. Într-un tîrziu, Îi este trimis În sprijin eonul Crist. În textele de la Nag Hammadi, cu excepția lui AJ II, greșeala Sophiei este descrisă În termeni mai curînd generici. În Ipostaza Arhonților (HA), ea pare a dori să creeze ceva pe cont propriu, fără contribuția partenerului ei45. Despre originea lumii

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
un Tată, nu o Mamă. Și alte texte gnostice vor insista pe supremația masculinului asupra femininului: „Feminitatea există, Însă ea nu era la Început”51. Scrisoarea lui Petru către Filip vorbește despre „nesupunerea și nebunia” Sophiei, care vrea să creeze eoni fără porunca Tatălui 52. În toate aceste mărturii Sophia apare ca o entitate căzută. 4. Sophia cea Sfîntă Cu toate acestea, s-ar Înșela cel care, urmînd un parcurs inductiv, ar trage concluzia că toate textele gnostice o descriu În

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
În aceiași termeni ambivalenți. Se pare că există o excepție: tratatul Înțelepciunea (Sophia) lui Isus Cristos (SJ), din care două versiuni de la Nag Hammadi poartă titlul de Preafericitul Eugnostos (Eug). În această scriere Sophia apare În mod exclusiv ca un eon superior, syzygos al Omului, primă emanație a Propatorului, Tatăl inscrutabil. Despre gnostici s-a spus adesea că ar fi anarhiști și ei chiar sînt, Într-un anumit sens, deoarece au creat o contracultură negînd principiile de bază ale culturii. Dar

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Mama universală este o entitate androgină care se autofecundează: ea trebuie să fie reprezentată concret sub forma unei matrice dotate cu un falus 59. Dacă Protennoia Trimorphe (P) pare să aparțină acelor tratate În care Protennoia-Barbelo apare exclusiv ca un eon superior al Pleromei, un alt text „sethian”, Parafraza lui Sem (PSem), vorbește despre o entitate manifest androgină, fără partener, care copulează cu ea Însăși, zămislindu-l pe falicul VÎnt-Demiurg, „care Întrunește puterile Focului, Întunericului și Spiritului”60. Alte texte promovează

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
pe un VÎnt Înspăimîntător cu formă de șarpe, care pune În mișcare Apele Întunecate 11. Doceții Îl consideră a fi divinitatea de foc care i-a vorbit lui Moise din rugul aprins 12. El este imaginea În Întuneric a unui eon a cărui transcendență se află separată pe vecie, prin firmament, de lumea inferioară. Substanța lui este Întunericul, acțiunea lui constă În persecutarea sufletelor divine, care transmigrează dintr-un corp În altul. Valentinienii, al căror sistem, transmis nouă de Ipolit 13

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
din pricina avortonului ei Ialdabaot, vrea să-l ascundă de ochii Nemuritorilor și instalează pentru el un tron - tronul lui Yahweh - În mijlocul unui nor luminos, care este „palatul gloriei lui Yahweh”. Însă Ialdabaot nu rămîne acolo și Își făurește singur „un eon Încins de foc strălucitor”. Împerechindu-se apoi cu el, sora sa geamănă Ignoranța sau Demența dă naștere la „doisprezece Îngeri, fiecare din ei În propriul său eon, asemenea eonilor nepieritori”: cele douăsprezece semne ale zodiacului 39. Urmează crearea celor șapte

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
gloriei lui Yahweh”. Însă Ialdabaot nu rămîne acolo și Își făurește singur „un eon Încins de foc strălucitor”. Împerechindu-se apoi cu el, sora sa geamănă Ignoranța sau Demența dă naștere la „doisprezece Îngeri, fiecare din ei În propriul său eon, asemenea eonilor nepieritori”: cele douăsprezece semne ale zodiacului 39. Urmează crearea celor șapte planete; dacă acestea vor apărea enumerate ca fiind douăsprezece, este din cauză că cinci dintre ele au un dublu domiciliu astrologic. Vin apoi la rînd cele 360 de grade

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Yahweh”. Însă Ialdabaot nu rămîne acolo și Își făurește singur „un eon Încins de foc strălucitor”. Împerechindu-se apoi cu el, sora sa geamănă Ignoranța sau Demența dă naștere la „doisprezece Îngeri, fiecare din ei În propriul său eon, asemenea eonilor nepieritori”: cele douăsprezece semne ale zodiacului 39. Urmează crearea celor șapte planete; dacă acestea vor apărea enumerate ca fiind douăsprezece, este din cauză că cinci dintre ele au un dublu domiciliu astrologic. Vin apoi la rînd cele 360 de grade ale cercului

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
masculine parteneri feminini: Providența, Divinitatea, Stăpînirea, Gelozia, Regalitatea, Inteligența, Înțelepciunea. Acestea sînt atributele tradiționale ale Dumnezeului din Vechiul Testament, iar aici le găsim interpretate ca tot atîtea Însușiri negative 44. Aceste sizigii „au un firmament (stereoma) În fiecare cer și un eon (aion) similar eonului care există dintru Început În intenția Nepieritorului”45. Privind În jos la mulțimea puterilor ieșite din el, Ialdabaot Își proclamă unicitatea. Mai puțin specifică În privința entităților care derivă din Ialdabaot, STT pretinde că ignorantul Arhonte Își emite

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Providența, Divinitatea, Stăpînirea, Gelozia, Regalitatea, Inteligența, Înțelepciunea. Acestea sînt atributele tradiționale ale Dumnezeului din Vechiul Testament, iar aici le găsim interpretate ca tot atîtea Însușiri negative 44. Aceste sizigii „au un firmament (stereoma) În fiecare cer și un eon (aion) similar eonului care există dintru Început În intenția Nepieritorului”45. Privind În jos la mulțimea puterilor ieșite din el, Ialdabaot Își proclamă unicitatea. Mai puțin specifică În privința entităților care derivă din Ialdabaot, STT pretinde că ignorantul Arhonte Își emite GÎndul printr-un

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
numai temporar ignorant, este creatorul a șapte ceruri inteligibile, din acest motiv fiind numit Hebdomadă. Mama lui, Sophia, exilată În cel de-al optulea cer, sub limita Pleromei, acționează constant prin intermediul lui, iar În consecință lumea de aici este imaginea eonilor transcendenți. Dincolo de speculațiile numerologice ale lui Marcu valentinianul 48 descoperim același scenariu mitologic: Demiurgul, ignorînd planul creației care Îi este transmis fără știrea lui de către mama sa, Sophia, se folosește de cele patru elemente aristotelice și de cele patru Însușiri

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
În SST61. După lăudăroasa declarație a lui Ialdabaot și după răspunsul dat de Pistis-Sophia-Incoruptibilitatea (tamant’ attako, echivalent copt al grecescului aphtharsia), Mama Îl alungă pe Arhonte În haos și În Abis, instalîndu-și În locul lui fiul, care este făcut după modelul eonilor transcendenți 62. Apoi Incoruptibilitatea privește În jos, către Apele unde i se reflectă imaginea. Puterile psihice vor s-o acapareze, dar nu reușesc. Ele țin sfat și, ca s-o facă prizonieră În vreun fel, decid să modeleze un om

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]