1,074 matches
-
aplecă deasupra interfonului, am văzut prin transparența fustiței chiloții albi care se mulau pe fesele rotunde ca niște cupe de sutien. M-am întrebat... Fielding susținea că Lorne era „un om complet terminat“, deoarece se dedase la asemenea excese, o epavă încă în prima parte a carierei lui de mare clasă, un sindrom destul de obișnuit printre actori. Conform celor spuse de Fielding, lui Lorne nu i se mai sculase de treizeci și cinci de ani. În tot cazul, nu se putea uita că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de beat încât să nu-i mai pese de ce zicea, iar familia Gribb era suficient de bine-crescută încât să pretindă că nu era beat deloc. Totuși Elfrida stătea la masa de prânz într-o tăcere posomorâtă. — Virgil Jones este o epavă umană, spuse Ignatius Gribb. O dovadă vie a idioțeniei a ceea ce lui îi place să numească ideile sale. Sunt bucuros că te-ai distanțat de el, domnule Vultur. Sunt într-adevăr foarte bucuros. Acum mai trebuie să te rupi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
primează în toate, mai ales, Se vede o speranță pe fețele hidoase Și parcă-ncepe eul, să aib-un înțeles... Când inima pulsează de plinătate gravă Și răscolește-n coșul cel plin cu sentimente, Atunci nu trupul tău, ci altul, o epavă, Va încerca salvarea, pe noi acostamente... Un trup, din trup cu trupul, aidoma și nu, Ți-a subjugat ființa și gândul și voința Făcând din tine alta, așa cum dânsul vru Și mi-ai sculptat pe chip, amarul, suferința...
EUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83795_a_85120]
-
nu mă simt puțin trădată. Ea se simțea așa de bine Încât pomenise chiar că tipul care o intervievase era foarte, foarte drăguț. Devenise acum cât se poate de clar: Penelope mergea Înainte, iar eu eram sortită să rămân o epavă toată viața. — Cât timp crezi că trebuie să aștept până când pot să merg să văd cum e restaurantul? am Întrebat, probabil pentru a mia oară. —Ți-am mai spus, aș accepta cu mare plăcere să mă deghizez și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prea nouă - Hallipa, cel care lucrase pământul și purtase cizme trainice de lut, acum cernut prin sita orașului, cutreiera cu picioare de argilă în căutarea casei ele închiriat. Tradiția era nimicită și poate toi uși Doru Hallipa, cel ca o epavă, încă mai păstra tradiția legîndu-se cu mătușica Eliza, logodnica de odinioară. Se rupsese de pământ, dar aducea cu el la oraș pe Calliope și pe Eriste, deoarece nu se înstrăinase de trecut unindu-se cu fata moșului Hallipa. Pentru a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dispăruseră toți, în afară de el.“ — Nu! Stai drept, băiete. Și rostește versurile cu convingere. Despre asta îți vorbesc. Va trebui să mă asculți. Ascultă ce-ți spune sângele! „Băiatul rămăsese pe puntea în flăcări De unde dispăruseră toți Iar flacăra care aprinsese epava Se strângea încet, încet, ca un cerc în jurul lui.“ — Doamne, salvează-mă! Pronunță corect! Din nou! Și astfel, se continuă recitarea versurilor; Pran începe, apoi se oprește, pentru că maiorul a ridicat vocea la el, începe din nou, fiind admonestat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să apară în public până trec de Gibraltar, iar restul voiajului trebuie să se uite mereu în spate când se aventurează dincolo de puntea principală a pasagerilor. O furtună în golful Biscaia mai detensionează situația penibilă, transformându-i pe pasageri în epave care vomită continuu, prea preocupați de situația lor mizerabilă, ca să mai observe rănile de pe fața lui Bridgeman sau brusca revenire la vechile sale haine ponosite. Spiritele se mai ridică la bordul vasului Loch Lomond, doar când se ivesc stâncile albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Uitat de toți, de tine deopotrivă Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne O resemnare ispită milostivă îmi intră-n suflet amăgitor de lesne Să opresc din umblet visul e-n zadar Gonind din urma gândurile nude Sufletu-mi epavă mai tânjește doar Lumina ce în ochii tăi se-ascunde Mai caut visul, gândul și chemarea Prin noaptea ce în starea ta se pierde Și am găsit trecutul și uitarea Și-un venin ce mă usucă verde. LILITLILIANA TIREL Sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ajută, îmi zice cu o expresie obosită în privire. De câte ori fierb ceaiul lui Hsien Feng, mă ascund în camera de toaletă și plâng. Văd cum suferința lui revine în clipa în care se întoarce la lucru. — Ce mă fac cu epava în care m-am transformat? spune el în fiecare noapte înainte de a se culca. — Mâine-dimineață cocoșul va cânta din nou și razele soarelui vor face lucrurile mai ușoare, îl ajut eu să se bage în așternut. — Nu mai suport cântatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
refuza să dea cu nasul de ea. Acel om a plecat de aici schilodit sufletește. L-am marcat pe viață. I-am zguduit destinul. I s-au clătinat și i s-au prăbușit toate certitudinile. Presupun că a devenit o epavă umană. Pentru el existența nu mai are nici un Înțeles. Spiritual, e-n groapă.” Dar lucrurile nu stăteau chiar așa. Jubilările lui Foiște erau mincinoase: el și inspectorul Albu se cunoșteau foarte bine, fuseseră colegi de bancă În cei patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mitsuharu nu-i purta pică vărului său pentru acest comportament ilicit și lipsit de scrupule; înaintea de toate, îi stârnea mila. Dispăruse oare omul inteligent pe care-l cunoscuse din copilărie? Avea senzația că acum nu mai vedea altceva decât epava acelui om. — Mitsuharu, care e răspunsul tău? întrebă Mitsuhide, apropiindu-se. Mitsuhide simți respirația fierbinte a vărului său arzându-l ca febra unui bolnav. — De ce vrei să-mi risc viața? întrebă el, într-un târziu, în loc de răspuns. Înțelegea prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părăsește soția tocmai când aceasta trebuia să devină mamă.Șocul e atât de puternic, încât proaspăta mamă își ucide, practic, nounăscutul, căzând într-o demență incurabilă. Într-o manieră extrem de tulburătoare, autoarea relevă fărâma de umanitate rămasă intactă în această epavă umană - „De câte ori am văzut-o, ocrotea în mâinile slăbite și tremurânde, un pui gingaș de găină. Chiar de era primăvară, chiar de era toamnă, în palmele ei se odihnea puiul golaș.” Ostiță e și el o victimă. Am putea spune
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
genunchi ca să se privească în oglinda îminusculă și pătată de vreme), trecându-și apoi mâna prin părul perfect coafat. Iisuse Hristoase, Marie cea Făcătoare de Minuni și Sfinte Iosif, a strigat ea dându-și ochii peste cap. Arăt ca o epavă! Evident, nu arăta deloc așa. Arăta imaculată. —E foarte important să arăți bine pentru soțul tău, mi s-a confesat ea în timp ce îmbrăca fusta de la costum și un pulover cu mărgele și alte chestii aplicate pe piept. Ceva oribil! După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ea foarte serioasă. Nu, ascultă, a fost o glumă... — Cred că ai fost foarte geloasă atunci când s-a născut Helen, m-a întrerupt Josephine. —Deloc, am spus eu surprinsă. Surprinsă pentru că Josephine deviase de la subiect. Nu mă redusese la o epavă plângăcioasă, incapabilă să se mai exprime coerent, așa cum văzusem că făcuse cu Neil și cu John Joe. Hahaaaaa! Sper că știe să piardă. Nici nu-mi amintesc prea bine când s-a născut Helen, i-am răspuns cu sinceritate. —OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a fost mutat în locuri care, cândva, mi se păruseră nepotrivite, ilogice, imposibile. Dar, împotriva voinței mele, a trebuit să recunosc că acum totul se găsea în locurile unde ar fi trebuit să stea tot timpul. Viața mea era o epavă. Nu mai aveam nimic. Nici un fel de posesiuni materiale. Asta dacă nu puneam la socoteală datoriile. După o viață în care prăpădisem o grămadă de bani, nu mai aveam decât paisprezece perechi de pantofi care-mi erau prea mici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rațele tale... — Egrete, sări Gaskell. Și-apoi o să ne trezim cu o notă de plată al dracului de piperată de la Marină dacă nu le înapoiem ambarcațiunea la timp! — Bill? întrebă Sally. Ai înnebunit? Doar nu crezi că o să plătim pentru epava asta? — Dar ai închiriat-o de la cei de la Marină! ...Doar n-ai de gând să-mi spui acum că ai luat-o așa, pur și simplu! sări Gaskell. Pentru numele lui Dumnezeu, ăsta e furt calificat! Sally râse. — Ge, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
strălucește când ar trebui să fie întuneric. Așa că, până se lasă noaptea, de obicei ești atât de extenuat încât nu îți dorești decât să dormi. Uneori ies oricum și la naiba cu consecințele. Sigur că se poate să fiu o epavă a doua zi, dar n-o să-mi pese câtuși de puțin. De obicei, dacă ies sau nu depinde de restul echipajului. Dacă sunt o gașcă plicticoasă, o să mă scuz și o să mă duc în camera mea sau la înot sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
echilibrul florilor, cu urechi ca frunzele pufoase și guri moi precum. — Chiar să faceți liniște, spuse Sampath somnoros. Mă enervați cu săritul vostru. Numai că, strâmbându-se și țipând, ele săreau prin copac și acopereau pământul de dedesubt cu o epavă de crengi. — Încetați, spuse spionul, care fusese lovit de o crenguță. Încerca să se gândească la ideile sale și să le ordoneze pe toate, pentru că, în ultima vreme, se încurcaseră rău de tot. — Da, faceți liniște, strigară alți câțiva devotați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bărbia ieșită, de ce îi dădusem voie să intre în casa noastră, apoi o implor, ca și când totul ar depinde de asta, ascultă, Zohara, nu putem continua astfel, boala asta stranie ne distruge viața, fiica noastră este deprimată, eu am ajuns o epavă, nu mai pot sta pe picioare la serviciu, este imposibil să continuăm astfel, dar vocea mea se stinge, îmi este atât de rușine să mă plâng în fața acestei tinere străine, însă ea mă ascultă cu aceeași seriozitate profundă, își mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
e clar că nu este o structură a peisajului. Este o astronavă, sigur că da! ― Ash, poți s-o vezi? întrebă Dallas, amintindu-și că fiecare avea câte o cameră video fixată pe cască, în legătură cu laboratorul... Ofițerul remarcase fără îndoială epava în momentul în care Kane strigase de uimire. ― Da, o văd. Nu clar, dar suficient pentru a confirma opinia lui Kane. Este o astronavă, zise el exaltat. Atât cât putea ofițerul științific să fie de exaltat. N-am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
telescop; dar este altceva să dai pe o planetă atât de neprimitoare peste o aparatură de factură non-umană contravenind celor mai elementare legi al fizicii. Iată, trebui să recunoască în sinea lui, ceea ce-l tulbura cel mai mult despre această epavă. Dacă ar fi fost conformă cu normele admise, prin formă și compoziție, originea ei non-umană nu ar mai fi părut atât de amenințătoare. Sentimentul lui nu era simplă xenofobie. Nu se așteptase ca Străinul să fie într-atât de straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
surprindere și-și stabiliză piruetele. Nu-i ușor să-și amintească de ceilalți și că nu era singur. Dallas și cu Lambert îl așteptau la etajul de deasupra, nu prea departe. La o mică săritură de purice, la sud-vest de epavă, se odihnea Nostromo, plin cu cafea, miros de sudoare familiară și confortul hipersomnului, Își dori o clipă cu disperare să regăsească imediat pacea și siguranța navei. Dar își zise apoi că nu va mai veni cu diamante la bordul remorcherului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
O să încerc să improvizez o targa. ― Cu ce? întrebă ea, când el se ducea din nou în sala din care ieșiseră. ― Trepiedul. E destul de rezistent. Lambert se așeză cât mai departe de Kane, așteptând cuminte să se întoarcă Dallas. În jurul epavei vântul urla, proclamând apropierea crepusculului. Nu era în stare să-și ia ochii de la micul monstru agățat de fața lui Kane și să pună stavilă celor mai nebunești speculații. Reuși totuși să nu se gândească la ceea ce ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de a-l căra pe Kane sau de a nu găsi remorcherul pe întuneric, ci de a fugi cât mai repede de pe această lume înfiorătoare pe care cobora noaptea. O entitate grotescă, hidoasă, care depășea orice închipuire țâșnise din adâncurile epavei, pentru a se prinde ca o lipitoare pe fața ofițerului... și în mintea lui Dallas și a lui Lambert. Poate că alte grozăvenii se adunau în negura îmbâcsită de praf? Căpitanul tânjea după siguranța caldă a pereților metalici ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Îi răspunse un urlet de energie statică pe care încercă să-l resoarbă.) Dallas, aici Ripley. Confirmă recepția! ― Ușor, Ripley. Te auzim. Venim acum. ― Ce s-a întâmplat? Ați dispărut de pe ecrane, v-am pierdut semnalele când ați intrat în epavă. Am văzut înregistrările lui Ash. Ați...? ― Kane este atins, răspunse Dallas, obosit și furios. Avem nevoie de ajutor ca să-l ducem înăuntru. E inconștient. Cineva ar trebui să ne ajute să-l scoatem din sas. Un răspuns puternic răzbătu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]