1,174 matches
-
apoi spastice, realizând hemiplegii, paraplegii, diplegii cu semne piramidale. b) Afazie de diferite forme clinice și apraxie. c) Tulburări de vedere de tip hemiamopsie sau cecitate de tip cortical. d) Simptome pseudotumorale cu cefalee, vărsături, stază papilară etc. e) Crize epileptice sau de tip Jacksonian,. f) Tulburări psihice afectând în special sfera intelectuală, mergând până la demență. g) Uneori se pot asocia semne cerebeloase sau semne de atingere medulară. h) Sindrom febril prelungit. Boala poate evolua acut, subacut sau cronic. Atunci când evoluează
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
demență, sindroame hipotalamice cu polidipsie, polifagii, epilepsie, tulburări de somn, inapetență, oftalmoplegie. Encefalopatiile mitocondriale care apar la adultul tânăr se diferențiază foarte greu de SM. Dintre acestea boala MELAS este cea mai răspândită și se manifestă prin deficit motor, crize epileptice și oftalmoplegie externă. Majoritatea encefalopatiilor mitocondriale sunt ereditare și de aceea se deosebesc greu de SM familială. Caracteristic pentru boala MELAS este creșterea serică a acidului lactic (HARDING A.E. și colab., 1992; MATTHEWS P. M. și colab., 1991). Malformația Arnold-Chiari
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
loc: "Tolstoi!" Arcadi se alătură cu atât mai sincer omagiului pentru "titanul de la Iasnaia Poliana", cu cât Margareta nu era amestecată aici nici cât negru sub unghie. Dar, după o clipă de gândire, i-l opuse cu perfidie pe geniul epileptic al burnițelor petersburgheze: "Dostoievski!" Ahile nu ignora ponderea Leningradului în problema care îl opunea acestui sumbru uriaș blond. Făcu haz de necaz: bineînțeles, ce ar fi omenirea fără otrava distilată de acest habotnic care îl frecventa asiduu pe dracul? Trebuia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și ia-r fi strivit în maxilarele lui redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut. Se agăța de ultima șansă, de ultima nădejde. Unde? Cum? A urmat, șontăcăind dureros, zgomotul pașilor care se îndreptau spre "grupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de la cap la coadă, dinții o luau la trap fără voia lui, ca într-un acces de febră aiuritoare, și începeau să țăcănească mărunt-mărunt, ca și cum ar fi prins purici și i-ar fi strivit în maxilarele redutabile. Apoi această stare epileptică încetă brusc. A auzit o voce, apoi niște pași grăbiți străbătând ograda. Voia să trăiască: ce era de făcut? Se agăța de ultima șansă, de ultima nădejde. Unde? Cum? A urmat, șontăcăind dureros, zgomotul pașilor care se îndreptau spre grupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care ne încoronăm de voie sau fără voie: utilitatea noastră în relație cu cei din jur. Prozaisme. Servituți? Depindem poate și de-o victoriolă, de un extaz inutil. Ținutul meu: improbabilul. Nu zicea rău Cioran că universul e o geometrie epileptică, iar viața nu-i decît zarvă peste o întindere lipsită de coordonate. În acest caz, poate fi arta salvarea ființei? Dacă n-am crede, n-am persevera în blestem asemenea unor Narcis, Prometeu, Tezeu... Sunt aproape gata: o nouă carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ședea și el acolo pe un scaun. Acuma îl revăd: I-am auzit numele rostit și bag de samă că-i și beteag de picior cum era în copilărie. Are o figură năcăjită, chinuită și îmbătrânită. Parcă ar fi și epileptic ori alcoolic. Profesia telegrafist. Mi se pare prost îmbrăcat pentru asemenea slujbă. Wagner a fost achitat, ș-a plâns după verdict. Într-al doilea proces apar țărani dela Ceplenița. Moș Ion Ursu se sfădea dela o palmă de loc a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și Charly. Dacă Îți bagi Henry și Charly, Îi simți mirosul cînd Îți intră. McCarthy gemea cavernos de pe podea. - Omule, spunea el, nu mai vorbi de marfă! În dimineața următoare am fost scoși și aliniați. În fața noastră era un puști epileptic. Gaborii au făcut mișto Îndelung de insul ăla cu handicap. - De cînd ești la New Orleans? - De treiș’cinci de zile. - Ce-ai făcut În tot timpul ăsta? - Am fost la-nchisoare treiș’trei de zile. Li s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o să iei și-aici, a zis gaborul care se ocupa de grup. Dintr-o dată s-au auzit niște gemete și țipete groaznice de jos, dintr-o parte, și am crezut pentru o clipă că gaborii Îl luaseră la șuturi pe epileptic. Dar cînd am coborît, am văzut că se tăvălea pe jos, cuprins de o criză, și doi agenți se agitau, Încercînd să-i vorbească. Cineva s-a dus după un doctor. Am fost Închiși Într-o celulă. Un caraliu gras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Golia; vom insista însă asupra ospiciului de la Adam, aproape necunoscut astăzi. În ordine cronologică, aflăm că în secolul al XVI-lea exista la mănăstirea Golia (care a fost înființată înainte de 1546) o icoană a Sfintei Maria, reputată a vindeca pe epileptici și pe nebuni. Paul de Alep o descrie în 1663, când a vizitat biserica împreună cu patriarhul Macarie: "Acolo se află o veche și miraculoasă icoană a Maicii Domnului, încadrată în 24 rozarii. Mâinile și brațele sale sunt din aur curat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
-o la Văratec". Rezultă, în afara caracterului de penitență a unor internări, că femeile care sufereau de patimă (epilepsie, n.n.) nu erau primite la Agapia, ci la Văratec. În adevăr, la Văratec se diferenția, pe atunci, un mic centru pentru femei epileptice. Pentru bărbați, un rol asemănător l-a avut mănăstirea Secu, unde se adăposteau mai mulți epileptici. De prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deosebirea între internările în ospiciu și internările de adăpostire, pentru reculegere, a devenit evidentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
patimă (epilepsie, n.n.) nu erau primite la Agapia, ci la Văratec. În adevăr, la Văratec se diferenția, pe atunci, un mic centru pentru femei epileptice. Pentru bărbați, un rol asemănător l-a avut mănăstirea Secu, unde se adăposteau mai mulți epileptici. De prin a doua jumătate a secolului al XIX-lea, deosebirea între internările în ospiciu și internările de adăpostire, pentru reculegere, a devenit evidentă. Ospiciile, odată preluate de către Epitropia Sf. Spiridon, au căpătat un caracter de instituție sanitară, ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
supoziții, neavând, până în 1851, știri despre vreo activitate cu caracter într-adevăr medical. Analiza mișcării bolnavilor, foarte interesantă pentru istoria patologiei psihice, ne oferă informații lacunare. Reconstituind un tabel al acestora, abia de după 1850, putem afla de existența a 8 epileptici, 16 "stupizi", 5 alcoolici, restul, boli "diverse". În sinteza sa, etapa cuprinsă între 1779 și 1863 a însemnat trecerea de la faza de bolniță, fără profil prea bine determinat, la aceea de ospiciu pentru alienați. Abia în ultimul deceniu al acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cu Direcția Penitenciarelor transferul bolnavilor cronici de la mănăstirea Neamțu la ospiciul Orgoești, care era sub conducerea acesteia. Cu aprobarea Ministerului de Interne (6 iunie 1867), sunt trimiși la Orgoești, 30 de bolnavi incurabili. Mai târziu, se vor refuza, în principiu, epilepticii, care vor fi îndrumați ca bolnavi cronici, tot la Orgoești. Aceste date sunt extrem de importante, deoarece întregesc cunoștințele noastre foarte sumare despre ospiciul atât de puțin cunoscut de la Orgoești. Epitropia a dorit să înființeze la Neamț o "secțiune pentru femeile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ceea ce era un astfel de serviciu psihiatric, bine orânduit, în medicina timpului. Existau, după cum notează inspectorii, un număr total de 59 bolnavi repartizați în șapte saloane, după cum urmează: în camera 1 (salonul 1) 12 bolnavi, în camera II 12 bolnavi (epileptici), în a III-a 2 bolnavi, în a IV-a și a V-a câte 10 bolnavi, în a VI-a 9 bolnavi, iar în ultima, a VII-a, 5 bolnavi. Ne imaginăm saloanele mijlocii, mai mici decât cele obișnuite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
VI-a 9 bolnavi, iar în ultima, a VII-a, 5 bolnavi. Ne imaginăm saloanele mijlocii, mai mici decât cele obișnuite în acea vreme. Era curat; iarna saloanele erau încălzite suficient de bine. Se remarcă o notă de diletantism organizatoric; epilepticii erau reuniți în același salon (pentru motive pe care le știu psihiatrii de astăzi, și le știau poate mai bine cei din sec. al XIX-lea, conviețuirea acestor bolnavi, care sunt deseori extrem de impulsivi, nu este de recomandat). Bolnavii erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
aceste 21 de manii furibunde, mai existau cinci manii delirante, una manie acută, una manie simplă, trei manii pelagroase; 32 bolnavi din 58 figurau cu "manie". Rezultă, de asemenea, o inadvertență între menționata cameră a II-a care are 11 epileptici și tabelul anexat procesului verbal care precizează existența doar a șapte epileptici. În continuare, repartiția pe diagnostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hipocondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi; Idiotism 4 bolnavi; Observație 3 bolnavi. Considerând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acută, una manie simplă, trei manii pelagroase; 32 bolnavi din 58 figurau cu "manie". Rezultă, de asemenea, o inadvertență între menționata cameră a II-a care are 11 epileptici și tabelul anexat procesului verbal care precizează existența doar a șapte epileptici. În continuare, repartiția pe diagnostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hipocondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi; Idiotism 4 bolnavi; Observație 3 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta este corespunzătoare timpului, la cele mai renumite ospicii, case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
constant cel puțin până în 1868, când știm că era același. Ulterior s-a extins. La început, la ospiciul de la Galata se internau tot felul de bolnavi cronici: canceroși, slabi de "bătrânețe", dar și "damblajiți, pătimași de picioare, paraplegici, incurabili, surpați, epileptici". Vedem deci că nu erau excluși bolnavii neuropsihici. Dimpotrivă, cum se întâmplă și astăzi, aceștia trebuie să fi constituit, numeric, o categorie importantă. Sub acest aspect așadar, ospiciul, ca și alte ospicii, a constituit un element de asistență neuropsihiatrică, desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
tradițiilor "Școlii de la Socola", Rev. Med. Chir., An LXXIII, 1969, nr. I, p. 230-232. 68. Brânzei P., Considerații asupra asistenței psihiatrice în Moldova în decursul ultimilor 50 ani, Rev. Medicochirurg., Iași, LXIV, 1960, nr. 3. 69. Brânzei P., Dinamica bolii epileptice în Moldova, Rev. Med. Chirurgicală, Iași, 1960, nr. 1. 70. Brânzei P., Criterii de apreciere a responsabilității bolnavilor psihici. 71. Candrea I. și Densușianu O., Cântece populare, București, 1900. 72. Candrea I., Iarba fiarelor, București, 1928. 73. Cantacuzino J., Sur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
denigratori de aiurea ai marilor valori universale, comentează Răzvan Codrescu: "în ordine culturală, dacă vrei să subminezi o tradiție națională, lovești cu predilecție în figura ei cea mai "exponențială", în temeiul ei uman cel mai "mitizat" Dante, Shakespeare, Cervantes, Eminescu, "epilepticul" Dostoievski etc.". În această ordine de idei, observația lui Răzvan Codrescu e pe cât de reală pe atât de gravă: "Noii inchizitori porniți să epureze tradiția națională nu-l contestă doar pe Eminescu, ci practic, prin Eminescu, toată elita culturii românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
putrezește. Ne-ați revărsa-n veșmântul aurorii Tot ce-au ascuns sertarele pandorii, Și-ați prăvălii și stâncile, și norii, Ne-ați alunga din ceruri și cocorii, Fumul de jertfă, vulturi și prigorii. Dar suptă, rătăcită-n unde, În verbul epileptic când s-ascunde Târându-se-n tăcerea ca de pâslă, Silaba voastră face viermi și mâzgă.“ („Clevetitorilor patriei“, Contemporanul, 30 aprilie 1976) „Din frunză-n frunză gândul, voltaic arc, va crește, din casă-n casă visul va ninge argintiu. Mărire
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
momente de bucurie, de tragice implorări filozofice; toate, însă, în cadrul unei limpezimi mintale perfecte. Nici Jack London, cu o existență de un tragism impresionant, nici Hemingway, dezechilibratul alcoolic și psihotic, nici o sumă de alți aristocrați ai suferinței psihiatrice, nici Creangă, epilepticul, nici Lamartine, alt epileptic, nu lasă să se întrevadă, în capodoperele lor, personalitatea afectată de boala psihică. * Probabil că Dostoievschi constituie exemplul ilustru. Epilepsia, pe care o descrie magistral, de mai multe ori, cu incursiuni care oferă psihiatriei nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
tragice implorări filozofice; toate, însă, în cadrul unei limpezimi mintale perfecte. Nici Jack London, cu o existență de un tragism impresionant, nici Hemingway, dezechilibratul alcoolic și psihotic, nici o sumă de alți aristocrați ai suferinței psihiatrice, nici Creangă, epilepticul, nici Lamartine, alt epileptic, nu lasă să se întrevadă, în capodoperele lor, personalitatea afectată de boala psihică. * Probabil că Dostoievschi constituie exemplul ilustru. Epilepsia, pe care o descrie magistral, de mai multe ori, cu incursiuni care oferă psihiatriei nu numai observații, dar și sugestii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să se întrevadă, în capodoperele lor, personalitatea afectată de boala psihică. * Probabil că Dostoievschi constituie exemplul ilustru. Epilepsia, pe care o descrie magistral, de mai multe ori, cu incursiuni care oferă psihiatriei nu numai observații, dar și sugestii ("ca toți epilepticii, Smerdiacov obișnuia să ascundă lucrurile unde nici nu te puteai gândi", iată o mică mostră de capodoperă asupra căreia am meditat, constatând că, necunoscut psihiatriei, simptomul este totuși, caracteristic unor bolnavi...). Și sunt o mulțime de alte perle risipite, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]