902 matches
-
arbitrariul decizional al factorului politic. Să privim istoric la această societate cu și de civili. A existat o societate civilă în spațiul Creștinătății, acea societate a cărturarilor și a vorbitorilor de limbă latină, începând cu secolul al XVII-lea. Procesul epistemic și istoric al formării limbilor naționale "a parcelat" societas civilis latină 129 în grupuri umane cu limbi și culturi diferențiate ideologic, izolate național. Formarea statelor naționale și conturarea unei puteri-cunoaștere în Europa Occidentală au "descompus" societatea civilă latină a cărturarilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în afara dogmelor Bisericii. Fără L. Valla, Machiavelli, Erasmus din Rotterdam sau Martin Luther nu am fi avut putere laică și cu atât mai puțin ideea unui stat politic ca reprezentant al întregii societăți. Această "putere laică", prin condițiile ei moderne (epistemice și social-politice), se manifestă în forme religioase de comportament politic și civic. Capul regelui, în mâna noastră, mai presupune altfel de cunoașteri, dincolo de un drept (penal) bazat pe dialectica permis-interzis, dincolo de utilizarea legii ca instrument de suveranitate sau de confiscare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
azi și de mâine. Cultură scrisă, formarea ideologiilor, individualizare modernă, discurs, adevăr și piață a ideilor Acest ochi care vorbește ar fi servitorul lucrurilor și stăpânul adevărului. Michel Foucault, 1963 Cultura scrisă modernă a implicat două mari fenomene sociale și epistemice: 1) formarea ideologiilor; 2) inventarea ideii de progres social, cultural, economic. Din secolul al XVIII-lea, avem noi grupuri umane privilegiate (elitele, intelectualii puterii politice) care inventează și dețin o cunoaștere ca o strategie, o luptă în scopul dominației și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de discurs, de putere. Strategiile sunt tactici de luptă în interiorul societății de discurs moderne. Disciplinarea gândirii și a cunoașterii s-a făcut prin intermediul intelectualilor, o categorie socio-profesională de dată recentă. Prin instituirea unei discipline a fost posibil discursul oficial, autorizat epistemic despre tot ceea ce mișcă într-o societate. Specializările și specialiștii sunt efecte ale cunoașterii-putere din societățile noastre. Avem specialiști în cele mai mărunte și insignifiante domenii ale cunoașterii umane. Evident că aceștia sunt controlați de autorități social-politice, iar cunoașterea lor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
disprețuiește cultura, ignoră tot ceea ce îl critică. Politizarea umanului s-a făcut prin instituirea unor norme și reguli ale lui cum anume trebuie să se cunoască. Numai în această direcție au apărut ceea ce Foucault numea cunoașteri aservite, descalificate istoric și epistemic, cunoașteri lacunare, insuficient întemeiate, încorporate controlului politic. Statul politic și ai lui intelectuali ne învață cum să cunoaștem. Oricum posibilitățile de cunoaștere (istorică) merg într-o singură direcție, trasată de Chronos, aceea a Ireversibilității acțiunilor, faptelor umane și istorice. Disciplinarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
moderne s-a făcut prin norme și reguli de cunoaștere și "de etică". Această pozitivitate stă la originea elaborării doctrinelor, a ideologiilor. Formarea științelor umane moderne este inextricabil legată de ideologii și de transformarea limbajului în reprezentare-în-sine. Prin aceste procese epistemice, socio-umanele noastre sunt animate de o conștiință a reprezentării, fie ea lingvistică sau plastică, fără de care existența lor nu ar fi posibilă. A spune și a desena nu se pot realiza decât prin actul reprezentării. Însă "animația" folosirii reprezentării (lingvistice
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cele două reprezentări (lingvistică și plastică), aflate într-o poziție de hegemonie cu o evidență dată, cu o realitate ce se obiectivează pe ea însăși. Realitatea obiectivă a discursului pozitivist, a gândirii lui Einstein a fost posibilă prin acest proces epistemic, unde reprezentarea lucrurilor ocupă o suverană poziție în raport cu datul istoric. Funcțiile creației originale, autentice se bazează pe această reprezentare care se distinge prin ea însăși. Individul modern și-a creat o identitate pe baza reprezentării sale despre lume, viață, societate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
au fost preocupați de întrebări: Ce sunt reprezentările? Ce funcție au reprezentările în organizarea cunoașterii? Teoria reprezentării ar fi de dorit să țină cont de cele două tipuri esențiale de reprezentări: 1) plastică, specifică artelor figurative, ce are drept fundament epistemic asemănarea; 2) lingvistică, specifică limbajelor, discursurilor, textelor, ce se instituie prin diferență. Dacă în artă sau în teoria artei reprezentarea plastică este preocupată de seriile de corespondențe care se pot stabili între figuri și între tehnici de figurare, în domeniile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
până în secolul al XVI-lea a spune era în continuarea lui a privi, din acel moment avem o impenetrabilă distanță dintre ceea ce se spune și ceea ce se vede, dintre vizual și oral/scris. Începând cu secolul al XVII-lea, raporturile epistemice dintre a vedea și a spune s-au sofisticat. Convenționalismul și abstracționismul gândirii moderne se află în acest joc clar-obscur între vizual-reprezentare-spus. Limbajul ca diferență a așezat tot felul de convenții între ceea ce se spune și posibilitățile obiective ale exteriorului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu o evidență istorică și aplică tot felul de raționamente, argumente, judecăți de valoare, decupate dintr-o gândire tehnică, abstractă, de sorginte fizico-matematică, la ingerințele imediatului, ele sunt într-o falsitate a gândirii și nu au nici un fundament logic și epistemic. A gândi cu istoria este prima condiție pentru altfel de gândiri. Cum se poate întemeia o analiză anistorică pe o problematică istorică? Cum poți înțelege anistoric fenomene și activități complexe din istoria omenirii, ideologii precum liberalismul și socialismul? Reprezentarea limbajului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
călugării-cărturari de la Port-Royal pe baza raționamentelor din matematică, conferindu-le astfel valoare de metodă universală. În opinia lui Foucault, relația de reprezentare și de semnificare a limbajului cu lucrurile a fost readusă în atenție de către literatura secolului al XIX-lea180, mutație epistemică ce a făcut posibilă întemeierea semioticii de către Saussure. Ar fi bine să înțelegem reprezentarea nu ca pe un produs original picat din Ceruri, ci ca pe o serie de condiții (epistemice, sociale, politice, istorice, personale) în care "autorul" este prins
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
readusă în atenție de către literatura secolului al XIX-lea180, mutație epistemică ce a făcut posibilă întemeierea semioticii de către Saussure. Ar fi bine să înțelegem reprezentarea nu ca pe un produs original picat din Ceruri, ci ca pe o serie de condiții (epistemice, sociale, politice, istorice, personale) în care "autorul" este prins între ele. Toată această "prindere între condiții", deopotrivă personale și social-politice, creează reprezentarea ca originalitate și ca posibilitate multiplă de a spune/ arăta. Reprezentările și orice posibile reprezentări se află în
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
1971), unde încearcă o răsturnare a ceea ce s-a înțeles până atunci prin genealogie și istorie. Foucault a văzut în genealogie o opoziție față de origine; opoziție în raport cu desfășurarea metaistorică "a unor semnificații ideale și a teleologiilor nesfârșite"197. Din perspectivă epistemică, istoria pentru Foucault este un dincolo de Weltanschaaung-ul german, dincolo de Curte și de elogiul adus mai marilor zilei, dincolo de cultul sacrosant și intolerant al puterii politice, dincolo de predispoziția istoricilor Analelor de a respinge evenimentul 198. Războiul lui Foucault se îndreaptă spre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Istorie devenită "știința remediilor și a diagnosticelor"; istorie ce așează fiecare lucru și acțiune umană într-o ordine impersonală și implacabilă. Este o istorie bazată pe perspectivă; trăiește în prezent, dar privește spre viitor. Istoria efectivă presupune o triplă întemeiere epistemică: 1) istorie-reminiscență; 2) istorie-continuitate (aici Foucault a rupt-o cu o întreagă percepție a mediei, care vedea în el un istoric al discontinuului); 3) istorie-cunoaștere. O istorie îndreptată împotriva concepției tradiționale despre memorie; o istorie ce pune în practică "o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de a afla adevărul, sub ce condiții sociale și politice s-a produs un anumit adevăr, în ce fel de condiționări social-politice un adevăr a ieșit la iveală. Pentru Foucault, adevărul este echivalent cu ideea de cunoaștere și prima condiție epistemică a întemeierii filosofiei drept o disciplină autentică, care își pune întrebări despre existența omului și a societății și încearcă să găsească răspunsuri. Incertitudinea găsirii adevărurilor este, oarecum, echivalentă cu proliferarea "metodelor" în lumea științifică modernă. Foucault a definit metoda ca
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și a raporturilor de putere din cadrul societății moderne, a cărei pozitivitate nu poate fi înțeleasă pe deplin decât prin modul în care gânditorii și politicienii vremii au tratat seria negativităților ("nebunia", "sexualitatea în sine", "delincvența", "criminalitatea", "cunoașterile descalificate social și epistemic" etc.). Foucault a văzut în istorie semne și raporturi semnificante între oameni, între lucruri, între oameni și lucruri. Obișnuia să spună că "acolo unde niciun cuvânt nu se mai face auzit, mai putem, încă, să ascultăm murmurul adânc îngropat al
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
capacitatea de a figura aspecte din realitatea trăită (adică ficțiunea ei). Ficțiunea nu este opusă istoriei scrise, ci o face posibilă sub aspectul figurării ei scriptice pentru a exista ca narativitate și/sau discurs. Actul de a reprezenta este parte epistemică a procesului de ficționalizare pe care orice cuvânt scris sau rostit îl implică. Ficțiunea e mediul expresiv al activității de a figura lingvistic și plastic. Ficțiunea istorică a figurării prin cuvântul scris vizează, într-un mod profund, realitatea și relațiile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și în școli. Disciplinarea istoriei scrise (o cunoaștere dificilă și mereu contrară intențiilor de disciplinare ale puterii-cunoaștere) s-a făcut prin norme, idei autoritariste, prin metode de lucru, iar "voința politică" a avut o funcție de catalizator în tot acest proces epistemic. Poporul suveran "trebuie" instruit cu istorie, dar nu cu orice tip de discurs public al istoriei. Discursul istoriografic modern s-a fundamentat în instituții pe baza a cinci direcții ale cunoașterii occidentale: 1) întemeierea (elaborarea argumentelor și a ideilor după
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
asemenea, Ranke respingea ambele metode în scrierea istoriei: inducția și deducția. Istoria nu se situează nici aici, nici acolo, nici la stânga, nici la dreapta, nici aproape, nici departe de științele umane și de cele fizico-matematice. Din aceste considerente de ordin epistemic, fiecare secol și fiecare epocă se înscriu într-o ordine obiectivă 214, aflată dincolo de acțiunea umană subiectivă, dincolo de un inextricabil subiectivism al ființei. Această ordine cronologică obiectivă dă "măsura" secolelor. În mod esențial, istoria este dincolo de parti-pris-uri. Ordinea obiectivă spulberă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istoric o întâlnim și la Hitler în tentativa sa de a cuceri Rusia. O întâlnim și la Fr. Hayek, care dezvoltă o teorie economică și politică (neoliberală) în dezacord total cu un context istoric aplicabil (sfârșitul secolului XX) pe baza (epistemică) a lui Adam Smith și printr-o neînțelegere a preceptelor celebrului gânditor scoțian în raport cu lumea lui britanică, de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ceea ce a gândit Smith atunci nu mai poate fi o platformă program pentru realitățile de azi. Gândirea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
care nu s-au revendicat niciodată. Elementul lingvistic și o pseudo-argumentare, orchestrată imagistic și ruptă din contextul enunțiativ al "dușmanilor ideologici", sunt "arsenalul" slab și denigrator al noilor staliniști. Acest soi de politicianism intelectual de dreapta nu are nicio valoare epistemică sau de critică argumentată. Modelul social-politic al României postdecembriste este unul al pseudo-democrației de tip americano-republican, dar fără nicio consistență de fond. Acest hibrid de "democrație (republicană) americană" a prins foarte puternic la nivelul "elitelor" românești, iar prin faptele și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
istorici nu au privit, nu au văzut sau au privit fără să vadă. În istoria scrisă, percepții precum Totul a fost! sau Nimic nou sub soare! sunt mai mult expresii ale unei medii, ale unui nihilism istoriografic fără nicio legătură (epistemică) cu o cercetare istorică. Într-o istorie scrisă, în practica din arhive, nu numai că nimic nu a fost, dar există atâtea stele solare câte priviri sunt, dincolo de suprafața orbitoare, scânteietoare a faptelor și a evenimentelor intens mediatizate, discursivizate public
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunosc? Ce pot să fac? La ce mă aștept? Cum pot schimba o (micro)-realitate? Emplotment-urile lui Foucault și White sunt esențiale pentru înțelegerea formării cunoașterilor moderne. Pe scurt, emplotment-ul lui Hayden White este format din anumite expresii cu funcții epistemice: "joined forces", "ideological position" "explanatory strategies", "linguistic protocols", "narrative strategies", deoarece Hayden consideră problema ideologiei dintr-o narativitate istorică a fi una centrală pentru istoria intelectuală 248. Istoria și politica rămân conectate la nivel social și prin practicile moderne ale
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ai abisului conștiinței sau ai actului revelator, pentru care lumea se exprimă în și doar pentru că o dată cu propriul eu. Sondaje în materia universală a posibilităților de a cunoaște, romanele înscriu o contribuție etern teoretică, însă nu apodictică, la fixarea varietății epistemice a apropierii de "adevăr". Sensul meditației vii a romanului e adesea umbrit de varianta (intens) colorată, pitorească, a anecdoticii narative, însă purtătoare a condițiilor de existență a discursului hermeneutic subiacent. Sacrificiul subînțeles se edifică aproape arhetipal: în "mortificarea" materiei, în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vorbește de "întoarcerea la eveniment", narațiunea se vrea repusă în drepturi, eroii intră din nou în scenă, gata să-și reia rolul. Dincolo de perspectiva justițiară a istoriei și a culturii, subminată evident de complexe, există și o alta de substrat epistemic, nu mai puțin legitimă. Ele coexistă și alimentează în vremea noastră una din tensiunile majore ale spiritului. Ceea ce putem spera e ca mișcarea cu dublu sens a valorilor să reducă din vechile aprehensiuni și prejudecăți, să elimine noxele istoriste și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]