1,945 matches
-
apofatismului. Între subiectul performanței lingvistice și obiectul său nici o fuziune nu avea loc „fără rest”. Cunoașterea se consumă asimptotic, prin nesfârșite suișuri („epectaze”), sub rezerva marii surprize eshatologice. Aflați în disputa cu Eunomie, toți Părinții capadocieni profesau un descurajator „pesimism epistemologic” (Vl. Lossky), refuzând minții umane capacitatea de exprimare a oricăror esențe din lumea creată (și cu atât mai puțin a increatului divin). Ioan Gură de Aur, inter alii, mergea atât de departe încât considera că un creștin se poate lipsi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca „zvonul căderilor de apă” (simbol al iubirii divine), jocul exprimă „modurile și rațiunile providenței dumnezeiești referitoare la cele ce sunt”1. Jocul, înțeles ca figură prin excelență a ceea ce Părinții greci numeau prin oikonomia, destituie orice primat al dualismului epistemologic „subiect-obiect” și promovează un model hermeneutic extrem-contemporan, acela al indeterminării. Multiple consonanțe ivite din respirația minții unificate a marelui mistic baroc Angelus Silesius devin probele actualității celor două mari discipline ale concretului: mistica și fenomenologia. Vasul răbdării și chipul blândețelortc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu mai poate fi stabilită; „subiectul Dumnezeu” este ancorat în masa de adevăruri propoziționale tematizate de rațiunea discursivă. Revoluția scotistă schițează deja condițiile de posibilitate ale agnosticismului deist, denunțat de Immanuel Kant în Critica rațiunii pure (1781). Agnosticismul și relativismul epistemologic nu puteau să apară decât într-un context secular modelat de cel puțin doi vectori: (a) intenția de demonstrare a existenței lui Dumnezeu prin exercițiul rațiunii separate de conținutul existențial al credinței, care implică considerarea economiei divine a mântuirii prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
criticată de Oakeshott): încercarea de a edifica un regim ideal pe baza unor premise apriorice. Opoziția dintre aceste două curente se poate analiza pe mai multe planuri: pe plan metafizic, se înfruntă monismul cu pluralismul, idealismul cu materialismul; pe plan epistemologic, conflictul este între teorie și practică, între universalism și particularism. știm ce au propus „liberalii academici”, știm și că propunerile lor nu au fost câtuși de puțin folosite în practica politică, aceasta din urmă fiind mai interesată de policy papers
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
falsă izbăvire a omului postmodern de condiția tragică (adică: de condiția umană), precum și o incredibilă subestimare a potențialului de conflict din societățile prezente și viitoare. Valori incomensurabile: nu seamănă asta prea mult cu relativismul amoral? Sau cel puțin cu relativismul epistemologic „rabelaisian” al lui Paul Feyerabend? Pentru ambele, valorile („paradigmele”, orice va fi vrut Thomas Kuhn să spună cu asta) sunt incomensurabile. Ce criterii pot fi elaborate pentru a le clasifica potrivit statutului moral sau politic, teologic etc.? Nu cumva pluralismul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dintre istorie și ficțiune. Potrivit lui Hayden White, care duce la extrem o linie de argumentare impusă în teoria istoriei și în naratologie după „cotitura lingvistică”, nu există adevăr, ci o pluralitate (dar nu o infinitate!) de adevăruri, echivalente ontologic și epistemologic. Cum spunea Paul Feyerabend acum mai bine de un sfert de secol în controversata sa Against Method, avem mereu de-a face cu paradigme incomensurabile. Cu alte cuvinte, trăim într-o lume paroxistic eterogenă: nu numai că nu putem aduna
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
alternative la „corectitudinea politică”, fiind ele la fel de lipsite de un veritabil spirit critic (deschis prin definiție!). Am observat și în România, deja înainte de 1989, o raliere încruntată la diverse paradigme cu veleități de piatră filozofală, de la curente filozofice, logice și epistemologice analitice la ortodoxismul deja încercat, cu triste rezultate, între cele două războaie mondiale. Ca și în alte părți, asemenea conversiuni, chiar la doctrine laice, au o nuanță agresiv-defensivă, când nu de-a dreptul soteriologică (dar e vorba de mântuiți care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
este gravă, susține autorul, fiindcă societatea depinde esențial de universitate (o teză oarecum pro domo, contrazisă de ruptura dintre gown și town în Statele Unite); în fine, substanțiala introducere face o acerbă critică a relativismului, divulgându-i efectele pernicioase în plan epistemologic, etic și moral, civic și politic, fiindcă relativismul proclamă falsa „virtute” unică a „deschiderii”, dar în fapt conduce către contrariul ei, omogenizând cultura americană în numele unei pseudodeschideri către alteritățile non-occidentale și eșuând - reformulez aici, dar rămân în spiritul acestei diatribe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
avansat prin Curriculumul Național. În acest document se specifică: „Aria curriculară oferă o viziune multiși/sau interdisciplinară asupra obiectelor de studiu. Curriculumul Național din România este structurat pe șapte arii curriculare, desemnate pe baza unor principii și criterii de tip epistemologic și psihopedagogic. Aceste șapte arii curriculare sunt: • limbă și comunicare; • matematică și științe ale naturii; • om și societate; • arte; • educație fizică și sport; • tehnologii; • consiliere și orientare”. Obiectivele curriculare sau specifice sunt caracteristice diferitelor obiecte de învățământ, fiind asociate cu
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
în funcție de relevanța lor pentru cunoașterea integrală și acțiunea umană asupra domeniului respectiv. Principala modalitate de introducere a acesteia în învățământ o reprezintă regândirea conținuturilor și elaborarea planurilor, a programelor și manualelor școlare în perspectiva conexiunilor posibile și necesare sub raport epistemologic și pedagogic. Acțiunea de promovare a interdisciplinarității trebuie să se integreze în contextul sistemului educativ dat. De asemenea, pentru a fi eficientă, trebuie să se asocieze cu alte principii sau inovații specifice unui învățământ modern (Văideanu, 1988, pp. 253-254). Este
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
de compartimente curriculare. Învățarea implică de cele mai multe ori structurare, astfel încât anumite conținuturi nu pot fi studiate înaintea altora, cele de dinainte pregătind apariția și dezvoltarea celorlalte. În programa unei discipline din științele sociale trebuie să se regăsească logica și raporturile epistemologice ale științei respective, astfel încât sistematica predării să nu vicieze prea mult particularitățile științei. Esența principiului poate fi restrânsă totodată la ideea conform căreia proiectarea și organizarea activităților de instruire trebuie să beneficieze de acele informații științifice, esențializate, ordonate logic și
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
poate produce o schimbare în propria lui stare este un principiu ontologic fundamental, ca și afirmația lui că mișcarea este o proprietate relațională simetrică. Astfel «cotitura criticăă a lui Kant nu elimină considerații ontologice; mai degrabă ea le adaugă factori epistemologici.” (Ibidem, p. 30.) 26. „Dacă Newton nu a furnizat o asemenea demonstrație, dar concepția lui Kant asupra științei o cere, atunci omisiunea lui Newton va trebui să fie reparată furnizând o asemenea demonstrație.” (E. Watkins, Kant’s Justification..., p. 553
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unor enunțuri care sunt sintetice și, totodată, a priori, care conțin adică o cunoaștere ce este independentă de experiență în genere, ar reprezenta o caracterizare negativă a oricărei concepții empiriste asupra cunoașterii, în măsura în care empirismul poate fi calificat drept acea orientare epistemologică care susține că nu există enunțuri sintetice a priori. „Acesta este in nuce întreg empirismul”2. Hans Reichenbach care, ca și Carnap de altfel, îl trata cu respect pe Kant3, afirma că teoria cunoșterii dezvoltată în CRP îi apare empiristului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
indisociabilă a intuițiilor și conceptelor; nu există conținuturi sensibile despărțite de orice formă conceptuală, adică intuiții, ca materia nuda, nestructurate de nici o formă. Contribuții semnificative la elaborarea unui concept al cunoașterii orientat spre formă, care pot fi găsite în reflecții epistemologice ocazionale ale unor cercetători ai naturii de cel mai înalt rang, precum și în analize mai sistematice ale unor filosofi cu formație științifică, susțin această concluzie. La fel ca și Kant, dar cu referire specială la știința matematică modernă a naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
văzut pe sine venind călare din direcția opusă, ceva mai în vârstă și în costum de mare demnitar 14. Se poate de asemenea observa că Maiorescu citește Critica rațiunii pure mai degrabă dintr-o perspectivă psihologică, decât din una propriu-zis epistemologică sau metafizică. În centrul lecțiilor sale despre Kant va sta tema cunoașterii a priori, cu referire predilectă la intuițiile spațiului și timpului. Este o temă pe care Maiorescu o va prezenta drept un punct de vedere privitor la structura reală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lui Kant. În acest demers, Noica introduce distincții și face afirmații care nu există ca atare în textele lui Kant, susținând că ele sunt în spiritul gândirii autorului. Este vorba de distincția dintre două lucruri în sine, lucrul în sine epistemologic, drept corelat al fenomenului, și lucrul în sine ontologic, drept corelat al subiectului cunoscător. Jacobi și toți cei care l-au urmat în afirmația că admiterea lucrului în sine ruinează sistemul filosofiei transcendentale ar fi ignorat această distincție, aptă după
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
religioase semnează Adrian Popescu, proză umoristică - Constantin Vrânceanu, publicistică - Carmen Antohi-Mesaroș, Corneliu Vlad, Corneliu Antim, Ion Pavelescu, Dumitru Stăniloae. Sorin Dumitrescu oferă fragmente de jurnal. Începe publicarea în foileton a studiului lui Al. Mironescu privind Contribuția științelor experimentale la problema epistemologică. Numărul 4/1990 găzduiește interviul pe care Boris Buzilă îl ia lui Octavian Ghibu, fiul marelui învățat și patriot Onisifor Ghibu. Tot acum demarează, la rubrica „Onix”, o colecție „de întâmplări stranii [...], fictive sau reale, având ca elemente comune deschiderea
ACASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285149_a_286478]
-
abordare integrativă ar putea conduce la o nouă teorie a adaptării, care să permită o viziune globală asupra funcționării psihicului. Diversitatea mecanismelor de adaptare face totuși indispensabilă - ca și în cazul unei abordări integrative în psihopatologie (Ionescu, 1995) - o reflecție epistemologică pe această temă. PARTEA A DOUA TC "PARTEA A DOUA " Douăzeci și nouă de mecanisme de apăraretc "Douăzeci și nouă de mecanisme de apărare" Atc "A" Activismtc "Activism" Definițietc "Definiție" Gestionarea conflictelor psihice sau a situațiilor traumatice externe prin recurgerea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de actualitate nu numai în spațiul teoriei organizațiilor, ci și la scara organizațiilor concrete 19; fiecare din ele își elaborează și testează continuu reprezentările despre mediul de afaceri, misiunea și competențele proprii, făcându-le inteligibile membrilor săi. Tot în plan epistemologic, necesitatea înțelegerii, în complexitatea lor, a organizațiilor bazate pe cunoaștere a determinat și recurgerea la metafore dedicate. Exemplul reprezentativ prin excelență este metafora „organizației-creier”; aceasta redă esența unei organizații conștiente de sine, capabilă să-și asume scopuri și să le
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
pe organizarea structurată a mijloacelor materiale, tehnologice, simbolice și relaționale, naturale sau artificiale, care modelează, pornind de la caracteristicile proprii, comportamentele și conduitele sociale, cognitive, afective ale subiecților. (Perayra, 2000, p. 22) Termenul dispozitiv este un nou construct teoretic ce susține epistemologic și fundamentează noile realități educaționale. Învățământul deschis și la distanță se originează în instruirea programată, care s-a instituit acum jumătate de veac în spațiul anglo-saxon și s-a extins apoi în unele țări europene. Această tehnică modernă constituie o
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Învățarea integrată: fundamente pentru un curriculum transdisciplinar Cuprinstc " Cuprins" Clarificări inițiale 9 Partea I. Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societate 13 1.1. Științele socioumane moderne: cunoașterea obiectivă a realității 13 1.2. Alternativa postmodernă 16 2. Epistemologia științelor educației 21 3
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
valorifica într-un mod mai profitabil idei, teorii și concepte care pot să aducă un plus de înțelegere și de clarificare domeniului supus investigației. Abordarea integrată a curriculumului este văzută ca o paradigmă ce se fundamentează pe trei piloni: unul epistemologic, unul social și unul de natură pedagogică. Fundamentarea abordării integrate a curriculumului, realizată în primele trei părți ale lucrării, oferă cadrul de referință conceptual și metodologic pentru o inovație curriculară particulară și o ipostază specială a abordării integrate: temele cross-curriculare
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
în afara paradigmei curriculumului integrat. Lucrarea de față se dorește a fi atât un demers academic, de fundamentare, cât și unul de mobilizare în privința identificării celor mai bune modalități de reformă a curriculumului din perspectiva interdisciplinarității. Partea Itc "Partea I" Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumuluitc "Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului" 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societatetc "1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societate" 1.1
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
se dorește a fi atât un demers academic, de fundamentare, cât și unul de mobilizare în privința identificării celor mai bune modalități de reformă a curriculumului din perspectiva interdisciplinarității. Partea Itc "Partea I" Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumuluitc "Fundamentele epistemologice ale abordării integrate a curriculumului" 1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societatetc "1. Modern versus postmodern în epistemologia și metodologia științelor despre om și societate" 1.1. Științele socioumane moderne: cunoașterea obiectivă a realitățiitc
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
întemeiate pe evidențele experimentale, pe datele obținute în urma observațiilor făcute asupra realității concrete. Un criteriu important în acceptarea unor noi cunoștințe este cel al reprezentativității statistice. Datorită provocărilor cărora a trebuit să le facă față în anii ’60-’70, construcția epistemologică a încercat o poziționare mai modestă: „în loc să încerce să «dovedească» teoriile, a impus ipotezelor ca, prin formularea lor, să permită falsificarea”. Ideea de progres rămâne însă călăuzitoare; cumularea rezultatelor cercetării ar trebui să conducă la „teorii din ce în ce mai bine testabile” (cf.
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]