4,405 matches
-
mesajul), se demască numai atunci când responsabilitatea mea ca om creator de artă și frumos este direct proporțională cu originalitatea și talentul meu". De ce demască, domnule autor, vă întreb, și nu evidențiază? Cu voia dvs., mă îndrept spre finalul prețios al epistolei: "Poezia a fost și va rămâne ŤRegina literaturiiť, după cum a denumit-o Paul Valery. Prin poezie găsesc fericirea absolută. Pentru a fi fericit - spune la rândul lui filosoful francez Gaston Bachelard - trebuie să te gândești la fericirea altuia. De aici
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
aibă parte de alte câteva. Repetatele, dar imprevizibilele lor întâlniri se consumă pe fondul unei mărturisiri fluviale pe care Joseph pare a o avea de făcut. Și, desigur, cu acordul infinit răbdătorului povestitor. Dispariția bruscă a ziaristului, însoțită de o epistolă lungă și necruțătoare adresată naivului confident, are efectul de a face țăndări toată acalmia instaurată până atunci, în viață ca și-n carte. Las la o parte faptul că scrisoarea mi se pare mult mai lungă decât s-ar fi
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
el va obține nota maximă. Urbancolia (bun titlu) este un volum blindat sub aspectul promovării și al marketing-ului. Pe coperta I apare un fragment din Pascal Bruckner, căruia Dan Sociu, prin mijlocirea Vivianei Mușa, a ajuns să-i scrie epistole românești cu deschidere europeană. Strânse la un loc, acestea compun cartea de față, pe a cărei ultimă copertă regăsim și o recomandare haioasă a lui Andrei Codrescu. Deschizând, apoi, Urbancolia, dăm peste un CV de o pagină, în care sunt
Zero-proză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8262_a_9587]
-
lui G. Călinescu, "tabletele" lui Geo Bogza erau pentru prima dată citite, când luai "Contemporanul" și mai târziu România literară. Unele dintre aceste tablete erau parabole (istorioare morale), altele poeme în proză. Așa se face că tinerii scriitori îi adresează epistole, cerându-i sfatul, sprijinul moral, îndrumări în privința scrisului. Trei tineri scriitori ardeleni (doi dintre ei încă studenți pe atunci), Teofil Răchițeanu, Ilie Rad și Viorel Mureșan, îi scriu autorului Cărții Oltului, acesta le răspunde, nu atât de des, cum ar
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
erau ținute de eminentul profesor Carl Richard Lepsius în muzeul egiptean pe care acest al doilea Champollion îl înființase în Berlin. De aici, de pildă, prilejul unor scrieri parcă lipsite de referință imediată, cum sunt Avatarii faraonului Tla sau o epistolă amoroasă uzând de o proiecție a cuplului direct pe malul Nilului. Filtrul între aceste acumulări certe și proza adeseori incongruentă pe care o scrie minuțiosul student ar fi situat în exercițiile nocturne - mărturisite pe jumătate în manuscrise - în care, aproape
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
Emanuel Valeriu îl întîlnește pe N.C. Munteanu. În anul următor, același Valeriu îi cere lui N.C. să se pozeze împreună: o amintire. Fotografia o face soția lui Valeriu. Munteanu acceptă, dar din acel moment începe să-l bănuiască pe autorul epistolelor secrete că ar fi agent al Securității. Cînd va primi copiile paginilor din arhiva Securității ajunse la CNSAS bănuiala devine certitudine. Securitatea avea nevoie de o fotografie a lui N.C. Munteanu în vederea acțiunilor de anihilare pe care le pregătea împotriva
Păcate vechi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8323_a_9648]
-
adevăr fericit."(pag. 123) Interesantă va fi replica lui Dinu. Sau, în termeni stricți, absența replicii. Dărâmat de un asemenea afront gracil, tânărul autor al Jurnalului unui adolescent rămâne, aristocratic, fără reacție. Va interveni, îngrijorată, sora lui, Pia, printr-o epistolă mai mult decât prietenoasă adresată lui Nelli. Punctul critic va fi, prin urmare, depășit fără complicații. Nicăieri apoi, în tot restul cărții, nu se va mai aduce vorba despre momentul acesta, după toate aparențele dificil. Ce este de remarcat - aici
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
ofițerului de securitate care-l ancheta, adaugă: "Precizez că Radu Popescu funcționa la Gazeta literară, unde i-am trimis scrisoarea". Astfel de oameni și obiceiuri au dispărut pentru totdeauna din frumoasa țară care - vorba unuia din cei doi autori de epistole evocați mai sus - "a fost a noastră și nu mai e a nimănui". În prezentul nostru mizerabil, au năpădit năstăsioții, sereșii, chiuarii, păcurarii și remeșii... Acum șaizeci de ani, Noica, singur și hăituit, înțelegea să se pună de bunăvoie la
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
hieroglifele, dacă până și pentru viitorii specialiști în limbă și literatură gramatica și ortografia sunt lucruri de rușine, îmi imaginez ce se întâmplă dincolo de lumea culturală. Nu mă aștept, desigur, ca vreunul din tinerii de azi să-i scrie iubitei epistole de șaizeci de pagini (precum Florentino Ariza, din romanul lui García Márquez, "Dragostea în vremea holerei", Ferminei Daza). Dar nici nu cred că o epistolă capabilă să te emoționeze poate fi trimisă prin email. Nici tu semne diacritice, nici tu
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
culturală. Nu mă aștept, desigur, ca vreunul din tinerii de azi să-i scrie iubitei epistole de șaizeci de pagini (precum Florentino Ariza, din romanul lui García Márquez, "Dragostea în vremea holerei", Ferminei Daza). Dar nici nu cred că o epistolă capabilă să te emoționeze poate fi trimisă prin email. Nici tu semne diacritice, nici tu hârtie aleasă cu grijă, nici tu cerneală de-o anumită culoare, nici tu timbru sugestiv, nici tu parfum discret picurat în plic înainte de a-l
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
personajul nu era mult mai analfabet decât mulți din contemporanii mei posesori de diplome, dar era cu siguranță mult mai expresiv. Iată cum se adresa, la sfârșitul anilor '20 (respectiv, 1986) Inamicul Public numărul 1 al Americii iubitei într-o epistolă expediată din închisoare: "Scumpo să nu zici căț scriu prea repede nu țiam scris încă dă ieri căci atunci mâna mi-ar fi fript tocul și nici un rând nu aș fi putut să termin înainte ca să ia foc hârtia asta
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
pe care le schimbă sunt aproape lipsite de conținut, apologii patetice ale iubirii la modul general, teoretizări dulcege întinse pe mai mult pagini peste care, la un moment dat, cititorul simte nevoia să sară. Este greu de imaginat că aceste epistole supraînsiropate au fost scrise de Roxana și Matei, personaje cât se poate de realiste în existența diurnă. Iar faptul că cititorul fraudulos Grigore Micu le interpretează aberant ca pe niște probe ale unui limbaj cifrat care ascunde o posibilă conspirație
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
din interes: doresc din inimă și cuget să mă mîntuiesc. Acesta mi-e scopul! Acesta mi-e interesul!". "Românizarea" lui N.Steinhardt a fost deplină, patetic împinsă pînă la identificarea sa cu o parte caracteristică a pămîntului românesc. Într-o epistolă adresată lui C. Noica, acesta îl informează pe gînditorul de la Păltiniș că, pregătindu-și crucea tombală, a vrut să scrie pe ea: "N. St., monah maramureșean". Deși poate părea suspectă (a și stimulat comentarii diverse), conversiunea în cauză , conținînd cîteva
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
-i ascult imprimările de peste hotare și mai ales, poveștile amuzante ale “pescarului amator”, i-am scris nenumărate cronici muzicale și recenzii de discuri, i-am publicat corespondență după ce a părăsit România (fiindcă muzeograful Romeo Drăghici mi-a comunicat fiecare epistola unde anunță popularizarea operei lui George Enescu). Dar mai ales, i-am fost confident la durerea interzicerii operei Oedipe de către oficialii comuniști după premiera din 1958, când am luptat - alături de colegul Micu Brediceanu - la reluarea în repertoriul primei noastre scene
Constantin Silvestri Un secol de nemurire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83953_a_85278]
-
a înapoiat la destinatar. În special legătura afectivă a lui Proust cu tinerii Bibești se manifestă cînd știrea îmbolnăvirii Elenei ajunge la urechea sa. Decesul prematur al principesei îi produce scriitorului un veritabil "eveniment al inimii", atestat și de tulburătoarele epistole adresate lui Anton, "în care durerea pe care o exprimă depășește într-atît supărarea destinatarului, încît acesta citindu-le aproape că se crede obligat să uite de propria durere pentru a-l consola pe consolator", conform aprecierii unui mai recent biograf
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
include într-o aceeași reacție, ce aparține și posibilului arhitect care ar fi fost, dacă nu prefera calea muzicii. Despre Ovidiu, simbol de destin poetic reverberând din antichitate, muzicianul sugerează un alt orizont de trăire în Elegia Pontica. Preluând o epistolă a poetului, el îl readuce la viață prin cuvintele devenite cântec. Tot plecând de la Ovidiu, versurile Elegiei a III-a din Tristia îi apropie pe ascultători de poetul latin reconfigurat în continuare, așa cum grăiește epitaful său de pe statuia de la Constanța
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
scrie - mărturisea compozitorul în 1901 - D-ta mai ai si darul foarte rar, de a înțelege celelalte arte mai bine decât mulți specialiști” (sublinierile aparțin lui George Ștephănescu). Argumentele decisive sunt însă admirabil susținute de fiica scriitorului, Ecaterina Logadi, prin epistola ce mi-a adresat-o în 1962, c ocazia adunării mărturiilor necesare redactării articolului Caragiale și muzica (publicat în Muzica, București, 12, nr. 6, 1962), din care rezultă limpede că dramaturgul era „meloman” - cum se autocaracteriza - dispunând de „ureche, memorie
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
către oficialități ne informează despre percheziții și despre regimul de lagăr al soțului ei. Aflăm și titlurile cărților pe care i le-a dus la Miercurea Ciuc: Getica lui Pârvan, Divina Comedie a lui Dante și Poeziile lui Petrarca. Autenticitatea câtorva epistole nu poate fi pusă la îndoială. Fotocopia unora dintre ele se află în arhiva mea. Documentul 60 (pp. 132-135) este reproducerea scrisorii lui Eliade adresată lui Anton (= Aurel Martin, directorul Editurii Minerva) la 2 aprilie 1976. Am publicat această amplă
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
Margareta Dorian Bucuria revederii prin scris nu mi-o poate lua nimeni" - lumina acestei revelații, pe care mi-o comunicați deunăzi ca reală și permanentă, își pierde din intensitate în momentul în care, în aceeași epistolă, adăugați vizibil demoralizată: "Tot scriu, dar ecoul e aproape nul. întrucât am o vârstă, și timpul n-are răbdare, fac și eu ce pot, mă adresez cu rugăminți, așa cum fac și alții și sper... Vă trimit un fragment din ultimul
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
ține să comunice cu semenii, pe care știe și vrea să-i ajute la greu și să-i vindece de disperare. (Alexandra Dolfi) *Stimată doamnă Margarete Dorian, mesajul Ninei Cassian, de recomandare călduroasă, mi-a sosit cu ceva timp înaintea epistolei dvs. cu poeziile, stârnindu-mi o vie curiozitate. Cum arată poezia celui care la un moment dat vrea s-o părăsească, crede că a reușit să se spele de ea, dar cu surprindere constată că, deși simte riscul întoarcerii ca
Actualitatea by Margareta Dorian () [Corola-journal/Journalistic/8154_a_9479]
-
bucurat soțul tău, a zis că va divorța de tine în curând. Mi-a promis că mă va lua în căsătorie pe mine, mi-a oferit un inel de logodnă și vom merge în luna de miere!", și-a continuat epistola presupusa amantă.
Iuliana Tudor, hărțuită de o presupusă amantă a soțului ei by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81662_a_82987]
-
bucurat soțul tău, a zis că va divorța de tine în curând. Mi-a promis că mă va lua în căsătorie pe mine, mi-a oferit un inel de logodnă și vom merge în luna de miere!", și-a continuat epistola presupusa amantă.
Iuliana Tudor, hărțuită de o presupusă amantă a soțului ei by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/81661_a_82986]
-
e cazul, solidaritatea. M-am străduit a nu le încălca, preferînd, atunci cînd s-a aflat în cauză un om apropiat sau pe care-l stimam în chip deosebit, a mă adresa lui personal, prin viu grai sau printr-o epistolă, înainte de-a redacta textul disociativ și de a-l da "pac la gazetă". De cîte ori un autor care a scris despre mine în chip nedrept și-a schimbat atitudinea, n-am ezitat a-i strînge mîna întinsă. Cazuistica
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
de la început dure neplăceri cu soția, mi s-a confesat cerîndu-mi consiliul. În virtutea foarte strînsei noastre prietenii, i-am sugerat, după cum era normal, să divorțeze. Dar a aflat... soția, care, ca urmare a intimelor noastre discuții, mi-a trimis o epistolă furioasă. Cel pedepsit am fost eu. Cei doi au rămas împreună și, cu totul surprinzător, drastic nerațional, V.L. mi-a întors spatele. Nicio scuză, nicio explicație, nicio tresărire de regret din partea lui. Deși nu i-am greșit cu nimic, nu
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
clar scris cu grijă de o mână de femeie. "Dragă Serioja", citii și privirea îmi alunecă imediat jos, la semnătură. Tare voiam să înțeleg cine-și permite asemenea familiarități? Semnătura indescifrabilă, cu înflorituri, îmi spunea prea puțin - revenii la începutul epistolei. "Îmi dau seama că mă joc cu focul. Mai bine zis, m-am jucat până la sfârșitul anului trecut. Acum mi-e bine și vreau ca acest "bine" să dureze cât se poate de mult. De aceea o să mă răscumpăr cu
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]