1,343 matches
-
în Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste (Premiul Cartea Anului al României literare, Premiul Special al USR, 2012) propune, în fond, prin acest dialog cu textele sacre, o „nouă stilistică edificatoare”, despre care el însuși vorbea, într-o scrisoare din Epistolar. Tipul de cunoaștere pe care îl ilustrează pildele biblice nu ține de resorturile gândirii speculative, ci își extrage, mai degrabă, substanța cognitivă din orizontul de experiențe ale ființei, având drept țintă buna orientare și conduită în viață. Andrei Pleșu interoghează
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
foarte tânărul poet Valeriu Anania, ce urma să publice o carte de poezii la Editura Tradiția. Relațiile dintre cei doi scriitori, cu orientări estetice și politice asemănătoare, au fost de lungă durată și s-au concretizat într-un incitant dialog epistolar ce se cuvine a fi cunoscut de cercetătorii și istoricii literari. Și nu numai de aceștia. Revelatoare, prin informațiile literare și culturale, mi se par a fi și epistolele ce se publică acum întâia oară, în care Valeriu Anania îl
Noi contribuții la bibliografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5710_a_7035]
-
sunt adresate colegului său la Academie, istoricul de artă George Oprescu, unul dintre cei mai învățați critici și eseiști ai fenomenului artistic românesc. Aceste misive, deși conțin o oarecare notă de convenționalism, surprind prin eleganță, printr-un stil propriu celui epistolar, și prin observațiile și mărturiile ce se cuvin a fi reținute privitoare la viața științifică și academică din România anilor de tristă și dureroasă amintire. Literatura epistolară a lui Perpessicius, interesantă și bogată, se impune a fi restituită, cât mai
Noi completări la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5365_a_6690]
-
Montfeuilles, marchiz de San’qui, devenit collaboîn Franța celui de-al Doilea Război Mondial, care-l trădează pe evreul Daniel Karnim, din cauza pasiunii pe care o au amândoi pentru aceeași femeie, Katia, rusoaica. În capitolul 4., Codex vallachorum, un roman epistolar desfășurat în Balcanii primei jumătăți a secolului al XIXlea, spionul Jacoppo Vizanti este trimis de un personaj sus-pus, poate chiar împăratul austro-ungar, să o supravegheze discret pe diva Farfara, cea mai mare soprană a tuturor timpurilor, care face un fel
Nici un schepsis by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3667_a_4992]
-
precizez că numai misiva trimisă din Botoșani a fost inclusă în cartea -G. Călinescu și contemporanii săi. (Corespondență primită). Volumul 2. Ediție îngrijită, note și indici de Nicolae Mecu. București, Editura Minerva, 1987, p. 150-152. (Documente literare). 4. Mircea Filip - Epistolar Comarnescu, III, Scrisori de la George Mărgărit în Dialog, 13, nr. 3-4 (81-82), mai-iunie 1981, p. 14, col. 1-4. (Inedit). Se publică nouă scrisori, extrem de interesante, fără nici o explicație și, evident, fără nici o notă. [Revelatoare e următoarea mărturie: „Fiindcă sunt întârziat
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
III. Pe același teritoriu și în aceeași categorie de autori îl introduc pe Mircea Pora cu a sa carte Tour Eiffel, turiștii toamnei, apărută în 2012, la Editura Paralela 45. Prin acest volum sau cel puțin prin prima lui secvență, Epistolar, Mircea Pora se separă de elementele care au definit proza sa scurtă de până acum și care l-au consacrat ca pe un continuator al „târgoviștenilor”și mai ales, cum sublinia și Virgil Nemoianu, al lui Mircea Horia Simionescu. În
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
Mircea Pora se separă de elementele care au definit proza sa scurtă de până acum și care l-au consacrat ca pe un continuator al „târgoviștenilor”și mai ales, cum sublinia și Virgil Nemoianu, al lui Mircea Horia Simionescu. În Epistolar, proză așezată la începutul cărții și care ocupă mai bine de o treime din volum, Mircea Pora sondează curajos și fără menajamente în propria sa biografie, refăcând perioada de dinainte de 1989, când soția sa a emigrat în Franța, pentru ca el
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
prozator în anii ceaușismului târziu. Demersul anamnetic al lui Pora este neiertător cu „memoria scurtă” a contemporanilor noștri. Mizeria fundamentală și strivitoare a comunismului are parte de o analiză de o luciditate extremă. Poate că n-ar fi rău ca Epistolarul lui Pora să ajungă pe băncile elevilor de azi, de multe ori dezinformați dacă nu multilați, pur și simplu, de așa-zisa „parte bună” a comunismului. Cum arăta România la sfârșitul anilor ‘80 în viziunea comprehensivă a autorului? „Călcai pe
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
bărbați», acordat de diverși poeți în versurile lor. În rostirea mereu a acelorași fraze se ajuta exagerat de mâna dreaptă, lăsând impresia că taie aerul cu ea. Îi era imposibil să râdă sincer, deschis.” Esențiale sunt aici, ca în întregul Epistolar, nuanțele tonului narațiunii, adică ambiguitatea generată de complexitatea unghiului de narare. Autorul pare că vorbește pentru cei mai tineri, care nu au cunoscut comunismul. Pe de altă parte, el vorbește și pentru ceilalți, care au suportat ca decenii la rând
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
care se închide această „buclă” existențială. Singurele scăderi al acestui microroman sunt legate de momentele în care Mircea Pora cade în propria-i manieră, adăugând lucruri, cum ar fi amănuntele despre soția Saveta a prezumtivului interlocutor din scrisorile care structurează Epistolarul. Altfel, avem în față experiența unui eșec existențial povestită cu o calitate a scriiturii și cu o intensitate a trăirii de reală anvergură artistică.
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
a manifestat întotdeauna o autentică prețuire intelectuală și o recunoștință pe care numai spiritele alese și foarte rare o manifestă în chip așa de firesc. Epistolele, nu puține, trimise în timp lui N. Iorga constituie, de fapt, modele ale stilului epistolar prin con- ținut, prin formă și, mai ales, prin tonul dezideratelor sale științifice. Cele trei epistole ce se publică acum, întâia oară, contribuie, esențial, la completarea imaginii unui tânăr intelectual în anii formării și instruirii sale în România, precum și în
Noi contribuții la bibliografia lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5149_a_6474]
-
a sa De arte cabalistica (1517), sau la Johannes Boëmus, Omnium gentivm mores (1520), precum și în mult mai celebră Magia naturalis (1559) a lui Geambatista della Porta. Reeditările și traducerile acestor opere vor duce renumele lui Zamolxis până în Iluminism, de unde Epistolarul lui Vossius (1690), sau dizertația lui Lundius: Zamolxis primul legislator al geților (1687), ca și proiectul lui Newton (c. 1684) despre teologia popoarelor, rămasă în manuscris, vor duce renumele lui Zamolxis până în „marea renaștere” a filosofiei oculte din secolul al
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
pân-la un punct sânt explicabile. Cu ajutorul lui Dumnezeu sper că-ntr-un viitor foarte apropiat ne vom întoarce-n țară. De altfel prin copii vei afla-o și mai precis. Cu sentimente de afecțiune credincioasă și devotată, George Enescu Textele epistolare și celelalte documente care se publică în paginile de față ilustrează secvențe din anii '30 ai secolului trecut, deceniul cel mai bogat în evenimente, dar și cel mai dramatic din viața lui George Enescu. Compozitorul își încheia la Tescani, în
George Enescu în secvențe biografice by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Memoirs/8759_a_10084]
-
studii universitare si postuniversitare contribuie la întregirea profilului său psihologic si, desigur, spiritual. Misivele sunt trimise unei foarte frumoase si inteligente colege de studii filologice, Georgeta Ghimpeanu, care a devenit profesoară si care a întreținut un lung si substanțial dialog epistolar ce se cuvine a fi cunoscut de biografii lui G. Călinescu. S-au cunoscut în primii ani de studii la Facultatea de Filosofie si Litere a Universității din București (1919-1920); G. Călinescu a vizitat-o acasă, pe strada Toamnei, nr.
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
a ajuns la maturitatea acestui sentiment al ocrotirii care este tot așa de fundamental ca paternitatea și maternitatea va evita sentimentele artificiale și sterile care vând sufletul fără să-i dea nimic. Apreciez însă și bătrâneasca ta ceașcă de ceai... epistolar. Scrie-mi când vrei și oricât de des. Pentru tine voi găsi oricând vreme să-ți răspund. Vechiul tău prieten tânăr, Florio [Domnișoarei Georgetta Ghimpeanu, școala de Menaj, Strada Doja, Timișoara] « Originalele acestor scrisori, inedite, se află în biblioteca profesorului
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
profesorului Nicolae Scurtu din București. 1 S-au publicat două cărți - Pamfil Șeicaru - Scrisori din emigrație. [Ediție îngrijită de Rodica Șerbănescu și Nicolae Copoiu. Schiță de portret de Vasile C. Dumitrescu]. București, Editura Europress, 1992, 128 pagini și Pamfil Șeicaru - Epistolar. Scrisori din exil 1968-1978. In anexă: documente din arhiva S.R.I. Ediție alcătuită de Mircea Coloșenco. Text stabilit de Sergiu Coloșenco. București, Editura Elion, 2001, 162 pagini. Se cuvine să precizez că nu conțin nici măcar o notă de istorie literară și
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
o lectură deloc complezentă a cărții lui Dan C. Mihăilescu „I.L. Cararagiale și caligrafia plăcerii”. Cronicarul literar al revistei Luceafărul de dimineață judecă eseul lui Dan C. Mihăilescu așezându-l în balanță cu două dintre interpretările cele mai solide ale epistolarului caragialian, datorate lui Nicolae Manolescu și Gelu Negrea. În comparație cu acestea, iată cum vede criticul eseul aflat în atenția sa: „Când încearcă însă să-și croiască și să-și explice propriul demers, glosatorul surprinde printr-un limbaj critic plin de ifose
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
Mircea Pora a publicat anul trecut, la Editura Paralela 45, un nou volum de proză scurtă, intitulat Tour Eiffel, turiștii toamnei. Titlul sintetizează, de fapt, foarte bine liniile de forță ale volumului: el invocă, pe de o parte, prima proză, Epistolar, textul cel mai amplu și cel mai bun al cărții - care prezintă, sub forma unui epistolar între narator și prietenul său, aventura emigrării la Paris în 1989 și revenirea în țară patru ani mai târziu -, iar pe de alta, cea
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
intitulat Tour Eiffel, turiștii toamnei. Titlul sintetizează, de fapt, foarte bine liniile de forță ale volumului: el invocă, pe de o parte, prima proză, Epistolar, textul cel mai amplu și cel mai bun al cărții - care prezintă, sub forma unui epistolar între narator și prietenul său, aventura emigrării la Paris în 1989 și revenirea în țară patru ani mai târziu -, iar pe de alta, cea de-a doua proză, Însemnările unui turist, în care un personaj-narator este, aproape singur, „turist în
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
cel din Tratament fabulatoriu, de pildă), cu care Mircea Pora are și alte lucruri în comun: dialogismul prozelor, „micile transmisii” (cu vorba lui Mircea Pora, sau „transmisiunile”, cu termenul lui Nedelciu), formele jurnalistice reluate parodic-literar (ca la Caragiale), de genul „epistolar de bloc”, „întrebări și răspunsuri”, „anunțuri gratuite”, „mărturisire ministerială” ș.a.m.d. (sintagmele citate sunt chiar titluri de proze scurte). Spre deosebire, însă, de nervozitatea ironică nedelciană, Mircea Pora, un scriitor mai melancolic, dă dovadă, așa cum spuneam, de o scriitură
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
nervozitatea ironică nedelciană, Mircea Pora, un scriitor mai melancolic, dă dovadă, așa cum spuneam, de o scriitură poetică și de finețe descriptivă. Din volumul de proze scurte și foarte scurte - ce surprind realități sociale din comunismul târziu, dar și din postdecembrism -, Epistolar se detașează clar: un text amplu (80 de pagini), redactat sub forma unei serii de scrisori trimise de personajul-narator prietenului său, ce povestesc experiențele pe care le traversează cel dintâi în ultimul an al comunismului ceaușist în încercarea de a
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
apostoli. Ca și în celelalte volume, corespondența a fost pusă la dispoziția editorilor de către Ștefania (Didi) Manciulea, fiica învățatului dascăl, căreia, i se aduc, postum, cuvenitele mulțumiri. Corespondența se întinde pe trei luștri, între 1969-1974; nu este propriuzis un dialog epistolar, pentru că avem in extenso doar scrisorile „ucenicului” (Al. Todea) către magistru (Ștefan Manciulea). Scrisorile acestuia sunt întrerupte de frecvente puncte de suspensie, din cauza acelor „lectio incerta” și mai ales, din pricina unui scris anevoie descifrabil, de care profesorul însuși era conștient
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
să le suportați cu spirit sacerdotal, cu spirit apostolic, cu spirit de vizionar prin veacuri....”(p.101) „Ați întrecut prin muncă, poate, pe toți benedictinii cunoscuți prin hărnicia lor.” (subl. ns., p.105) Cu acest volum se încheie un triptic epistolar: P. S. Ploscaru, Dragomir, Todea către Ștefan Manciulea; cu pagini de corespondență cuprinzând date prețioase despre istoria și drama Bisericii noastre, pentru a căror punere în pagină trebuie să mulțumim Centrului de Studii „Jacques Maritain”, coordonat de pr. conf. dr. Ioan
Cardinalul Alexandru Todea în pagini de corespondență1 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3595_a_4920]
-
și că proza lui are acea calitate care pare să se fi pierdut astăzi, de a uimi și dezarma la fiecare frază, de a șoca, însă într-un sens stimulativ și fertil, de a provoca permanent imaginația. Alcătuit ca un epistolar enigmatic, între doi îndrăgostiți despărțiți brutal de un război care ar putea fi oricare dintre războaiele lumii (indiciile temporale sunt înșelătoare în carte, îl plasează pe Volodia în preajma Revoltei Boxerilor, de la începutul secolului XX, iar pe Sașa în cea dea
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
n. 5 august 1922 - m. 16 mai 1980) nu a lăsat o însemnată literatură epistolară 1, așa cum unii, poate, s-ar fi așteptat. Răstimpul în care a trăit și, mai ales, a creat nu i-a îngăduit să întrețină dialoguri epistolare susținute. Comunica frecvent și eficient prin articolele și eseurile sale și, desigur, prin in-confundabilele creații epice. Rarele și prețioasele misive trimise lui Geo Dumitrescu 2 și Eugen Simion 3 demonstrează, în timp, că Marin Preda, deși avea vocația confesiunii, profund
O epistolă necunoscută a lui Marin Preda by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6307_a_7632]