681 matches
-
mijlocul încăperii, fiecare pe o latură, stăteau patru surori ale lui: Ilinca, Safta, Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame străvezii pe care vopseaua nu le prinsese bine și rămăseseră cenușii. Brodau cu sârg la Epitaful care era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele de mărgăritar pentru a fi prinse în broderia celor patru doamne de la masă. La intrarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adresă el întrebarea surorilor sale. Ilinca își luă ochii de pe broderie, îl cântări cu privirea și se miră de lipsa lui de delicatețe: — Cum, nu știi? De un ceas e suferindă, nici lumina n-o mai poate îndura, și Sfântul Epitaf mai are până să fie gata. În două zile trebuie terminat să fie sfințit pentru Vinerea Mare, răspunse autoritar Ilinca. — E în odaia măriei sale, cu țiganca care-i face leacuri. Stă cu ochii închiși și nu vrea să vază pe nimeni
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
departe, doar așa, cu parale și cu vorba bună... Urcau dealul Văcăreștilor la pas, drumul era bun, dar carele prea erau încărcate. Din urmă i-a prins zvon de clopot bătut într-o dungă: scoteau la Cărămidari la biserică, Sfântul Epitaf să-l pună pe masă, să treacă pe sub el femeile cu copii ologiți. Ajungând să facă popas la Călugăreni ca să odihnească și să adape caii, au văzut cum la crucea cea mare ridicată de Șerban Vodă la Țânțăroasa un monah
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când podagra îi chinuia încheieturile și-și căuta alinarea cercetând întinderile fără sfârșit ale cerului în care încerca în zadar să deslușească tainele viitorului, a lăsat grijile în seama lui Ștefan Vodă, neputința sa fiind atât de mare încât nici epitaful nu l-a putut alcătui așa cum o făcuse pentru ceilalți. Fratele său, spătarul Mihai, care-i fusese alături în toate uneltirile politice, după năravul care-i intrase în obicei, urzea acum pe lângă marele vizir înscăunarea lui Mihai Racoviță în locul lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nesfârșit o nouă descoperire care să transforme chestiunile religioase în chestiuni științifice sau în absurdități incontestabile. Dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată"278. Îmbătrânind, îmi aduc aminte de un bun catolic prietenul unui prieten care își alesese drept epitaf: "Părăsesc această lume așa cum am venit: confuz". Anii care au trecut nu mi-au adus vreo certitudine în privința credinței mele. Sunt o creștină optimistă, dar în același timp incompletă, plină de îndoieli. Respect celelalte religii deoarece cred că ele ajung
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
citat decât sosirea în România a evreilor alungați din Spania în secolul al XV-lea. Nu e oare mai simplu să admitem că acest cuvânt a sosit odată cu legiunile spaniole ale lui Traian? Dacă românii ar trebui să scrie azi epitaful lui Don Quijote, l-ar scrie la București așa cum se scrie la Madrid 86. Ce să mai spunem despre prezența în limba română a anumitor cuvinte pe care le regăsim de asemenea în graiul loren? Dar să scurtăm citatele și să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
stat câteva ore și am contemplat bustul lui Anton Pann, într-o mică piațetă pe o astfel de stradă care, cum spunea Mateiu Caragiale, venea parcă "zice-se de demult". Îi plăcea Anton Pann și nu se mai dezlipea de lângă epitaful poetului, scris de el însuși, pe care îl recitea cu hohote de admirație și pe care mai târziu avea să-l imite. Petreceam lungi după-amiezi în frumoasa lui garsonieră de pe strada Romniceanu, din Cotroceni, răvășindu-i biblioteca. Ar fi vrut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dar toți erau pentru același scop: cuvintele! Se părea că nu au glas, într-o liniște profundă vorbeau prin semne: unii, prin semne obscene, alții prin îmbrățișări. Fiecare avea câte o pancartă atârnată de gât pe care era scris același epitaf: „nu tăiați copacii, vrem pietre! Potopul va trece, apocalipsa, la fel; pietrele rămân, copacii vor muri în picioare, hârtia o să dispară dar pietrele se vor găsi peste ani. Deci, vrem cât mai multe pietre! Oameni buni, dați cu pietre până când
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Dar toți erau pentru același scop: cuvintele! Se părea că nu au glas, într-o liniște profundă vorbeau prin semne: unii, prin semne obscene, alții prin îmbrățișări. Fiecare avea câte o pancartă atârnată de gât pe care era scris același epitaf: „nu tăiați copacii, vrem pietre! Potopul va trece, apocalipsa, la fel; pietrele rămân, copacii vor muri în picioare, hârtia o să dispară dar pietrele se vor găsi peste ani. Deci, vrem cât mai multe pietre! Oameni buni, dați cu pietre până când
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
face doar o remarcă ironică. Pe mal o broască În ciocul unei berze - și niciun sunet De sfîntul Ignat - niciun mistreț nu are colții de argint Niciun trecător nu-și deschide umbrela - prima ninsoare culminînd cu deșertăciunea deșertăciunii, poetul fără epitaf: Pe vechi mormântul poetului niciun vers - pustiu de iarnă Tehnică, alegorie și metaforă Tehnica scrierii haiku-ului poate fi observată mai ales cînd citești poemele unui autor bun. Cele două poeme de mai jos, aparținînd lui Dumitru Radu, ne pot
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
woman, iar ea accepta. ** Un bust din bronz al lui Brown, executat de son vivant de sculptorul Boehm, se afla în parcul de la Balmoral. La moartea lui Brown în 1883, Victoria i-a cerut poetului-laureat, lordul Tennyson, să scrie un epitaf pentru soclul bustului credinciosului servitor. Acesta s-a executat. Iată epitaful: Friend more than servant, loyal, truthful, brave // Self less than duty, even to the grave. ********* După un biograf al lui Disraeli, acesta s-ar fi exprimat public în următorii
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
executat de son vivant de sculptorul Boehm, se afla în parcul de la Balmoral. La moartea lui Brown în 1883, Victoria i-a cerut poetului-laureat, lordul Tennyson, să scrie un epitaf pentru soclul bustului credinciosului servitor. Acesta s-a executat. Iată epitaful: Friend more than servant, loyal, truthful, brave // Self less than duty, even to the grave. ********* După un biograf al lui Disraeli, acesta s-ar fi exprimat public în următorii termeni: Gladstone treats the Queen like a public department; I treat
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
țări cu...democrație, Spre a face-o meserie, Și o fac! Pe ,,cea mai veche”! APĂ MINERALĂ Mie-mi place să beau apă Minerală, de Zizin: Cam de-un deget să încapă, În cana plină...cu vin! UNUI ATACANT RAPID (epitaf) Astăzi, ca rapiditate, Stabilești un nou record: Fiind mai rapid din toate... Atacul final...de cord! UN PESCAR... Petrecând la o agapă, Mai și pescuia un domn, N-a tras nici-un crap din apă, Doar pe mal a tras... un
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Nu prea-i adevăr în vin! Vinu-i slab, iar eu cred că, Adevăr mai mult e-n...vodcă! VIS UTOPIC Undeva, într-o cireadă, Vrând viței normal-să ,,facă", O idilă se înnoadă: Bou bătrân c-o stearpă vacă! UNUI PESCAR EPITAF Pe sub frunzele de plaur, Ai pus plase pân-acum; Scumpul ,,peștișor de aur", S-a prins azi, în mod postum ! EVRIKA! Cine m-a pus să mă-ntrec, Ca-notând râul să trec?! Uf! Constat că nu mă-înec! Că n-
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
vei propune-o lege, Ca să nu acceadă mulți Proști ca tine, duri, inculți! COPIL CURAJOS Din ciclul: Copil curajos. Când nechează-i...fioros! Mi-e frică să merg călare! Dacă mă aruncă jos? -Fiule-i...căluț de mare! UNUI DON JUAN EPITAF Femei? A avut...o mie! Niciuna nu l-a ținut! Asta-l ține-o...veșnicie, Are coasă și cuvânt! CUM ARATĂ ȘI CUM...E? -E frumoasă? Genul meu? -Frumoasă? E...răpitoare! Mi-a răpit din portmoneu, Banii și-o brățară
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
păreau niște chestii ciudate, pe care nu voiam să le văd. Am auzit dinăuntru „Dwight?“, urmat de sunetul zăvoarelor trase. Apoi celălalt partener în viață al trioului Blanchard / Bleichert / Lake apăru în fața mea și spuse: — Ce să mai. Era un epitaf pe care nu voiam să-l aud. Am intrat și am rămas uimit de cât de ciudată și de drăgălașă era camera de zi. — Lee a murit? mă întrebă Kay. M-am așezat pentru prima oară în fotoliul lui preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nu. Îi era teamă de prietenii lui gangsteri. A făcut doar ce a putut. I-a provocat o pagubă neînsemnată. Probabil că Emmet a ratat niște afaceri fiindcă fost îndepărtat din consiliu. — „A făcut ce a putut“ nu-i un epitaf chiar de lepădat. Jane zâmbi sarcastic. — L-au năpădit remușcările. Eldridge era proprietarul unor clădiri din mahalalele din San Pedro. Când a aflat că are cancer, a început să se simtă vinovat. Anul trecut a votat cu democrații, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
capul și scoase niște răcnete animalice. Se aruncă spre gâtul meu, cu gura larg deschisă. Atunci i-am înfipt amortizorul în orbită și i-am zburat creierii. CAPITOLUL TREIZECI ȘI TREI Russ Millard a fost cel care a venit cu un epitaf al cazului Short. Am părăsit casa morții într-o stare de surescitare maximă și m-am dus direct la sediu. Padre tocmai se întorsese cu deținutul de la Tucson. După ce l-a pus pe individ la popreală, l-am luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la organizarea Înmormântării. A ales până și un cantor care să conducă ceremonia, unul din orașul lui. Printr-o minune am reușit să dau de el cu un minut și jumătate Înaintea intrării sâmbetei 1. Și a lăsat și un epitaf, compus chiar de el. Ceva cu rimă. Dar asta poate aștepta până la dezvelirea pietrei funerare, la slujba de pomenire de treizeci de zile sau chiar până la cea de un an. Dacă vin la Înmormântare măcar un sfert dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
părea rău că amânase atât de mult pelerinajul. Îi plăcuse Întotdeauna cimitirul protestant, umbrit de chiparoși, cu mormintele modeste contrastând cu marea piramidă păgână a lui Caius Cestius, din apropiere. Aici odihneau Shelley și Trelawney, și Keats sub semnificativul, descurajantul epitaf „Aici zace unul al cărui nume s-a scris cu apă“. Pe piatra de mormânt a lui Fenimore nu era nici un epitaf, doar numele: Constance Fenimore Woolson, și data: 1894, frugalitate care i-ar fi făcut plăcere, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piramidă păgână a lui Caius Cestius, din apropiere. Aici odihneau Shelley și Trelawney, și Keats sub semnificativul, descurajantul epitaf „Aici zace unul al cărui nume s-a scris cu apă“. Pe piatra de mormânt a lui Fenimore nu era nici un epitaf, doar numele: Constance Fenimore Woolson, și data: 1894, frugalitate care i-ar fi făcut plăcere, la fel ca și iedera și violetele care creșteau În valuri pe marmura fină și albă. Iar Fenimore. Dat fiind că părea că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nume. Dacă The Times era de partea huliganilor de la galerie, atunci nu exista loc pentru el În teatrul englez. „Un efort dureros și prost direcționat“ - vorbele usturau ca o palmă În obraz, dar era posibil ca ele să fie și epitaful carierei lui de dramaturg. Fusese Într-adevăr dureroasă și vizibil prost direcționată. Irosise cinci ani căutând inutil un Sfânt Potir iluzoriu, cinci ani În care neglijase arta pentru care avea un dar recunoscut. Și, dacă revenea acum, pe cine mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceea vântul bătea din față. Delicat în jurul gurii și al nărilor. La fel ca desenele lui în creion, pudic...“ Și cam tot așa, schițat în contururi, vag desenat în interiorul acestora - deși cu douăzeci de ani mai tânăr decât în momentul epitafului meu -, ședea el vizavi de mine în trenul interzonal de Berlin. Nori de fum în compartimentul gol, cu excepția noastră. Era prea rece, era supraîncălzit? Oare încă de pe acum tuna și fulgera împotriva pictorilor fără obiect, asemenea uni iconoclast, sau abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vorba, de altfel, de vorbe scurte care, la cea mai mică neglijență, scapă vigilenței critice: Drj În catrenul-prolog; ujb Într-un deja clasic sonet, care se remarcă În multe enciclopedii școlare; ñll Într-un ovillejo intitulat Iubita; hnz Într-un epitaf plin de durere Înăbușită. Dar la ce să mai continuăm? Ar fi obositor. Pentru moment, nu vom spune nimic despre rânduri Întregi În care nu există nici un cuvânt care să figureze În dicționar! Hlöj ud ed ptá jabuneh Jróf grugnó
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
are doar jumătate din mintea ta și nu are un mahăr de tată!“ O lăsase să plece, apoi se dusese după ea: Înapoi În L.A., la cotețul familiei Soto. Trei frați pachuco se manifestară gălăgios. Bătrînul Soto Îi furniză și epitaful: „Pentru mine fata aia nu mai există“. Sună telefonul. Ed se rostogoli pe pat și Îl Înhăță. — Exley. — Aici Bob Gallaudet. Poți să mă feliciți. Visul lui Ed se risipi instantaneu. — Pentru ce? — Am trecut examenul de barou. Asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]