685 matches
-
acum o jumătate de veac, căruia Îi citesc aceste amintiri, m-a dus deunăzi În cimitirul negus torimii, „Sfânta Vineri“, [la] figura 4 unde am citit, săpată pe les pedea mecenatului culturii neamului și exploatatorului pros titua telor Busuioc, următorul epitaf cu ortografie proprie: FAMILIA G.I. BUSUIOC DECEDAT 28 DECEMBRIE 1924, ÎN ETATE DE 67 ANI SE ODIHNEȘTE ACI ÎN PUMUNT NEGRU MĂ DUC CE VOI PĂȚI NU șTIU DACĂ VREȚI șTIRI VENIȚI LA MINE SĂ VI LE DAU CU SOȚIA
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Interesant și paradoxal în același timp, cu toții - sunt convins - s-au transformat, au devenit înțelepți, buni, și sfinți. Din multitudinea de fragmente ce ar putea inspira contemplația și rugăciunea noastră, acum la final, am ales doar câteva, ca pe niște epitafuri eterne și ca pe o floare ce aș dori să o depun, metaforic și de departe, pe mormintele unde acum dorm tăcuți și în pace: Bătaia bronzului de miez de noapte/mă-ntreabă cu misterioase șoapte,/de-s pregătit la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de ninsori.// Dalajun de trei rădine,/ Îndoiți, fără tulpine,/ Mor tufanii în uimire,/ Pe genunchi de coviltire./ Dalajun, colind, Le-roi,/ Dau de știre câte doi,/ Cu frânghii și cu ciuperci/ La ferestrele de melci” (Ierugă la dalajun). Versurile din Epitaf pentru iarbă (1972) se plasează sub o zodie întunecată, sub care poeta va rămâne, marcată pentru totdeauna de pierderea, la numai optsprezece ani, a fiului, Cătălin Bursaci. Schimbările sunt relevante: un stil solemn, ermetic, mai livresc, amintind de maniera lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
de la artista angoasată și obsedată de ea însăși la mama metamorfozată prin suferință, întoarsă tardiv și imaginar spre un „tu” absent. SCRIERI: Așezare de lucruri, București, 1968; Ierugi, București, 1969; Hesperara, pref. Emil Botta, București, 1971; ed. 2, București, 2003; Epitaf pentru iarbă, București, 1972; Câmpia pierdută, București, 1978; Gențiane, București, 1979; Multcălătoare / Preatrecătoare, București, 1981; Anotimpuri, București, 1983; Plâng, iubite prinț, București, 1984; Călătorie în absență, București, 1987; Fascinația clipei, București, 1991; Prințul chiparos, cu desene de Cătălin Bursaci, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
Morărescu, „Așezare de lucruri”, R, 1969, 2; Valentin Tașcu, „Ierugi”, TR, 1970, 29; Dan Laurențiu, „Ierugi”, LCF, 1970, 27; Sorin Titel, „Hesperara”, RL, 1971, 47; Marcel Corniș-Pop, Prejudecata debutului comod și trei debuturi de „excepție”, O, 1972, 2; Daniel Dimitriu, „Epitaf pentru iarbă”, CL, 1972, 19; Constantin, A doua carte, 249-252; Piru, Poezia, II, 317-318; Dana Dumitriu, Interpretări lirice și epice, RL, 1979, 16; Ion Caraion, Mamă și fiu, LCF, 1979, 11; Ana Selejan, Câmpii pierdute, inspirații regăsite, T, 1979, 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290034_a_291363]
-
în discuție pentru a releva aptitudinea poetului de a citi cu o optică imaginativă în planul posibilului o simplă inserție publicitară de un rând, găsită întâmplător într-o colecție din vechea presă românească, după cum desigur tot întâmplător a dat de epitaful latinesc de la Sâmbăta de Sus. Nu mi-am propus să urmăresc aici evoluția de peste jumătate de secol a poeziei lui Radu Boureanu. E de notat faptul că el a scris și o proză remarcabilă, din care vreau să semnalez cele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
amour. (boheme). Lumea este o mașină în care se fabrică marea suferință omenească. La responsabilité des révolutions incombe à ceux qui les rendent nécessaires, et non pas a ceux qui les font. Pe toate monumentele e scris: naționalitate, egalitate. Sunt epitafuri pe morminte. Naționalitatea, egalitatea, dorm dedesupt. Il faut oser en tout genre; la difficulté est d'oser avec sagesse. Fontenelle. Oser; là est tout le secret de la victoire dans la politique comme dans la guerre, en littérature comme en amour
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zămos"). La București n-am auzit decât o expresie pentru lemnele întrebuințate în gospodărie: "a sparge lemne". Lemnul se "despică", "se curmă", "se taie". Se "sparg" cu toporul numai rădăcinile de bușteni. Cearceaf, ciorap, turcisme, față de prostire și colțun. 1956 EPITAF* (Găsit între hârtiile rămase de la un vechi poet ieșean) Costică Arsenescule, În viață tu umblași Cu caii nărăvași Cu caii de cotigă La noi la Călărași. Decât o viață crâncenă Cum nu s-a pomenit Mai bine-un glonț de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cucoana Aura. Apropos de motanul acesteia cu care cucoana Aura se mândrește, lița Sofia: La noi, nevestele fac și cresc pui de om". Istorisirea lui Mujic cu "legea" ce se discută în parlament ca "bărbații să aibă două neveste". EPITAF* Drag drumeț Eu am fost Cântăreț Pe-acest pământ Luam rost De la vânt Și splendoare De la soare Fost-am fost Și nu mai sunt. ADDENDA (1907-1944) [RAPORT CĂTRE SPIRU HARET]* Confidențial Unii învățători din județul Suceava, în vremea răscoalei țărănești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e sângele meu” - Andante). Actul creator impune o comparație cu Meșterul Manole, altundeva se vorbește despre cuprinderea demiurgică a lumii: „În fiecare verb o bătaie a inimii, / în fiecare substantiv - o monadă, / în fiecare adjectiv - ochii apoși ai unei căprioare” (Epitaful cuvintelor). Forța ce propulsează eul spre găsirea „țărmului de aur” al poeziei nu poate fi decât erosul, care înseamnă idealizare și proiecție cosmică a iubitei. De aceea, absența ei este resimțită acut: „Ne-am despărțit ca două continente” (Poem pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
de succesul de care a avut parte fratele său, cu toate că unii (Al. T. Stamatiad, printre ei) îl socoteau mai bun decât pe Cincinat. A contat, poate, și faptul că sclipirile lui de spirit au fost adunate abia postum (Epigrame și epitafuri, 1925). Cinice sau glumețe, vezicante și surâzătoare, uneori licențioase ori mizând pe simple jocuri de cuvinte, producțiile epigramatice ale lui P. sunt lucrate atent, chiar și atunci când țâșnesc dintr-o inspirație de moment. Spontan, ca mai orice umorist, autorul nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
a uitat de mult și pe bietul P. Un Pavelescu, Cincinat, i s-o fi părut de ajuns. SCRIERI: Sigilii de aur, București, 1916; Zile de purpură (în colaborare cu Oreste), București, [1916]; Sonete postume, Râmnicu Sărat, 1925; Epigrame și epitafuri, Râmnicu Sărat, 1925. Repere bibliografice: Iosif Nădejde, „Sigilii de aur”, ADV, 1916, 10 528; Ion Foti, Ion I. Pavelescu, UVR, 1916, 30; I. F. [Ion Foti], [Ion I. Pavelescu], „Viitorul”, 1924, 4789; Ion Gane, „Sonete postume”, „Ritmul vremii”, 1925, 7-8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
reflectată de pasiunea colectivă pentru vacanțe, așteptarea weekendurilor și a „podurilor” peste zilele de luni sau vineri, dorința de a găsi un mai bun echilibru între muncă și viața privată, gustul pentru leneveală, așteptarea momentului ieșirii la pensie. Unul dintre epitafurile cele mai semnificative din secolul al XIX-lea spunea: „Munca a fost viața sa”. Astăzi, sentimentul dominant e mai degrabă: „Viața sa n-a însemnat doar muncă”. Conform afirmațiilor lui Joffre Dumazedier, munca a încetat să fie activitatea cea mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
compania formației vocal instrumentale Mesagerii Domnului, care vor susține un minirecital, întru propășirea noastră, a tuturor. Pentru început, melodia Sunt o oaie credincioasă. Și nu uitați: zâmbesc-din-nou coadă de maimuță suflet vindecat punct ro. Fiți Lumină, dragii mei. Fiți Lumină. Epitaf Sala era arhiplină. Marele Tenor avea să cânte din nou, după treizeci de ani de pauză vocală. Publicul venise mai mult din curiozitate. Marele Tenor fusese de mult uitat. Bătrânii care își mai aminteau de el credeau că a murit
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Lista obiectelor Muzeului de Antichități din București, evacuate la Moscova 1.Tezaurul de la Pietroasa (jud. Buzău). 2.Tezaurul de la Turnul Măgurele. 3.Rhytonul de argint aurit de la Poroina (jud. Mehedinți). 4.4 (patru) planșe cu bijuterii barbare, de aur. 5.Epitaf de la Mănăstirea Cozia (1396). 6.„ „ „ Dobrovăț (1506). 7.„ „ „ Slatina (1556). 8.„ „ „ Bistrița (1601). 9.„ „ „ Preda Buzescu, mare ban al Craiovei. 10. Aer din anul 1613. 11. Epitaf din anul 1683 (Șerban Vodă Cantacuzino). 12. Covor de Genua, de la M-rea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Poroina (jud. Mehedinți). 4.4 (patru) planșe cu bijuterii barbare, de aur. 5.Epitaf de la Mănăstirea Cozia (1396). 6.„ „ „ Dobrovăț (1506). 7.„ „ „ Slatina (1556). 8.„ „ „ Bistrița (1601). 9.„ „ „ Preda Buzescu, mare ban al Craiovei. 10. Aer din anul 1613. 11. Epitaf din anul 1683 (Șerban Vodă Cantacuzino). 12. Covor de Genua, de la M-rea Bistrița (1514). 13. „ „ „ M-rea Bistrița (secol al XVI-lea). 14. „ „ „ M-rea Bistrița (secol al XVI-lea). 15. Epitrafir de la M-rea Govora, epoca lui Radu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
chivot argint aurit din anul 7179. 3.Un chivot argint aurit din anul 1671, una cruce lipsește. 4.Două ripide argint aurit din anul 7197, având în total 3 cruci. 5.Două sfeșnice argint aurit din anul 1653. 6.Un epitaf cusut cu fir de argint și aur, cu portretele și numele brodate cu fir al lui Ioan Șerban Cantacuzino și al Doamnei cu 2 fii ai lor. 7.Două epitafire cusute cu fir de aur și argint de la Sf. Nicodim
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
și câteva fragmente autobiografice, în timp ce versurile, corespondența și însemnările din Moara dracilor (1999) evocă sobru și concis momente trăite în timpul detențiilor politice. SCRIERI: Haz de necaz, pref. Radu D. Rosetti, [Ploiești], 1943; Epigrame, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1973; Epigrame și epitafuri, București, 1976; Lacrima scoicilor, București, 1979; Mărturie mincinoasă, București, 1983; Citație pentru un necunoscut, București, 1988; Liberal din tată-n fiu, București, 1996; Moara dracilor, București, 1999; Trident Quintus (în colaborare cu Ion Ionescu-Quintus și Nelu Ionescu-Quintus), postfață Florin Sicoe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
n-a avut de ales și a săpat trei lacuri, ca să poată fi acceptat alături de Huiyuan. După ce s-au cunoscut, cei doi au devenit prieteni buni. La moartea lui Huiyuan, Xie Lingyuan a venit special din Nanjing și a scris epitaful de pe placa funerară a mormântului acestuia. Templul Jinci Grădinile și parcurile din sudul Chinei sunt foarte cunoscute. Dar și în nordul țării se găsește o grădină la fel de renumită. Aceasta este la Templul Jinci dintr-o suburbie a orașului Taiyuan, provincia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe ușă, vecinii vor veni să mă vadă. Și va veni și sora mea, iar sora mea îi va face de rușine pe toți, da, îi va face de rușine pe medici, căci sora mea îmi cunoștea boala.“ Acesta este epitaful pe care l-a recitat Garibaldo după întâmplările pe care vreau să le povestesc: era o veche poezie egipteană, care putea fi interpretată în felurite chipuri. El însă își păstrase inima nobilă, în pofida chinurilor sufletești. În schimb, inima mea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lucrarea în fapt, implicându-mă în noi și îngrozitoare întâmplări pe care trebuie neapărat să le povestesc. Dar cu ce să încep mai întâi? Ura ce reînvie din mormânt? Furia și durerea ce-mi răpesc somnul? Sau numai un lung epitaf pentru moartea unui nevinovat? M-am gândit multă vreme, și am hotărât să nu scriu nimic din toate asta. Voi căuta să relatez pur și simplu faptele, la rece, cum se spune: adevărul să fie singura și îndurerata mea jeluire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
matură condescendență (De-a Moș Crăciun)” (Nicolae Manolescu). Prin opoziție cu acest univers miraculos, se prefigurează refuzul lumii în care poetul trăiește. Aceasta îi apare maculată și metafora ei este „zăpada ca un câine mort / călcată de mașini pe stradă” (Epitaf). Poemele din Visul și veghea (1972) ilustrează și o sensibilă primenire formală. Locul vechilor compuneri narative și declamative e luat de piese concentrate și elaborate (rondele, de exemplu), corectând, uneori bacovian, fostele elanuri juvenile. D. își ia dreptul de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
mă miră comentariul ziarului The Observer: „Războiul Crimeii a atins culmea prostiei”. Dintre cei șapte sute de călăreți care au participat la șarjă s-au Întors mai puțin de două sute. Faptele au fost de mare curaj; totuși, contextul era absurd. În epitaful celor căzuți ar fi trebuit să scrie: „A murit ca un erou pentru că s-a supus unui ordin stupid”. În realitate, În epitaf au fost scrise niște versuri de Tennyson, a căror frumusețe mă indispune profund: Datoria noastră nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
au Întors mai puțin de două sute. Faptele au fost de mare curaj; totuși, contextul era absurd. În epitaful celor căzuți ar fi trebuit să scrie: „A murit ca un erou pentru că s-a supus unui ordin stupid”. În realitate, În epitaf au fost scrise niște versuri de Tennyson, a căror frumusețe mă indispune profund: Datoria noastră nu era să ne Întrebăm de ce, Datoria noastră era să ne avântăm pe cai și să murim. Al doilea exemplu mi-l oferă terorismul. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
pârcălab la Turnu Roșu, în 1681 notar, apoi consilier al principelui Mihai Apafi, judecător regal la Sibiu; în 1686 primește titlul de comite al sașilor. Poet talentat, poliglot, istoric al sașilor și reprezentant al umanismului din Transilvania, F. scrie versuri (epitafuri, panegirice) în limbile pe care le cunoștea. Cea mai importantă operă a sa, în versuri plurilingve (în latină, germană, saxonă, maghiară și română), este Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum, tipărită la Sibiu în 1679. Este o transpunere liberă, urmând moda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]