1,149 matches
-
risc crescut ca: esofagul Barrett, metaplazia intestinala a mucoasei gastrice și displazia colonului sunt mai greu de evaluat. Deocamdată nu a fost posibil de a identifica nici un marker oncologic sau factor prognostic care să fie de ajutor în estimarea leziunilor epiteliale care vor evolua sau nu spre modificări maligne. Este necesar un abord agresiv în excizia loco-regională datorită posibilităților extinderii tumorii pe cale limfatică și peritoneală, loco regională fără metastaze la distanță. Rămâne de determinat dacă chimioterapia sau modificări de tehnică chirurgicală
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
dar înainte de-a atinge circulația sistemică. Desigur că acest concept este un aspect simplificat al progresării tumorii, suportul acestuia constituindu-l corelația strânsă dintre profunzimea invaziei și extinderea și numărul metastazelor ganglionare. O altă ipoteză consideră că în cancerele epiteliale se produc metastazele direct în circulația sistemică, ocolind ganglionii limfatici. Factori moleculari care guvernează invazia și metastazele diferă de la o tumoră la alta, astfel că în unele cancere gastrice precoce chiar după intervenție curativă se produc recidive fatale. În general
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
risc crescut, ca esofagul Barrett, metaplazia intestinală a mucoasei gastrice și displazia colonului, sunt mai greu de evaluat. Deocamdată nu a fost posibil de a identifica nici un marker oncologic sau factor prognostic care să fie de ajutor în estimarea leziunilor epiteliale care vor evolua sau nu spre modificări maligne. Este necesar un abord agresiv în excizia loco-regionala datorită posibilităților endoscopic, adesea prin numeroase biopsii endoscopice recoltate din anomaliile focale, ulcere și nodulii în care riscul cancerului invaziv este mai mare. De
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
curativ cancerele precoce gastrointestinale superioare, este important să revedem ce înseamnă precoce. Stadializarea noastră curentă TNM pentru cancerul gastric și esofagian se axează pe extinderea invaziei tumorale (TĂ, implicarea nodulilor 162 limfatici (NĂ și metastaze (MĂ. Cancerele limitate la stratul epitelial nu au tendință să metastazeze în nodulii limfatici; oricum, metastazele în nodulii limfatici apar în mai mucoasei aveau și afectarea ganglionilor limfatici, în timp ce 25,3% din cei cu implicarea taze ale ganglionilor limfatici. Shimada a făcut un studiu iuni de
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
1 (vascular adhesion molecule) joacă un rol important în patogeneza aterosclerozei, mai ales prin implicarea lor în atragerea leucocitelor, fenomen care inițiază și promovează inflamația la nivelul plăcii [31, 32]. În timp ce ICAM este secretată la nivelul celulelor endoteliale, leucocitelor, celulelor epiteliale, VCAM 1 este secretată exclusiv de către celulele endoteliale (indicator al activității plăcii) [33]. Datele din literatura de specialitate sugerează că eliberarea de VCAM 1 precede apariția leziunii miocardice și că un nivel ridicat al VCAM 1 ar putea reprezenta un
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
animal cu sânge cald. Ciclul enteroepitelial se desfășoară în organismul pisicii, acesta constituindu-se gazda definitivă a parazitului. Infestarea pisicii se face pe cale digestivă, sub formă de oochist, chist tisular sau trofozoizi. Oochistul ingerat eliberează sporozoizii, care pătrund în celulele epiteliale intestinale, unde sunt supuși unui proces de schizogonie, din care rezultă schizonți. Aceștia formează microgameți (gametociți masculini) și macrogameți (gametociți feminini). Prin penetrarea macrogametului de către microgameți rezultă zigotul. Acesta se divide în doi sporoblaști, care prin individualizarea de pereți despărțitori
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
din chisturi se comportă ca și toxoplasmele eliberate din macrofage, adică se răspândesc pe cale hematogenă și se închistează în diferite organe. Atunci când chisturile tisulare ajung în interiorul felinei, singura gazdă definitivă cunoscută, bradizoizii se comportă ca sporozoizii coccidieni, pătrunzând în celulele epiteliale, unde trec printr-un proces de înmulțire sexuată, din care rezultă oochisturi ce vor fi eliminate în mediul extern. După aproximativ 72 ore, acestea vor sporula, devenind infecțioase. II. ASPECTE EPIDEMIOLOGICE ALE TOXOPLASMOZEI II.1. CONSIDERAȚII GENERALE Toxoplasmoza este o
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
imunoglobuline sau CAM (molecule de aderenta celularăă este constituită din 5 membrii: ICAM-1, ICAM- 2, VCAM-1, MadCAM-1 și PECAM (Fig. 2.3Ă. 1. ICAM-1 (intercelular adhesion molecule-1 sau CD54Ă este o glicoproteină transmembranară exprimată pe leucocite, dar și pe celule epiteliale și mezenchimatoase. În condiții normale celulele endoteliale neactivate nu exprimă decât foarte puține molecule ICAM-1. În cursul inflamațiilor expresarea de ICAM-1 este foarte intensă. 2. ICAM-2 (CD102Ă este o glicoproteină transmembranară endoteliala, exprimată constitutiv, fără relație cu inflamația. IOAN PAUL56
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
în inflamații, reproduce expresia lui Solbach și colab. (1991Ă, după care: „macrofagul dă tonul, dar limfocitul este șeful de orchestră”. IOAN PAUL86 Celulele epitelioide sunt monocite activate și macrofage hipertrofiate și vacuolare (Cheville N. F., 1976Ă. Se aseamănă cu celulele epiteliale scvamoase, de unde le vine și denumirea (Thomson R. G., 1984Ă. Sunt celule mari, aplatizate, cu citoplasma ușor eozinofila, conținând un reticul endoplasmic foarte dezvoltat, zona Golgi activă, multi lizozomi și puține vacuole fagocitice. Au nucleu ovoid. Unele celule pot fi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
aproape invizibilă, alipita de corpul străin. Primele sunt frecvente în bolile infecțioase, secundele în micobacteriozele păsărilor, infestațiile parazitare și în procesele de necroza și de resorbție. Cornil și Babeș, citați de Ciurea (1971Ă au evidențiat posibilitatea ca și unele celule epiteliale să se transforme în celule gigante. Celulele prezentatoare de antigene Inseram la limita dintre celulele monocitar-macrofagice și celulele limfoid- plasmocitare, celulele prezentatoare de antigene (CPAĂ, celule asociate acestor două linii sau sisteme celulare. CPA sunt în cea mai mare parte
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
citotoxicitatea mediata celular dependența de anticorpi (Roitt și colab., 1989Ă. ba Celulele prezentatoare de antigen de origine limfoepitelială Includem în această categorie celulele M și unele celule B, (CD2Ă, după Tizard (2004Ă. Celulele M sau celulele cu sertăraș sunt celule epiteliale specializate în preluarea antigenelor și transcitoza lor spre căile limfatice. Morfologia lor diferă de la specie la specie și de la o locație la alta. Cele mai studiate au fost celulele M de la șoareci, de la nivelul mucoasei intestinale. Butor și colab. (1995Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
literatura de specialitate (O’Garra și colab., 1988; Olinescu A., 1995; Sauton, 2002; Tizard, 2004; Vior C. și colab., 2006Ă. Interleukina-1 ÎL-1 este sinonima cu: factorul de activare al limfocitelor (LAFĂ, factorul celulelor mononucleare (MCFĂ, factorul de activare al timocitelor epiteliale (ETAFĂ, factorul de activare al osteoclastelor (OCAFĂ etc. Este produsă de macrofage, care sunt sursa principala, dar și de celulele dendritice, celulele Ț, celulele B, celulele NK, celulele endoteliale vasculare, fibroblaste și cheratinocite. Numită în prezent familia ÎL-1, este un
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
producția de ÎL-1 RA. Inhiba apoptoza și sporește supreviețuirea celulelor B, mastocitelor și macrofagelor; are efect antiinflamator accentuat la om. Supresează secreția de ÎL-1, ÎL-6 și TNF alfa. Interleukina- 11 ÎL-11 este produsă de celule stromale din măduva osoasă, celulele epiteliale și fibroblaste. Stimulează în sinergism cu ÎL-3 sau ÎL-6 creșterea celulelor B, formarea de colonii magakariocitare, stimulează dezvoltarea plachetelor, promovează osteoliza și expresarea de proteine de faza acută de către ficat. Interleukina- 12 ÎL-12 este sinonima cu factorul de creștere al
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și limfocite la sediul inflamației. Este esențială pentru prelungirea vieții celulelor cu memorie. ÎL-15 întârzie apoptoza spontană a PMN și crește expresarea integrinelor CD11b/CD18 și ICAM-1 (CD54Ă. Ar crește de asemenea adeziunea dintre IMN și linia A549 de celule epiteliale pulmonare. Interleukina - 16 ÎL-16 este trecută în categoria chemokinelor sub denumirea de lymphotactină din familia „C” (XCL1Ă. Interleukina - 17 Familia ÎL-17 conține până în prezent 6 membrii (Witovski J. și colab., 2004Ă, numiți în ordine alfabetică: ÎL-17 A, ÎL-17B, ÎL-17C, IL17D
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
numai pe trombocite ( ba. CD43 Numită și sialophorină sau leukosialină este o glicoproteină antiadezivă expresată de toate celulele Ț, granulocite, macrofage, celulele NK, plachete și celule B activate. CD44 Glicoproteină, de 85-90 kDa, expresată pe leucocite, celulele endoteliale și celulele epiteliale. Numeroase izoforme CD44 H, MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 109 CD44 V forme majore pe leucocitele și fibroblaste de la om. Este o moleculă de adeziune celulară implicată în limfopoieza, angiogeneza, cicatrizare (vindecarea plăgiloră, extravazarea leucocitelor la locul inflamației și în metastaza tumorala
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
fodrina citoscheletică. CD46 Numită și proteină cofactor membranar este receptor pentru C3b și C4b a complementului, care sunt distruși de factorul I. Este o glicoproteină expresată de celulele Ț, B, monocite, granulocite, celule NK, plachete, fibroblaste, celule endoteliale și celule epiteliale. Nu linia roșie. CD47 Marker cu o largă răspândire pe toate celulele hematopoietice, epiteliale, endoteliale, fibroblaste etc. CD48 Este ligand pentru CD2 și CD247 la rozătoare. CD49 Lanțurile alfa ale unei familii de integrine care se asociază cu lanțurile beta
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a complementului, care sunt distruși de factorul I. Este o glicoproteină expresată de celulele Ț, B, monocite, granulocite, celule NK, plachete, fibroblaste, celule endoteliale și celule epiteliale. Nu linia roșie. CD47 Marker cu o largă răspândire pe toate celulele hematopoietice, epiteliale, endoteliale, fibroblaste etc. CD48 Este ligand pentru CD2 și CD247 la rozătoare. CD49 Lanțurile alfa ale unei familii de integrine care se asociază cu lanțurile beta (CD 29Ă. Sunt expresate sub diverse forme pe leucocite, plachete și celule epiteliale. Sunt
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
hematopoietice, epiteliale, endoteliale, fibroblaste etc. CD48 Este ligand pentru CD2 și CD247 la rozătoare. CD49 Lanțurile alfa ale unei familii de integrine care se asociază cu lanțurile beta (CD 29Ă. Sunt expresate sub diverse forme pe leucocite, plachete și celule epiteliale. Sunt numite și antigene foarte mari (VLAsă. Liganzii lor sunt proteinele matriceale extracelulare. CD50 (ICAM - 3Ă este unul dintre liganzii CD11a / CD18 din subfamilia imunoglobulinelor. Este bine exprimată pe limfocitele în repaus și joacă rol în aderenta celulară. CD51 este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
majoritatea celulelor; este ligand pentru CD2. La oaie este expresat pe hematii, care prin legare de celulele Ț formează rozete E, așa-numitul fenomen de rozetare din Imunologie. CD59 Este o glicoproteină mică, expresată pe leucocite, endoteliul vascular și celulele epiteliale. Este numită și protectină și acționează că inhibitor al caii terminale a complementului prin legare de C8 și C9 blocând complexul de atac membranar. CDw60 Puțin cunoscut, expresat pe celulele Ț helper și Ț citotoxice. CD61 Este integrina Beta3 care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Receptor pentru INF alfa și beta. CDw119 Receptor INF gamma prezent pe celulele B, macrofage, monocite, fibroblaste și celulele endoteliale. CD120 a și b Receptori pentru TNFR I și TNFR ÎI. Primul este expresat în cantități mai mari pe celulele epiteliale, R ÎI sau b pe celulele mieloide. CD121a și b Două glicoproteine receptor pentru ÎL-1 (ÎL-1R IA și ÎL - 1R ÎI expresate pe timocite, fibroblaste, keratinocite, celule endoteliale (tip IA, macrofage și celule B (tip IIĂ. CD122 Este lanțul ÎL-2R
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CXCR 1 și 2, receptorii ÎL-8, IL18R sunt glicoproteine expresate pe leucocite și keratinocite. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 113 CD130 Lanțul beta al ÎL-6 și ÎL-11R este o glicoproteină expresată pe celulele B și în cantități reduse pe majoritatea leucocitelor, celule epiteliale, hepatocite și fibroblaste. CD131 Proteină transmembranară de tip I. Acționează cu lanțul beta al ÎL-3 (cu CD123Ă, ÎL-5 (cu CD125Ă și GM - CSN (cu CD123Ă. CD132 Lanțul gamma comun al ÎL-2 (cu receptorii CD25 și CD122Ă, ÎL-4 (cu CD124Ă, ÎL-7
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Vezicula se caracterizează prin formarea unei mici colecții intraepiteliale de exsudat, prin contopirea mai multor papule și liza celulelor locale alterate. Papulele și mai ales veziculele se pot deschide la suprafață epiteliului și să genereze eroziuni - inflamație eroziva, cănd alterarea epiteliala nu depășește membrana bazala, sau ulcere - inflamația ulcerativa, cănd afectează straturile dermice sau lamina propria a mucoaselor. Sunt inca perfect valabile observațiile lui Reclus P. (1885Ă după care orice ulcer este precedat de o soluție de continuitate, care este elementul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
se infiltrează în profunzimea țesuturilor afectate (Fig. 2.24Ă. Detașarea depozitelor este dificilă și în urmă desprinderii depozitelor fibrino-necrotice rămân eroziuni și ulcere cu marginele hemoragico-fibrinoase sau leucocitare. Poate fi întâlnită sub formă de focare - butonii difteroizi - sau acoperind suprafețe epiteliale întinse, cărora le imprimă un caracter „tărâțos” inflamația difteroidă difuza. Evoluția procesului are adesea un caracter stadial. În primul stadiu se constată o accentuată inflamație hemoragico- necrotica, în care prezenta fibrinoidului în pereții vaselor sanguine are o importanță deosebită, permițând
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
gangrenoasa se poate termină prin mumifierea țesuturilor și desprinderea lor de suprafață corporală, producându-se mutilarea animalului (mamita gangrenoasa a oiloră. Inflamațiile catarale Inflamațiile catarale sunt forme de inflamație exsudativa caracteristice mucoaselor. Se mai numesc și inflamații descuamative pentru că celulele epiteliale ale mucoasei se desprind din angrenajele naturale și sunt eliminate în lumen; inflamații mucoase sau mucoide pentru că sunt însoțite în evoluția lor de hiperproducție de mucus/mucoid. Denumirea de inflamație catarala provine de la observația clinică prin care se constată
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
difuze a mucoaselor cunoscut sub denumirea de catar seros. În evoluția ulterioară, exsudației seroase i se adaugă hipersecreția glandelor și a celulelor mucoase, care imprimă exsudatului un caracter mucos sau mucinos. Atât exsudatul seros cât și mucusul, acționând asupra celulelor epiteliale ale mucoaselor, determină desprinderea acestora din angrenajul celular și amestecarea lor cu exsudatul seromucos, dând naștere catarului mucocelular sau descuamativ, forma cea mai frecventă a inflamației catarale (Fig. 2.28Ă. Uneori, descuamația este atat de pronunțată încât lamina propria rămâne
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]