1,095 matches
-
din polipeptide alfa și beta, unite prin același tip de punți. Ambii receptori se asociază cu mai multe polipeptide și formează complexul CD3. Celulele CD3/TCR1 reprezintă o minoritate de celule Ț circulante (CD4 și CD8Ă care se localizează în epiteliul mucoaselor fiind cunoscute și că limfocite interepiteliale - IEL, implicate în vehicularea antigenelor. Și celulele Ț pot fi subdivizate în celule funcționale sau cu viața scurtă și celule au memorie sau celule Ț cu viață lungă. Dar subpopulațiile de celule Ț
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
NK folosesc ambele căi de citotoxicitate pe când limfocitele TCD8, utilizează numai calea ligandului Fâs. Literatura de specialitate mai recentă (Emoto M., 2003Ă, adaugă acestor celule ucigașe celulele NKT, clasice și nonclasice, mai abundente în ficat, puține în timus și în epiteliul mucoasei intestinale (IELĂ, limfocite intraepiteliale. Inițial li s-a atribuit origine hepatică, pereții capilarelor sinusoide, iar mai recent, timică sau chiar măduva osoasă pentru NKT clasice. Contribuie la supravegherea imuna a ficatului. Alte celule participante la procesul inflamator Încheiem coloana
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
iar majoritatea bacteriilor, inflamații predominant granulocitare neutrofilice (purulenteă. Inflamații predominant exsudative → —→ mucocelulare sau descuamative → catarale —→ cataral purulente → limfomonocitare → cristaline Inflamațiile seroase Inflamațiile seroase sunt cea mai simplă formă de inflamații exsudative, observate la nivelul seroaselor, țesutului conjunctiv sau la nivelul epiteliilor. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 121 După localizare și aspecte morfologice pot fi: congestive, cavitare, edematoase și papulo-veziculoase. Adoptăm termenul de inflamații congestive, după Crespeau F. (1992Ă, pentru prima fază a inflamațiilor cavitare, în care fenomenele congestive sunt cele mai vizibile, la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de la cenușie - roșiatica la gălbuie. Examenul histologic relevă distrugerea accentuată a teritoriilor afectate. Inflamațiile papulo-veziculoase sunt cantonate cu predominantă la nivelul pielii și a mucoaselor și se caracterizează prin acumularea exsudatului sub forma unor papule sau vezicule în grosimea epiteliilor afectate. În papule, exsudatul este localizat predominant interstițial și determina apariția unor proeminențe emisferice cenușii- roșiatice de IOAN PAUL122 dimensiuni relativ reduse (până la 1-2 cmă vizibile în urmă înțepăturilor de insecte. Vezicula se caracterizează prin formarea unei mici colecții intraepiteliale
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
până la 1-2 cmă vizibile în urmă înțepăturilor de insecte. Vezicula se caracterizează prin formarea unei mici colecții intraepiteliale de exsudat, prin contopirea mai multor papule și liza celulelor locale alterate. Papulele și mai ales veziculele se pot deschide la suprafață epiteliului și să genereze eroziuni - inflamație eroziva, cănd alterarea epiteliala nu depășește membrana bazala, sau ulcere - inflamația ulcerativa, cănd afectează straturile dermice sau lamina propria a mucoaselor. Sunt inca perfect valabile observațiile lui Reclus P. (1885Ă după care orice ulcer este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
incită pe unii cercetători să susțină că stratul generator și membrana bazala nu sunt modificate. Or trebuie subliniat faptul că granulocitele cât și exsudatul seros, care constituie conținutul pustulei migrează din capilarele subbazale prin diapedeza. Pustulele sunt frecvent întâlnite în epiteliile care vin în contact cu factorii traumatici (piele, mucoasa prestomacelor, dar și în unele boli specifice virale sau bacteriene (exantemele infecțioaseă. Abcesul (lat. abcesus = delimitata este inflamația purulenta a unui organ sau țesut, delimitata de o anumită zonă. Aceasta delimitare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
etc., organe lipsite de mucoase. Ea se aplică doar căilor de acumulare și eliminare a secrețiilor biliare sau urinare. Nici noțiunea de inflamații catarale cronice nu este prea fericit utilizată. În stadiile cronice ale inflamațiilor catarale exsudatul nu mai curge, epiteliul mucoaselor în cauză este populat în cea mai mare parte cu elemente limfomacrofagice recrutate prin capilarele din vecinătate sau multiplicate pe plan local. Inflamațiile limfomonocitare Explozia în epoca noastră a infecțiilor virale, cu apariția în țesuturi la scurt timp după
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de viață relativ scurtă. Se înmulțesc continuu în raport de cerințele organismului. Fac parte din această categorie, celulele limfoide și hematopoietice a căror multiplicare și diferențiere se face în măduva osoasă și în organele limfoide primare. Li se adaugă celulele epiteliilor stratificate de tip scvamos sau mucos, a căror multiplicare se face în stratul generator prin celulele stem sau la nivelul criptelor. Menționam în această categorie celulele epidermului cutanat, ale epiteliului mucoaselor bucale, căilor respiratorii, tractusului gastrointestinal, tractusului genital femel, etc.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
osoasă și în organele limfoide primare. Li se adaugă celulele epiteliilor stratificate de tip scvamos sau mucos, a căror multiplicare se face în stratul generator prin celulele stem sau la nivelul criptelor. Menționam în această categorie celulele epidermului cutanat, ale epiteliului mucoaselor bucale, căilor respiratorii, tractusului gastrointestinal, tractusului genital femel, etc. Celulele stabile își mențin capacitatea de multiplicare toată viața, dar cu un ritm mai mult sau mai putin încetinit. Exemplu tipic îl constituie ficatul, care se poate regenera plecând de la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulă de tranzit sau chiar stabilă, cap de clonă a unei noi linii celulare. Exemplu tipic ni-l oferă lobulul hepatic ale cărui hepatocite ovale de la periferia lobulului din canalele lui Hering se pot multiplică fie în hepatocite, fie în epitelii ale canaliculelor biliare, în raport de necesitățile organismului. Pluripotența lor este net vizibilă în eimerioza hepatică a iepurilor. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 151 Fig. 2.39. Distribuția schematica a diferitelor tipuri de celule ale lobulului hepatic (prelucrare după Sell S., 2003Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
substanțe carcinogene în jurul spațiilor porte sub forma unor celule epiteliale ovale cu citoplasma bazofila, pe care le-a denumit „celule ovale”, denumire care mai persistă și în prezent. În anumite circumstanțe, aceste celule se transformă fie în hepatocite, fie în epitelii ductulare biliare apartenente canalelor lui Hering (Wilson J.W., Leduc E.N., 1958Ă. Cercetările ulterioare ale lui Sell Stewart, 2003, au demonstrat că aceste două tipuri de celule epiteliale: hepatocitele și celulele ductelor biliare, au un precursor comun care generează hepatocitele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Faza de internalizare este legată de mișcările amiboidale ale celulei iar procesarea este dependentă de aparatul mitocondrial, producătorul de energie necesară lizării sistemelor membranare celulare și de complexul lizozomal. Posedă capacitate de atrocitoză în primul rând celulele sistemului monocitar-macrofagic, apoi epiteliile și mai ales epiteliul tubilor contorți renali și hepatocitele. Unii cercetători (Chevremont, 1957Ă au sugerat chiar existența unei specializări în cadrul celulelor dotate cu proprietăți atrocitare. Histiocitele din epiploomul mamiferelor ar avea cea mai mare capacitate atrocitară. Atrocitoza este stimulată de
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
legată de mișcările amiboidale ale celulei iar procesarea este dependentă de aparatul mitocondrial, producătorul de energie necesară lizării sistemelor membranare celulare și de complexul lizozomal. Posedă capacitate de atrocitoză în primul rând celulele sistemului monocitar-macrofagic, apoi epiteliile și mai ales epiteliul tubilor contorți renali și hepatocitele. Unii cercetători (Chevremont, 1957Ă au sugerat chiar existența unei specializări în cadrul celulelor dotate cu proprietăți atrocitare. Histiocitele din epiploomul mamiferelor ar avea cea mai mare capacitate atrocitară. Atrocitoza este stimulată de histamina, acetilcolina, cortizon, adrenalină
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
extinsă; - extindere difuză În organ. a. fibrolamelar - În 75% din cazuri ca și tumori solitare mari de lob stâng b. hepatoblastomvariantă imatură de CHC; - celularitatea reproduce hepatocitele embrionare; Figura II.1-Carcinom hepatocelular grefat pe un ficat cirotic 2. colangiocarcinomuladenocarcinoame ale epiteliului biliar; 3. angiosarcoame sau hemangioendotelioame maligne; 4. mezenchimoame; 5. hemangioendotelioame infantile. EXTENSIE Patru căi de difuziune a cancerului primitiv hepatic sunt recunoscute: 1. creștere centrifugală → care indică extensia nodulară ducând la compresiunea țesutului hepatic din jur; 2. extensie parasinusoidală → prin
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
biliar; - prevalența leziunilor este de 2,5-4%; - sunt fie sferice, fie ovoidale și pot crește până la 20 cm diametru; În majoritatea situațiilor nu depășesc 4 cm (90% din cazuri); - considerate ca malformații congenitale;histologic, chistul simplu este tapetat cu un epiteliu unicelular cuboidal sau cilindric de tip biliar; - complicațiile sunt rare, mai frecvente fiind hemoragiile intrachistice și compresiunea organelor vecine, ruptura chistului fiind excepțională; - malignizarea este excepțională; Diagnostic - asimptomatice În majoritatea cazurilor, descoperite incidental; - rar, chisturile de dimensiuni mari pot determina
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
de malignizare; - tumori unice, de dimensiuni mari Ț frecvent 10-20 cm În diametru; - femeile peste 40 de ani sunt mai frecvent afectate;patogenia este necunoscută, originea congenitală fiind sugerată; - sunt multiloculare și conțin un lichid mucinos; - sunt tapetate de un epiteliu unicelular cuboidal sau dispus În coloane mucosecretant, ce stă pe o membrană bazală;epiteliul formează pe alocuri proiecții papilare sau polipoide; - În 80% din cazuri sunt localizate intrahepatic, În 20% fiind loclizate la nivelul căilor biliare extrahepatice;complicații: compresiune, hemoragia
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
peste 40 de ani sunt mai frecvent afectate;patogenia este necunoscută, originea congenitală fiind sugerată; - sunt multiloculare și conțin un lichid mucinos; - sunt tapetate de un epiteliu unicelular cuboidal sau dispus În coloane mucosecretant, ce stă pe o membrană bazală;epiteliul formează pe alocuri proiecții papilare sau polipoide; - În 80% din cazuri sunt localizate intrahepatic, În 20% fiind loclizate la nivelul căilor biliare extrahepatice;complicații: compresiune, hemoragia intrachistică, ruptura chistului, infecția, degenerarea malignă. Diagnostic - frecvent asimptomatice când sunt de dimensiuni mici
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
parte B. tunica fibromusculară; la exterior sunt fibre musculare dispuse longitudinal; la interior sunt fibre dispuse circular; fibrele musculare constituie sfinctere - Lutkens - pe canaluln cistic, Mirizzi - pe canalul hepatic comun distal, Oddi - pe canalul coledoc distal. C. tunica mucoasă a. Epiteliul mucoasei: cuboidal - canaliculele biliare; coloanecanalele principale b. vezicula biliară: mucoasa veziculară este plicaturată când aceasta este contractată și se Întinde În timpul distensiei. Celulele Înalte columnare ale mucoasei sunt acoperite de microvili pe suprafața lumenală. Celulele sunt separate de canale largi
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
artera hepatică dreaptă și artera cistică. - Aceste artere trimit la căile biliare ramuri ce merg paralel cu ductele, corespunzător orelor 3 și 9. Arborele biliar primește inervație simpatică și parasimpatică. Parasimpaticul trimite fibre motorii la veziculă și fibre secretorii la epiteliul ductal. Fibrele aferente simpatice transmit durerea din colica biliară. II. LITIAZA VEZICULARĂ DEFINIȚIE: afecțiune caracterizată prin formarea de calculi În vezicula biliară ca urmare a precipitării unor constituenți biliari. ETIOLOGIE. PATOGENIE Bila conține: colesterol, fosfolipide (90 % lecitine), săruri biliare, pigmenți
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
5) obezitatea: stazăscăderea mobilității diafragmului În cadrul curelor de slăbire; hipercolesterolemia care uneori o Însoțește. 6) infecțiile biliare: scade concentrația sărurilor biliare datorită rezorbției În inflamații și deconjugării; scade concentrația lecitinelor prin hidroliza lor sub influența fosfolipazei A microbiene și descuamarea epiteliului mucoasei (nucleu pentru calcul). 7) pancreatită cronică prin reflux de suc duodenal și pancreatic. 8) intervenții chirurgicale pentru ulcer gastro-duodenalBilroth II + vagotomie, ce determină: stază; scăderea secreției biliare. 9) bolile ileonului - boli inflamatorii, rezecția, scad absorbția sărurilor biliare. 10) constipația
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
posibil ca pancreatita asociată cu obstrucția ansei aferente după gastrectomia Billroth II să fie rezultatul unor factori similari. Teoria difuziei retrograde prin canalul pancreatic - Așa cum mucoasa gastrică trebuie să fie barieră pentru a menține o aciditate crescută, la fel și epiteliul canalului pancreatic previne difuzia enzimelor luminale În parenchimul pancreatic. Experimente la pisici au arătat că funcția de barieră a canalului pancreatic este vulnerabilă la unii agenți lezionali, cum sunt alcoolul și acizii biliari. Efectele alcoolului pot surveni chiar după ingestia
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
cancerul colorectal ereditar nonpolipoid, polipoza familială adenomatoasă, sindromul Gardner, sindromul von Hippel-Lindau, mutații În gena BRCA2. - peste 90% din adenocarcinoamele pancreatice au mutația oncogenei Ki-ras de pe codonul 12. ANATOMIE PATOLOGICĂ Microscopie Tumorile ductale sunt În proporție de 90% dezvoltate din epiteliul canalar (fig.IV.1). Din punct de vedere histopatologic pot fi: - Adenocarcinom - Carcinom cu celule scuamoase - Chistadenocarcinom mucinosCarcinom pleomorfic - Carcinom mucos Tumorile acinare - Adenocarcinom acinarChistadenocarcinom acinar Tumori mixte - Adenoacantomul Tumori cu histogeneză incertăPancreatoblastomul - Carcinom cu celule mici Macroscopie - localizare predilectă
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
diagnosticate prin examen computer tomografic - descoperite incidental În majoritatea cazurilor CHISTADENOAMELE SEROSE Sunt adenoame microchistice, bine circumscrise constând În multipli chiști mici cu dimensiuni diferite de la microscopice la 2 cm. Pe secțiune, au aspectul unui burete. Sunt delimitate de un epiteliu neted cu citoplasmă bogată În glicogen și care nu conține mucină, iar descoperirea celulelor bogate În glicogen la examenul citologic confirmă diagnosticul de chistadenom chistic. Epiteliul, care poate fi și cuboidal nu are potențial de malignizare. Sunt tumori cu dimendiuni
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
microscopice la 2 cm. Pe secțiune, au aspectul unui burete. Sunt delimitate de un epiteliu neted cu citoplasmă bogată În glicogen și care nu conține mucină, iar descoperirea celulelor bogate În glicogen la examenul citologic confirmă diagnosticul de chistadenom chistic. Epiteliul, care poate fi și cuboidal nu are potențial de malignizare. Sunt tumori cu dimendiuni relativ mari, localizate mai frecvent În corpul sau coada pancreasului și sunt asimptomatice, Însă atunci când au localizare cefalică, chiar și chistadenoamele seroase benigne pot deveni simptomatice
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
și localizat În coada pancreasului, și un alt tip, mai frecvent fără stromă ovariană și care se poate găsi oriunde În pancreas. Nici unul din aceste două tipuri nu comunică În mod obișnuit cu ductul pancreatic. Chisturile sunt delimitate de un epiteliu columnar producător de mucină, și uneori de un epiteliu papilar. Chistadenoamele mucinoase pot fi uniloculare, sunt mai frecvent multiloculare. Chisturile au dimensiuni cuprinse Între 2-20 cm diametru și conțin mucus. La examenul computer tomografic apar ca leziuni chistice septate (fig
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]