2,590 matches
-
și declară de altfel, cu cuvintele lui René Martin: „In schimb, primii autori epici ai Romei își îndreaptă atenția spre evenimentele importante din istoria cea mai recentă. Adept al ideilor lui Georg Lukacs cu privire la genul epic, René Martin crede că epopeea latină aparține unui timp de dislocare a valorilor impropriu dezvoltării acestei specii literare a civilizațiilor închise. Cu toate acestea, criticul francez apreciază că în momente excepționale se realizează provizoriu condiții asemănătoare cu cele ale epopeii primitive: ar fi vorba în
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
epic, René Martin crede că epopeea latină aparține unui timp de dislocare a valorilor impropriu dezvoltării acestei specii literare a civilizațiilor închise. Cu toate acestea, criticul francez apreciază că în momente excepționale se realizează provizoriu condiții asemănătoare cu cele ale epopeii primitive: ar fi vorba în primul rând de epocile de confruntări militare în care se reface uniunea națională împotriva dușmanilor și fiecare individ se simte membru al colectivității sale." (p. 151) O asemenea situație ar ilustra cele trei războaie punice
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
de confruntări militare în care se reface uniunea națională împotriva dușmanilor și fiecare individ se simte membru al colectivității sale." (p. 151) O asemenea situație ar ilustra cele trei războaie punice. La cald însă, ele n-au generat decât două epopei, nici măcar remarcabile, acestea. Anume Războiul punic, de Naevius (cca. 269 - 201 î.Hr.) și Analele lui Ennius (239 - 169 î.Hr.), redactate chiar în vremea acestor conflicte. Acesta din urmă nu ezită să se ipostazieze pe sine sub chipul sfătuitorului de taină
Orașul invizibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6335_a_7660]
-
intitulat „Metaforă pentru noul an”, îi aparține poetului Nichita Stănescu și vorbește despre „saltul peștilor în apă”, despre sentimentul timpului și despre pămîntul văzut din spațiu. O poezie patriotică „Imnul Carpaților” de Anghel Dumbrăveanu, un articol de Șerban Cioculescu despre „Epopeea scrierii” și unul despre „Studiul literaturii” de Al. Dima completează această primă pagină. După cum se vede, la început de an 1968, pe prima pagină a Gazetei literare nu există nici un fragment, nici o referire măcar la discursul oficial de partid cu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4813_a_6138]
-
cărei noutate îi subliniază valențele ideologice deopotrivă cu cele filmice. Ca și în cazul lui Cristian Tudor Popescu, schimbarea „lentilei” readuce coerența imaginii de ansamblu pe un alt plan, cu un alt cadru. Conflictele etnice, metisajul, folclorul balcanic și variile epopei ale țiganilor, expresie a unei libertăți inconceptibile pentru regimurile totalitare, sunt mai mult decât teme, ele devin tot atâtea articulații ale unui spațiu subîntins de aceleași vise care se transformă adeseori în coșmaruri. Remarcabil este capitolul dedicat lui Kusturica, regizor
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
condiție. Singura lacună a cărții stă în lipsa de severitate cu care autorul și-a selectat textele. Cu 50 de pagini mai puțin volumul ar fi fost mai rotund, prin înlăturarea acelor așchii epice care nu au legătură cu trunchiul temei: epopeea subterană a culturii basarabene și încercarea unui tînăr de a se păstra pe linia de plutire socială. O carte profundă care te absoarbe cu voluptate în atmosfera ei.
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
grație acelui lexic pitoresc de care Dan C. Mihăilescu știe să fac uz ca nimeni altul -, toate aceste detalii dau carne și farmec cărții, atîta doar că farmecul e de înveliș estetic, iar carnea e de superficiu verbal, căci întreaga epopee athonită rămîne fără consecințe în planul duhului. Spiritual vorbind, cartea e de o platitudine care uimește, amănunt pe care autorul nu numai că-l simte, dar caută să-l micșoreze inserînd citate lungi cu conținut creștin, alături de un preambul cu
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
zâmbet insolitul memorial cu pronunțate accente epice imaginat de acesta: Ai ocaziunea să îmbogățești literatura cu un fragment de capodoperă. Aproposito, îți propui să dai la lumină numai un simplu jurnal de călătorie sau ai de gând să alcătuiești o epopee în versuri? Notația reflexivă glumeață pune în lumină noutatea operei lui Hogaș care îmbină o specie literară modestă cu una majoră, aureolată de prestigiul antichității. Înclinația spre enorm și patetic a autorului se traduce și prin turnura clasicizantă a expunerii
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
zeiței Calipso (248). Strânge vreascuri îndeajuns să hrănească pentru veșnicie focul nestins pe altarele Vestei (251) și, apărând ca o altă zeitate antică, o conduce sub egida lui ocrotitoare pe iapa Pisicuța, angajată în confruntarea cu o muscă într-o epopee măreață și crâncenă (255). Călătorul își raportează adesea acțiunile la faptele eroilor legendari, iar alăturarea înalță tonul însemnărilor doar pentru a-l submina numaidecât prin alunecarea în burlesc. Când însoțitorul său o ia înainte pe drumul spre Bistrița, scriitorul compune
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
pentru că sinuciderea tatălui e proiectată pe un ecran metafizic mai vast, deși nu neapărat (sau nu doar) grav. Detaliile ei concrete, inventariate cu un ochi deopotrivă lucid și halucinat în cărțile anterioare, sunt lăsate aproape complet deoparte în favoarea unei impresionante epopei despre „viața de apoi”. Din multe puncte de vedere, Frânghia înflorită face, de altfel, pandant cu Sebastian în vis, volumul anterior al poetului. Cartea Tatălui și Cartea Fiului, ambele încercări de mitologizare cu mijloacele profane ale poeziei, stau acum față
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
respectiv, desigur. (Făcut, de la un capăt la altul din banalități.) Ce mi s-a părut, în schimb, îngrijorător era altceva. Siguranța cu care Cristea-Enache se instala în postura iluzorie de prim comentator. Ca și cum nimeni înaintea lui nu mai scrisese despre epopeea lui Mircea Cărtărescu. Dincolo de impolitețe și de neprofesionalism, faptul denotă o problemă, aș zice, mai gravă. Inadecvarea la cod. Cum să discuți tocmai despre Levantul, care e înțesat de referințe, făcând abstracție de referințe? Nu știu și nu-mi bat
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
Bogdan Lefter decriptează zecile de esopisme disimulate în versuri (și mai ales în bonusul dramatizat care e varianta cântului al unsprezecelea). Despre acest traseu pomenește și Ovid S. Crohmălniceanu în Amintirile sale deghizate atunci când rememorează ședințele cenaclului Junimea în care epopeea a fost citită pentru prima oară. Cel de-al treilea, biografic, sugerat tot de Lefter, dar lăsat cumva în suspensie în finalul cronicii din „Contrapunct” (intitulată, foarte potrivit, În Levant, citind Levantul) s-a reactivat în chip norocos de curând
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
smălțuite ale sfinților din icoane. Acasă, la București, mama își schimba felul de a vorbi, o dădea pe orășenește, dar un ușor damf din vechiul grai rămânea ” (Ochiul căprui al dragostei noastre, pp. 79 - 80). Odată cu acest paragraf, Levantul, o epopee piezișă, se încarcă deodată de lirism. Îndepărtarea de canonul genului nu stă numai în atitudinea parodică, deci. Ci în însăși esența acestei epopei, scrisă, iată, așa cum au fost scrise toate poemele lui Mircea Cărtărescu. (Dintre care o parte chiar au
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
din vechiul grai rămânea ” (Ochiul căprui al dragostei noastre, pp. 79 - 80). Odată cu acest paragraf, Levantul, o epopee piezișă, se încarcă deodată de lirism. Îndepărtarea de canonul genului nu stă numai în atitudinea parodică, deci. Ci în însăși esența acestei epopei, scrisă, iată, așa cum au fost scrise toate poemele lui Mircea Cărtărescu. (Dintre care o parte chiar au fost topite în Levantul. O spune Cărtărescu câteva pagini mai încolo). Ipoteza e provocatoare. Levantul devine pur și simplu altceva. Sau, oricum, și
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
Istanbul, via Paris. Iată deci două servicii poștale, cel puțin care funcționează bine. Mulțumesc, mulțumesc pentru tot ceea ce ați făcut, ați reușit să faceți pentru mitologia mea comparată. Sunt profund mâhnit și neliniștit că n-ați primit încă Mit și Epopee I. Am semnat serviciul de presă la 13 mai și natural că n-a putut pleca decât cu o lună mai târziu. Dar a plecat. Or, nici unul din destinatarii de dincolo de Atlantic nu mi-a dat vreun semn de viață
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
putut încă să-l văd pe Rodny Needham, care este la Reverside, și mă presează să refac Mitra-Varuna (are un contract de traducere cu Press Univ. Chicago); dar nu știu de ce mi-e frică să reiau acest subiect. Mythe et Epopee II se va tipări la întoarcerea mea, în aprilie. Morris Philipson are un exemplar cu șpalturile în pagină, dar se pare că nu a luat încă o decizie. La Harvard Hangen a tradus Zeițele Germaniei, pe care speră să o
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
un exemplar cu șpalturile în pagină, dar se pare că nu a luat încă o decizie. La Harvard Hangen a tradus Zeițele Germaniei, pe care speră să o publice împreună cu câteva articole. A. Austin Polomé vrea să traducă Mythe et Epopee I. Tot acest imbold a pornit de la Dvs.. Umila mea persoană, India, Roma, Irlanda, Islamul vă mulțumesc din toată inima. De două săptămâni nu avem noutăți despre Hippolythe Dumézil. Părinții se obosesc fără îndoială să scrie. Ultimul buletin era bun
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
era un prieten perfect, în genul unui fiu (este mai tânăr decât Claude!), dar micul grup de la Divinity School, Dvs., Kitagawa, Brauer - creați o altă atmosferă. Să vorbim de cărți: Morris Philipson a refuzat să traducă în întregime Mythe et Epopee II. Gândeam că lucrurile s-au terminat, când am primit o scrisoare de la el, reînnoind propunerea din ultimul an. Am ezitat puțin, dar am datorii, o știu, față de Comitetul Haskell Lectures și în particular față de Dvs.. Am acceptat, cu condiția
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
apelează la un mecanism poetic complex, la cvasitotalitatea rețetelor poeticii convocate la un mod al simultaneității. Dacă postmodernismul e un gen de clasicism al modernismului, clasicismul tardiv al lui Budai-Deleanu poartă stigmatul unei concepții similare. Dispoziției inaugurale, proprii scrierii unei epopei, îi răspunde una secundă, a rescrierii în cheie ludică. Circumspecția, blazarea, decepția se înveșmîntă în maniera subtilă a bunei dispoziții ironice. S-a afirmat că Budai-Deleanu ar fi un „democrat prin convingere și necesitate” (Ovidiu Pecican), că acesta „apără egalitatea
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
mai puțin decât tânărul scriitor al anului trecut! Că aluziile culturale nu lipsesc, ba dimpotrivă, v-ați dat cu siguranță seama. Că Marea Pipeadă e un volum de poezie, probabil însă că nu v-ați fi gândit. Structura de falsă epopee, grație căreia mi-am și permis să povestesc pe scurt subiectul, nu e o noutate în poezia ultimelor decenii. Traian T. Coșovei, în 1,2,3 sau..., și Mircea Cărtărescu, în Levantul au practicat, cu rezultate excelente, formula. Mai de
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
lui de pe pământ de la Valea Mare, unde și-a găsit sfârșitul înainte de vreme, bolnav de cancer pulmonar, în 1 septembrie 1944. Lăsând alte proiecte în fașă, dintre care cel mai pretențios părea să fie romanul Păcală și Tândală, gândit ca epopee românească, intrând în competiție cu Cervantes și Gogol: „După ce a apărut Amândoi, acum câteva zile, vreau să mă apuc serios de Păcală și Tândală, care aș dori să fie într-un fel opera mea cea mai reprezentativă, matură, dacă sar
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
în competiție cu Cervantes și Gogol: „După ce a apărut Amândoi, acum câteva zile, vreau să mă apuc serios de Păcală și Tândală, care aș dori să fie într-un fel opera mea cea mai reprezentativă, matură, dacă sar putea, o epopee a vieții românești într-un sens, cum e d. ex. Don Quijote sau Suflete moarte. Firește, de la intenție până la realizare drumul e mai lung ca de la Ierusalim până la Roma, dar lucrul mă pasionează” (21 martie 1940).
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
chiar printre apropiații acestora. Totodată, el intervine în programa cursurilor cu argumentul că în aceste vremuri istorice nu ne putem permite ca tineretul nostru să primească o educație necorespunză toare și caută oameni dispuși să predea discursurile șefului statului în locul epopeilor homerice (I). Oreste este dat afară din învățământ pentru că face uz de dreptul de a reclama imixtiunile politicului în școală, iar mai apoi îl acuză pe Gorgias de plagiat, incompetență și samavolnicie (A obținut onoruri nemeritate. Aceasta e înșelătorie. Cum
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
sugestie din Lara lui Byron, autorul iubit și tradus, este probabilă, influențele literare nu explică o asemenea chemare adîncă, datorată structurii interne a autorului. Momentele înalte din cele mai reușite poezii sunt deseori „cosmice”; o atracție cosmică dezlănțuită constituie fondul epopeii Anatolida, și atingeyn tabloul central din Căderea dracilor• un fel de nebunie imaginativă. De fiecare dată cînd a trebuit să descrie nevăzutul, inimaginabilul, Heliade a simțit că îi cresc aripi: „Înalt, mai sus de ceruri, la locul nemuririi, în sînta
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
pagini desfăcute larg peste lume. Dar în toți bidiviii înaripați l-am căutat pe cel dintâi, pe cel pierdut. Și am fost uimit să-nțeleg că toate poveștile, sute și sute, pe care le-am citit mai târziu, romane și epopee și legende și peripeții, se leagă, prin subțiri și rezistente fire de mătase, de această primă poveste citită în anii copilăriei.” (pp. 96-97) Câteva observații, în încheiere. (Evident, sărind peste multe lucruri interesante.) Paginile publicate aici de Ioan Groșan (pp.
O carte cu secret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5595_a_6920]