417 matches
-
rugăciune să medităm la cuvintele lui Ștefan cel Mare din testamentul lăsat nouă moldovenilor și să ne rugăm la Dumnezeu să împlinească dorințele voievodului cel mare și sfânt: „Doamne, numai Tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înșelătoare, nici focul vârstei tinerești n-au putut-o sminti, ci am întărit-o pe piatra care este Iisus Hristos pe a Cărui Cruce viața mea am închinat-o, cu nădejdea că printr-însa pe toți dușmanii am gonit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și mai ales, impune o redefinire a acesteia. Încă din opera lui Platon (Charmides, Gorgias, Protagoras, Banchetul, Legile) remarcăm faptul că Socrate făcea distincția între „nebunia culturală”, considerată ca un „dar al zeilor”, o stare de „inspirație poetică”, „transă oraculară”, „eresul” sau „entuziasmul bachic” și nebunia ca boală - tulburare a minții care ține de sfera medicală. Dar, odată cu aceasta din urmă, Socrate aduce în discuție și „latura socială” a nebuniei subliniind „periculozitatea antisocială” a actelor de conduită ale bolnavilor psihici care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de ea, o lasă acolo până a treia zi când, alertați de dangătele clopotului stârnite de captivă, o hrănesc și o adapă cu alcool tare, îmbătând-o. Cele mai poetice istorisiri ale lui V. se cantonează într-o lume a eresurilor, cu tărâmuri de basm chiar. O țărancă bolnavă de cancer crede că a intrat în ea un șarpe (Șarpele Aliodor). Urcând în munți spre a încerca să filmeze fabuloșii cocoși în sezonul împerecherii, un cineast întâlnește un flăcău care le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
dezlănțuie puteri diavolești. Câteva povestiri pot fi curate basme (Lostrița). Dar nu fantasticul propriu-zis se cuvine remarcat, ci, mereu, capacitatea inventivă. V. Voiculescu redescoperă stilul naiv și captivant al unei literaturi interesate în primul rând sub raportul anecdotei, al capriciului. Eresurile, practicile magiei și celelalte forme ale imaginației populare nu reprezintă, în sine, elemente caracteristice, ca la alți autori, unde, prin ele, ni se sugerează existența unui alt sistem de gândire sau al unei alte realități materiale. V. Voiculescu nu e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
călușarilor cu zurgălăi. Monologul domină. Fata cuprinsă de întîile semne ale iubirii începe o jelanie în care implică, într-un cânt erotic universal, roata morii, plopii, lumea toată; părinții unui flăcău mort nelumit produc un bocet sistematizat, în care intră eresuri și explicații fantastice, într-un limbaj naiv, misterios. Câteodată criza erotică e încadrată într-un tablou de tehnică mai savantă, ca această seară eliadescă, apăsătoare ca o molimă, din Dragoste învrăjbită, și suava acalmie florală ce-i urmează: Se pornise
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fată?... Iar cînd pe sub altița cămeșii Înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți În undă, Doi pui În neastîmpăr de lebădă rotundă, Răpit de dor, el cade pe gînduri cîte-un an!”... Întorcîndu-ne la lirica obișnuită, observăm că punctul maxim al eresului alecsandrian este beția drăgăstoasă: „În beția drăgăstoasă Ochișorii-ți strălucesc, Obrajeii-ți ruminesc, Crinișorii-ți Înfloresc De mă-mbăt și mă uimesc...” Uimire Înseamnă, de bună seamă, fascinație. A privi este dorința cea mai mare a Îndrăgostitului („Stai, ah! stai să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
utilizate de Lucian Blaga din perspectiva construcției de ansamblu a operei, în totalitatea și devenirea ei. Sunt identificate în special cuvintele și structurile recurente („a cânta”, „cântec”, „a zice”, „a fi”, „fire”, „ființă”, „a face”, „a crea”, „lume”, „lumină-întuneric”, „poveste”, „eres”, „sat” etc.), cu valoare individualizantă pentru stilul și viziunea asupra lumii și vieții a poetului și dramaturgului. SCRIERI: Bune și nebune... Amintiri, Aalborg (Danemarca), 1995; Ionică. Poveste de război, Aalborg (Danemarca), 1995; Lucian Blaga. Teme și tipare fundamentale, București, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
necunoscut încărcat cînd de spaime, cînd se serenitate. Crăciunul copilăriei noastre a captat, deopotrivă, imensa poftă de sfințenie și de petrecere. Totul pe un fundal fabulos-decorativ. Sărbătoarea pioasă a nașterii Domnului se îngemăna, atît de fericit, cu scenariul vag-păgîn al eresurilor. Peregrinările înfiorate pe la ferestrele mîngîiate de nămeți au rămas intacte în mirifica noastră amintire. Azi? Ce farmec mai are înălțatul stelei cu liftul? Și totuși... Acum cîteva seri, spre miezul nopții, la ușa noastră (de bloc) am ascultat cu dragă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prășit și secerat, și în armată (La țintă), unii se cufundă în băutură, câte un nesăbuit înecându-se, la propriu, în licoarea revărsată din butoaie (Dușmanul). Creierul le e năclăit nu doar de aburii alcoolului, dar și de superstiții și eresuri. Cred în blesteme, așa cum, intrați în vreun impas, își anină speranța în descântece, în datul în bobi, în leacurile băbești („Tot făcut mi-a fost”, Diplomata din Vădeni, Doctorul și baba). Precum nefericita mamă din schița Izbăvirea blăstămului, care, având
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
Opera literară și cea filosofică ale lui B. au crescut într-o osmoză perfectă, versurile autorului fiind ecoul trăirii lirice a meditațiilor sale, după cum piesele de teatru izvorăsc din conflictele pe care gânditorul le-a surprins, reflectând asupra sensurilor unor eresuri locale. La rândul lui, sistemul metafizic construit de poet vădește o mare anvergură imagistică și acordă o încredere deosebită puterii sugestive a metaforei, folosită frecvent și învestită cu o funcție gnoseologică principală. A ocupat în cadrul grupării de la „Gândirea” o poziție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
care își apărase identitatea numai printr-o obstinată rezistență conservatoare față de orice schimbare a stilului de viață tradițional. Gândirea lui B., în antiistoricitatea sa stăruitoare (interesul pentru tiparele inconștiente, nemodificabile prin evoluția societății), atenția acordată miturilor, practicilor magice, permanențelor ancestrale (eresurilor) se fac ecoul acestor aprehensiuni față de efectele civilizației. Existența umană rurală devine pentru filosof cu totul altceva decât cea urbană. Ontologizând asemenea diferențe, el ajunge să considere până și „preistoria” nu o vârstă a omenirii, ci o modalitate continuă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
prin actul jertfei, religia Marelui Orb le pătrunde în suflete. Originalitatea dramaturgiei blagiene rezidă în facultatea autorului de a descoperi în credințe populare ancestrale luminișuri metafizice și surse ale unor conflicte cu implicații ontologice. „Misterul păgân” e de fapt un „eres” care aduce pe scenă ecouri spirituale creștine într-o dramă religioasă dacică: Dumnezeu trebuie să-și sacrifice cuvântul (aici pe profetul său), spre a se revela oamenilor. Tot un „eres”, „Isus pământul”, credința populară străveche, potrivit căreia nu a avut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
conflicte cu implicații ontologice. „Misterul păgân” e de fapt un „eres” care aduce pe scenă ecouri spirituale creștine într-o dramă religioasă dacică: Dumnezeu trebuie să-și sacrifice cuvântul (aici pe profetul său), spre a se revela oamenilor. Tot un „eres”, „Isus pământul”, credința populară străveche, potrivit căreia nu a avut loc o înălțare la cer a Mântuitorului, ci din dragoste pentru umanitate El a rămas în mijlocul ei, fiind chiar solul pe care lumea calcă, alcătuiește miezul celei mai solide piese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
stihii, de la puterile diavolești și divine conlucrând, conform credințelor bogomilice, la prozelitismul catolic, lumesc, și transcendentalismul ortodox și la duhurile pustei și ale pădurii. Jertfa cu efect moral metamorfozant intervine în toate trei piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici, sacru) și sugerând „frăția” Diavol-Dumnezeu sau aducând în scenă identitatea dintre căpetenia moților, tribunul Avram Iancu, și o pasăre „fără nume”, blestemată să se „facă om”, așa cum spun niște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
1964; Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc, I-II, București, 1968-2002 (în colaborare); G. Coșbuc și creația populară, București, 1971; Recherches comparées de folklore sud-est européen, București, 1972; Coordonate sud-est europene ale baladei populare românești, București, 1975; Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae Densușianu, București, 1976; Estetica oralității, București, 1980; Femeia lui Putiphar (K 2111). Cercetare comparată de folclor și literatură, București, 1982; Paralele folclorice. Coordonatele culturii carpatice, București, 1984; Cântecul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Ideia e pusă în imagini. Din departe fizionomia reală se perde, fețele plutesc ca într'o poesie din trecut. Fantazia lui capătă o realitate nouă. Simplificate, frescele iau un caracter legendar, peisagiul slobod e înveluit ca într-un strai de eres, compoziția devine mitică, scenele se petrec pare-că sub bolțile unei imense catedrale"57. Vis-viziune-poezie, idee-imagine-fantezie, legendă-mit-misticism, Cioflec utilizează toate aceste izomorfisme tipic simboliste pentru a descrie pictura lui Puvis de Chavannes, cu accentul pe pictura de mari dimensiuni. Există pictori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]