926 matches
-
renunț la credința mea. Audierile inculpatei au luat sfârșit în ziua de 17 martie 1431. Concluzia, exprimată de 22 dintre judecători, a fost clară, deși vădit nedreaptă: „Deoarece acuzata nu acceptă să recunoască adevărul că vocile și viziunile ei sunt eretice, va fi deferită autorităților civile, care vor împlini sentința arderii pe rug”. Chiar și așa, Cauchon nu se simțea mulțumit. El voia o victorie mai răsunătoare, care nu se putea obține decât prin renunțarea de către Jeanne la așa-zisa
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
scrisoare tuturor asesorilor, informându-i că Ioana căzuse din nou în greșelile pe care le abjurase și va fi dusă a doua zi în locul numit Vieux Marché din Rouen, pe la ora opt dimineața, pentru a fi declarată „recăzută în necredință, eretică și excomunicată” și arsă în acel loc. Alături de eroinele antice Rămânând fidelă credinței sale, Jeanne d’Arc a trebuit să accepte destinul de martir. Pentru majoritatea francezilor, precum și pentru cei care au cercetat cazul în mod obiectiv, abuzul și nedreptatea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
să-ți spun, dar...eu nu sunt bolnav. Îi drept că mă muncesc niște gânduri, dar asta dinspre... Numai să nu fie gânduri de erezie, fiule. Încolo, slavă Domnului. De gânduri nu duce lipsă nimeni. Nu, părinte. Nu sunt gânduri eretice, ci mai degrabă niște vise...Ai fost și sfinția ta martor... Vreu însă să te întreb dacă nu cumva ai văzut o țigancă în preajma mea acolo la umbra stejarului, unde m-ai găsit? Tocmai se depărta o bătrână, dar nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
le explicam unor călugări cum se deghizează diavolii în îngeri. Și mărturiseam că eu nu mi-l pot închipui pe Dumnezeu înconjurat de îngeri. Mi-l imaginez singur. Asta îl face mai uman. "Fratele Martin" m-a învinuit că sunt eretic. "De ce? Pentru că spun ce gîndesc? ― l-am întrebat. Dacă te interesează, îți pot împărtăși și ție rețeta după care poate fi găsit Dumnezeu". S-a holbat la mine. Devenise țeapăn. Doar mâinile i se bălăbăneau pe lângă trup. A bâiguit, nehotărît
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se învechesc sunt ca bolile netratate, nu se mai vindecă. Julius găsi că e momentul potrivit pentru a-i spune ce auzise de curând. Că Monseniorul ar fi întemeiat, cu mulți ani în urmă, undeva, o sectă, ce fusese declarată eretică și împrăștiată, deoarece propovăduia un rai amenajat pe pământ, adus din viața viitoare în cea terestră. Speriat de amenințări, fugise. ― Prostii, se strâmbă doctorul Luca. După care își făcu vânt cu pălăria și privi, bănuitor, spre Julius. De fapt, ce-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mod și mai puternic. În mod progresiv, mai întâi în Orient și apoi în Occident, sub impulsul Sf. Ambroziu, începe uzanța imnodiei strofico-metrice, de natură populară, cu conținut scripturistic, mesajul vehiculat având ca scop și apărarea ortodoxiei credinței de ideile eretice. Imnul vechi cel mai celebru este Gloria. Ritmica, formularea literară și conținutul teologic i-a determinat pe specialiștii în domeniu să dateze acest imn în prima epocă creștină (secolul II-III). La început, probabil era folosit în cadrul rugăciunii de dimineață; unii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
asemenea miticului cântăreț Orfeu, primul purtător de cultură, care, așezat cu o liră în mână în mijlocul animalelor sălbatice, le îmblânzea prin sunetele acesteia. Sfinții părinți cunosc foarte bine problemele impactului cultural: cunosc fascinația cântecelor imorale și puterea contagioasă a cântecelor eretice; cunosc pericolele unor situații idolatrice care se ascund sub forța evocativă a unor melodii sau a unor sonorități instrumentale; nu ignoră nici seducția magică a anumitor practici, îndeosebi a dansului. De aici, rezultă atenționări și rezerve față de anumite situații particulare
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
erori de metodă este că deseori a fost posibil să fie acuzați pe nedrept teologii antici, și chiar dintre cei mari, că ar fi proferat erezii posterioare lor, deoarece unele formule folosite de aceștia cu ingenuitate primiseră succesiv un sens eretic, în vreme ce opera lor, examinată în totalitatea ei, arată că ei nu erau deloc ispitiți de această deviere doctrinală. Ceea ce spunem despre problematică trebuie să înțelegem și despre hermeneutică: cum putem interpreta corect unele texte ale lui Origen fără a cunoaște
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Gotul (334-372), al martirilor de la Halmyris (Epictet și Astion) și cel al martirilor din persecuțiile regelui vizigot Athanaric (365-381), alții despre călugării sciți din secolele IV-VI, care urmau crezul de la Niceea din 325 sau despre călugării audieni, de orientare eretică antropomorfă (secolele IV-VI) etc. Interesul crescând al cercetării arheologice, cu privire la analiza elementelor paleocreștine din Sciția Minor și nu numai, a devenit tot mai intens odată cu descoperirea de bazilici cu cripte martirice și cripte cu relicve, și cu toată pleiada
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
că firea mea mă împingea în aceeași direcție; eram chiar mândru să-i sperii pe cei din jur prin păcatele mele. Cum reprezentările mele de-atunci erau extrem de naive, legate de puțina mea experiență de viață, mi se părea că eretic este cineva care nu vrea să stea în cușca unei credințe sau a unor păreri prea comune. Cu anii, această idee simplă și funestă mi s-a înrădăcinat bine în minte încît am ajuns să mă port ca atare. Meșterul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fantasmagorică. Și totuși, asta s-a întâmplat. O pauză scurtă și continuă: — Rezultatul este o saturație cu imagini, epuizarea senzorială și diminuarea impactului. Ce putem face acum? Cum putem merge mai departe, în noua eră a tehnologiei? Răspunsul poate părea eretic, dar iată-l. Imaginea de pe ecran se schimbă dramatic, apărând acum o pădure. Copaci uriași se înălțau spre cer, umbrind solul. Apoi apăru un vârf muntos înzăpezit. O insulă tropicală, un arc de nisip, apă cristalină, palmieri. Și, în final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să-l sfidez nu numai pe tata, ci și pe Dumnezeu, ca să ies eu în evidență. Nu mai țin minte în ce împrejurare, în copilărie, într-o seară, tata mi-a azvârlit un cuvânt pe care nu-l mai auzisem: „eretic”. Am bănuit că trebuia să fie ceva rău, o amenințare, o batjocură și, cum s-a culcat tata, am șterpelit dicționarul din bibliotecă și am căutat la litera „e”. Cum nici de-acolo nu m-am lămurit, am citit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să fiu la înălțimea unei vinovății atât de importante. Fără voia lui, tata aruncase o sămânță care a rodit, adâncind și mai mult prăpastia dintre mine și el. După povestea cu fratele meu, dorința de a mă comporta ca un „eretic” și de a-mi câștiga astfel o aureolă pe care să n-o împart cu nimeni mi-a influențat destul de mult purtările, mai ales că firea mea mă împingea în aceeași direcție; eram chiar mândru să-i sperii pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că firea mea mă împingea în aceeași direcție; eram chiar mândru să-i sperii pe cei din jur prin păcatele mele. Cum reprezentările mele de-atunci erau extrem de naive, legate de puțina mea experiență de viață, mi se părea că eretic este cineva care nu vrea să stea în cușca unei credințe sau a unor păreri prea comune. Cu anii, această idee simplă și funestă mi s-a înrădăcinat bine în minte încât am ajuns să mă port ca atare. Meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ăsta nu era În toate mințile. Trebuie reținut că avea dușmani puternici, l-au numit câine, monstru execrabil, cloacă a tuturor ereziilor, posedat de o legiune de demoni. Cu toate acestea, chiar În ciuda scandalului cu Joanna, Inchiziția nu-l consideră eretic, ci mai degrabă amens, să zicem nițel țicnit. Adică n-au Îndrăzneala să distrugă omul, pentru că se știe că e purtătorul de cuvânt al vreunui grup destul de puternic. Îi semnalez lui Diotallevi că Postel călătorește și În Răsărit și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Pe tine trebuiau să te pună În frigare, nu pe nefericitul acela din Nola!“ „Dar atunci“’, zicea Belbo, „de ce atunci când Rozacruceeni se transferă În Franța, iezuiții, sau polemiștii ăia catolici care lucrează pentru ei Îi atacă sub pretext că sunt eretici și Îndrăciți?“ „Păi n-oți vrea să pretindeți ca iezuiții să se țină pe o singură linie, altfel ce iezuiți ar mai fi?“ Ne-am disputat Îndelung asupra propunerii mele și până la urmă am hotărât, de comun acord, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dintre cei ce urmau legea obișnuită, suniții, și susținătorii lui Ali, ginerele Profetului, bărbatul Fatimei, care se vedea deposedat de succesiune. Susținătorii entuziaști ai lui Ali erau cei care se recunoșteau În shi’a, grupul adepților, ce dăduseră viață aripii eretice a Islamului, șiiții. O doctrină inițiatică, ce vedea continuitatea revelației nu În meditația reînnoită asupra cuvintelor profetului, ci În Însăși persoana Imamului, domn, căpetenie, epifanie a divinității, realitate teofanică, Rege al Lumii. Or, ce se Întâmpla cu aripa asta eretică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eretice a Islamului, șiiții. O doctrină inițiatică, ce vedea continuitatea revelației nu În meditația reînnoită asupra cuvintelor profetului, ci În Însăși persoana Imamului, domn, căpetenie, epifanie a divinității, realitate teofanică, Rege al Lumii. Or, ce se Întâmpla cu aripa asta eretică a islamismului, care ajungea Încet-Încet să fie infiltrată de toate doctrinele ezoterice din bazinul mediteranean, de la maniheiști la gnostici, de la neoplatonici la mistica iraniană, de toate acele sugestii pe care le urmărisem de ani de zile În cursul dezvoltării lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
simboliștilor - a constituit un imbold, pe drumul emancipării de figurativism, al autonomizării lirice, al ieșirii de sub incidența poeziei didactice, epice și retorice. Cultivarea iraționalului, a intuiției, a senzualismului sinestezic, a corespondențelor este direct legată de atracția pentru o spiritualitate alternativă, „eretică”, pentru teozofie, misticism, ezoterism, hermetism și ocultism (v. preocupările macedonskiene și ale discipolilor poetului - de exemplu, revista Hermes a lui Al. Petroff din 1903, deschisă prin articolul-program al lui Macedonski „Spre ocultism. Orientări ulterioare spre teozofie și filozofie socială“, articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sa, Claudia Millian, în anii ’20, Alice Călugăru ș.a.). Paralel, există o propensiune către spiritualitățile „alternative” și o relație tensionată cu religia ortodoxă dominantă: Al. Bogdan-Pitești și I.M. Rașcu sînt catolici (primul - și antiortodox), T. Arghezi este un călugăr ortodox eretic, exclus din monahism, mulți simboliști cochetează cu teozofia, ocultismul, ezoterismul, mistica orientală. În România, pe fondul conflictului cultural/ideologic dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cecilia Cuțescu-Storck, ale lui I. Theodorescu-Sion, Fritz Storck și, mai ales, Constantin Brâncuși (Cumințenia pămîntului). Izolate minimalizator prin expunerea separată într-un colț, lucrările în cauză vor fi ținta unor întîmpinări ostile din partea criticii oficiale și a publicului. Rezultatul - repudierea „ereticilor” de către comitetul expoziției și demisia din juriu a soților Storck. Printre puținii lor apărători s-au numărat T. Arghezi și N.D. Cocea. Potrivit lui Th. Enescu, depășirea acestui conflict între generații și proiecția sa teoretică asupra evoluției moderne românești ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
privit din unghi academizant în România anului 1930. O trăsătură caracteristică a modernității anarhice este apreciată a fi „ostilitatea înverșunată împotriva oricărui element de ordine și disciplină”. Individualității tradiționale, subordonată bunului simț și valorilor comunitare, i se substituie un individualism eretic, excentric, abnorm și amoral, cultivînd diferența radicală, ostil oricărui principiu de autoritate supraindividuală: „poeții școalelor moderne confundă această discretă incorporare a individualului cu etalarea lui ostentativă. Ei vor să cînte numai ceea ce este excepțional și bizar în făptura lor. Renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să iubească și obiectele și lumina. ― Ai uitat, iarăși, adevărul. ― Dar obiectele și lumina nu sunt pline de adevăr? Privește mai atent aceste pietre, rămase dintr-o mănăstire părăsită, peste care se ridică iarba. În fața lor, eu am un sentiment "eretic", deoarece nu pot urî iarba care le îngroapă. ― Iubirea ta e, mai degrabă, recunoștință. ― Da, sunt recunoscător că exist și disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegrește lumina chiparoșii la amiază
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dă pace. Nu-i pasă ce crezi. Totul e să nu spui, să nu te dai de gol. Asta nu suportă ea, sinceritatea. De aceea, cum vede că ai depășit o limită până la care ea îți tolerează părerile, te declară eretic. Și, în clipa aceea, războiul e pornit. Nu mai ai de ales decât între penitență și rug... După ce am abjurat, supraveghetoarea mă urmărea să-mi recit cei șapte psalmi zilnic. N-aveam voie să ies să mă plimb. Eram extrem de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]