KorAP: Find »[drukola/base=eretic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...38 >

930 matches

Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716

dure de acțiune, dar chiar în cazul condamnărilor la moarte Biserica nu era explicit implicată, nu ea era cea care dădea condamnarea ci tribunalul civil. Acțiunea ei era doar de a nu-l mai proteja pe cel dovedit a fi eretic. La ineficiența acțiunilor "cu duhul blândeții" în cazul ereziilor s-a mai adăugat și corupția din interiorul bisericii care a determinat identificarea unor mecanisme de supracontrol chiar a clericilor. La deschiderea celui de-la patrulea Conciliul de la Lateran, din 11

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
de acolo. Au fost cazuri în care cei acuzați au scăpat, dar acestea au fost rare și pur întâmplătoare. Puterea Inchiziției era asigurată nu doar de autoritatea sa, ci și de ambiguitatea acuzațiilor specifice. Era foarte ușor să fii considerat eretic și era suficient ca cineva să te reclame astfel încât să fii acuzat. Se poate spune că oricine putea să intre, în cazuri de multe ori bizare, în atenția Inchiziției și să fie acuzat de erezie 7. Inchiziția nu juca doar

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
de a se instituționaliza și după ce a eliminat-o, se concentrează asupra oricărui discurs ce avea tendințe de dezvoltare a unui imaginar neortodox. Acțiunea sa de cenzură, cu toate că nu mai avea impactul inițial, acționa asupra celor ce puteau fi considerați eretici. Dar contextul este, de această dată, diferit de cel din secolul al XII-lea. Imaginarul s-a dezvoltat, readucând în interiorul său un număr mare de tradiții filosofice, îndepărtându-se de direcția tomistă a bisericii. Au apărut în această perioadă lucrări

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
operele, iar acuzațiile sunt argumentate cu citate din lucrările sale. Această a treia parte a procesului s-a dovedit a fi cea definitorie pentru întregul proces. S-a ajuns la concluzii prin care o mare parte a lucrărilor sale erau eretice. Se sintetizează trei grupe de abateri: abaterile de la regulile de conduită impuse clerului cum ar fi atitudini fără respect față de icoane, ostilitate față de cler, indiferent de rang etc. Cel dea-l doilea grup se referă la contestarea dogmei catolice privind

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
contestarea dogmei catolice privind "Sfânta Treime", divinitatea lui Iisus Cristos, "imaculata concepție" etc. Cel de-al treilea grup de abateri se referă la concepția cosmologică a lui Bruno. Lucrările sale abundă de astfel de idei care ar putea fi considerate eretice. În primul rând ideea privind infinitatea universului. Concepția lui Cusanus a stârnit controverse din momentul enunțării sale, dar autorul său nu a fost acuzat pentru că a prezentat-o ca teorie și ca o reprezentare posibilă a realității. Aceeași subtilitate o

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
a stârnit controverse din momentul enunțării sale, dar autorul său nu a fost acuzat pentru că a prezentat-o ca teorie și ca o reprezentare posibilă a realității. Aceeași subtilitate o încearcă și Bruno când se apără vizavi de ideile considerate eretice, dar fără efect pentru că se consideră că lucrările sale descriu realitatea așa cum a văzut-o autorul. La aceasta s-a adăugat ideea infinității numerice a lumilor care contravine ideii de lume unică și finită promovată de biserică. În acest context

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
promovată de Copernic. Dincolo de acestea s-a dezvoltat și idee animistă care a fost considerată de inspirație averroistă prin faptul că este promovată ideea unui "suflet a lumii" în care ne întoarcem după ce murim. Pentru că această idee fusese clasificată ca eretică încă din secolul al XIV-lea, filosoful nuanțează în fața tribunalului ideea, spunând că sufletul omului își păstrează independența și după moarte, în timp ce după moartea unui animal sufletului acestuia se include în sufletul lumii. Aceste grupuri de abateri erau susținute prin

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
s-a considerat ca acesta are capacitatea de ocoli interogatoriul și s-a apelat la una dintre cele mai speculative și ascuțite dintre mințile care făceau parte din Instituția Inchiziței cardinalul Roberto Bellarmino. Acesta sintetizează un număr de opt aserțiuni eretice pe care filosoful să le abjure. Bruno acceptă să fie considerat vinovat de erori condamnate de Biserică. Dar tribunalul sesizează încercarea de a se sustrage acuzațiilor de erezie și de aceea îi cere să abjure pentru că ideile sale erau eretice

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
eretice pe care filosoful să le abjure. Bruno acceptă să fie considerat vinovat de erori condamnate de Biserică. Dar tribunalul sesizează încercarea de a se sustrage acuzațiilor de erezie și de aceea îi cere să abjure pentru că ideile sale erau eretice. În data de 9 septembrie 1599 tribunalul, prezidat de papa Clement al VIII-lea, se întrunește pentru a se decide asupra vinovăției inculpatului și hotărăște în unanimitate că învinuirile nu sunt dovedite cu probe legale, propunându-se aplicarea torturii. Până la

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
îndărătnic și să fie abandonat brațului secular, lucru echivalent cu arderea pe rug. I se aduc treizeci de acuze. "Gaspare Scipio își amintește nu mai puțin de patrusprezece dintre aceste învinuiri: tăgăduirea transsubstanțierii, contestare virginității sfintei Maria, șederea în țări eretice, scrierea lucrării antipapale Alungarea bestiei triumfătoare, teza despre eternitatea universului și pluralitate lumilor, adeziunea la metempsihoză, acceptarea magiei, identificarea Sfântului Duh cu sufletul lumi, susținerea că Moise a simulat minunile și a născocit tabelele legii, afirmația că Sfânta Scriptură este

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
de criză, deoarece există o opoziție între direcția oficială a bisericii și perspectivele dualiste de sorginte orientală care încercau să domine creștinismul. Dar aceste direcții nu au fost diferite din punct de vedere dogmatic, în secolul al XIII-lea, mișcările eretice de origine catară au avut și un caracter reformator din punct de vedere social. Acestea sunt cele ce au deschis drumul spre reforma secolului al XVI-lea, deoarece fără ele nu ar fi existat niciodată un preambul critic cu privire la imaginea

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
pentru care au avut succes este dat de către corupția bisericii în acest spațiu. Acesta era remarcată chiar de Inchizitorii care participau la eradicarea ereziei. Atunci "când Pascu, Inchizitorul a început în 1260 să stârpească erezia el a mărturisit că încăpățânarea ereticilor este justificată de crimele preoților (...)"23. Acest al doilea aspect este cel ce a determinat o întărire a ereziilor și manifestarea lor ca o încercare de opoziție doctrinară și reformă organizațională. Ereziile au devenit foarte puternice în Occident, având adepți

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
de lideri care au adunat în jurul lor enoriașii unor regiuni întinse. Astfel a fost Pietro di Bruis, monarhul Enrico di Tolosa, Arnoldo da Brescia sau Pierre Valodo 24. Aceștia au reușit prin predică, organizare și deschidere să aducă spre concepțiile eretice foarte mulți oameni. Atracția spre nou, dublată de o relativă libertate și neștiința a omului simplu au determinat o amplificare a ereziilor. Au fost zone care au devenit în întregime cathare și în care biserica de la Roma nu mai avea

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
de biserica din Roma. O parte a acestora își căutau identitatea în partea răsăriteană a Bisericii creștine printre episcopii Bizanțului sau ai altor capitale creștine orientale. Inițial, cu toate că bisericile locale erau bine organizate, nu putem vorbi totuși despre o biserică eretică unică, având scopuri, credințe și dezvoltare unitară. Dimpotrivă existau o multitudine de direcții diferite, variind de la un dualism radical până la unul moderat. Totuși începând cu secolul al XII-lea se consolidează o nouă erezie relativ unitară care va cuprinde în

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
trăitori nu în această lume"27. Întoarcerea spre o puritate inițială, neacceptarea bisericii și dorința unei purități religioase sunt acele caracteristici care ne fac să considerăm mișcările catare a fi un preambul pentru reforma ulterioară. De aceea urmărind sinteza credințele eretice de origine catară așa cum au fost ele prezentate de Alfonso Maria de Liguoari în Istoria dell'Eresie,28 cinci secole mai târziu putem să identificăm punctele comune dintre acestea și bisericile reformate e câteva secole mai târziu: 1. Considerau a

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
a credinței și propovăduiau schimbarea formelor canonice ale religiei catolice. Conflictul dintre cele două modalități de a vedea lumea a fost unul radical și foarte sângeros. După ce s-a realizat faptul că este imposibil ca acele concepții ce sunt considerată eretice să fie combătute "cu duhul blândeții", s-a trecut la eliminarea ereticilor prin acțiuni violente. În primul rând Inchiziția a acționat printr-o cenzură radicală aducând în fața tribunalului pe oricine părea a avea concepții eretice sau legături de orice fel

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
acele concepții ce sunt considerată eretice să fie combătute "cu duhul blândeții", s-a trecut la eliminarea ereticilor prin acțiuni violente. În primul rând Inchiziția a acționat printr-o cenzură radicală aducând în fața tribunalului pe oricine părea a avea concepții eretice sau legături de orice fel cu ereziile. La aceasta participau pe lângă tribunalul inchizițional, clerul și bineînțeles toți credincioșii ce trebuiau să fie parte integrantă a represiunii împotriva ereticilor, căci în caz contrar erau considerați eretici. Lupta împotriva ereziilor a atins

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
oricine părea a avea concepții eretice sau legături de orice fel cu ereziile. La aceasta participau pe lângă tribunalul inchizițional, clerul și bineînțeles toți credincioșii ce trebuiau să fie parte integrantă a represiunii împotriva ereticilor, căci în caz contrar erau considerați eretici. Lupta împotriva ereziilor a atins apogeul în cadrul cruciadei organizată de către Inocențiu III, împotriva albigenzilor și care s-a finalizat prin căderea fortăreței Montsegur. Aceasta a fost începutul sfârșitului pentru curentele eretice din Occident, căci după urmărirea și arderea pe rug

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
represiunii împotriva ereticilor, căci în caz contrar erau considerați eretici. Lupta împotriva ereziilor a atins apogeul în cadrul cruciadei organizată de către Inocențiu III, împotriva albigenzilor și care s-a finalizat prin căderea fortăreței Montsegur. Aceasta a fost începutul sfârșitului pentru curentele eretice din Occident, căci după urmărirea și arderea pe rug a ereticilor s-a conturat un masacru total. Legenda spune că atunci când a fost întrebat abatele Arnold de Citeaux cum să-i deosebească pe eretici de cei drept credincioși, acesta ar

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
pentru că mult timp după aceasta ideile au rămas active, la fel și instrumentele de cenzură dezvoltate de Biserica Catolică. Mai mult o parte a acestora se regăsesc în principiile reformei, ca și o parte a celor ce au adoptat ideile eretice. Ideile principale ale ereziilor pot fi identificate și între direcțiile protestante în diferite forme, dar chiar și în sânul bisericii. Ideile anticlericale, lichidarea ierarhiei bisericești cât și deposedarea Bisericii de averi sunt unele dintre principiile reformiste. Ideea purității în sensul

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
împăcare dintre catolici și luterani și îl convoacă la dieta de la Worms și pe Luther. Dar acesta în loc să cedeze este tot mai vehement apărându-se cu Biblia în mână spunând că "acestea sunt părerile mele". În acest context este declarat eretic și pus sub escortă pentru a fi alungat din țară, dar este răpit de prințul elector al Saxoniei, Frederic cel Înțelept, și adăpostit timp de opt luni. În această perioadă traduce în limba germană Noul Testament, pentru ca peste câțiva ani să

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
în limba germană Noul Testament, pentru ca peste câțiva ani să traducă și Vechiul Testament din ebraică. Astfel a apărut prima traducere a Bibliei într-o limbă națională. După dieta de la Worms, când în data de 8 mai 1521 Luther a fost declarat eretic, împăratul Carol Quintul nu pune imediat în aplicare edictul, iar ulterior concepțiile reformiste s-au răspândit foarte repede. Dieta de la Spira 1526 a lăsat la libera alegere a prinților să decidă singuri dacă vor aplica edictul de la Worms, acesta fiind

[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657

privind raportul dintre folclorul românesc și cel asiatic, pentru a nu spune de istorie a religiilor: „Hasdeu intuise just structura «persană» (iraniană) a anumitor texte cosmologice și eshatologice; care, deși își găsesc precedențe și confirmări în literatura patristică (nefiind deci eretice, «bogomilice»), au cu toate acestea obârșie iraniană. Nu trebuie scăpat din vedere, în asemenea cercetări, că influența iraniană s-a exercitat asupra Orientului Apropiat și asupra Greciei mult înainte de creștinism, și elemente constitutive ale cosmologiei și eshatologiei iraniene au fost

[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

cu totul diferit de acela al altor GST, pierzând capacitatea de a mai fi o genă supresoare a creșterii maligne și dobândind în schimb o funcție nouă, aceea de oncogenă celulară. Se vorbește în acest caz de un veritabil comportament „eretic” al genei p53 (Cooper, 1995). În condițiile lezării genomului celular, este stimulată intervenția unor proteinkinaze care acționează asupra proteinei P53, stabilizând-o prin fosforilare, ceea ce determină acumularea sa la nivele cantitative ce depășesc cu mult nivelul său normal. Alternativ, poate

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903

pentru a-i arăta ce trebuie să creadă, apoi rugăciunea Tatăl nostru, care-i va arăta ce trebuie să spere și să iubească.În cuprinsul tratatului (cap. 9-113), Augustin face o expunere limpede a doctrinei creștine, combătând în același timp ideile eretice ale maniheilor și pelagienilor, care se răspândiseră în timpul său. Totodată el explică ideile de păcat, greșeală, botez și pocăință. În ultimele capitole, 114-121, tratează pe scurt despre credință și dragoste, care reprezintă perfecțiunea virtuților creștine; O explicație a Simbolului de

Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă (2011) [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]