1,134 matches
-
purtate de servanți. - S-a descoperit un complot Împotriva siguranței Florenței... priorule. Sub motiv că proclamă o cruciadă, șefii ghibelinilor adunau oameni Înarmați, cu siguranță ca să răstoarne Comuna și administrația populară. Căpetenia pare să fie acel Brandan, fals călugăr și eretic. Cât despre Fecioară... - Cine a dat ordin să se intervină? Îl Întrerupse Dante mânios. Brațul secular e supus autorității Prioratului. Nimeni nu Îi poate uzurpa drepturile! - Nimeni nu le-a uzurpat, Îi replică celălalt, sumețindu-se cât era de mic. Colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pietre izbea În jur. În piața Îngustă, nu toți asediatorii avuseseră posibilitatea de a se trage la adăpost. Strigăte și vaiete ieșeau din norul de praf și de moloz, ca dovadă că nu puțini fuseseră loviți. Poetul se ridică Îndurerat. - Eretici blestemați, o să vă omorâm pe toți! zbiera lângă el bargello, vânăt la față. Stătea acolo, În șezut, cu picioarele desfăcute, gâfâind de mânie și de frică. Dintr-o dată, un adversar până atunci obscur și impalpabil ieșise din umbră, dovedindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nou 24 iulie 2011 Redefinindu-mă prin gânduri absurde M-aș face că mor din rană și dor, Să văd cum jelești de uitare, Scenariu absurd, anemic și surd, Cerșind, peste timp, completare. M-aș face destin prin valuri de vin, Eretic, m-aș scoate în piață, Să ard pe un rug, prostii să îndrug, Simțindu-mă, iarăși, paiață. M-aș face mister, prin lacrimi de cer Cu sfinții aș sta la băută, Aș fi umilit, certat și dorit, Țambal, contrabas sau
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
sânge roșu în vine. Nu țin să explic un lucru simplu. Vreau să spun doar că eu nu sunt băutor. De obicei, la o uncie de whisky sau mi se face îngrozitor de rău, sau încep să iscodesc prin cameră după eretici. La două uncii, cad jos, rece. Asta era însă - după un criteriu fără precedent în existența mea - o zi cu totul neobișnuită și îmi amintesc că, atunci când am ridicat tava și am dat să ies din bucătărie, n-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fie cufundat în lectură. Citea următoarele: „Luther nu a făcut decât să avanseze oarecum pe drumul deschis, înaintea lui, de Wyclife și Ian Huss. Teologia lui e o continuare a teologiei dizidente din Evul Mediu; străbunii lui au fost marii eretici ai secolului al XIV-lea; el a rămas absolut neatins de spiritul Renașterii. Doctrina lui asupra justificării prin credință se leagă de doctrinele misticilor și, cu toate că, asemenea umaniștilor, dar din rațiuni cu totul diferite, a condamnat celibatul și viața ascetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
destin (lat.). Citat din Milton - Paradisul pierdut - Cartea a IV-a. Gîndeai prea mult pentru inteligența dumitale, asta-i tot (fr.) Rugăciuni compuse de Thomas Cranmer (1488-1556), primul Arhiepiscop de Canterbury, promotor al Reformei în Anglia, ars pe rug ca eretic sub domnia Mariei Tudor. Perlă, rubin, diamant (engl.). Un fel de a vorbi (fr.). Drept și păcătos în același timp (lat.). Referire la pisica proverbială care rînjește, personaj din Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll. A nu găsi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucru foarte mare, foaaarte însemnat, după cum sigur bănuiți! Prea-Sfântul Graal, murmură Fratele. Graalul...! Atâtea și atâtea minți obsedate l-au căutat și l-au vânat, prin lume, veacuri după veacuri, eroi și nelegiuiți, figuri faimoase și discipoli simpli, credincioși și eretici, cavaleri, oșteni, prelați, neguțători, criminali, visători, clarvăzători, ba chiar și niște savanți paranoici, dacă nu mă-nșel... Și nu l-au găsit! Eroare, dragă domnule, eroare! ripostează Bursucul. Meschinărie disimulată și mercantilism. Venerarea creației, nu a Creatorului. Vânătoare perpetuă de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
footnote 27 Ibidem, omilia a IV-a, VII, p. 118.} {\footnote 28 Ibidem, omilia a V-a, ÎI, p. 121.} salvare și vindecând peste tot. Era că acel Veseleil, constructorul tabernacolului divin”{\cîte 29}. Problemele erau provocate mai ales de ereticii timpului: arieni, macedonieni, apolinariști etc., care rupseseră pe mulți episcopi ortodocși de propria lor Biserică. Atunci când a trecut la Domnul episcopul Bisericii din Tars și arienii au ales, pentru comunitatea ortodoxă de acolo, cu ajutorul mai-marilor zilei de atunci, un episcop
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
II, 318). Altundeva (II, 321), scepticismul său i se pare de natură religioasă, de aici decurgând afinitățile cu Pascal sau cu Dostoievski. În alt loc, afirmând că „firea lui e a unui sceptic”, Cioran completează: „sau mai degrabă a unui eretic al scepticismului” (II, 330). De ce eretic al scepticismului? Explicațiile care urmează constituie un portret elocvent al devenirii cioraniene: „Scepticul e un mistic ratat. Naufragiază în îndoială fiindcă s-a încrezut prea tare în fervorile sale, iar când acestea l-au
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și altele... O lume filosoficească interesantă, dar în gâlceavă cu trupul și cu viața. Cu ei, așa vor rămâne lucrurile timp de o mie de ani. Posibilitatea unei filosofii hedoniste se subțiază considerabil. Și totuși, ea există: este cea a ereticilor despre care va fi vorba în cele ce urmează. CONTRAISTORIA FILOSOFIEI, PARTEA a II-a CREȘTINISMUL HEDONIST Motto: Primul gând al zilei. - Cel mai bun mijloc de a începe bine fiecare zi e următorul: la trezire, să te întrebi dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
excelență, să transcrie textele în vederea unificării creștinismului. Din mulțimea acestora, douăzeci și șapte sunt reținute spre a intra în componența a ceea ce era schița unui Nou Testament definitiv. Scrierile gnostice - ereziarhice, după decizia Imperiului - dispar din circulație. Gnosticii, persecutați ca eretici și păgânii, au de suportat loviturile date de instituțiile creștine: distrugerea bibliotecilor, autodafeuri, măsuri inchizitoriale, bătăi, torturi - așa precum se știe. Au loc convertiri în masă la creștinism. Atracția unui partaj al puterii sau a unei participări la ea fac
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Valdo îvaudois, valdeenii), manicheenii și puțin mai târziu, catharii sunt arși pe rug sub pretextul că au îmbrățișat niște doctrine eretice. în 1324, Bernard Gui redactează un Manual al inchizitorilor pe care Nicolau Eymerich îl remaniază și desăvârșește în 1376. Ereticul este definit ca un individ care se opune unei prevederi a credinței îSfânta Treime sau întruparea, de exemplu), unui adevăr declarat ca atare de către Biserică îSfântul Duh nu provine din Tatăl ceresc; cămătăria nu-i un păcat) sau conținutului textelor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de Sorbon fondează viitoarea Sorbonă, reducerea lui la starea de cadavru nu li se pare suficientă: patru ani mai târziu, catolicii îi exhumează trupul și îl ard. Unul în plus... XI BENTIVENGA DE GUBBIO și „infama ocupație” 1. Sfânta și ereticul. Bentivenga de Gubbio, un italian din secolul al XIII-lea, aderă mai întâi la o mișcare franciscană. Adepții lui Francisc din Assisi îcare vorbește cu păsările și cu peștii, dar știe și să-i pună la punct pe mai marii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în compania Magistrului lor în cea de-a șasea bolgie a Infernului îX. 13-15). Această bolgie este locul cel mai de jos, cel mai întunecat, cel mai departe de cer, și miroase cel mai puternic a pucioasă. Acolo se chinuie ereticii condamnați pentru veșnicie să-și ispășească păcatele în niște morminte cuprinse de flăcări, pentru că au negat nemurirea sufletului. Pe atunci, un epicurian desemnează cel mai adesea un anticreștin, o persoană care nu crede în Dumnezeu, în natura incoruptibilă și eternă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de la Qumran 1. În perioada tanaim-ilor (cei care studiau și fixau în scris ceea ce învățaseră), au existat câteva momente de criză care au contribuit la stabilirea unui textus receptus în lumea iudaică: 1. căderea Ierusalimului (70 d.Hr.); 2. apariția ereticilor (minim), cum au fost gnosticii; 3. apariția creștinismului; 4. persecutarea evreilor. Cele mai vestite școli de tanaim ale vremii au fost cea a lui Hilel și cea a lui Șammai. Una dintre figurile remarcabile ale școlii lui Hilel a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și discuții referitoare la samariteni. Potrivit Mișnei (tratate Shebiith 8, 9), rabbi Eliezer ar fi spus: „A mânca pâinea unui samaritean este ca și cum ai mânca șdinț carne de porc”, iar în alte părți (Ketuboth) samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic se află în transcrierea cunoscută sub
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ale devoțiunii creștine. Chiar și naratorii, și în spatele vocii lor autorul, sunt conștienți că sunt utopice, de neregăsit în viața de zi cu zi. Diacul din Oxford recunoaște că a încercat să ofere o replică feminismului violent și perceput ca eretic al târgoveței 807, dar donna angelicata se înfățișează încă o dată cu slăbiciuni, scăderi și scăpări care îi știrbesc oarecum din exemplaritate, mai ales că i se neagă și credibilitatea în sfera realului. „Grizilda poate fi un exemplu de moralitate dacă în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de către Soborul Bisericii în anul 1667. Aceste modificări nu au fost acceptate cu ușurință de mare parte dintre credincioși, ceea ce a condus la o ruptură în sânul Bisericii, generând apariția mișcării staroverilor. Cei care nu acceptau reformele au fost considerați eretici, fiind anatemizați în cadrul Bisericii și denumiți rascolnici - după denumirea rusească a termenului schismă: rascol<ref id=”3”>Svetlana Moldovan, Comunitatea rușilor lipoveni, ghid de prezentare, Editura Ararat, București, 2004, pp. 8-9.</ref>. Despre acest moment s-a scris că ar
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
de acum o cristologie a Logosului cu drepturi depline, se dezvoltă În Antiohia. În decursul Îndîrjitelor controverse asupra credinței din secolele al IV-lea și al V-lea, școala din Alexandria va Înfrînge progresiv școala antiohiană și Îi va declara eretici pe unii dintre maeștrii acesteia. Dintre Părinții subapostolici, Ignațiu din Antiohia (circa 110 p.C.) este primul care insistă asupra naturii de Logos a lui Cristos 27, care nu Îi Înlătură natura umană 28. Cum era de prevăzut, pînă la mijlocul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antiohiană și dintre pozițiile lor divergente, care reprezentau, În ultimă instanță, cristologia „Înaltă” și pe cea „joasă”, orientarea platoniciană și tendințele adopționiste (după cum a confirmat recent R.M. Grant)?48. Studiile din ultima vreme au confirmat că, Între Chiril și Nestorie, ereticul era Chiril. El se lăsase Înșelat de pseudoepigrafiști (pe care erudiții Îi numesc falsificatorii Antichității) și se bazase pe trei scrieri ale lui Apolinarie din Laodiceea, păstrate sub nume false 49. De la Apolinarie „el a adoptat formula monofizită pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
punîndu-i În seamă seducerea unei tinere fete din Sinope, faptă În urma căreia se spune că propriul său tată l-ar fi excomunicat. Harnack are probabil dreptate atunci cînd interpretează toate acestea drept simple deformări ale metaforei creștine comune, potrivit căreia ereticii au pîngărit fecioara neîntinată care este Biserica. Excomunicat sau nu, Marcion a fost În măsură să poată dovedi că a aparținut comunității creștine din Sinope. Marcion era de profesie armator și Întreprindea frecvente călătorii pe mare. A stat la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
950; după 972 face obiectul unui ample refutații din partea unui preot pe nume Cosmas. Nu se știe nimic despre Întemeietorul ei, preotul Bogomil. La Începutul secolului al XI-lea, erezia era prezentă În provincia bizantină Opsikion din Asia Mică, unde ereticii erau supranumiți phoundaites, de la cuvîntul latin funda, „traistă”, trecut În limba greacă. Acești „trăistari” (În bulgară torbeshi) umblau cu cerșitul, adunîndu-și pomenile În traistă. Ei Înșiși Își spuneau creștini. Atît ereziologii medievali cît și Învățații moderni derivă, din rațiuni obscure
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
interesele În lume. A avut șapte fii, cărora li s-a spus Străinii 149. Ereziologii sirieni Theodor bar Konai (sfîrșitul secolului al VIII-lea), Agapius din Menbidj (secolul al X-lea) și Bar Hebraeus (secolul al XIII-lea) Îi atribuie ereticului Audi (‘Odi) niște povestiri după care Dumnezeu sau Stăpînitorii (Arhonții) au avut legături cu Eva. Potrivit lui Bar Hebraeus, Audi ar fi propăvăduit că „Dumnezeu i-a spus Evei: «zămislește de la mine, ca să nu vină Stăpînitorii și să te cerceteze!» Și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
neprihănit”), este incubatorul În care se dezvoltă trupul fizic al lui Isus, au reticențe În a atribui divinității acestuia o gestație de nouă luni În pîntecele unei femei. Din acest motiv este o Înțelegere greșită să ne Închipuim că toți „ereticii”, de la Valentin la Marcion, Mani și Eutihie, cărora li se atribuie credința că Isus a trecut prin Maria „ca printr-o țeavă”261, ar nega existența trupului material al lui Cristos. Ceea ce Încercau să propage valentinienii nu era neapărat că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Tertulian din Cartagina, În decursul mai multor ani, după 207-2084. După cum a demonstrat Jean-Claude Fredouille 5, Tertulian este un retor de tradiție clasică. Cea mai mare parte a operei sale constă din clișee și din denunțări ale abominabilului Marcion, acest eretic „mai respingător decît scitul, mai rătăcit decît amaxobianul, mai neomenos decît masagetul, mai ultragiant decît amazoana, mai Întunecos decît norii, mai rece ca iarna, mai șubred ca gheața, mai perfid decît Histerul, mai prăpăstios decît Caucazul”6. Nu putem aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]