KorAP: Find »[drukola/base=ergativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...44 >

1,078 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

verificate în Spec,TrP, iar cele ale argumentelor externe, în Spec,TP. Centrul Tr nu are trăsături de Caz atunci când valoarea sa este [− Tranzitiv]. Subiectul intranzitiv se deplasează întotdeauna în Spec,TP, atât în limbile acuzative, cât și în cele ergative. Baker (1997: 79) susține că, în limbile cu ergativitate profundă (adică sintactică), Agentul este obiect intern al VP, iar Pacientul/ Tema ocupă poziția structurală de subiect. Limbile ergative (numai cele sintactic ergative − dyirbal, inuit) ar trebui deci să se comporte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
întotdeauna în Spec,TP, atât în limbile acuzative, cât și în cele ergative. Baker (1997: 79) susține că, în limbile cu ergativitate profundă (adică sintactică), Agentul este obiect intern al VP, iar Pacientul/ Tema ocupă poziția structurală de subiect. Limbile ergative (numai cele sintactic ergative − dyirbal, inuit) ar trebui deci să se comporte invers decât engleza. IP 3 NPi I' The man 3 I VP 3 Nom NP V' ti 3 V NP g 4 hit the woman Ac Limbi acuzative

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
atât în limbile acuzative, cât și în cele ergative. Baker (1997: 79) susține că, în limbile cu ergativitate profundă (adică sintactică), Agentul este obiect intern al VP, iar Pacientul/ Tema ocupă poziția structurală de subiect. Limbile ergative (numai cele sintactic ergative − dyirbal, inuit) ar trebui deci să se comporte invers decât engleza. IP 3 NPi I' The man 3 I VP 3 Nom NP V' ti 3 V NP g 4 hit the woman Ac Limbi acuzative (engleza) IP 3 NP

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
VP 3 Nom NP V' ti 3 V NP g 4 hit the woman Ac Limbi acuzative (engleza) IP 3 NP I' The woman 3 I VP 3 Nom NP V' the man 3 Erg V NP hit ti Limbi ergative Baker (1997: 79) formulează observația că abordarea de tip Principii și Parametri reprezintă o dezvoltare formală a intuiției lui Dixon că "subiectul" este același în toate limbile, pe când "pivoții" variază; subiectul lui Dixon reprezintă subiectul proiecției VP din Principii și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
că "subiectul" este același în toate limbile, pe când "pivoții" variază; subiectul lui Dixon reprezintă subiectul proiecției VP din Principii și Parametri, iar pivotul este echivalent cu subiectul proiecției IP. Ultimul punct al demonstrației autorului constituie un "act de autoapărare": limbile ergative nu sunt contraexemple la UTAH (Baker 1988) − proiecția de bază a argumentelor este identică în cele două tipuri de limbi, dar diferă procesele de deplasare. Teoria Principii și Parametri a fost formulată de Chomsky și Lasnik (1993)14. Potrivit PP

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
rolul tematic. Cazul inerent este echivalent cu atribuirea rolurilor tematice. 2.6. O explicație sintactică a partiției morfologice Teoria generativă nu a fost folosită numai pentru a explica fenomene majore, ci și pentru aspecte de detaliu care privesc specificul limbilor ergative, de exemplu, partiția morfologică acuzativ/ergativ determinată de semantica și de statutul grupurilor nominale (vezi Capitolul 1, 3.1.3.(b)). Jelinek (1993)15 a propus ca ergativul să fie tratat la fel ca acuzativul, adică să se considere că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu atribuirea rolurilor tematice. 2.6. O explicație sintactică a partiției morfologice Teoria generativă nu a fost folosită numai pentru a explica fenomene majore, ci și pentru aspecte de detaliu care privesc specificul limbilor ergative, de exemplu, partiția morfologică acuzativ/ergativ determinată de semantica și de statutul grupurilor nominale (vezi Capitolul 1, 3.1.3.(b)). Jelinek (1993)15 a propus ca ergativul să fie tratat la fel ca acuzativul, adică să se considere că ambele sunt atribuite în interiorul proiecției VP

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fenomene majore, ci și pentru aspecte de detaliu care privesc specificul limbilor ergative, de exemplu, partiția morfologică acuzativ/ergativ determinată de semantica și de statutul grupurilor nominale (vezi Capitolul 1, 3.1.3.(b)). Jelinek (1993)15 a propus ca ergativul să fie tratat la fel ca acuzativul, adică să se considere că ambele sunt atribuite în interiorul proiecției VP. Argumentele de persoanele 1 și 2 nu pot fi legitimate în interiorul proiecției VP și urcă în poziții externe. Nash (1997: 137) arată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
2 nu pot fi legitimate în interiorul proiecției VP și urcă în poziții externe. Nash (1997: 137) arată că pronumele de dialog (de persoanele 1 și 2) sunt legitimate mai sus decât alte argumente nominale, la un nivel la care distincția ergativ−absolutiv e blocată. Autoarea (Nash 1997: 137) corelează existența partiției cu parametrul topicii: numeroase limbi SOV au partiție personală, iar limbile VSO nu au, de obicei, partiție personală. Nash (1997: 137) formulează următoarea generalizare: Generalizarea persoană−timp: Partiția personală este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Autoarea (Nash 1997: 137) corelează existența partiției cu parametrul topicii: numeroase limbi SOV au partiție personală, iar limbile VSO nu au, de obicei, partiție personală. Nash (1997: 137) formulează următoarea generalizare: Generalizarea persoană−timp: Partiția personală este atestată în limbile ergative în care subiectul proiecției VP poate fi asociat local cu categoria flexionară Timp. Această generalizare prezice că partiția personală nu e posibilă decât în limbile în care T este accesibil pentru agenții pronominali, iar această posibilitate este blocată în limbile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de acord. Nash (1997: 145) ajunge la concluzia că partiția personală este corelată cu două proprietăți: (a) pronumele de dialog pot și trebuie să fie mai externalizate decât argumentele de persoana 3; (b) Agentul este mai puțin externalizat în limbile ergative decât în cele acuzative (Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.). 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenția asupra faptului că, așa cum limbile ergative au atât tipar ergativ, cât tipar

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
concluzia că partiția personală este corelată cu două proprietăți: (a) pronumele de dialog pot și trebuie să fie mai externalizate decât argumentele de persoana 3; (b) Agentul este mai puțin externalizat în limbile ergative decât în cele acuzative (Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.). 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenția asupra faptului că, așa cum limbile ergative au atât tipar ergativ, cât tipar și acuzativ, și limbile acuzative au ambele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și trebuie să fie mai externalizate decât argumentele de persoana 3; (b) Agentul este mai puțin externalizat în limbile ergative decât în cele acuzative (Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.). 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenția asupra faptului că, așa cum limbile ergative au atât tipar ergativ, cât tipar și acuzativ, și limbile acuzative au ambele tipare. Grimshaw (1987: 246), urmându-l pe Williamson (1979)17, arată că unele limbi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
este mai puțin externalizat în limbile ergative decât în cele acuzative (Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.). 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenția asupra faptului că, așa cum limbile ergative au atât tipar ergativ, cât tipar și acuzativ, și limbile acuzative au ambele tipare. Grimshaw (1987: 246), urmându-l pe Williamson (1979)17, arată că unele limbi reflectă morfologic (prin acordul verbului și prin marcare cazuală) distincția dintre inergative și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în limbile ergative decât în cele acuzative (Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.). 2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenția asupra faptului că, așa cum limbile ergative au atât tipar ergativ, cât tipar și acuzativ, și limbile acuzative au ambele tipare. Grimshaw (1987: 246), urmându-l pe Williamson (1979)17, arată că unele limbi reflectă morfologic (prin acordul verbului și prin marcare cazuală) distincția dintre inergative și inacuzative. Datele folosite pentru

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verb inacuzativ cu sensul be tall 'a fi înalt', iar subiectul tranzitiv și subiectul unui verb inergativ cu sensul cry 'a plânge' sunt marcate morfologic la fel. Autoarea nu menționează nimic despre faptul că această limbă are caracteristici de tip ergativ, prin urmare, probabil că, subiacent, optează pentru analiza "inacuzativă" a limbilor ergative (vezi supra, 2.1.). Și Nash (1995) adoptă ideea că verbele sunt inacuzative atât în limbile ergative, cât și în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI Analiza

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și subiectul unui verb inergativ cu sensul cry 'a plânge' sunt marcate morfologic la fel. Autoarea nu menționează nimic despre faptul că această limbă are caracteristici de tip ergativ, prin urmare, probabil că, subiacent, optează pentru analiza "inacuzativă" a limbilor ergative (vezi supra, 2.1.). Și Nash (1995) adoptă ideea că verbele sunt inacuzative atât în limbile ergative, cât și în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI Analiza limbilor ergative a ridicat mai multe tipuri de probleme pentru teoria Cazului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
menționează nimic despre faptul că această limbă are caracteristici de tip ergativ, prin urmare, probabil că, subiacent, optează pentru analiza "inacuzativă" a limbilor ergative (vezi supra, 2.1.). Și Nash (1995) adoptă ideea că verbele sunt inacuzative atât în limbile ergative, cât și în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI Analiza limbilor ergative a ridicat mai multe tipuri de probleme pentru teoria Cazului: probleme legate de terminologie și de stabilirea unor corespondențe între Cazurile din limbile acuzative și cele din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
urmare, probabil că, subiacent, optează pentru analiza "inacuzativă" a limbilor ergative (vezi supra, 2.1.). Și Nash (1995) adoptă ideea că verbele sunt inacuzative atât în limbile ergative, cât și în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI Analiza limbilor ergative a ridicat mai multe tipuri de probleme pentru teoria Cazului: probleme legate de terminologie și de stabilirea unor corespondențe între Cazurile din limbile acuzative și cele din limbile ergative, precum și dificultăți de încadrare a Cazului ergativ într-unul dintre tipurile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI Analiza limbilor ergative a ridicat mai multe tipuri de probleme pentru teoria Cazului: probleme legate de terminologie și de stabilirea unor corespondențe între Cazurile din limbile acuzative și cele din limbile ergative, precum și dificultăți de încadrare a Cazului ergativ într-unul dintre tipurile de Caz recunoscute în gramatica generativă (abstract vs morfologic, structural vs inerent/lexical). 3.1. Probleme și soluții terminologice Dificultatea de a folosi denumirile Cazurilor cu referire la cele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
TEORIA CAZULUI Analiza limbilor ergative a ridicat mai multe tipuri de probleme pentru teoria Cazului: probleme legate de terminologie și de stabilirea unor corespondențe între Cazurile din limbile acuzative și cele din limbile ergative, precum și dificultăți de încadrare a Cazului ergativ într-unul dintre tipurile de Caz recunoscute în gramatica generativă (abstract vs morfologic, structural vs inerent/lexical). 3.1. Probleme și soluții terminologice Dificultatea de a folosi denumirile Cazurilor cu referire la cele două tipuri de limbi a fost remarcată

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
modalitate de a stabili denumirile cazurilor în definițiile adoptate în cele mai recente lucrări tipologice, din moment ce denumirea tradițională de Caz direct este echivalentă cu definiția nominativului în anumite contexte, și cu a absolutivului, în altele, iar Cazul oblic corespunde fie ergativului, fie acuzativului. Propunerea de revizuire terminologică a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Propunerea de revizuire terminologică a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
revizuire terminologică a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condițiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea: (a) Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt prezentate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Caz absolut ("default", de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins; (b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuție complementară cu ergativul. 3.2. Corespondențe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt prezentate abordările teoretice ale ergativității care au propus stabilirea unor concordanțe sistematice între denumirile cazurilor din limbile acuzative și cele din limbile ergative. 3

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]