585 matches
-
lui Kant în lumina sociologiei lecturii în secolul al XVIII lea, Chartier se pronunță pentru importanța lucrărilor scrise (și nu a sociabilității intelectuale a cafenelelor și nici a proximității fizice) în constituirea unui spațiu public și a unei opinii publice erijate în tribunal al rațiunii (publicul care citește). Tiparul și librăria (carte, presă) facilitează circulația lucrărilor scrise și înlocuiesc autoritatea tradiției și rațiunea de stat cu controlul rațiunii. Dar această deschidere a spațiului public presupune libertatea de comunicare și dobândirea unei
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
unei puteri. (cf. Tim O’Sullivan, 2001: 164 și Sălăvăstru, 1999:66- 67). Scopul principal a unui astfel de grup, constituit în jurul unor interese mai mult sau mai puțin precizate, este acela de a prelua puterea, adică de a se erija într-un for judecător a ceea ce e adevărat, drept, bun, frumos și de dorit, dar și executor care împarte celorlalți „bunurile” după criteriile valorice stabilite de grup; „rațiunea” care stă la baza acestor manifestări este împlinirea propriilor interese. De cele mai multe
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
poziția în Principatele Române, instituind, prin pacea de la Kuciuk Kainardji ( 1774), protectoratul de facto asupra acestora, iar ulterior a obținut recunoașterea, din partea marilor puteri europene, a statutului de jure, în urma tratatului de la Adrianopol, din anul 1829. Atitudinea Rusiei, care se erija în protectoare a creștinilor ortodocși din partea europeană a Turciei, a devenit tot mai clară pentru cele două țări românești, mai ales după răpirea teritoriului Moldovei dintre Prut și Nistru, în anul 1812, denumit ulterior, impropriu, de noii stăpâni, Basarabia. În contrast cu
EVOLUȚII DEMOGRAFICE ÎN ZONA BELCEŞTI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
nimic altceva decât facultatea umană de a decide între mai multe posibilități de acțiune, neechivalente , grație capacității voinței de a nu se supune unor determinări necesare, extrinseci, și de a-și impune suveranitatea absolută. Orgoliul voinței umane de a se erija în cauză primară și a desconsidera determinismul, se plătește scump, cu prețul convertirii unei libertăți imaginare într-o dependență absolută față de necesitate. Desigur, omul este liber, cum spunea Arthur Schopenhauer , să vrea ceea ce vrea, dar el nu este liber să
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Ideile socialiste au sorgintea in perioada Revoluției Franceze (1789 - 1794), când un grup de gânditori, reprezentând curentul Iluminist s-au erijat în doctrinari ai egalitarismului social. La inceput, socialismul era văzut ca o orânduire social - politică utopică. Primii socialiști utopici au fost francezii Fourier și Saint Simon și englezul Owen. Ei formulaseră o doctrină, care se va dovedi fără aplicabilitate în
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
și mai târziu (Ne vom dezmetici, când?), în 1933. În virtutea unor atare abordări, V.n. s-a lansat în atacuri dure împotriva lui N. Iorga, G. Ibrăileanu și a „Vieții românești”. Titu Maiorescu și junimiștii erau repudiați pentru că s-ar fi erijat cu ostentație în salvatori ai limbii și literaturii, ca „singurii înțelegători ai nevoilor noastre” (Ovid Densusianu, O legendă literară, Hoardele pretoriene în literatură, Un rol contestat al criticii, O minciună, două minciuni, Iluzii patriotice, Literatura de peste munți, Pompiliu Eliade, Sămănătorul
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
în care un număr cât mai mare de cetățeni desemnează un același lucru ca „aparținându-mi” și „neaparținându-mi” [...]. El visează să imprime societății un mers în marșarier și să creeze condiții în care capitalul nu se va mai putea erija în forță conducătoare și nici nu-i va mai putea supune pe „cei mai buni” puterii sale” conform celor susținute de numeroși autori comuniști, punctul în jurul căruia pivotează totul ar consta în recunoașterea unei opoziții ireductibile între bogăție și sărăcie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
zeci de oameni înarmați, el încearcă să ocupe cazarma-fortăreață La Moncado, de la Santiago, pe 26 iulie 1953. Eșecul operațiunii militare duce la moartea și la torturarea a circa șaizeci de atacanți, dar Castro scapă cu viață. în timpul procesului, el se erijează în procuror al regimului pe care-l acuză de ilegalitate și de barbarie, și anunță un viitor de reforme sociale și de restabilire a vieții democratice. Fraza finală a rechizitoriului său va servi ca titlu al broșurii-program Istoria mă va
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dubla dimensiune sociologică și mesianică, a clasei muncitoare. Prin victoria lor, în 1917, bolșevicii* au încercat - cu un succes sigur - să-și fundamenteze legitimitatea pe dublul fapt de a vorbi și a acționa în numele clasei muncitoare și de a o erija apoi ca obiect al religiei* politice. Acolo unde comuniștii nu sunt la putere, această funcție tribunițiană - de tribun al plebei - facilitează un transfer de valori și de identitate între fracțiuni ale lumii muncitoare - formată în prima jumătate a secolului XX
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au încercat de nenumărate ori în ultimii ani să aprindă vâlvătaia unui nou război”. Pentru a masca prăpastia dintre propagandă și realitate, limba de lemn recurge la practica dublului limbaj corespunzând unei duble gândiri: adevărul este stigmatizat neadevăr, neadevărul este erijat în adevăr. Regimurile comuniste își spun „socialiste”, „sovietice” și „democratice” când, de fapt, sunt dictaturi care au lichidat demult sovietele și practică cele mai dure metode de exploatare specifice capitalismului. Limba de lemn confundă sistematic „a fi” și „trebuie să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cea a unui lider care-și consacră viața pregătirii unei revoluții*. Ia parte la numeroase polemici în interiorul și în afara facțiunii bolșevice, întărindu-și neîncetat influența asupra ei. în februarie 1912, Lenin se simte destul de sigur de ea pentru a o erija în partid autonom avându-și propriul Comitet Central. Totuși, după criza din 1905, Rusia își regăsește un anumit echilibru: puțin câte puțin, regimul se liberalizează, sub efectul diferitelor alegeri pentru Dumă și al puterii crescânde a zemstvelor - adunările teritoriale; economia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al mântuirii, proletariatul, a cărui menire este să scape lumea de păcat și de asuprire; și, în sfârșit, promisiunea izbăvirii pentru toți cei pe care modul de producție capitalist îi hărăzea mizeriei și sărăciei materiale. Marx și Engels* s-au erijat în profeți, reactivând fantasma Pământului făgăduinței, promițând tuturor „oropsiților vieții” o lume a dreptății, a egalității, a fraternității. Acest amalgan fără precedent de scientism și mesianism, de rigoare metodologică și de religiozitate mistică explică succesul considerabil al marxismului într-o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
niște soldați din trupele speciale, este asasinată, împreună cu tovarășul ei, Karl Liebknecht. Apare atunci un curent de idei, mai încrezător decât Lenin în spontaneitatea revoluționară a maselor, luxemburghismul. începând de la mijlocul anilor 1920 și la îndemnul lui Stalin*, marxism-leninismul* este erijat într-o intangibilă ortodoxie, dar, deși rămân legați de leninism și de partidul comunist, mai mulți lideri emit o serie de critici. Unii sunt pur și simplu expulzați din mișcare, ca Troțki* - fondator al troțkismului*, activ și astăzi - sau ca
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cere unitate. Or, în urma sosirii la putere a lui Hitler, Stalin* își modifică politica externă* și caută o alianță antifascistă internațională. După ce a respins ideea unei alianțe cu SFIO și exclus pe unul dintre conducătorii PCF, Jacques Doriot, care se erijase în purtătorul său de cuvânt, IC intenționează în mai-iunie 1934 să se apropie de social-democrație*. Franța oferă laboratorul politicii de Front Popular*. Maurice Thorez aplică această nouă orientare și o amplifică din proprie inițiativă. Astfel, după ce a semnat, la 27
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
împotriva „celor două sute de familii” și va merge până acolo, încât le va întinde mâna catolicilor. în mai 1935, după pactul de asistență mutuală franco-sovietic, se raliază apărării naționale. Continuând să se proclame avangarda clasei muncitoare*, PCF pretinde să se erijeze în mesagerul națiunii. îmbinarea antifascismului, a apărării intereselor muncitorești, a unui patriotism de-acum revendicat și din mitologia sovietică se dovedește rodnică. PCF înregistrează un succes electoral după altul în timpul alegerilor municipale din 1935, mai ales în regiunea pariziană unde
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-o dintotdeauna. în 1939, puterea lui Stalin este cvasiabsolută și nu îi mai rămân de împușcat decât cei ce au mânuit pușca, propriii executanți pe care-i acuză că s-ar fi dedat unor „abuzuri”. O dată în plus, Stalin se erijează în reparator de greșeli, în țarul bun, înconjurat de boieri perfizi, vinovați de toate crimele comise în numele său. Unul dintre elementele geniului deosebit al lui Stalin este profunzimea lui în minciună. Pe măsură ce înaintează în nihilismul revoluționar, distrugând țărănimea rusă, nimicind
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
remixate” care surghiunesc În trecut „melodiile acustice simple ale folkului”. Atitudinea este aceeași și față de droguri: ecstasy a Înlocuit astfel marijuana, „iarba” adepților „vechii contraculturi”, cea a hipioților din anii ’60, vârsta de aur a activismului. Această mișcare s-a erijat, la rândul său, Într-o nouă contracultură și Întărește, În felul ei, aprecierea emisă de Roger Garaudy În Parole d’homme (Garaudy, 1975, p. 191), care vedea În ea refuzul a tot ce s-a dobândit În „milenii de hominizare
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
antireligioasă. Pur și simplu, nu acordă vreun loc special nici unei religii. În acest caz, În măsura În care credința rămâne o problemă individuală, religia va ține de dreptul privat, și nu de cel public. Ordinea temporală are autonomia ei și nu se poate erija În judecător al spiritualului. În acest caz, mai multe Biserici diferite pot coexista fără probleme pe același teritoriu; mai trebuie doar ca acestea să recunoască suveranitatea puterii civile ca fiind autonomă și independentă de dogmele religioase pe care ele le
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu apariția unor „noi mișcări sociale”. Acestea se disting de formele precedente de mobilizare colectivă prin importanța subiectivității, prin valorizarea autonomiei și prin repunerea În discuție a controlului social. La fel ca și alte grupuri de interes, aceste minorități se erijează În actori și se exprimă prin diverse mijloace. Revendicările lor pot merge de la cererea de acordare a unor drepturi speciale (cum ar fi derogarea de la anumite norme care le Împiedică să-și exercite libertatea religioasă) până la revizuirea istoriei predate În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și a comportamentului dominator al colonizatorilor bazat pe convingerea că ar exista o superioritate absolută a așa-zisei „rase anglo-saxone”. Integrând mitul arian Într-un corp de doctrină, naționaliștii hinduși au procedat și ei la o răsturnare ideologică: s-au erijat În moștenitori ai rasei presupuse a fi originar superioară, Aryas, strămoșii lor revendicați, pentru a-și regăsi stima față de ei Înșiși (Jaffrelot, 1998). Desigur, problema interpretării acestor mobilizări contrarasiste se pune cu atât mai mult cu cât ele au dat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Această concentrare pe diferența propriului grup este În același timp o supravalorizare a calităților care-i sunt atribuite În mod exclusiv. Auto-preferința implică disprețul sau intoleranța față de ceilalți. A te defini pe tine Însuți ca singurul reprezentând umanitatea, a-l erija pe „Noi” (eu și semenii mei, apropiații mei etc.) În reprezentant al Omului, În opoziție cu toți ceilalți „non-Noi”, este atitudinea clasică definită ca etnocentristă. Ea Înseamnă să stabilești o distincție fundamentală Între două categorii opuse și de valoare inegală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ajutoarelor acordate, În special În plan cultural și educativ. Două organisme, Society of Jews și Jewish Company, Își vor asuma, prima, contactele politice, iar a doua, organizarea practică a imigrării și a economiei coloniilor evreiești. Congresul de la Basel se va erija În organ de control, care se va reuni la Început anual, apoi din doi În doi ani (Începând cu 1903) și, În sfârșit, o dată la cinci ani, În zilele noastre. Orice adult care are optsprezece ani Împliniți, este de acord
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
vede bine, pentru o politică generalizată a comunicării, cum acționează aceste două moduri de legătură. Pe de o parte, o reprezentare care multiplică semnele și semnele semnelor, pentru a încerca să regăsească realul concret al indivizilor și al grupurilor, care erijează subiecți-reprezentanțe, cu decupajele lor teritoriale și sociale și care se smulge curînd din sine către o mecanică de separare, către o totală derealizare. Pe de altă parte, o viziune expresivă a comunicării repară aceste diviziuni, prezentînd o legătură de alt
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
după câțiva ani, Liiceanu și Pleșu, să Îndrăznească!... Am regretat apoi, În anii când locuiam la Paris, nu departe de locuința sa, tot În al șaselea arondisment, răceala lui Ionescu și a grupului care-l Înconjura și care s-au erijat peste noapte În fanatici apărători ai literaturii contemporane, deși nu erau creatori, nu aveau exepriența nemijlocită a mediului literar românesc, de zi cu zi, nu-i cunoșteau pe vizitatorii lor, mulți scriitori de renume, Însă caractere diferite și având reacții
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a celor 22 de intelectuali (unul la un milion) antrenați "în vederea realizării unor cercetări de anvergură", care a eșuat în "lăutărism", spirit sectar, parvenitism și antiromânism. O altă ciudată inconsecvență ține de năvala falșilor, a falșilor disidenți ("autocronicii"), a lichelelor erijându-se în rol de profeți ai moralității, a "istoricilor" improvizați, fără o calificare profesională, chemați să facă "istoria comunismului românesc", a ideologilor de "dreapta", care, de fapt, mărturisesc în tot ce fac o ideologie agresivă de stânga, a politicienilor jucând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]