1,916 matches
-
Ald... (probabil Stanley de Alderley, unchiul lui Bertrand Russel, trecut la islamism), „turcofil fanatic", care găsește că pentru „mizerabilele astea de pietre" Europa a luat cu îndârjire partea Greciei în fața sultanului. De aici, o demonstrație îndeajuns de orgolioasă, sub surdina erudiției, a rolului de apă vie al culturii în istorie. Lângă eroi învie, de bună seamă, și poeții. Unul dintre ei, și nu cel mai neînsemnat din epocă, așa cum ar lăsa să se înțeleagă modestele funeralii, care pălesc cu totul lângă
Fraternitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6308_a_7633]
-
lucru trei limbi: greaca veche, latina și germana, adică tocmai acele idioame pe care le consideră „limbi de profunzime”, în contrast cu „limbile de circulație”, engleza și franceza. În al doilea rînd, și aici se simte stofa savantului, oralitatea prelegerilor nu dăunează erudiției, căci Istoria filozofiei limbajului nu e un tom pe care să-l parcurgi cap-coadă, ci o lucrare pe care o consulți pe secțiuni. E o panoramă cronologică în care fiecărui gînditor i se pun în lumină ideile pe care le-
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
și care, prin urmare, poate să-și expună, cu o impresionantă autoritate, interpretările și judecățile. În fața ta vorbește cineva care este sigur de ceea ce spune și pentru care lucrurile omenești și cele cosmice, și mai ales cele care țin de erudiție, au o anumită ordine.” (p. 8) Și astfel ajungem la cea de-a treia trăsătură: Coșeriu nu e colportor inert al ideilor altora, ci gînditor cu preferințe proprii. De fapt, în peisajul filologiei germane, Eugeniu Coșeriu s-a ivit ca
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
în lumina dreaptă adevăratele valori românești ale artei contemporane. Criticul acesta nu a apărut încă.“ (p. 6) Ce i-a lipsit lui Ovidiu Papadima ca să atingă rangul de cronicar literar? Două însușiri: talentul și viziunea, tânărul foiletonist având în schimb erudiție și fler. Dar cum prin mijlocirea acestor distincții intrăm în filosofia actului critic, suntem siliți să ne oprim la inevitabilul Călinescu. În articolul „Simțul critic“ din Viața literară a anului 1927, Călinescu atribuie criticului literar privilegiul unei facultăți de tip
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
foarte rari. Majoritatea lor trăiesc sub unghiul flerului posibilitatea unui text pe care, sub unghiul talentului, nu-l vor putea scrie niciodată cu mâna lor. Tocmai de aceea critica este un act de creație eșuat. În acest raport de forțe, erudiția joacă un rol secundar, de cadru în interiorul căruia se întâlnesc cele două facultăți pomenite. Dacă acestor trei elemente îl adăugăm pe al patrulea, viziunea filosofică, atunci portretul unui critic literar e deplin. Cu remarca obligatorie că viziunea pe care o
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
în interiorul căruia se întâlnesc cele două facultăți pomenite. Dacă acestor trei elemente îl adăugăm pe al patrulea, viziunea filosofică, atunci portretul unui critic literar e deplin. Cu remarca obligatorie că viziunea pe care o ai asupra lumii nu ține de erudiție, ci de rezistența pe care inteligența o întâmpină atunci când se ciocnește cu gândurile altora. Deprinderea speculativă de a răsuci unghiuri de vedere prin intermediul nuanțelor e o aptitudine aparte, care nu poate fi confundată nici cu erudiția și nici cu flerul
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
lumii nu ține de erudiție, ci de rezistența pe care inteligența o întâmpină atunci când se ciocnește cu gândurile altora. Deprinderea speculativă de a răsuci unghiuri de vedere prin intermediul nuanțelor e o aptitudine aparte, care nu poate fi confundată nici cu erudiția și nici cu flerul. Și cu atât mai puțin cu talentul. Un spirit doct de savantă galimatie poate fi orb în materie de concepție asupra vieții, iar un talent viguros poate fi de o platitudine a vederilor vecină cu obtuzitatea
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
convenții și poncife. Papadima își poate închipui cum arată același episod scris de propria mână, dar închipuirea sa nu culminează în execuție. Spiritul său e proiectiv, dar nu e efectiv, neavând virtutea aducerii la expresie a impulsului inițial. În fine, erudiția lui Papadima e dincolo de îndoială, atâta doar că la 23 de ani, cât avea în momentul în care și-a începutul oficiul critic la Gândirea, mintea sa era eliptică de o viziune personală, de aceea intelectul îi este încărcat cu
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
împrumută pe ale altora din nevoia de a avea un fundament pe care să-și sprijine afirmațiile. Urmarea e o carte pe care o citești ca lecție retrospectivă despre cum nu trebuie să arate critica literară: doar cu fler și erudiție nu poți emite pretenții de judecător estetic.
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
cultă, depășind marginile unei chestiuni de judecată estetică. Căci diaconul răspopit, al cărui nimb auctorial are un farmec pentru care ar trebuie să-l invidieze mai toți clasicii noștri, diaconul acesta ridică trei teme de reflecție: legătura dintre talent și erudiție, dintre geniu și limbă și dintre notorietate și operă. Să încep cu ultima: aura de fascinație pe care o exercită azi Creangă ține cu precădere de portretul pe care criticii i l-au urzit. Cu exemplul cel mai convingător, fără
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
le-a asigurat, probabil, popularitatea și perenitatea. Creînd cel dintîi limbaj al pasiunii în literatura noastră, plecînd de la nimic, autorul a folosit artizanal și cu multă stăruință cultura de care dispunea. Mult talent oricum nu avea; l-a suplinit prin erudiție și prin stăruință. Față de contemporanii săi era oricum un om cultivat, știa bine franceza și greaca, ceva mai puțin bine turca și rusa, poseda rudimente de italiană și de latină. În aceste condiții, a făcut instinctiv apel la poezia străină
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
de aici arguția de catifea a cuvintelor sale. Chiar și atunci cînd disperă, Vălcan își diluează deznădejdea în prețiozități speculative, tensiunea emoției risipindu-se în arborescență narativă. Proza lui rămîne la o tonalitate minoră, de giumbușlucuri culte hrănite de o erudiție savantă. Și mai e o cauză a impresiei de non-beligeranță pe care o lasă: intuițiile lui sînt abstracte, nu vitale. Autorul se simte bine printre cărți, nu printre oameni, cultura atrăgîndu- l mai mult decît realitatea, de aceea intelectul său
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
intuițiile lui sînt abstracte, nu vitale. Autorul se simte bine printre cărți, nu printre oameni, cultura atrăgîndu- l mai mult decît realitatea, de aceea intelectul său e predispus să reacționeze la motive livrești, nu la frămîntări intime. Pentru Ciprian Vălcan erudiția nu e un filtru de care are nevoie pentru a discerne nuanțele unei teme, ci este chiar mediul în care își culege temele, nuanțele și impresiile. De aceea, autorul nu se luptă cu conceptele, ci zburdă în mijlocul lor. Nu se
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
amănunte sufocante: răbdarea de a tăia lamele milimetrice pentru microscop sau tenacitatea de a face corecturi pe șpalturi editoriale, pentru a preîntîmpina suferința provocată de greșeli de literă. În totul, Zeletin e un spirit minuțios la care aplombul fioros pentru erudiția savantă face casă bună cu umoarea bonomă.
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
Biedermeier sau belle époque, dar nu iradierea unui chip și nici intuirea unui temperament. Sub unghiul pledoariei pentru ideea monarhică, cartea convinge pe orice om care îndeplinește două condiții: să aibe o minimă bună- credință și un apetit sigur pentru erudiția savantă. „Adevărul e că poporul nu-și uită regii“, stă scris la pagina 204 din volumul întîi. Să sperăm că nu e vorba de o dorință plutind în aer, ci de un sentiment cu adeverire în viitor. Un sentiment care
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
de N. Mihăescu, Pseudo-kynegheticos și câteva ore la Snagov, Universul, 1943), iese din tiparul obișnuit al vilegiaturii. Rețeta ei, știută din bucata care o precedă (deși scrisă 12 ani mai târziu) în ediția pe care o am în față, este erudiția picantă, dacă se poate spune așa. Totul începe cu o plimbare de plăcere, „fără țel hotărât”, într-o dimineață de vară, spre Ploiești. Prilej de a divaga pe-alăturea cu drumul, la propriu. O șosea, chiar utilă, este o impietate
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
fost organizat de către Dário Oliveira, reprezentând Festivalul Curtas din Vila do Conde, unul dintre faimoasele festivaluri de scurtmetraj, și s-a bucurat de prezența lui Bernard Despomaderes, șeful Delegației Culturale la Porto a ambasadei Franței, un alt cinefil de mare erudiție cum am avut prilejul să descopăr. Dincolo de filme pe care le văzusem cu alte ocazii, Valuri (2007) al lui Adrian Sitaru, Mâna lui Paulista (1999) al lui Cristian Mungiu și Palmele (2008) lui George Chiper, cu un rol de neuitat
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
ale mai multor specialități, și sfîrșește prin a fi un factor de coagulare, de sinteză, care generează, la rîndul său, o adevărată saga, o amplă epopee a culorii. Observația, experiența directă și cultura, cea din urmă atingînd cotele înalte ale erudiției, se solidarizează pe nesimțite într-o epică exactă și seducătoare în același timp, iar cititorul este purtat într-o aventură unică, de-a lungul timpului, adică al istoriei, și de-a latul spațiului, adică al unei geografii inepuizabile. Peste tot
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
o deficiență lăuntrică, cît de a arăta o stofă sufletească: o natură teoretică pentru care efuziunile personale erau fruct ilicit. De aceea, scrisul doamnei Bușulenga are o solemnitate de capelă rece, fără gingășii și spovedanii neașteptate. O rigoare austeră de erudiție strictă îi străbate textele, molipsindu-și cititorul cu gravitatea strînsă a unei atitudini oficiale. O citești cu conștiința că asiști la o paradă livrescă desfășurată din rațiuni politicoase. }i-e cu neputință să ți-o închipui pe Bușulenga scriind în
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
cu Irina Haznaș oferă o altă imagine a intelectualei noastre, căci îi redă ritmul oral al ființei, un ritm mult mai expresiv decît cel livresc. Bușulenga vorbea mai bine decît scria, oralitatea ei lăsînd să transpară exact elementul pe care erudiția îl ucidea: căldura vieții. În acest caz, dintr-o ființă de ritual redevenea o ființă de șaradă, atrăgătoare și cuceritoare prin libertatea spiritului.
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
cel mai bun prieten, Eliade. Pentru Eugen Ionescu toți devin indezirabili: Nae Ionescu "cabotin", Dan Botta "coțcarul" Cioran "galbenă reeditare a lui Rozanov", Noica "băiatul cuminte, cu pantaloni scurți", mai ales "Mirciulică Eliade" ("Papinuță"), care "aliază, într-un mod paradoxal, erudiția cu imbecilitatea" ș.a.m.d. Numai pe Sebastian îl iubește, acesta-i cuvântul, chiar și când prietenul scrie "încă despre Eugen Ionescu" și-i relevă felul paradoxal de a fi și de a scrie. Citez, mai mult, dintr-un text
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
asupra unui epoci. Empatie însemnînd: flerul de a intui natura umană în spatele unei îngrămădiri de evenimente haotice. De aceea, nu cîtă carte știe îi hotărăște rangul, ci cîtă intuiție poate dovedi în interpretarea unor lucruri deja știute. În comparație cu facultatea intuiției, erudiția specialistului, acea obsesivă deprindere de a vîntura detalii, de a invoca nume de persoane și de a repeta date istorice, deprinderea aceasta cade pe plan secund. Căci erudiția e doar trusa de machiaj ce acoperă carnea unei intuiții: este excrescența
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
intuiție poate dovedi în interpretarea unor lucruri deja știute. În comparație cu facultatea intuiției, erudiția specialistului, acea obsesivă deprindere de a vîntura detalii, de a invoca nume de persoane și de a repeta date istorice, deprinderea aceasta cade pe plan secund. Căci erudiția e doar trusa de machiaj ce acoperă carnea unei intuiții: este excrescența ulterioară ridicată pe schela unei adulmecări inițiale. În schimb, fără intuiție, istoria devine spectacol propagandistic slujind cerințelor prezentului, simplă însăilare de cunoștințe menite a umple sertarul unor directive
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
micul ferment, marea reacție nu ar fi avut loc, cum nici arta de a ordona trecutul nu s-ar deosebi de munca adunătorilor de informație complezentă. Neagu Djuvara se numără printre istoricii înzestrați cu fler, care nu trebuie să folosească erudiția drept plasă de camuflaj pentru lipsa unei calități. Cu un ștaif de atitudine amintind de farmecul greu al aristocrației interbelice și cu o patină a vorbei ce vine din aceeași perioadă, Djuvara are suficientă intuiție pentru a simți căldura trecutului
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
domnul Gabriel H. Decuble, care, pe lângă logică, după cum vom vedea, are și unele probleme cu dicționarul, dând cuvintelor înțelesuri care-i permit să se compare cu Pessoa sau să facă din grobianism un sinonim pentru expresivitate. Trecând peste parada de erudiție, prilej de a cita latinisme horațiene și rusisme pe care nu pare a le datora, cum nu pare să datoreze nici altele, școlii, articolul său din "Observator cultural" este un delir de referințe fără absolut nicio legătură cu fondul discuției
Venerabilul și logica necoaptă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6728_a_8053]