749 matches
-
găsi în vecii vecilor tonul potrivit pentru a rosti cuvinte licențioase. Ceva asemănător cu filosofarea în pat Nu trebuie să se înțeleagă că în volum predomină această cochetare cu limbajul străzii. De cele mai multe ori, poetul recurge, dimpotrivă la un limbaj eseistic, pe care îl stăpânește perfect și care i se și potrivește, dar care, și el, sună nefiresc într-un recital poetic de factură fantezistă și ludică, așa cum își propune să fie Tetraktys: "chiar dacă tu îmi spui mereu că memoria este
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
etc. Așa filosofează de obicei bărbații în pat, după consumarea actului sexual (susțin sexologii și... Camil Petrescu, care exemplifică fenomenul, în romanele sale). Dar faptul în sine nu este la urma urmelor condamnabil. Contează ce rezultă. Unele dintre lungile monologuri eseistice ale lui Pavel Șușară, în special cele în care apare și o undă de ironie, au farmecul lor. Poetul pune în funcțiune o uriașă mașinărie retorică pentru a face, de pildă, considerații asupra poeziei. Umorul de idei difuzat în acest
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
slujind gloriei proprii. Din acel moment pasul care se impune e renunțarea la lectură, adică ieșirea din cărți și intrarea în viață. La 53 de ani Dan Iacob scrie clar, senin, cu o tentă reculeasă, într-o sintaxă de tăietură eseistică, fără dantelării simandicoase. Comentariile sale, de un calm halkionic, servesc ca act de mijlocire culturală, fără a avea pretenția nuanțelor originare. Dan Iacob nu e original sub unghiul gîndurilor, ci autentic sub unghiul sincerității, fiind colportor al ideilor altora, pe
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
competent într-un domeniu în care de fapt este tufă. Nu ne putem pricepe la toate și nu putem fi competenți în toate domeniile. Din păcate, Traian Ungureanu începe să se priceapă la toate, frizînd impostura și ascunzînd-o în hiperbole eseistice. Cînd ajungi să spui că încălzirea globală este ,o ipoteză populară și gratuită" și că distrugerea speciilor este o idee pe care propaganda anticapitalistă ni le-a vîrît în cap înseamnă să o iei literalmente razna. Tot mai des, Traian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
și despre legătura dintre ele. Scriitorul japonez dă aici o lecție discretă despre ce înseamnă condiția de scriitor și mai ales despre condițiile dure ce asigură succesul. Nimicul de temut de Julian Barnes se încadrează greu într-o specie: prea eseistic pentru a fi decretat roman, prea plin de mici întâmplări, populat cu personaje fascinante ce se nasc din evocarea membrilor propriei familei ca să poată fi doar eseu. Așadar un hibrid unic, la graniță de specii și de genuri, considerat de
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
o creștere a vizibilității. Fără a fi chiar "un scriitor strălucit, ce va marca o epocă", așa cum îl vede Mircea Iorgulescu într-un puseu de entuziasm, Radu Pavel Gheo este unul dintre numele sonore ale ultimei generații. Talent epic și eseistic, inteligență artistică și critic-disociativă, cultură bine asimilată, plus o prospețime a judecăților și a stilului în care le formulează. Autorul are nu numai figură, ci și arhitectură interioară de good guy, om cinstit exprimându-și cu sinceritate opiniile și apărându
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
logica volumului se întemeiază pe un balans continuu între "două lumi": vis/realitate, tinerețe/bătrânețe, satul tradițional/satul postmodern, urban/rural, valorile tradiționale/valorile(?) postmodernității. Simpla înșiruire a acestor dublete antitetice face clară miza etică a cărții, reflexivitatea de factură eseistică, menită să dea greutate prozei propriu-zise. Satul de azi a dobândit un chip hidos, mai ales în raport cu imaginea sa ancestrală. Noile edificii kitsch, cu scările lor de beton "care crapă, de parcă scara ar vrea să divorțeze de edificiu" în fața cărora
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
Mihai Sin în Schimbarea la față sau Alexandru Vlad în Frigul verii), fie că se referă la dictaturile sud-americane (Alexandru Ivasiuc în Racul), fie că se referă la omul nou sperat de legionarism (Constantin }oiu în Căderea în lume). Explicitarea eseistică a raportului dintre libertate și dictatură o oferă într-un mod elocvent Octavian Paler, atât în Viața pe un peron, cât și în celălalt roman al său, Un om norocos. Matei Călinescu în Viața și opiniile lui Zacharias Lichter e
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
își onorează, oare, Eugen Pavel promisiunea? Răspunsul este și da, și - în același timp - nu. Pe de-o parte suntem cuceriți pentru că, dincolo de precizia științifică și riguroasă cu care își expune datele, de o importanță considerabilă în domeniul lor, vocea eseistică este fermecătoare și personală în argumentarea istorico-literară. Iar aceasta fiindcă reușește să evite ariditatea unei obișnuite lucrări de cercetare în domeniul limbii și literaturii vechi românești. Pe de altă parte, însă, avem de-a face mai puțin cu un jurnal
Parfumuri vechi de carte by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/9189_a_10514]
-
și filosofia - cele două coordonate de dezvoltare ale romanului - sunt ele însele provocate prin text. Viața ca text și textul ca viață sunt cele două repere care separă Galeria cu viță sălbatică de Însoțitorul și care marchează trecerea de la modalitatea eseistică la aceea romanescă.
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
și prefață de Mircea Martin, Postfață de Ion Pop, Cronologia vieții și a operei și sinopsis al receptării de Roxana Sorescu, București, Editura Art, Seria „Fundoianu-Fondane”, 2012, 388 pag. Editura Art demarează un proiect anunțat privind editarea operei literare și eseistice a lui B. Fundoianu/ Fondane. Dedicat exclusiv poeziei antume din faza românească, primul volum al ediției de Opere (o ediție critică în toată puterea cuvîntului) se prezintă în condiții excelente, reluînd și perfecționînd cu adausuri de variante, reordonări cronologice, lecțiuni
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
-l rearanjăm noi/ după interesul nostru mărunt/ fiecare după propriul său șiretlic/ am căzut din contemplație/ problema e cum să intrăm înapoi în ea/ cum să-ți aduci idealul/ în ceea ce ești” (37). Imnografia prezentă în filigran se complică oarecum eseistic, se asociază cu explicația intelectuală prielnică poeziei în măsura în care nu-i încalcă inefabila condiție: „Ni s-a întors mintea pe dos/ și noi zicem că lumea/ nu mai înțelegem nimic din toate cîte sunt/ așa cum nu mai înțelegem chemarea/ la sfințirea
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
e străină au remarcat mulți comentatori ai săi ( Nicolae Manolescu printre ei), el e un ( re)cititor de vocație ( de aceea, cititorul model pe care textul său îl postulează e, într-un fel, el însuși) și un scriitor cu dar eseistic ( la întîlnire cu un traducător ca Virgil Stanciu, cu un singur nesemnificativ amendament, de cititor uneori scrupulos romanul lui Konrad Gyorgy Lucrătorul social e în versiune românească Vizitatorul). Și de aceea m-aș hazarda să spun că și Matei Călinescu
Editura Timpul mitic al lecturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13733_a_15058]
-
variantele anterioare, apărute de-a lungul anilor, adăugând sugestia împletirii unor profesiuni de credință cu carnalitatea poemelor de dragoste ca într-o spirală ADN ascendentă". Acestea fiind zise și știind că poemul, incluzând cânturile scrise în proză (memorialistică și/sau eseistică), nu are mai mult de 70 de pagini, prima întrebare care se pune este cât din el reprezintă vârsta de creație a anului 1980 și cât pe cea a anului 2009 (fără a mai pune la socoteală multiplele versiuni intermediare
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
după moartea subită, survenită grotesc, în timpul unei conversații telefonice" (pag. 41) Erou al câtorva romane în epocă, ciudatul mecena devine, iată, din unghi mentalitar, și personaj al unui studiu critic dintre cele mai serioase. Mai cronicăresc și mai lejer, mai eseistic și mai personal de-ar fi fost, studiul istoric al lui Paul Cernat ar fi adunat, rapid & magnetic, câteva zeci de recenzii, unele admirative, altele, poate, arogant-resentimentare. Așa, el convoacă în jurul său o tăcere smerită, parcă studențească, de sală de
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
volumul compozit eseistico-memorialistic, a surprins nu atât prin ineditul formulei, dar, mai ales, prin rezultatul unui demers așteptat, practic, de toată lumea. Tinerii, a căror adolescență coincisese cu ultimii ani ai Epocii de aur, își aminteau, în scris, despre comunism, abordând eseistic teme, motive, cutume, personalități, literatură ș.a. lume dispărută este continuarea ultimei secvențe din volumul anterior, și anume cea care recupera liber, memorialistic, non-ficțional dar în viziuni personale atmosfera acelei perioade. Cartea se prezintă, încă de la început, ca un bestiar eterogen
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
vânatul prins cu greu, cu paltonul mirosind a frig, mâinile înghețate, obosită, dar fericită. Avusese doar succes la vânat. Sezonul era propice, zilele următoare avea să vâneze din nou. De dimineața până seara. Fără oprire, până la epuizare.î Cea mai eseistică secvență îi aparține lui Ioan Stanomir. Atent supravegheat, demersul lui memorialistic este declanșat, ca într-un roman postmodern, de câteva citate în perfecta limbă de lemn a textelor ideologice din epocă. Inserțiile din tratatele de socialism științific sunt așezate în
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]
-
încă să furnizeze și formele aferente, mulțumindu-se să utilizeze și să transfere alcătuiri formale aflate în proprietatea muzicii tonale a veacurilor 18-19. Substituirea dominantei beletristice, narative, ce a guvernat muzica pură, programatică sau purtătoare de text, cu o dominantă eseistică, discursivă, a generat categoria muzicilor așa-zise conceptuale, în care decisivă este ambiția autorului de a edifica o operă sonoră proptită de un concept autonom și, prin urmare, de a acoperi și de a umple acest concept cu substanță sonoră
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
Istambul în loc de Istanbul) sau semne de punctuație aberante (un capitol se încheie cu semnul două puncte (":"). Fără a ști cu precizie dacă o carte precum Despre regi, saltimbanci și maimuțe de Cornel Ungureanu poate fi definită ca jurnal, memorialistică, ficțiune, eseistică, publicistică (are, cu siguranță, ceva din toate) un lucru este cert. Mărturie a atașamentului unui foarte rafinat intelectual pentru arta filmului, ea se citește cu folos de toți cei dispuși să înțeleagă rolul imens jucat de cinematografie în imaginarul colectiv
Visurile de celuloid by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7995_a_9320]
-
Gheorghe Grigurcu Realizînd "un studiu critic, eseistic și evocator", închinat lui Mihail Sebastian, Constantin Trandafir ne îndeamnă la o nouă privire asupra acestui scriitor energic controversat în epocă și repus într-o animată discuție în 1996, cînd a apărut sub îngriirea și cu prefața lui Leon Volovici
Din nou Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8700_a_10025]
-
orizontul de așteptare, care asigură succesul sau căderea? Răspunsul meu este nu. Ține de acea chimie interioară, de acea adecvare a legăturilor interne care convinge sau, în cazul de față, nu convinge.” (p. 179) Există, în ultima frază, pe lângă ascuțime eseistică, și un foarte sigur instinct de critic literar, care simte când trebuie să dea rigorii ce-i al rigorii și inefabilului ce-i al inefabilului. Chimia interioară, adecvarea legăturilor interne nu sunt decât alte nume date, ca să zic așa, datului
Viață și cărți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5852_a_7177]
-
părut mereu o enigmă, mă întreb cînd apuci să mai și scrii, de vreme ce n-apuci nici să dormi. D.F.: Atît e de răvășită viața mea, încît la ora cinci dimineața fac deja "Revista presei", care este un fel de compoziție eseistică din titlurile actualității, din temele actualității. Asta deja e o intrare în sinteză, un exercițiu intelectual de sinteză. Pot scrie la orice oră, cu condiția să fiu odihnit și cu condiția să fi intrat bine în subiect. Aici n-am
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
pedagogic ci magistral (rostire de magistru). Nu am observat deosebiri de tonalitate, și aș spune că nici de substanță, între ceea ce spune Gheorghe Grigurcu în cuprinsul acestor convorbiri cu Dora Pavel, pretins improvizate, și în oricare alt text al său eseistic și critic.
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
române. „Ruta“ unui potențial studiu, de la unidimensionalitatea eseului interbelic catafatic la bidimensionalitatea eseului postbelic (apofatic + catafatic), marcat - să o recunoaștem - de fascinația pentru credința creștină, mai are de surmontat și alte obstacole: în primul rând, dificultățile de decupare a operei eseistice din ansamblul de note, amintiri, recenzii, articole 3. Tranziț ia de la primele forme postdecembriste de editare a postumelor steinhardtiene la ceea ce numim astăzi „N. Steinhardt. Opere” sau, mai simplu, „Integrala Steinhardt”, constituie o întreprindere de o importanță majoră. Abia acum
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
experți care, de pildă, se ocupă exemplar de binomul estetic, respectiv teologic, al scriiturii steinhardtiene. Tot aici, o mențiune specială merită și mai sus-numitul editor al lui Steinhardt de la Editura „Dacia“, regretatul Virgil Bulat. Dacă există cu adevărat un „gen” eseistic, atunci N. Steinhardt cu siguranță îi aparține. Această formă a neliniștii, cum o denumește Alina Pamfil, pierde, în scriitura steinhardtiană, din componenta de angoasă și și-o exaltă, în schimb, pe aceea hedonistă, a unui entuziasm militant. O posibilă tipologie
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]