458 matches
-
mațele astea de piatră. Trec de poarta de opal, apoi de cea de turcoaz. N-o pot găsi pe a treia. Viața îmi scade mereu. Monștrii mi se furișează prin spate și mă frig cu ghearele lor. Alunec disperat pe esplanade de fosfor. Deodată, arma-mi dispare și-mi văd acum înainte doar brațele goale, păroase. Nu mă mai pot apăra. Fug, mă ascund, diavolii zbiară triumfători. Merg în echilibru pe o punte ca o lamă de brici. Sânt dincolo. N-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un plescăit, mustrătoare, convinsă că ne înțeleseserăm între noi (palma, da, nu tovarășa învățătoare Ulăreascu), cât să ajungem amândoi pe lista ei. Și m-a respins. La Academia Militară a fost o festivitate a-ntâia. Ce de cămăși albe pe esplanada din fața statuii! Ce de cravate purpurii cu tivul tricolor! Câte centuri cu cataramă de-aia mare, cu stema republicii! Noi, mulți, foarte mulți, cei care nu aveam privilegiul să fim făcuți pionieri în prima serie, veniți nu dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și începu să revină, foarte încet, la locul lui de origine. Soarele străluci cu puterea sa dintotdeauna și era imposibil să-l privești. Pe cer își făcură apariția primii vulturi. Un sfert de oră mai târziu, greoiul Hercules ateriză pe esplanada de nord, ca apoi să se îndrepte vuind și ridicând nori de praf spre locul exact unde grupul de bărbați plângeau, râdeau și se îmbrățișau, conștienți că trecuseră la câțiva centimetri de lama ascuțită a coasei. Fără ca măcar să oprească motoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
repede. Nené Dupré își făcu apariția după două zile, zbură un timp deasupra zonei, așteptă ca Gacel să-l salute cu gesturi care fără îndoială arătau că totul e în ordine, și apoi se hotărî să aterizeze pe o largă esplanadă de piatră. Când ceva mai târziu tuaregul îl puse la curent cu tot ce se întâmplase în timpul acelor zile dificile, dădu din cap cu tristețe. — Îmi pare rău de cei care au murit... - spuse. Mai ales de acel sărman băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
coloniale de peste mări, din istoria localităților Taipa și Coloane, un restaurant și sală de recepții. În momentul vizitei noastre în una dintre case, era o expoziție minunată de pictură modernă, la care am stat mai bine de o oră. De pe esplanada din fața acestor case coloniale, în fermecătoarea noapte taipiană, se văd luminile cazinourilor din Macau, reflectate și în apa Mării Chinei de Sud dintre cele trei poduri. În plus, vapoarele și ambarcațiunile care forfotesc pe sub poduri îți dau senzația unor licurici
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
În genere intelectualilor - a devenit un punct unde oamenii se adună să-și exprime părerile, să dezbată valorile culturale tradiționale ori cele ale momentului. Să facă proza, poezie, discurs politic... Pereții Încăperii sunt acoperiți de portrete lucrate spontan de pictorii esplanadei Teatrului Național. Alexandru Tăcu a rămas aceleași de la 17 ani În multe privințe... prototipul din care a generat Alexandru Mălin-Tacu, poetul care a pornit către aștri la vârsta de roua proaspătă, mai tarziu lovit de ură stranie a securității comuniste
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de Bobby în direcția bordelului, întreținând o conversație care-l umple pe Bobby de mirare (de volumul acesteia, de dexteritate, de lipsa totală de preocupare față de interlocutor), cu un simț clar al sorții, distrugerii, morții. Înainte de a ajunge la capătul Esplanadei, Bobby a aflat cam tot ce trebuia să știe despre Jonathan Bridgeman, de la nașterea sa prematură pe podeaua bungaloului din Bihar, până la motivele pentru care se intoxică în Bombay la optsprezece ani după aceea. Se dovedește a fi doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
evenimente importante la care mitropolitul a participat, oficiind serviciul divin la Catedrala mitropolitană din Cernăuți, a fost sfințirea și dezvelirea monumentului ridicat spre cinstirea celor care s-au jertfit pentru împlinirea idealului sfânt al Unirii. Monumentul a fost amplasat pe esplanada din fața primăriei din Cernăuți fiind dezvelit în ziua de 11 noiembrie 1924. La festivitatea de dezvelire au participat suveranii României Mari, Regele Ferdinand și Regina Maria, Principele Carol și Principesa Elena, primul ministru Ion I.C. Brătianu. Ceremonia de dezvelire a
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
numără Teatrul Național din București, care pe perioada lucrărilor va fi închis, cel din Cluj, Palatul Culturii din Iași și Muzeul Național de Istorie a României din București. Unul dintre cele mai spectaculoase proiecte ale MCC este construirea, în zona Esplanada din București (lângă Biblioteca Națională) a unei noi săli de concerte, precum și a unui muzeu de artă contemporană. „Nu îl vom muta pe cel de la Casa Poporului, acesta are alt concept“, a explicat Adrian Iorgulescu. Primul cămin cultural renovat, inaugurat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
ies pe ușă, am strâns noi la asociație niște bani pentru nenorocita care s-a aruncat pe geam și să-i facem sfântu’ maslu. Dar nu erați acasă, am pus de la mine... Mă caut prin buzunare și-i dau. Pe esplanadă, o trupă îmbrăcată în portocaliu, cu șepci tot portocalii, suflă în țignale și împarte trecătorilor pliante. - E timpul să construim împreună viitorul! Partidul nostru luptă împotriva corupției! Viitorul nostru - o casă comună! Putem tăia capetele hidrei! Acum ori niciodată! Partidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fiului său stând în fața service-ului Tlokweng Road Speedy Motors părea să se împrăștie ca fumul. Îi apăru o altă imagine, a băiatului îmbrăcat la costum cu cămașă albă... Nu, așa ceva e imposibil. Își terminară cumpărăturile și se îndreptau spre esplanada din spatele oficiului poștal, când îi abordă un fotograf. — Vă pot face o fotografie, zise el. Chiar aici. Stați sub copacul ăsta, iar eu vă fotografiez. Pe loc. Chiar așa. O fotografie de familie reușită. — V-ar plăcea? îi întrebă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Era bine să fii afară din oraș, mi-am zis în timp ce mergeam înapoi la Mercedes. Oamenii de la țară au mult mai mult timp pentru politețuri obișnuite. Am găsit drumul cu îngrăditura și am cotit în sus pe pantă până la o esplanadă acoperită cu pietriș. Era destul de ușor de înțeles acum de ce fata cu cărbune în gură fusese atât de amuzată, căci ceea ce îmi văzură ochii nu era deloc ceva ce ar fi semănat cu o școală, nu mai mult decât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zoologică e un magazin de animale de casă sau că o catedrală e o sală de conferințe. Școala lui Himmler era în realitate un castel de mărime decentă, cu tot cu turnurile sub formă de dom, dintre care unul se înălța peste esplanadă precum capul acoperit de un coif al vreunui imens soldat prusac. Am oprit lângă o bisericuță aflată la mică distanță de câteva camioane militare și mașini de ofițeri, care erau parcate în fața a ceea ce părea să fie ghereta de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
forma lui Weisthor, nu aveam nici o alternativă reală decât să mă pun pe mine însumi și informațiile mele în albele-i mâini ucigașe. Micul clopot de biserică din turnul cu ceas bătea miezul nopții când am condus Mercedesul până la marginea esplanadei și, dincolo de ea, pe podul care se curba în stânga peste șanțul gol dinspre poarta castelului. Un soldat SS ieși dintr-o gheretă de pază din piatră pentru a se uita la documentele mele și a-mi face semn să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un huruit neașteptat. În fața mea, foarte aproape, se afla un viaduct. Dincolo de parapet mașinile treceau ca vântul. Nu mai reușeam să înțeleg unde ne aflam, am privit în jur. Fata era deja destul de departe în spatele meu, se oprise pe o esplanadă nepavată. Cu părul galben și sacul multicolor, părea o paiață uitată de un circ. — Am ajuns, strigă. Și într-adevăr în spatele ei se afla o construcție, un zid roz, vechi, care nu părea să aparțină unei case în picioare încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de chiote auzite până în Dardanele! Trepidă cu picioarele ei subțiri până la țărm, unde câțiva pescari se oferiră să o traverseze cu barca spre Brăila. Dar protoistorica noastră se aruncă în apele învolburate ale Dunării și, înotând voinicește, descinse vioaie pe esplanada unde tocmai se încheiase Festivalul de Canto Hariclea Darclée. În clipa apariției ciudatei mogâldețe, care ducea în spate un rucsac mare cât Primăria, patru tenori, un bariton, două altiste și o soprană de coloratură au rămas fără voce, nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
negru, smog-ul dintr-o uzină de idei, din coșurile înalte, umplea străzile, casele, halbele cu bere, măicuțele catolice îmbrăcate în alb deveneau negre ca dracii, iar tichiile apretate ale preoților deveneau caschete cu coarne. Copiii plângeau pe băncuțele de pe Esplanada Dunării pentru că desenele animate mâncau din cuvinte. Caricaturile nu mai erau împuternicite cu frumos, iar printr-o cultă influență Ministerul Educației încâlci materiile școlare în așa fel încât cursul primar deveni greoi, ca o facultate. Liceul, ca o licență perpetuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
smaralde” (Cincinat Pavelescu). Ramona îl petrecu cu privirea și își aduse aminte de un aforism francez: ”Il a l’air d’un type qui a invènte l’amour”. Maurice ieși în stradă; mândru că și-a îndeplinit mandatul. Ajuns pe esplanadă se opri gânditor ca un consul roman. „Privea în jur înfășurat în toga și zicea că e bine să se împământenească acolo și să construiască un water-closet”.(James Joyce) O întrebare îl obseda:”Ubi est Maura?”... „Nici oamenii,nici pasiunile
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de pe terasă par de-a dreptul meschine. E la fel cum ai opune unui "cor antic" o flecăreală de la un chef. Când am ajuns la răspântia pe care o căutam, ea arăta altfel de cum o lăsasem. Acum, acolo, era o esplanadă mărginită de copaci uriași, cu coroane stufoase, printre crengile cărora lucea marea. Am coborât, încet, o scară de lemn. Jos, mă aștepta un bărbat roșcovan, cu barbă, care vroia să-mi arate ceva. Valurile aduseseră o nimfă moartă la țărm
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Nu sunt pudibond, dar îmi displace bărbăția prea afișată. Întotdeauna am bănuit că ea ascunde, fie o lipsă de considerație pentru dragostea fizică, fie complexe nu tocmai onorabile. Ne întoarcem la Izmir pe o ploaie măruntă care aburește geamurile autobuzului. Esplanada pe care o străbatem până la vas e, într-adevăr, frumoasă, ultraeuropeană. Pe vas ne așteaptă o veste neplăcută. Nu vom pleca la Salonic. E furtună puternică pe mare. Vom rămâne pînă] mâine la orele 15 ancorați în portul Izmir, după
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dispre sud a castrului, aproape răsturnându-i pe soldații distrați care stăteau de gardă. În câteva clipe, într-un galop furios, împrăștiindu-i într-o parte și-n alta pe cei care le stăteau în drum, germanii se răspândiră pe esplanada din fața pretoriului; în timp ce Gaetulicus, uluit, abia apucase să se întoarcă puțin, grupul cavalerilor barbari se deschise ca un evantai și în mijlocul lui, printre însemnele ridicate de stegari, apăru Împăratul. Gaetulicus privea încremenit, de parcă și-ar fi făcut apariția un zeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În fața lor, În penumbra abia Îmblânzită de lucirea lămpilor cu ulei care ardeau În partea dinspre Ponte Vecchio, din teren se Înălța contrafortul lateral al turnului lui Farinata, șeful casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
focuri, cu prăvăliile bine rânduite din suk, grupate pe meserii, cu străzile largi mărginite de case frumoase, cu etuvele, hanurile și mai cu seamă cu splendidele lui ziduri, clădite din pietre mari, care se întindeau spre plajă într-o vastă esplanadă. Barbă Roșie își stabilise acolo capitala, își luase un titlu regesc și înțelegea să fie recunoscut ca atare de către toți principii islamului. Cât despre mine, după regăsirea de la Jijil, o pornisem iar la drum. Obosit să mai rătăcesc și frustrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Presa va fi acolo, se gândi Czinner și revăzu boxa jurnaliștilor, așa cum fusese la procesul Kamnetz - plină de indivizi care scriau, dintre care unul schițase trăsăturile generalului. Vor fi trăsăturile mele. Va trebui să justific orele lungi și reci de pe esplanadă, când m-am plimbat În sus și-n jos, gândindu-mă dacă făcusem bine că evadasem. Va trebui să cântăresc la perfecție fiecare cuvânt, să-mi reamintesc limpede obiectul luptei mele, să atrag atenția că nu-i vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era slabă - câteva aplice pe tavan, printre elemente decorative anoste, evocând dopuri de plută enorme. Ieșiră afară, la soare. Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald unduia ca o mulțime de șerpi minusculi. Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules treizeci de secunde, apoi un funcționar declanșă mecanismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]