505 matches
-
curând analizele. Ce să mai vorbim... cancer, asta e. Sărbătoritul revine curând, zâmbitor. — Tovarășe poet și uneori dramaturg, care ați ajuns, iată, și scriitor oficial, dacă nu și oficializat ! îl primește uriașul... Știm că ați rămas adolescent și combatant și estet și afemeiat, iertați elocința. Totuși, întreb : cum ați con vocat asemenea panoptic ? Ce criterii prezidează această adunare ? — Întâlnirea e scandaloasă în măsura în care și eu sunt. Nu-mi sunt străini nici unii. Răspund în mine. Sunt poeți ratați cumințiți, îmburgheziți, îmbătrâniți. Dar și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
desele coșmaruri și printr-o fragilitate mereu tensionată. Tensionată fragilitate, ca a acestei studente delicate și pătimașe. Ne învăluiserăm în vorbe și tăceri străine, pentru a le amâna pe ale noastre, pentru a mai amâna clipa. Mi-am amintit de estetul Neagu, furișându-se printre cenzori și demagogi, de Crist, regizorul, pe care îl aștepta exilul, de Balaurul închinând ode stăpânilor pe care îi ura... generație trăindu-și eșecul, duplicitatea și amânările într-un prezent infirm, mocirlos. Am tras cartea despre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ușa abia se desprinde : nimeni nu face vreun pas. Rabd, numărând cu încăpățânare clipele, să ghicesc după fracțiunile mișcării și viteza cu care se întredeschide ușa sau după forma și culoarea botului de pantof, un bărbat, o femeie. Poate Neagu, estetul, care își îneacă cinismul și lașitățile în alcool. Poate Balaurul, nesătul de bani și putere, slujind lozincile mincinoase și casieria poliției. Poate Crist, artistul, gata să evadeze departe de aceste locuri, fără să-și mai afle nicăieri locul. Poate studentul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai puțin în slujba efectelor estetice. Dacă totuși textul produce impresia de estetism și artizanat stilistic, ea se datorește într-o măsură decisivă rafinamentului senzorial și analitic al viziunii artistice. Apartenența scriitoarei la ceea ce Tudor Vianu numea „curentul intelectualist și estet” este evidentă, cel puțin pentru opera de început, deși nici aceea de mai târziu nu face excepție, ci schimbă numai unele accente. Confesiunea feminină stă la baza tuturor proliferărilor stilistice din perioada lirică, într-o expresie lirică, spontană și abundent
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai 1943), o adevărată declarație de „atașare entuziastă la critica estetică ce descindea din Maiorescu”, exprimând aici și dorința de a promova „un gen mai apropiat eposului, baladescul”. Ostilitatea arătată de „presa de extrema dreaptă”, ce îi etichetase drept „comuniști esteți”, modul în care era repudiat „un manifest care cuteza să ceară libertate pentru spirit” sunt invocate de Negoițescu în articolul Mișcarea de rezistență de la Sibiu, din numărul 3, unde se afirmă totodată că, după „ruperea zăgazurilor”, e nevoie de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
pe planul dezvoltării socialiste interne și pe plan internațional, există riscul să se manifeste automulțumirea. Aș zice chiar că se produce o anume subestimare a activității ideologice, teoretice". Ceaușescu subliniază importanța reducerii diferenței dintre munca fizică și cea intelectuală; plăcerea esteților este străină muncitorilor, ceea ce este rău. Obiectivul este transformarea conștiinței oamenilor. "Realizarea societății socialiste multilateral dezvoltate trebuie să asigure un loc de muncă pentru toți cetățenii. Munca trebuie să devină o necesitate și o plăcere pentru toți membrii societății. Toți
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
inerente, materia primă a unei literaturi remarcabile în absența autenticității detaliilor. Direct și onest, Mishima își descrie căutările și revelațiile într-un cod ce depășește semnificativ limitele imediate ale crizei identitare. Deși își contextualizează cultural invertirea, Mishima caută, cu rafinamentul estetului, proporția ideală dintre rațiune și fascinație, dintre îndoială, ca măsură a cunoașterii, și asumarea conștientă a propriei individualități. Narațiunea oscilează între acceptare și resentiment, într-un balans ce riscă în permanență să destabilizeze existența tânărului, angoasa sporindu-i pe măsură ce realizează
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vorba despre o suită de nuvele adunate în volum, care se situează la antipodul romanelor de cuceriri glorioase atât de dragi SF-ului "vârstei de aur". Autorul arată acolo, într-adevăr, distrugerea orașelor magnifice și poetic descrise în care trăiau esteții marțieni. Bradbury a inventat și o distopie originală în Fahrenheit 451 (1953), unde înfățișează o societate care urăște cărțile, care ard la 451 de grade Fahrenheit. Acestea sunt înlocuite de sitcomuri ale căror personaje intră în interacțiune cu indivizii, care
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
În valoare justețea percepției sale asupra lucrurilor fără ca părerea lui să fie schimbată de afirmațiile așa-zișilor cititori. Pagină nouă de dreapta CAPITOLUL III INVENTEAZĂ CĂRȚI ÎN CARE ÎL CITIM PE SÔSEKI ȘI URMĂM SFATUL UNEI PISICI ȘI AL UNUI ESTET CU OCHELARI CU RAME AURITE, CARE RIDICĂ ÎN SLĂVI NECESITATEA INVENȚIEI ÎN DIFERITE DOMENII DE ACTIVITATE. Întrucât cartea este mai puțin o carte, ci o situație de discurs În care ea circulă și se modifică, atunci, ca să vorbim cu precizie
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
activități specifice pisicilor, una dintre ele fiind numărul de șoareci prinși, competență În care nu ezită să-și umfle performanțele. Kuro are un omonim printre ființele umane, pe cineva care frecventează casa profesorului. Acest personaj, M., este supranumit de naratorul-pisică estetul cu ochelari cu rame aurite care se deosebește prin faptul că povestește fără Încetare, numai pentru plăcerea de a induce În eroare. La Începutul cărții, văzând că profesorul este interesat de pictură și are chef să se apuce de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
italian Andrea del Sartro și Îi expune teoria conform căreia acesta recomanda să se picteze pe cât posibil după natură și să-ți faci mâna mai Întâi cu schițe. Profesorul se Încrede În spusele lui, dar nu reușește să devină pictor. Estetul Îi dezvăluie atunci că a inventat În Întregime tot ce a zis despre del Sartro și că Îi face plăcere adesea să scornească povești și să se distreze pe seama naivității oamenilor: Estetul nu Își mai Încăpea În piele de bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
spusele lui, dar nu reușește să devină pictor. Estetul Îi dezvăluie atunci că a inventat În Întregime tot ce a zis despre del Sartro și că Îi face plăcere adesea să scornească povești și să se distreze pe seama naivității oamenilor: Estetul nu Își mai Încăpea În piele de bucurie. Ascultam conversația pe verandă și nu m-am putut abține să nu-mi imaginez ce urma să scrie În ziua aceea stăpânul meu În Jurnalul lui. Singura plăcere a acestui estet era
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
oamenilor: Estetul nu Își mai Încăpea În piele de bucurie. Ascultam conversația pe verandă și nu m-am putut abține să nu-mi imaginez ce urma să scrie În ziua aceea stăpânul meu În Jurnalul lui. Singura plăcere a acestui estet era de a-i păcăli pe oameni născocind o poveste oarecare. Fără să dea impresia că Îi pasă cât negru sub unghie de efectul produs În sufletul stăpânului meu de povestea cu Andrea del Satro, continuă mândru: - Astfel, când Înșir
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ce Îi spusesem, cu ocazia unei conferințe a Societății de Litere din Japonia. Era de un haz nebun! Și asta cu vreo sută de oameni În public, cu urechile ciulite, care nu pierdeau nici un cuvânt... Povestea pe care o relatează estetul este de două ori delirantă. Pe de o parte, lui Nicholas Nickleby, personaj fictiv, i-ar fi fost greu să-i dea sfaturi unui istoric englez real, Edward Gibbon. Pe de altă parte, și unul și celălalt ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
din același univers În care, mai mult, nu ar fi putut intra În dialog, pentru că Nickelby apare pentru prima dată În lumea literară În 1838, dată la care Gibbon murise de aproape cinzeci de ani. Dacă În acest prim exemplu, estetul povestește o Întâmplare oarecare, nu va fi și cazul următoarei, care privește de această dată În mod direct meditația noastră asupra cărților necitite: Iată Încă una bună: de curând, la o Întâlnire, la care era și un literat, era vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mari: - După ce ai povestit asemenea bazaconii, cum te-ai fi descurcat dacă ar fi citit cartea? Părea că nu are nici o problemă cu păcălirea oamenilor, neinteresându-l decât stânjeneala pe care ar fi resimțit-o farsorul la descoperirea Înșelătoriei sale. Estetul nu se lăsă cu una cu două: - Ei bine, În acest caz, i-aș fi zis pur și simplu că am confundat-o cu alta, de pildă, spuse el, izbucnind În râs. Nimic nu te Împiedică, Într-adevăr, din momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
sau altul, o carte ecran, În spatele căreia se ascunde cartea noastră interioar. Însă să-ți recunoști greșeala să fie oare cea mai bună soluție În cazul de față? Textul lui Sôseki pune, Într-adevăr, o interesantă problemă de logică. Minciuna estetului cu ochelari cu rame aurii și aceea a interlocutorului său se consideră dată pe față În momentul În care, În loc să nege existența acelei scene În cartea lui Harrison, el este de acord, spunând că este extraordinară. Dar cum poate ști
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cu ochelari cu rame aurii și aceea a interlocutorului său se consideră dată pe față În momentul În care, În loc să nege existența acelei scene În cartea lui Harrison, el este de acord, spunând că este extraordinară. Dar cum poate ști estetul cu siguranță că are de-a face cu un necititor dacă nu a citit el Însuși romanul? În situația pe care o descrie Sôseki, dialogul Între doi necititori ale aceleiași cărți se caracterizează prin faptul că fiecăruia dintre cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
este la Îndemână să știi ceea ce cuprinde un text. Iar această Îndoială nu se leagă numai de valoare, ca la Balzac, ci se extinde și la „conținutul” său. E și cazul romanului lui Frederic Harrison, Theophano, În privința căruia, după părerea estetului cu ochelari cu rame aurite, ar fi posibil să Îl Înșeli sau să-l amăgești pe celălalt. Publicat În 1904, el aparține unui gen pe care l-am putea numi roman bizantin. Începe În anul 956 după Hristos și se
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
el aparține unui gen pe care l-am putea numi roman bizantin. Începe În anul 956 după Hristos și se desfășoară până În 969, povestind contraatacul victorios dus Împotriva Islamului de către Împăratul Constantinopolului, Nichifor Focas. Ceea ce trebuie să deslușim este dacă estetul Înșiră sau nu povești atunci când comentează finalul dramatic al eroinei, ceea ce este, de altfel, un alt mod de a ne Întreba dacă Sôseki vorbește sau nu despre o carte pe care nu a citit-o. Putem să zicem că eroina
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
că a murit nu Îți poate folosi drept criteriu pentru a judeca dacă așa-zisul cititor a citit cartea. La un cu totul alt nivel decât acela al Întrebării propriu-zise de a ști dacă eroina moare sau nu În Theophano, estetul e cu siguranță Îndreptățit să laude calitatea acestui pasaj, căci Într-un fel asta există acolo, măcar și cu titlul de virtualitate nerealizată. Puține sunt romanele de aventură din acea vreme care să nu aibă un personaj feminin și vedem
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
unei povești de dragoste. Și cum, de atunci, nu o omori pe eroină fără să povestești ceva care se Încheie cu bine, la ce e literatura, În mod obișnuit, mai bună? E, deci, de două ori, dificil să știm dacă estetul a citit sau nu Theophano. Mai Întâi, nu e chiar inexact să zici că e vorba despre moartea unei eroine, chiar dacă termenul de dispariție ar fi cel mai potrivit. Pe de altă parte, că s-a Înșelat asupra acestei chestiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a cărei continuare ne hrănește visele și discuțiile mult mai mult decât obiectele reale din care sunt ele, teoretic, construite. Iată cum discuția despre o carte deschide un domeniu În care noțiunile de adevărat sau fals, contrar a ceea ce crede estetul cu ochelari cu rame aurite, Își pierd mult din autenticitate. Mai Întâi că e greu să știi cu exactitate dacă o carte a fost sau nu citită, Într-o așa măsură e lectura un loc al evanescentului. Apoi, este aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
propus cititorului În lucrările despre care am vorbit, corespund, În ceea ce mă privește, uneia dintre logicile lor cu statut verosimil și care, după mine, fac parte din ele de la sine Înțeles. Mi se va putea reproșa, fără Îndoială, ca și estetului cu ochelari cu rame aurite, că vorbesc despre cărți pe care nu le-am citit sau despre evenimente care nu au loc propriu-zis. Nu am senzația, totuși, că mint, ci mai degrabă că spun de fiecare dată o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Înspre vremurile În care modernitatea era o fantasmă neîntinată de istorie. Primii sînt minimaliștii, descendenții soft ai Noilor Romancieri, cei care au reușit să coaguleze ultimul grup de avangardă În literatura franceză, În jurul editurii Minuit, pe ultimii i-am numit « esteți », dar ei sînt, datorită afinităților elective, mai puțin reprezentați. O categorie aparte sînt scriitoarele, majoritatea autoficționare, voci puternice, uneori gălăgioase, care vorbesc - În ciuda faptului că nu o recunosc aproape niciodată - o altă limbă. Nu e vorba aici de discriminare sexuală
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]