492 matches
-
fie în eseul despre baladă al lui Radu Stanca („Exclusivitatea estetică nu duce la capodoperă“), fie în Perspectivă, articol program, în care I. Negoițescu explică mai nuanțat motivațiile ce au provocat apariția Manifestului... și respinge, pe bună dreptate, acuzația de estetism: „Manifestul pornise dintr-o necesitate lucidă a disociației... Opera de artă poate cuprinde și alte valori decât cea estetică. Dacă însă pe aceasta n-o cuprinde, ea e nulă ca operă de artă“. Față de Manifest, euforionismul constituie o schimbare semnificativă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
rupsese cu desăvârșire de lumea frățiilor de cruce), revistă care s-a chemat Luceafărul și din care cred că n-a apărut decât un singur număr, complet lipsit de vreo coloratură politică, legionarii fiind sub interdicție, ba dimpotrivă, de un estetism semnificativ. Eu eram prezent cu un articol despre decorurile lui André Boll la Oedipe de George Enescu, pe scena Operei din Paris (luasem la cunoștință de ele din paginile consacrate lor de L’Illustration și ascultasem cu sfințenie, încă la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
funcționalității optime ar fi afectat obligatoriu frumusețea. Desigur, în Carta de la Atena, "realizarea dreptății sociale" prima asupra considerațiilor artistice și patrimoniale. "Cultul trecutului nu trebuie să ducă la necunoașterea regulilor actuale de justiție socială. Sunt unele spirite mai preocupate de estetism decât de solidaritate, care militează în favoarea conservării anumitor cartiere pitorești, fără să se arate îngrijorate de mizeria, promiscuitatea și bolile ce bântuie acolo. Aceasta înseamnă asumarea unor grave responsabilități" (Carta de la Atena, articolul 67). Totuși, căutarea habitatului funcțional a făcut
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dovadă înduioșătoare că omul, regele creației, poate cădea și mai jos decât făpturile naturii, și anume: sub propriile sale făpturi. Forme de divinizare a culturii, analoage cu cele grecești. Întâlnim și în epoca modernă. Astfel pot fi considerate umanismul neopăgân, estetismul cu pretenții de a înlocui religia, științismul sau fiiosofismul, când manifestă aceleași tendințe, mașinismul care vrea să ridice uzina în locul Bisericii: dar cea mai tipică e „cultul umanității”, pseudo religia, pe care a vrut s-o instituie Auguste Comte în numele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dea un contur. Al patrulea, negativismul modern nu s-a mulțumit cu simpla afirmare a autonomiei esteticii, așa cum e liber s-o înțeleagă, ci, falsificând funcția artei, a căutat să facă din ea o uzurpatoare a religiei, o religie a estetismului pur. Față de asemenea simulacre caricaturale, teologia nu poate întârzia să restabilească adevărul. Al cincilea, neputința mărturisită a esteticii moderne de a defini frumosul și esența artei pe cale experimentală face cu atât mai necesară afirmarea punctului de vedere teologic în acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin cea mai degradantă mizerie morală, îmbrăcată în cele mai seducătoare forme estetice. Dacă filosofia platonică reprezintă culmea idealismului grec, tocmai acest idealism ne apare mai profanat de josnicia patimii justificate metafizic, în realitate, Elada păgână n-a cunoscut niciodată estetismul pur, cum îl concep și cum îl pretind teoreticienii moderni. Arta ei, în mare parte, e apoteoza viciului, a monstruozității morale. Când o judecă altfel, cu scopul de a o da model oricărei arte, esteticienii sunt pradă unei iluzii deșarte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de înnobilare și de regenerare prin frumos, întemeindu-se, între altele, și pe această conștiință a geniului, anumiți filosofi și teoreticieni estetici au exagerat o, preconizând substituirea religiei prin artă. Cu toată absurditatea lui legată de imposibilitatea traducerii în fapt, estetismul absolutist se întemeiază, netăgăduit, pe ideea puterii morale, pe care o atribuie artei, sau pe ideea funcțiunii ei sociale. Dar trebuie să observăm că tot din sfera gândirii și artei laice s-a ridicat și atitudinea contrară, ce se poate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe poeți, dar nu le oferă un loc în cetatea al carui conducător este filozoful, pentru că nu se pot ridica la anumite standarde ideale, din care derivă și scopul moral al artei 15. Ecouri ale acestei concepții reverberează clar în estetismul moral poesc, conform căruia artă este apreciată pentru că trezește în Om ideea armoniei și ordinii, acționând, astfel, drept corectiv asupra viciilor 16, dar și în poetica barbiana: "Lirismul rezidă în altă funcție. În întărirea unei moralități eterne [s.n.]"17. Deși
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
titlu experimental, unei analize formaliste. Croce, refuzând să considere Divina Comedie drept un poem o reduce la o serie de pasaje lirice întrerupte de disertații pseudoștiințifice. în ochii lui atât formula "poem lung", cât si formula "poem filozofic" sunt contradictorii. Estetismul generației trecute, așa cum îl găsim exprimat de un scriitor ca Logan Pearsail Smith, consideră Paradisul pierdut ca un amestec de teologie demodată și de desfătare auditivă - vestitele "armonii de orgă" care sunt tot ce a mai rămas din Milton. *17
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și grădini, dispare. În locul lui crește babilonia blockhausurilor. Nici din punct de vedere social, nici din punct de vedere estetic, acele polipere sociale nu sunt prea recomandabile. Ele supără totuși mai puțin, mai ales când sunt foarte simple, decât Încercările estetismului național, improvizat dinainte și după război. Marealiniște a acelor blokuri, poate crea pe bulevarde perspective cari să nu fie lipsite deinspirație.― (Gazeta municipală nr. 143 / 1934: 2)
Polarităţile arhitecturi by Sibila Gabriela Popovici () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92981]
-
totdeauna sigur, autor de balade fantastice, cuprinzând poezie fără nici o specificare, adică adevărată, un poet, în sfârșit, care a scris prea frumoase lucruri în narativ și pitoresc, când nu s-a împiedicat de apucătura teoretizantă și de cel mai steril estetism: de frumosul incontigent." Rămâne un mister al istoriei noastre literare "tăcerea" lui Streinu în fața poeziei ilustrului său contemporan. În trei articole (Cântece de dragoste și moarte, Poezia lui Adrian Maniu, Adrian Maniu la " de aniă Vladimir Streinu conturează portretul artistic
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
aderenți junimiști, Afini ai lui Eminescu și primii eminescieni, Poeți obiectivi, clasici și exotici, Teatrul la Junimea, Teoreticienii, Marii creatori - Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Ion Creangă, I. Slavici-Ambianța epocii: adversari și aliațiă. Vladimir Streinu, istoricul literar, consacră un întreg capitol estetismului românesc (Sensuri lirice acoperite, Orientarea estetizantă, Alexandru Al. Macedonski, Reviste conmilitone până la ", Primii poeți moderni: Nevroticiiă. În Sensuri lirice acoperite intenția lui Vladimir Streinu nu este, în principal, de a face un act critic reparator în antiteză cu gestul mentorului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
literaturii române moderne, vol.I (Editura Casa Școalelor, "Ă, semnată de Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Tudor Vianu, favorabilă, caldă și comprehensivă, în stilul protocolar-deferent al autorului Mențiunilor critice, cu foarte puține obiecții: "Studiul d-lui Vladimir Streinu se intitulează Estetismul și fixează în una din cele mai sensibile planșe toată acea galaxie estetizantă din a doua jumătate a veacului trecut, cu pârâul ei de aur nespălat din care avea totuși să se aleagă și să cristalizeze constelația poeziei lui Alexandru
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pagină și cinci rânduri. Se știe că monumentala Istorie călinesciană din " a consfințit ideea spațiului editorial cu valoare de criteriu estetic. Al. Piru aplică lecția călinesciană, comentind lapidar Pagini de critică literară ("Ă, Clasicii noștri (București, Casa Școalelor, "Ă și Estetismul, în Istoria literaturii române moderne (București, Casa Școalelor, "Ă , referindu-se în treacăt la teza de doctorat a criticului, cu tema Versul liber românesc și la articolele despre noua poezie publicate la ,,Kalende". Vladimir Streinu este socotit "o personalitate în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară "concretul necategorial", "realitatea monadică", pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând istorismul, sociologismul, estetismul dar nu și patriotismul, V. S. nu pare a avea preferințe în alegerea subiectelor criticii. Prin supralicitare, el transformă opera într-un pretext pentru digresiuni și asociații filozofice sau morale." Reeditat în ", Dicționarul nu aduce nimic nou în planul comentariului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
cea intermediară, medie, formată integral în patru decenii de comunism și ceaușism, care nu au cunoscut alte forme de viață literară, ei nici nu-și dau seama cât de comunizați și ceaușizați sunt de fapt în bună parte. Sub ceaușism, estetismul servea drept ultim refugiu. Cultivăm criteriul estetic și ne salvăm. Acum, același profesionalism servește la nu puțini, un alibi, conștient sau nu, al dezangajării civice, iar apolitismul echivalează cu fuga, ba chiar cu respingerea plină de avantaje a oricăror forme
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o formă de politică. A nu avea și a declara că nu ai nimic comun cu politica reprezintă nu mai puțin un mod de a face politică. Intrinsecă sau extrinsecă, politica în literatură este și rămâne permanentă. Arta pentru artă, estetismul, spiritul critic sunt doar forme de refuz al unei anumite politici, în speță îngust burgheze, filistine etc. Este deci imposibil să nu faci politică. Atât din punctul de vedere al scriitorului (cu opțiuni adesea precis declarate), cât și al textului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
caz în forme riguroase și intransigente. Aceasta ar fi, în linii mari, influența politicii asupra literaturii. Influența literaturii asupra politicii se pune în cu totul alți termeni. Soluțiile întrevăzute sunt de ordin intrinsec și ideal, cu mult iluzionism și chiar estetism, de altfel. Iată, de pildă, cazul literaturii căreia, prin negativismul și deconstructivismul său formal, poate să i se atribuie și o anume forță revoluționară. Avangardele, mai vechi sau mai noi, au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
înconjurător natural și salvarea sufletului, sexualitatea și foamea, sporirea cunoașterii și realizarea potențialităților ș.a.m.d. (p. XII). Recunoaștem imediat punctul de vedere tradițional anglo-saxon conform căruia literatura n-a stat niciodată în centrul existenței, cu excepția unei scurte perioade de estetism marginal (Pater, Swinburne, Wilde). Pe continent și îndeosebi în Franța (de unde au venit mai toate modelările conștiinței literare române), concepția este însă diferită. Evident, întreaga problemă ar merita să fie reluată pe larg. Este sau nu literatura, foarte popular spus
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se traduce prin academism, clasicizare, convenție oficială etc. intră automat în conflict cu libertatea, spontaneitatea și autonomia intrinsecă specifică actului literar. Iată de ce literatura este în esență și prin definiție nonconformistă. Virgil Nemoianu aduce în discuție, în mod oportun, cazul estetismului european (pp. 6-7), profund polemic și iritant pentru ordinea conservator filistin burgheză (pp. 11-12). Dar la fel de bine ar fi putut să evoce și întreaga querelle des anciens et des modernes, care începe încă în Roma antică prin polemica dintre novus
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rămîn deosebit de mari. Greutățile războiului marchează profund culturile europene din perioada interbelică, în mod direct prin evocarea acestuia și indirect prin perceperea unei profunde crize de civilizație care repune în discuție valorile umane. Rezultatul este refugierea în vis, irațional sau estetism și definirea caracteului absurd al lumii care dau naștere la revolte de scurtă durată a mișcării dadaiste, căutărilor suprarealiste ce explorează inconștientul sau afirmării expresioniste a personalității artistului detașat de lumea exterioară. Aceste curente noi, deschizătoare de drumuri nu pot
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
el însuși mare pictor), Dana Baran, Grigore Ilisei, Petru Bejan, Emil Iordache, Aurel Istrati, Hortensiu Aldea, Emanuela Ilie, D.N. Zaharia. Lăsăm imaginația să zboare, în timp ce privirile se îndreaptă în căutarea tainelor artei și a sensului ei. Opera de artă depășește estetismul, ea este în stare să înfrunte timpul prin autenticitate și sensibilitate în corelație cu necesarul sistem de valori. Cu cât trece vremea, ne dăm seama că fără gust nu putem înțelege frumosul și arta. Și gustul rafinat, plăcerea estetică, universul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Honshu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku, aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, o face pe autoare să trăiască intens momente inedite în acest areal. Autoarea este extrem de rafinată în descriere, făcând ca textul să fie concis în descriere și îmbibat de estetism. Textul scris curat, încărcat de informații, e rupt totuși din cel mai curat spirit globmodernist. Prin această carte, Floarea Cărbune ne convinge că este un prozator admirabil, ce știe să ridice talentul la limita cea mai de sus a cunoașterii
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
în literatura realist-socialistă nu se poate face în afara concepției despre lume a clasei muncitoare, singura obiectivă din punct de vedere istoric". Se trage un semnal de alarmă că, datorită liberalismului (considerat un neoestetism), s-au manifestat și unele forme de estetism, cum ar fi: "Conceperea imaginii artistice ca un organism închis, autonom, analiza procedeelor artistice ruptă de semnificația generală a operei, părerea că valoarea artistică este desprinsă de gîndirea filosofică, de valoarea educativ-politică, iată cîteva trăsături ale acestui neoestetism. Tot de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trăsături ale acestui neoestetism. Tot de această latură se leagă și un alt aspect, pe care Eugen Jebeleanu l-a numit "critica de cameră". Limbajul ezoteric, adesea contorsionat, prețios, îngreunează lectura, ascunde ideile sau lipsa de idei, ușurează calea spre estetism". Finalul coraportului Problemele criticii, cum era de așteptat, este unul triumfalist, în nota dominantă a epocii, declarîndu-se înfrîngerea principalelor poziții ale criticii burgheze, prin saltul de la critica predominant reacționară, idealistă și estetistă la critica științifică, partinică. Într-o manieră asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]