492 matches
-
pentru Veneția și Paris. Înconjurat de prieteni (Mallarmé, Robert de Montesquiou), prețuit de francezi pentru grația lucrărilor lui, se reîntoarce la Londra doar pentru a muri. Caracter puternic, negând curente, tendințe, școli, refuzând să se lase Înregimentat, pledând pentru un estetism fără limite, Whistler e unul dintre cazurile notorii de artiști care susțin principiile dandysmului nu numai prin operă, ci și prin propria viață. Dandysmul Mod de Întrebuințaretc "Dandysmul Mod de Întrebuințare" Speculări pe marginea unei doctrinetc "Speculări pe marginea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sună aceleași principii sub pana lui Villiers de l’Isle-Adam: „Să trăim? O s-o facă pentru noi servitorii”. Sau, mai radical, la Barbey d’Aurevilly: „Să rămâi artist chiar și-n sicriu!”. Fără a se identifica În Întregime cu apologeții estetismului (fie el decadent, prerafaelit, postsimbolist etc.), dandy-i aparțin totuși acestei familii de spirite. „Fie că este vorba despre veșminte sau accesorii, despre echipaje, apartamente luxoase, aranjatul unei mese sau despre armonia manierelor, dandy-ul se bizuie pe gust, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
până În ziua de azi. În capcana falsei limpezimi a romanului au căzut, cei dintâi, criticii și istoricii literari. Pentru ei, lucrurile sunt simple: dintr-o singură trăsură de condei, au decis: Portretul lui Dorian Gray (1890-1891) este un manifest al estetismului! Adică ilustrarea artistică a unei idei pur teoretice. Și Încă: o Încercare - reușită - de a da formă literară teoriei „artei pentru artă”. Fără Îndoială, există mult adevăr În aceste locuri comune ale criticii wildiene. Numai că legătura lui Oscar Wilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ilustrarea artistică a unei idei pur teoretice. Și Încă: o Încercare - reușită - de a da formă literară teoriei „artei pentru artă”. Fără Îndoială, există mult adevăr În aceste locuri comune ale criticii wildiene. Numai că legătura lui Oscar Wilde cu estetismul - cu artificialitatea, cu dandysmul, cu exclusivismul frumuseții și primordialitatea artei În raport cu existența reală, precum și cu alte chestiuni subsumate acestuia - nu e chiar atât de limpede și nici atât de liniară. Richard Ellmann Încearcă să tranșeze chestiunea printr-o afirmație abruptă: „Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
artificialitatea, cu dandysmul, cu exclusivismul frumuseții și primordialitatea artei În raport cu existența reală, precum și cu alte chestiuni subsumate acestuia - nu e chiar atât de limpede și nici atât de liniară. Richard Ellmann Încearcă să tranșeze chestiunea printr-o afirmație abruptă: „Pentru Wilde, estetismul n-a fost o credință, ci o problemă” (Ellmann, 1987, p. 310). Ar fi bine ca lucrurile să fi stat atât de simplu. Dacă definim estetismul În linia canonului franțuzesc, văzând În el doar ramificațiile impetuoase ale dogmei, liniile geometrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de liniară. Richard Ellmann Încearcă să tranșeze chestiunea printr-o afirmație abruptă: „Pentru Wilde, estetismul n-a fost o credință, ci o problemă” (Ellmann, 1987, p. 310). Ar fi bine ca lucrurile să fi stat atât de simplu. Dacă definim estetismul În linia canonului franțuzesc, văzând În el doar ramificațiile impetuoase ale dogmei, liniile geometrice ale ideologiei, evident că Wilde nu aderă, n-are cum să adere complet la estetism. Nimic mai străin acestei firi ironice decât Înregimentarea În ceea ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bine ca lucrurile să fi stat atât de simplu. Dacă definim estetismul În linia canonului franțuzesc, văzând În el doar ramificațiile impetuoase ale dogmei, liniile geometrice ale ideologiei, evident că Wilde nu aderă, n-are cum să adere complet la estetism. Nimic mai străin acestei firi ironice decât Înregimentarea În ceea ce s-a numit „estetismul de gheață” al școlii franceze. Wilde poate fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
canonului franțuzesc, văzând În el doar ramificațiile impetuoase ale dogmei, liniile geometrice ale ideologiei, evident că Wilde nu aderă, n-are cum să adere complet la estetism. Nimic mai străin acestei firi ironice decât Înregimentarea În ceea ce s-a numit „estetismul de gheață” al școlii franceze. Wilde poate fi orice altceva, dar nu prizonierul formulei definitive, al normei necruțătoare - adică al Încremenirii. În fapt, evoluția sa dinspre clasicismul greco-latin spre romantismul târziu, resimțit atât de puternic În poezie, spre „parnasianismul” ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
e redescoperirea majoră a sfârșitului de secol nouăsprezece!), Wilde selectează tocmai nespecificitatea ei: „Țelul artei este să pună În evidență arta și să-l ascundă pe artist”. Această propoziție pare să nege afirmațiile noastre anterioare privind fuga lui Wilde de estetismul pur și dur al epocii. Din fericire, autorul nu se oprește aici. Pentru el, artistul e cu totul altcineva - și altceva! - decât „inspiratul” postromantic sau adoratorul pozelor artificiale atât de bine cunoscut de la Gautier sau Baudelaire. Artistul nu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
intenție și realizare - e, În egală măsură, unul ce-i pune sub semnul Întrebării preeminența estetică. Asemenea unor așchii virulente, câteva propoziții ale prefeței tind să tragă de roman Înapoi, racordându-l unei poetici indefinite, amestec de romantism, realism și estetism eclectic, cu pretenție de doctrină morală, În cadrul căruia frumusețea nivelează cu o forță irezistibilă disparitățile existenței. „Amoralismul” lui Wilde, ca și cel al Întregii generații „decadente”, nu e decât jocul grațios, ușor iresponsabil, al artistului care se visează, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sine: „Nici un artist nu e vreodată morbid. Artistul poate exprima orice”. Orice nu are aici valoare calitativă, ci estetică. Moralitatea artei, pusă În paranteză de către Wilde, se relevă a fi doar o altă formă de eticism: un eticism trecut prin estetism. Chiar atunci când, din paradox În paradox, lucrurile se complică (de pildă, afirmația că „Arta este simultan suprafață și simbol”), Wilde Încearcă să explice primejdiile la care se supune artistul prin lipsa de folos imediat a creației artistice: „Arta e cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
condiției umane. Dacă pentru om, În genere, masca este un mijloc de adaptare, pentru „decadent” - neadaptabil prin definiție - masca reprezintă un semn al excepției, o mărturisire plastică a ființei sale posedate de frumos. Poate cea mai pură expresie din Întreg estetismul european a acestui gen de confesiune (fără accente degradate, ca la Thomas Mann, sau automatizate, ca la Ramón del Valle-Inclán) există tocmai În Remember, circumscrisă prin masca lui Aubrey de Vere, cu sulemeniri de o rară și aleasă extravaganță, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tac. // Și nu cunoaștem altă nemurire sau: Lunecând de la o țară la alta / de la un mileniu la altul / piatra cum un melc etc.), iar titlurile multora dintre ele par a preceda articole de dicționar, cărora le conferă un alt statut: Estetism, Piatra, Dificultate, Plimbare, Trepte, Madrigal, Etică, Idila, Săptămâna, Strada, Cearcăne etc. O firească resemnare dă numitorul comun al poemelor, izvorând dintr-o imperturbabilă luciditate, venind, la rândul ei, din racordarea la realitate, a cărei chintesență o înveșnicea în vers Eminescu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Hortensiei Papadat Bengescu merg însă mai curând spre luminarea adâncurilor inconștiente decât spre aproximarea lor prin mijloacele metaforei. Figurația e pusă în slujba demersului investigativ, introspectiv și mult mai puțin în slujba efectelor estetice. Dacă totuși textul produce impresia de estetism și artizanat stilistic, ea se datorește într-o măsură decisivă rafinamentului senzorial și analitic al viziunii artistice. Apartenența scriitoarei la ceea ce Tudor Vianu numea „curentul intelectualist și estet” este evidentă, cel puțin pentru opera de început, deși nici aceea de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
că, după „ruperea zăgazurilor”, e nevoie de o atitudine pozitivă, de „o artă înaltă, pură, dezbărată de orice zgură trecătoare”. În finalul ultimului număr Radu Stanca răspunde și el, la rubrica „Revista revistelor”, celor care îi acuzaseră de „un pretins estetism”, de vreme ce membrii Cercului au condamnat „estetismul” și „au dorit necesitatea unui nou umanism”, manifestându-și simpatia pentru opera clasică, plurivalent axiologică. De altfel, Radu Stanca e cel care va scrie și despre „resurecția baladei”, susținând că „baladescul înseamnă prezența dramaticului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
de o atitudine pozitivă, de „o artă înaltă, pură, dezbărată de orice zgură trecătoare”. În finalul ultimului număr Radu Stanca răspunde și el, la rubrica „Revista revistelor”, celor care îi acuzaseră de „un pretins estetism”, de vreme ce membrii Cercului au condamnat „estetismul” și „au dorit necesitatea unui nou umanism”, manifestându-și simpatia pentru opera clasică, plurivalent axiologică. De altfel, Radu Stanca e cel care va scrie și despre „resurecția baladei”, susținând că „baladescul înseamnă prezența dramaticului în interiorul poeziei lirice”. Printre poeții prezenți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289189_a_290518]
-
sistemul mișcarea se desfășoară în vederea integrării elitelor. Sigură de aderarea tehnicienilor și intelectualilor care acceptă să se recunoască în sistemul propus și care nu încearcă să se rupă de valorile sale, puterea tolerează avangardele minoritare care se lansează într-un estetism radical. Și, în timp ce cetățenii se retrag în confortul restrîns al spațiului lor privat, poeții își construiesc un cîmp experimental străin, după cum cred ei, față de lumea ce-i înconjoară. Ideologie a mobilizării, comunismul anilor '60 din România se situează într-un
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
doilea tip de canon este cel cu referire la o anumită ideologie canonul ideologic. Legând ideea de canon de o anumită ideologie, același autor, Mircea Martin, prezintă, într-un articol publicat tot în "România literară", având un titlu sugestiv: Despre estetismul socialist, rolul marcant al unei anumite ideologii asupra impunerii sau dezvoltării unui canon, dar și posibilitatea de pătrundere și de dezvoltare, în aceste condiții rigide, a unor criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit, în dezvoltarea literaturii, precum criteriul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
definind, fiecare în parte, o literatură a exilului. Structura polemică a operei lor îi așează între marii luptători ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un tip de autoritate."29 Literatura evazionistă este indiferentă la problemele politice, tatonează căile estetismului, dintre reprezentanți, amintindu-i pe Ștefan Augustin Doinaș, Ștefan Bănulescu, pe oniriștii Leonid Dimov, Dumitru Țepeneag, pe intelectualiștii ironici și livrești, precum Mircea Horia Simionescu, sau pe textualiștii generației '8030. Ultimele trei tipuri de literaturi marchează ceea ce numim perioada neomodernistă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
două autoare. Canonul paradigmatic al Generației '60, în care ambele autoare vizate se încadrează, cuprinde, după cum am arătat în capitolele anterioare, două laturi: canonul ideologic și canonul estetic. Canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist. Noua estetică, pe care o instaurează Generația '60, vizează resurecția lirismului pur, printr-o înlăturare definitivă a tot ceea ce nu fusese productiv, în arida perioadă a poeziei lozincarde a programului dictatorial impus de partid, readuce întoarcerea către valorile naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Mircea Dinescu, Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu etc., întrucât erau considerate "snoabe, mistice, descompuse, dezumanizate, degenerate, morbide, iraționale, retrograde, putrede și mai ales decadente toate creațiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste, moderniste, neomoderniste, șaizeciste etc., precum și tot ce ține de estetism, formalism, purism, experimentalism. Însuși locul în literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit și propagat o filozofie idealistă și un pesimism contagios, dar a și compus versuri ce poartă semnele periculoase
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
definind, fiecare în parte, o literatură a exilului. Structura polemică a operei lor îi așează între marii luptători ai culturii române. Iar intransigența polemică, radicalismul, definesc un tip de autoritate"234. 4. A patra dintre ele, literatura evazionistă, tatonează căile estetismului. Este indiferentă la problemele politice și abstrasă din localitate. Doi din marii noștri scriitori interbelici Lucian Blaga și Vasile Voiculescu adoptă, după 1946, această postură a lipsei oricărei atitudini transparente, ceea ce îi făcea suspecți în epocă și le-a atras
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poezia interzisă a Anei Blandiana, vom porni de la încadrarea acesteia în primul dintre cele două paliere. Fără a face o separație definitivă între cele două, trebuie menționat cum canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist, de care Mircea Martin se ocupă, într-un articol publicat, în "România literară", având un titlu sugestiv: Despre estetismul socialist, și în care se prezintă rolul marcant al unei anumite ideologii asupra impunerii sau dezvoltării unui canon, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
separație definitivă între cele două, trebuie menționat cum canonul ideologic este marcat, în cea mai mare parte, de eliberarea de estetismul socialist, de care Mircea Martin se ocupă, într-un articol publicat, în "România literară", având un titlu sugestiv: Despre estetismul socialist, și în care se prezintă rolul marcant al unei anumite ideologii asupra impunerii sau dezvoltării unui canon, dar și posibilitatea de pătrundere și de dezvoltare, în aceste condiții rigide, a unor criterii benefice, în critica textelor literare și, implicit
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Manolescu, Nicolae, Cum se debuta la începutul anilor '60, în "Adevărul literar și artistic", august 2011. Martin, Aurel, Poeți contemporani, I, București, Editura pentru Literatură, 1967. Martin, Mircea, Despre canonul estetic, în "România literară", nr. 5 (2000). Martin, Mircea, Despre estetismul socialist, în "România literară", nr. 23 (2004). Mavrodin, Irina, Poietică și poetică, București, Editura Univers, 1982. MDN = Marcu, Florin, Marele dicționar de neologisme, București, Editura Saeculum, 2009. Micu, Dumitru, Blandiana, Ana, "A treia taină", în "România literară",15 ianuarie 1970
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]