2,009 matches
-
muriseră în deșert din cauza vântului? Nimeni n-ar fi în stare să socotească. Soarele se afla deja în fața botului avionului, dar încă te puteai uita direct la el, fiindcă o murdară perdea formată din milioane de firișoare de nisip îl estompa, ca și cum s-ar fi ascuns după cel mai gros nor. — Se încurcă treaba! Copilotul dădu ușor din cap, încuviințând: — Rău de tot! — Și oamenii ăștia sunt într-o situație grea. — Mai grea o să fie situația noastră dacă nu se limpezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
umbră atît de blîndă acum În declinarea timpului, altădată tiranică În incandescența ei orgolioasă și aceste mișcări tandre, docile, care-ți Împresoară fruntea, rapacitatea lor de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea de mistificare, pentru că aceste fantoșe care mă bîntuie nu se vor astîmpăra pînă nu le voi aduce Înapoi În locul și timpul unde s-au zămislit. Pipăi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În patul lui Procust. Mă scufund. Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped abia ducînd-o pînă la ușă. Apa dă peste margini, mă ud pe picioare, las o dîră de stropi mari, pe linoleumul roșu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sînt ușor jenată, am senzația unui adulter, ca un bărbat care s-ar culca cu nevasta altuia și de cîte ori pătrunde În ea simte că dă peste urmele celuilalt. După cîteva luni această barieră dispare. Amintirea primului ocupant se estompează În memoria obiectului și eu mă instalez În el pînă la ignorarea lui. În ultimă instanță nu se schimbă nimic. Doar Începutul acela platonic și posesia unică, exclusiv a ta, nu mai e cea care a fost. Oare de ce ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
el tot nu se culca încă, după ce ieșea din baie. Doamne, o să mor, gândeam sau țipam eu, vreau să mor acum, la cincizeci și cinci de ani, doar încă o dată, iar el se întorcea din nou și parfumul orhideelor era estompat de mirosul acela dulce-sărat al scursorilor care-mi umpleau trupul pe dinafară și pe dinăuntru, peste tot, care-mi curgeau prin vene, care-mi umpleau gâtlejul. Vai, comoara mea, cum îndrăgește omul în zece ani ceea ce până atunci îi făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fiți atât de modest. Când aveam nouă ani, o casieriță de la calea ferată mi-a explicat că sperma dumneavoastră, amestecată cu petale de orhidee, e de-a dreptul grețoasă. Una pe nume Magdika. Se schimbă la față. Chipul i se estompează. Da, o să meargă. Numai de mi-aș putea bea coniacul, îmi spun eu. Să vorbesc cât mai puțin și să mă uit cât mai mult în ochii lui. — Atunci aș fi primit în schimbul dumneavoastră un bilet de întoarcere. Și imaginați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
M-am cățărat pe scară și ajunsă în vârf am rămas nemișcată, verificând să nu fie cineva prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată de un felinar stradal, straniu și inutil, estompată în colțurile ferestrelor de la mansarde. Nimeni nu muncea la ora aia; ferestrele erau negre precum acoperișul, mânjite de un strat gros de praf și găinaț de pasăre. Era o noapte fără stele. Cerul de deasupra avea o culoare nedeterminată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a arăta cât mai bine. Reușise acest lucru? Într-o destul de mică măsură - și haideți să vedem care ar fi aceea. Fața tot de porc, doar cu puțin mai slabă decât a bătrânului conducător al adunării, trăda urmele unei frumuseți estompate în urmă cu generații, iar ceea ce o făcea definitiv și irevocabil să se apropie de grotescul porcin al bătrânului era absența completă a oricărei străluciri a spiritului, efect care, deși devastator pentru persoana acesteia, era oarecum atenuat de o știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
minei și începuse a se rostogoli încet către ei. Protuberanțe scurte se alungeau înainte, palpând terenul din față. Greierii care umpleau poiana cu țârâitul lor amuțiseră. Nici un ciripit de pasăre nu se mai auzea acum. Până și susurul pârâiașului se estompase. Calistrat îl prinse de cot, făcându-l atent: Știe că suntem aici, șopti el la urechea lui Cristian. Să nu scoți o vorbă și mai ales să nu te miști! Rămâi pe loc, lângă mine! Sfera vineție se apropiase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-o vezi și să cunoști ce poate să facă. Uite că vine! îl trase iarăși pe inspector mai aproape de el, ridicând totodată toiagul înainte. La nu mai mult de douăzeci de metri, siluetele fantomatice ale copacilor începeau să se estompeze. Ceva trecea prin fața lor interpunându-se între ei și aceștia. Cristian pricepu că vâlva cobora repede panta muntelui. Porniră și ei după ea. De data asta era mult mai mică, un bulgăre de negură ce părea să se rostogolească la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
evenimente, avusese, de asemenea, ocazia să-l cunoască. „Felul său ostentativ slugarnic, ca și exprimarea-i obsecvioasă - care te făceau să te gîndești la un uriaș motan care Își ascunde ghearele cu prudență - ar fi putut, pe moment, să-mi estompeze viziunea clară asupra personalității sale, a unui inteligențe insinuante, a unei voințe inflexibile ca și a atașamentului profund față de interesele Rusiei țariste.“ Drumul vieții acestui om cu o voință neclintită ne va dezvălui un anumit tip de destin; deplasarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a unei societăți secrete va fi instituită pedeapsa cu moartea. Acele societăți, care ne-au slujit sau care ne slujesc Încă, vor fi desființate, iar membrii lor vor fi trimiși din Europa pe continente ceva mai Îndepărtate... Iar pentru a estompa nimbul proceselor politice, pe cei vinovați Îi vom așeza pe banca acuzării laolaltă cu hoții, asasinii, așadar, cu infractorii. Abia atunci În imaginea opiniei publice acest tip de delict se va asimila cu crima, față de care se va manifesta aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Începe să se dezvolte În locurile În care datele erau incomplete, iar faptele vag cunoscute, Într-o nebulozitate În care lucrurile vor dobîndi umbre și contururi mișcate. În privința dramatizării firului epic, cum ar fi spus Borges, unele detalii au fost estompate ori potențate. „CÎnd scriitorul Își numește creația roman (romance)“, zice N. Hothorn, „abia dacă mai trebuie avertizat că prin asta dorește să-și asume o anume libertate, atît În privința operei, cît și În privința construcției“. Trebuie menționat că această secțiune se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai avut ochi decît pentru jocurile mecanice și pentru vapoarele cu arc. Nu i-am mai cerut tatei să mă ducă să vizitez stiloul lui Victor Hugo, iar el nu l-a mai pomenit. Acea lume părea să se fi estompat pentru mine, Însă mult timp imaginea pe care am avut-o despre tatăl meu, și pe care o păstrez Încă și astăzi, a fost cea a bărbatului slab, Îmbrăcat Într-un costum vechi care Îi era mare și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am Întors, mi-am dat seama că Nuria Monfort mă privea din pragul holului. Mă observa În tăcere, așa cum te uiți la străinii de pe stradă sau din metrou. Își aprinse o țigară și rămase acolo unde se afla, cu chipul estompat În volutele de fum albastru. M-am gîndit că Nuria Monfort avea, fără să vrea, Înfățișarea unei femei fatale, din acelea care Îl ațîțau pe Fermín atunci cînd se iveau din cețurile unei gări din Berlin, Învăluite În halouri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
povestiri despre aventurile popoarelor și primele nume de principi. Apar, de asemenea, primele contabilități, primele echivalențe și, în curând, primele imperii. Epoca imperiilor Regatele de acum 6 000 de ani regrupează sate și triburi de pe teritorii din ce în ce mai întinse. Sacrul se estompează în fața forței, iar autoritatea preotului scade în fața militarului. Oamenii sunt puși să muncească sub amenințarea recurgerii la violență; priceperea esențială este cea care permite obținerea unui surplus agricol. Obiectele nu mai au nici nume, nici personalitate; sunt niște artefacte, susceptibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
rând fiecare șir de băieți ce trecea prin dreptul său, cu brațele Înlănțuite, cu chipurile neclare deasupra tricourilor sport, a auzit vocile amestecate Într-un imn triumfal, iar apoi procesiunea a trecut pe sub umbrosul Arc Campbell și vocile s-au estompat, Îndepărtându-se spre estul campusului. S-au scurs câteva minute, În care Amory a continuat să șadă fără glas. Regreta că exista o regulă ce le interzicea studenților din primul an să iasă din casă după stingere, fiindcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai supravegheze pe Mișu. Mișu avea acum bani suficienți pentru a pleca în America, iar acolo era deja așteptat pentru mai multe interviuri, i se oferise chiar și o slujbă la o celebră sală de fitness. Îndoielile agentului se mai estompaseră, la urma urmei nici unul dintre criminalii cu care avusese de-a face nu se expusese înainte de nenorocire. Mișu părea mult prea fericit de celebritate ca să-și riște viața și reputația pentru un scop criminal. Rămânea totuși întrebarea: cum ajunseseră halterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de muncă trebuiau să care bolovanii în jos, pe scări. Iar glia maternă de la Mauthausen nu se apără; o mamă înghite orice. Deși mama s‑a apărat întotdeauna, acum tot ce‑i rămâne sunt maldărele de hârtii care i se estompează în fața ochilor istoviți. Azi mă mai duc și la clubul de jazz, trâmbițează vesel Hans. Își pune pe el haine care sunt la modă la sfârșitul anilor ’50. Ele îl protejează și‑l camuflează. În ceea ce privește moda, epoca asta a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
arăt eu acuși cine ce mănâncă cu lingurița (Hans). Chelnerița îmbrăcată în alb și negru se strecoară printre mese și‑i lasă pe adolescenții din înalta societate s‑o trateze ca pe una de‑a lor, astfel încât alb/negru se estompează și devine gri, fiindcă e mai deosebit; trebuie să ai ochiul format pentru astfel de diferențe. Sunt unii care vorbesc cu ea de la egal la egal, deși locuiesc într‑o vilă cu douăzeci de camere din Hietzing. Îi încredințează micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În cele din urmă, cei doi nu erau deloc satisfăcuți. Au Început să intre În panică. Din cauza acestor fete de slabă calitate care participau la jocurile lor, amintirea momentelor de extaz petrecute la New York și În Europa Începuse să se estompeze. Și-au Împărțit sarcinile. Bărbatul suna la cluburi și chema câte o fată, având grijă să nu menționeze că era vorba de o partidă În trei. Keiko Kataoka se ocupa să adune informații despre fetele deosebite disponibile din fiecare club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
omului își eliberează mâinile, își dezvoltă creierul și adaugă un cortex creierului reptilian; mirosul i se atenuează și olfacția își pierde din acuitate. în schimb, i se dezvoltă vederea: vede mai bine. Ochiul, mai elaborat, înlocuiește nasul primitiv; mirosul se estompează în favoarea imaginii, la fel cum se întâmplă și cu pipăitul, înlocuit de auz. Astfel încât cele cinci simțuri fac obiectul unei adevărate ierarhii la filosofii oficiali: simțurilor nobile li se atribuie un statut invers celor al simțurilor de disprețuit. Primele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
un spațiu cu grad maxim de severitate în ceea ce privește supraviețuirea umană, unde „alternativa «viață sau moarte»” (I. Micu) din incinta lagărelor-spital situate în vastul platou dintre Munții Ural și Oceanul Pacific abia dacă mai era în stare a căpăta un vizibil contur estompat în mintea și în sufletul prizonierilor de război abandonați în grija câinilor special dresați pentru atacul asupra fugarilor ipotetici și a paznicilor mai mult decât abili - femeile-soldat uzbece. Calvarul uriaș al morții stătea căscat în fața tuturor aidoma unei uriașe grote
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
bătaie cruntă se hotărăsc să se despartă. Este de fapt modul lui primitiv de a-și arăta puterea pe care o căpătase după ce devenise "cineva" datorită unor sume de bani pe care le agonisise.. Dar dorința lui de răzbunare este estompată atunci când află că soția lui este nepoata unui cunoscut șef de clan mafiot din oraș. Acțiunea romanului se desfășoară mai mult pe sălile și în camerele tribunalului, unde se derulează filmul procesului de divorț, iar dialogurile cu avocații, judecătorii și
CRONICĂ LA ROMANUL URME DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364588_a_365917]
-
multe ori, însă, dezamăgirea e camuflată, încât lectorul o depistează cu greu ca-n poeziile Aureliei Elena Matei (Frânturi de toamnă) sau în cele ale lui Ionel Marin care încearcă de a se scutura de frământările ce-i întunecă eul, estompându-i lumina zilei, ducând la spulberarea odihnei. În veșnică luptă cu timpul - categorie filosofică importantă - iubirea încearcă să se impună, cei mai mulți dintre autori căutând o conciliere între cele două coordonate. Cum iubirea înseamnă viață, trecerea timpului duce către apusul ei
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]