412 matches
-
de pe ORP Orzeł a conspirat însă pentru a evada sub noua comandă a ofițerului-șef, locotenentul Jan Grudzinski. La 18 septembrie, în imersiune parțială, Orzeł a ieșit din port sub acoperirea nopții cețoase cu doi polițiști estonieni luați ostatici. Presa estoniană și germană, în încercarea de a acoperi incidentul, i-a declarat cei doi paznici ca fiind capturați. Cu toate acestea însă aceștia au ajuns pe coasta suedeză, unde și-au procurat haine, bani și alimente pentru întoarcerea lor acasă în
Incidentul Orzeł () [Corola-website/Science/329525_a_330854]
-
acordat Republicii Moldova". Demirel a mai fost decorat cu Ordinul Istiglal pentru contribuții în dezvoltarea relații dintre Azerbaidjan și Turcia și poziție constructivă în Conflictul din Nagorno-Karabah. Este cavaler al Ordinului Marii Cruci „Regele Tomislav” al Croației și deține Colanul Ordinului Estonian al Crucii Terra Mariana. De asemenea, a mai primit Ordinul Vulturul Alb al Poloniei (1993).
Süleyman Demirel () [Corola-website/Science/331495_a_332824]
-
parte dintr-o listă lungă de ducate, județe și regiuni conduse de monarhii danezi de-a lungul secolelor. Surse contemporane îl decriu pe Knut ca fiind un om serios și un religios puternic. Knut a condus personal o cruciadă împotriva estonienilor păgâni în 1197. Fratele său mai mic, Valdemar, Duce de Iutlanda de Sud, avea doar 12 ani atunci când tatăl său a murit și Episcopul Valdemar de Schleswig a fost numit regent până ce Valdemar avea să dețină vârsta majoratului. Episcopul Valdemar
Knut al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331273_a_332602]
-
parte dintr-o listă lungă de ducate, județe și regiuni conduse de monarhii danezi de-a lungul secolelor. Surse contemporane îl decriu pe Knut ca fiind un om serios și un religios puternic. Knut a condus personal o cruciadă împotriva estonienilor păgâni în 1197. Fratele său mai mic, Valdemar, Duce de Iutlanda de Sud, avea doar 12 ani atunci când tatăl său a murit și Episcopul Valdemar de Schleswig a fost numit regent până ce Valdemar avea să dețină vârsta majoratului. Episcopul Valdemar
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
faptului că maiorul Borza fusese bătăuș în cartierul Tei și agent al Siguranței, iar impostorul este demascat. Subsecretarul de stat Economu și ministrul Anca Vogel sunt interesați de relatările lui Fărâmă despre uriașa Oana și căsătoria ei cu un profesor estonian. Interesele celor doi par a nu fi pur literare. Economu urmărește rămășițele tezaurului polonez ce fuseseră îngropate în toamna anului 1939 în pădurea de lângă Mănăstirea Pasărea și pe care încearcă să le transporte într-o noapte în pivnița casei sale
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
a depășit luteranismul și a devenit cea mai mare confesiune creștină din țară, punând capăt celor câteva secole de predominanță protestantă în cadrul populației creștine a țării. Cu toate acestea, luteranismul rămâne încă cel mai popular grup religios în rândul etnicilor estonieni, în timp ce Ortodoxia este practicată în principal de membrii minorității etnice ruse. Creștinismul a fost adus în Estonia în secolul al XIII-lea de către cavalerii teutoni, iar în timpul Reformei Protestante Biserica Evanghelică Luterană din Estonia a devenit biserică de stat. Robert
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
au fost distruse în timpul ocupației germane a Estoniei, din 1941 până în 1944, și în al celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945)”. După destrămarea Uniunii Sovietice, această legislație antireligioasă a fost anulată. Potrivit sondajului Eurobarometer din 2010, 18% dintre cetățenii estonieni au răspuns că "ei cred că există un Dumnezeu", în timp ce 50% au răspuns că "ei cred că este un fel de spirit sau forță de viață" și 29% că "ei nu cred că există nici un fel de spirit, Dumnezeu sau
Religia în Estonia () [Corola-website/Science/335808_a_337137]
-
(7 martie 1887, Tartu, Estonia - 16 iunie 1970) a fost un compozitor și profesor de compoziție estonian. Eller s-a născut în Tartu, unde a luat primel lecții particulare de vioară și teoria muzicii, făcând parte din mai multe ansambluri și orchestre și evoluând ca solist la vioară. În 1907 a intrat la Conservatorul din Sankt Petersburg
Heino Eller () [Corola-website/Science/334698_a_336027]
-
franceză („Scènes de la vie hongroise”, Gauthier, Paris, 1877), italiană („L’uomo d’oro”, E. Mohovich, Fiume, 1882), rusă („Zolotoj Cselovek Perevod c nyemeckovo”, Sankt Petersburg, 1882), engleză („Modern Midas”, R. Worthington, New York, 1884-1886), ruteană („Zolotyj czolowik”, Lvov, 1884), armeană (1884), estoniană („Kulda väärt mees”, Tallin, 1886), sârbă („Zlatan Csovek”, Belgrad, 1890), letonă („Selta zilweks”, 1896), română („Pisica albă”, București, 1904), spaniolă („Un hombre de oro”, Buenos Aires, 1908), turcă („Altin adam”, Millî Eğitim Basimevi, Ankara, 1947), bulgară („Zlatnyijat Csovek”, Narodna kultura, Sofia
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
de Estela Canto; reeditată în 1974 de Editorial de Arte y Literatura din Havana), rusă ("Крушение", Государственное издательство художественной литературы, Moscova, 1963; traducere de M. Lvova și Zlata Potapova), cehă ("Raněný tmou", Melantrich, Praga, 1981; traducere de Vladimír Kuklík) și estoniană ("Pimenemine", Eesti Raamat, Tallinn, 1989; traducere de Natalie Alver). Romanul "Întunecare" a fost ecranizat de regizorul Alexandru Tatos într-un film omonim realizat după un scenariu scris de Petre Sălcudeanu și verificat pentru conformitate de conf.univ.dr. Eugen Simion pe post
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Norul lui Hills. Între 1932 și 1981, astronomii credeau că nu ar exista decât un singur nor, Norul lui Oort, teoretizat de Ernst Öpik și Jan Oort, iar acesta, împreună cu centura Kuiper, ar reprezenta unica rezervă cometară. În 1932 astronomul estonian Ernst Öpik a emis ipoteza prin care cometele și-ar afla originea într-un nor care orbitează la limita externă a Sistemului Solar. În 1950, această idee a fost reînviată într-un mod independent de astronomul neerlandez Jan Oort pentru
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
de valoare duse în secret în Finlanda, apoi trecute peste ocean în timpul ocupației germane, arată „estonia.eu”. Cât privește partea tezaurului eston încă se află în Rusia. Deși Moscova a semnat cu Estonia un tratat, în 1920, care recunoaște proprietatea estoniană asupra unor comori evacuate în timpul Primului Război Mondial, punerea în practică a returnării acestor valori a fost obstrucționată încontinuu. După recâștigarea independenței, Estonia a pus imediat problema tezaurelor sale din Rusia, dar un accord inițiat în 1993 a fost semnat de partea
Captivanta poveste a tezaurelor în pribegie () [Corola-website/Journalistic/296354_a_297683]