475 matches
-
venea al doilea la rând, ca să o consoleze. — Uite ce e, nu pot vorbi acum, i-am tăiat-o eu și am închis. Acum mă aștepta cu adevărat o muncă grea, de polițist. Mi-am aranjat carnețelul și stiloul pe etajera de lângă telefon și mi-am golit buzunarele de toate monedele adunate în ultimele patru zile: aproape doi dolari, suficient pentru patruzeci de apeluri. Mai întâi am sunat-o pe funcționara de noapte de la Pacific Coast Bell, cerându-i lista cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
valurile se sfărâmau de țărm cu un zgomot moale, luminos și rar, iar departe, în larg, marea era verzuie și părea moleșită de căldură. Mi-am amintit de o statuetă groaznică a Afroditei pe care o lăsasem acasă pe o etajeră, o adevărată capodoperă de kitsch, de un desăvârșit prost gust, pe care o cumpărasem tocmai din această cauză; mi se păruse că așa trebuise să arate ursitoarea mea. Am încercat să fac una măcar la fel, dacă nu mai onorabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tutun, cu o unghie roasă, urâtă. Dar când să atingă soneria se răzgândi. „Mai bine...” mormăi el. Și ieși. Avea și un alt fel de mers acum, plin de importanță. Rămas singur, am aruncat o privire în jur. Erau aceleași etajere burdușite de hârțoage de sus până jos, pe care le remarcasem prima oară când sosisem la azil, aceleași dosare pline de praf și aceeași lumină care pătrundea prin fereastra largă, aurind mobila vopsită grosolan. Numai că până și amintirile despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de pungi de plastic (tîrtițe, gheare și gâturi de găini), formând băltoci neliniștitoare pe covorașele de iută, înainte de a o zbughi peste câmpuri, pentru a se alătura, pe malurile unor eleștee, populațiilor de broaște, șerpi și șobolani de apă. Pe etajere, cărțile cădeau în genunchi, recitîndu-și cu glasuri gâtuite, pentru început, propriile rânduri, izbucnind apoi într-un cor, pe care, dacă erai atent, îl auzeai psalmodiind: "Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la plecare, profitând de haosul finalelor de concerte, îl va elibera, adică se va strădui să îl fure. Cântă două ore cu un entuziasm ce s-ar putea numi suferință. 240 DANIEL BĂNULESCU la sticlăriile cizelate și argintate, naufragiate pe etajere, în echilibre instabile și hotărând, în sinea sa, că, da, babele astea au în cap o mie de șmecherii. - Apropo, unde țineți azvârlit teancul ăla de discuri? Aș vrea să le văd... - Teancul de discuri?! - Da, nu le țineți azvârlite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urme, iată ceva (nu Îndrăznesc să-i spun carte) care te va Întâmpina În prag. E statueta unui om ce nu merită câtuși de puțin a fi Înfățișat ca atare: o ciudățenie a moravurilor și istoriei, bună de așezat pe etajera cabinetului tău de lucru. Brummell nu face parte din istoria politică a Angliei. E legat de ea, dar nu-i aparține. Locul său ar fi Într-o istorie mai Înaltă, mai generală și mai greu de scris - istoria moravurilor englezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și piuneze rămase în urmă și păstrând, cu înverșunare, colțurile sfâșiate ale cine știe cărui poster pe care-l susținuseră odinioară. În colțul îndepărtat, se afla o mașină de gătit mică și, aparent, deloc sigură; de-a lungul peretelui se afla o etajeră joasă, cu o oglindă deasupra, înconjurată de becuri fără abajur, iar restul mobilierului era alcătuit din cuierul de perete și două scaune. Covorul era atât de zdrențuit încât s-a prins în ușă atunci când am închis-o în urma mea. —Comod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu erau roșii strivite sau ardei înnegriți, ci opere de artă și unelte care supraviețuiseră de la începuturile civilizației. Salam auzi voci furioase: doi șefi de bandă se certau. Unul îl pălmui pe celălalt, așa că se luară la bătaie, dărâmând o etajeră metalică plină cu vase. Cineva scoase un cuțit. Altcineva îl îmbrânci pe Salam din spate, aruncându-l în încăierare. Instinctiv, acesta se întoarse, plonjă prin gaura din zidul de zgură și fugi. Se năpusti în jos pe scări, auzind strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
petrecut acolo zece veri din cele cincisprezece care-i mai rămăseseră de trăit. Îmi amintesc În mod deosebit răcoarea și ambianța sonoră a acelui loc, dalele ca o tablă de șah din hol, zece pisici de porțelan Înșirate pe o etajeră, un sarcofag și o orgă, lucarnele și galeriile superioare, Întunecimea colorată a unor Încăperi misterioase, garoafe roșii și cruci răspândite peste tot. 3 Carl Heinrich Graun avusese În tinerețe o voce frumoasă de tenor; Într-o noapte, când trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În biroul lui Ivan Vasilievici, o cameră sumbră, situată pe colț, care dădea spre o fântână veche cu o roată ruginită, aflată sub cinci plopi de Lombardia. În afară de mine, nimeni nu folosea camera aceea. Îmi țineam cărțile și planșele pe etajerele ei negre și mai târziu am convins-o pe mama să-mi transfere o parte din mobila de acolo În micul meu birou Însorit ce dădea spre grădină și acolo a fost instalat Într-o dimineață uriașul birou, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de acest răgaz suplimentar pentru a adormi repede, În timp ce o crăpătură În Întuneric Încă mai reținea o frântură din mine În neant. În cele din urmă, se auzeau pași implacabili Înaintând greoi pe coridor și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun obiect de sticlă, care Împărțise veghea cu mine. Acum a intrat În cameră. Un schimb alert de valori ale luminii mă anunță că lumânarea de pe noptiera ei preia funcția ciorchinelui de becuri din tavan, care, după două țăcănituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Și acum urmează acel număr cu biciclete - sau cel puțin versiunea mea despre acel număr. În vara următoare, Iuri nu ne-a vizitat la Vira și eu am rămas singur, pradă agitației mele romantice. În zilele ploioase, ghemuit la picioarele etajerei cu cărți puțin folosite, la o lumină slabă care se străduia să descurajeze eforturile mele de tainică cercetare, căutam cuvinte necunoscute, inexplicabil de ispititoare și enervante, În ediția rusească În optzeci și două de volume a Enciclopediei Brockhaus, unde, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
soluție decât să-l bei. Secretara îl conduse într-o mică încăpere mobilată modest, niște fotolii uzate care sosiseră aici cu scopul de a-și termina în rezonabilă pace lunga lor viață, pe o masă în centru câteva ziare, o etajeră cu cărți prost aranjate, Vă rog să luați loc, domnul șef al redacției vă roagă să așteptați puțin, momentan e ocupat, Foarte bine, aștept, spuse comisarul. Era a doua posibilitate. Dacă ar ieși de aici, dacă ar face în sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
suficiente pentru a scoate informația de la Anna. Dar se temuse s-o Întrebe despre cifru - și-ar fi putut da seama că farmecele ei nu ajungeau ca să-l aducă pe Întuneric, peste acoperișul Înghețat, până În dormitorul ei. De pe o mică etajeră din spatele biroului scoase șase volume grele din Activitățile feroviare și administrația căilor ferate, după care se ascundea o ușiță de oțel. Mintea lui Josef Grünlich era acum limpede și concentrată. Se mișcă fără grabă sau ezitări. Înainte de-a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un centru de cercetări de nivel Înalt În fizica particulelor elementare. Michel locuia Într-o cameră de colț din clădirea 233, la etajul al patrulea și ultimul; chiar de la Început, se simți foarte bine. Avea un pat mic, un birou, etajere pentru cărți. Fereastra dădea spre o peluză ce cobora până la râu; aplecându-te puțin, puteai zări, În dreapta, masa de beton a acceleratorului de particule. În acea perioadă, cu o lună Înainte de Începerea cursurilor, campusul era aproape gol; erau doar câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și am presupus că mă aflam undeva pe malul unei mări. Sentimentul de panică, de neliniște tulbure, care mă stăpânea, fiindcă nu știam nici pe cine așteptam, nici când va veni, s-a mai atenuat după ce am zărit pe o etajeră cu cărți un Cupidon de porțelan, destul de hilar, care trona peste "Scrisorile provinciale" ale lui Pascal. Deodată, ridicând privirea am constatat că vedeam cerul, deoarece acoperișul casei se surpase. Asta mi-a dat o speranță nebunească. La nevoie, puteam fugi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deșertului nu se întorsese. Doctorul Luca s-a ridicat de pe scaun. ― Lasă deșertul, băiete. Dă-i dracului de deșert. Eu am propriul meu deșert, nu trebuie să caut altul. Figura i se asprise. A luat o statuetă de porțelan de pe etajeră, reprezentând un satir grec, și se juca, nehotărât, cu ea. ― Eu am trăit, băiete, într-o toamnă, tot ce poate trăi un bărbat. Ce mai pot face acum e să-mi bat joc de mine. Ceru un pahar cu apă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
suprafețe - masa, pervazurile ferestrelor, partea de sus a televizorului, policioara căminului - erau acoperite cu teancuri de hârtii, reviste și casete video, și nu cu ornamente alese cu grijă pentru a da camerei un stil și o personalitate anume; faptul că etajerele cu cărți, pe care le aranjasem personal, cu mulți ani în urmă, fuseseră în mare parte golite de cărți (înghesuite acum într-un turn de cutii de carton, în dormitorul de rezervă) și pe ele erau în schimb împrăștiate alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
căzuseră recent și o imagine fugară înduioșătoare mi-a străfulgerat prin minte - Joan șezând la capătul patului, cu ac și ață în mână, cusând nasturele, redând vederea acestei jalnice relicve a copilăriei. Nu l-am atins. M-am uitat la etajerele cu cărți ordonat așezate, la fotografiile de familie, la biroul cu plicuri pentru cadouri și cu veioza pe al cărei abajur scria Libertate. Pe colțul lui erau obiecte mai funcționale: agrafe de hârtie și o cutie de carton plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a unor castele bântuite, case fantomatice și insule misterioase. Nu mai citisem de ani de zile o asemenea carte. Mama le dăduse pe cele mai multe la tombolele organizate de biserică. Dar m-am gândit că voi găsi cu siguranță câteva pe etajera lui Joan: și nu m-am înșelat. Am apucat un cotor colorat și m-am pomenit admirând ilustrația de pe copertă, care emană brusc mireasma prafului plăcerilor din trecut. Mă tenta să iau cartea jos și să încep s-o citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mă furișez în camera ei și s-o iau de acolo. Am avut noroc. Ușa rămăsese crăpată câțiva centimetri și mi-am dat seama că perdelele erau date la o parte, lăsând să intre lumina lămpilor din stradă. Întrucât etajera cu cărți era chiar lângă ușă, nu va fi o problemă să mă strecor înăuntru fără s-o trezesc. M-am oprit doar o secundă sau două pe palier, trăgând cu urechea, apoi am deschis ușor ușa și am pășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ghemotoc și făcând asta, am răsturnat rămășițele reci ale celei de-a doua cești cu cafea. Apoi, după ce am adus o cârpă și am șters pata, m-a cuprins o frenezie a curățeniei. Am lustruit masa, am șters de praf etajerele și am atacat tăbliile. Le-am atacat cu atâta ferocitate, că am început să iau vopseaua de pe cercevelele ferestrelor și lacul de pe măsuța de cafea. Dar nici asta nu m-a mulțumit. Am stivuit mobila din camera de zi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să văd și mormîntul ei. Și Încă ceva. Tot În memoria fiicei și a prieteniilor care au existat Între noi toți colegii de atunci (mințeam) să-mi dați, cînd o să ne vedem, În ziua Înmormîntării, de pildă, fotografia ei de pe etajeră. S-o am amintire pentru anii de atunci și pentru ziua de azi. - Bine, domnule judecător, așa voi face. Dar de ce nu i-ați spus mamei ei, dimineața, c-ați fost coleg cu fiica sa? - Pentru că i-aș fi pricinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
moară? Stau în fața paginii scrise de ei cu Adriana,verișoara mea, căutând în dicționar să răsară cuvântul salvator, care stingher să ducă într-o lume de cleștar, fără scop, efemeră ... Va dispare spaima și ea ca un obiect banal după etajeră! Apa lunii a pătruns în noi încet, insinuant și apoi se subție în fiecare țesut așteptând în lut. Cât o să mai fie? Am distrus legende, mituri și zei, Orașe, bisericile sfinte. Am pângărit morminte, am ucis. Dumnezeu nu ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la Tonitza. Din păcate, nu mă pricepeam prea bine la desen. Imaginația mi se blochează În bidimensional. Eram Însă talentat la modelaj. Am făcut un tigru din lut, lutul s-a Întărit, și tata l-a dărîmat din neatenție de pe etajera pe care stătea-n salt venind de la spital și s-a făcut țăndări. Am fost distrus. N-am mai urmat Tonitza. Am urmat realul. Patru ani de cățărat pe abscise. Atunci, poate inaptitudinea fundamentală pentru matematică să mă fi Împins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]