6,274 matches
-
unor soluții posibile pentru "împăcarea" celor două genuri pe care numeroase feministe radicale le consideră în iremediabil conflict... Claritatea analizei și seriozitatea argumentației îi vor dezamăgi cu siguranță pe aceia care cred că filosofia este un domeniu rezervat bărbaților în eternitate. Moira Gatens - Feminism și filosofie. Perspective asupra diferenței și egalității, Editura Polirom, 2001, Colecția "Studii de Gen", 230p., 90.000 lei Reformatoarea A doua carte din colecția "Studii de gen" pe care aș vrea să o prezint îi aparține Andreei
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
de a demonstra că artele și literatura sînt superioare, la scala istoriei civilizației, științei și tehnologiei. Teza lui Steiner nu diferă mult de a formalistului rus, chiar dacă detaliile expunerii sînt distincte. În esență, autorul susține că prin artă avem revelația eternității. Atemporalitatea operelor literare rămîne neafectată de temporalitatea universului uman. Literatura ancorează omul pe un teren ferm - cel al valorii, al universalului și transcendentalului -cruțîndu-l astfel de vremelnicie, de arbitrar și zadarnic. Rostul unor scriitori ca Dante sau Paul Celan, așa cum
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
armatei române. Cum, necum, cei care au avut grijă de foștii lor tovarăși de arme au fost tot cei care i-au ucis. Și chiar dacă i-au îngropat într-o groapă comună, soldații români nu i-au lăsat de izbeliștea eternității pe foștii lor camarazi. În stîngăcia acestei îngropări, cu nominalizarea celor care au fost vîrîți în groapă, e mai multă sensibilitate omenească decît faptul discutabil că mormîntul a fost întreținut și ulterior. Fiindcă dacă acel mormînt colectiv a fost întreținut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
indispensabilă la un moment dat. Cred iarăși că a fost o șansă fericită de a avea un Eminescu pentru a-i încredința un asemenea dar și, nu în ultimul rînd, o asemenea misiune. Am însă serioase dubii în ce privește perpetuarea în eternitate a etichetei fondatoare, cu tot ce implică ea. Luată în sensul ei originar, titulatura respectivă desemnează "alesul", sau, în termeni mai moderni, "purtătorul de cuvînt" al unei națiuni (identificate de regulă cu un "popor" sau, am zice azi, cu o
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
începătoare, în temătoare căutare de sine, siguranța de care avea nevoie, a ieșirii dintr-o "vremelnicie" nevoiașă, nu mai poate însă "vorbi" prin înțelegerea lui de către urmași, cînd începe să se creadă că el își transmite propriul mesaj, imperturbabil, "întru eternitate" și e investit cu privilegiul de a deveni un reper imuabil, atemporal, la care cultura pe care o reprezintă e veșnic datoare să se reîntoarcă, misiunea încredințată lui poate deveni inhibitorie pentru o cultură deja dinamică, debarasată de spaimele identitare
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
și cea centrată pe contemporaneitate poate urca la cote de vîrf. Acceptăm să ne lăsăm reprezentați, la infinit, de un creator care, oricît de genial, a fost, indubitabil, un om al secolului al XIX-lea? Acceptăm că reperul nostru "întru eternitate" se modifică o dată cu noi, cu felul în care ne raportăm la el, inclusiv semnatarii articolelor din Dilema? Alternativele sînt, precum se vede, minate de paradox. Pentru a-l evita, tindem să alegem soluția cea mai la îndemînă, cea a despărțirii
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
paradox. Pentru a-l evita, tindem să alegem soluția cea mai la îndemînă, cea a despărțirii taberelor: "denigratorii", damnați să se perpelească veșnic în flăcările iadului, "apărătorii", ce vor locui, iarăși veșnic, în grădinile Edenului. Acum ne putem arăta mulțumiți: eternitatea a fost salvată. Revin asupra unei afirmații scăpate anterior de sub condei. Pomeneam de o "cultură dinamică, debarasată de spaimele identitare". Se pare că tocmai aici se ascunde călcîiul lui Ahile. M-a frapat de la începutul dezbaterii că, în rîvna cu
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
pentru un inadaptabil precum cel ce vă vorbește, a constituit totdeauna o problemă. O anume stabilitate psihică și, dacă se poate, somatică (multă vreme am părut mai tînăr decît ar fi fost de așteptat!), e un fel de maimuțărire a eternității. Dacă te conservi, ți se pare că ești imun la schimbare, întruchipînd un principiu metafizic în fața valurilor mișcătoare ale evenimentelor. E o iluzie pe care ți-o oferă instinctul. În conștiința publică, sînteți, înainte de toate, critic literar unul dintre cei
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
de zi cu zi, a profesorului învinuit pe nedrept? Unul dintre înalții judecători ai sufletelor noastre a declarat cinic că "astfel de erori pot să mai apară", fiindcă, vezi Doamne, "nimic nu e etern din ce emitem noi". Nu de eternitatea acuzațiilor e însă vorba, ci de corectitudinea lor. Și de ce ar fi obligatoriu ca erorile să se repete? Oare membrii CNSAS nu pot să-și ia măsuri firești de prevedere? Chiar și felul în care CNSAS și-a recunoscut greșeala
Profesorul și CNSAS by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16384_a_17709]
-
și ceea ce va urma. * Decădere și mîntuire într-o unică manifestare, atunci cînd nu (te) mai înțelegi, cînd nu (te) mai recunoști. * Tăcerea: o cenzură naturală. * Cine nu știe să profite de clipă, n-ar ști să profite nici de eternitate. * "Artele poetice sînt făcute din refuzuri" (Jean Paulhan). * Creația tinde a deveni un extremism al propriului eu.
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
emisiunii a declarat: „... mulți oameni politici au fost tranșanți în a lua atitudine în acest moment față de persoana mea, nu au ezitat nici o clipă. Culmea e că din breasla noastră, dintre literații noștri, dintre care unii îmi sunt datori în eternitate, ei s-au clătinat. Am o scârbă și o stare de greață apropo de acești oameni cum nu vă închipuiți”. Pe 21 aprilie 2008, la insistențele unei rude din Bacău, poetul Cezar Ivănescu s-a internat în Clinica privată „Vasile
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
spre mine colegul O. Patetic și exaltat, comme d'habitude. Te felicit!... începe el sonor, ca să fie auzit. (M-aș mira să mă felicite, în public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva.) Te felicit!... repetă teatral... pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc, zic eu cu modestie și ne strîngem mîna. În care timp, trecînd șontîc pe lîngă noi, fostul mare chirurg, melomanul octogenar, se-apropie o clipă și-l bate pe umăr pe amic: Am onoarea, dom' colonel
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
noastre populare este o imposibilitate. Orice cultură conștientă este personală, este o formă de individualizare, în timp ce creația populară e anonimă... Deci, spiritualitatea populară trebuie depășită - spre creație personală." , în umbra culturilor mari din afară. E necesar, așadar, să ieșim din eternitate pentru a intra în vreme. Și ea, însă, potrivit românului, e tot o expresie a eternității. Și autorul consideră că de-abia în al XX-lea secol se integrează și românii în procesul de creație cultă, de creație voluntară. Și
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
creația populară e anonimă... Deci, spiritualitatea populară trebuie depășită - spre creație personală." , în umbra culturilor mari din afară. E necesar, așadar, să ieșim din eternitate pentru a intra în vreme. Și ea, însă, potrivit românului, e tot o expresie a eternității. Și autorul consideră că de-abia în al XX-lea secol se integrează și românii în procesul de creație cultă, de creație voluntară. Și îl citează, ca exemplu edificator, pe Blaga. Constată însă, nu cu surprindere, că "cel mai personal
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
moment de început pacea de la Adrianopole din 1829, apoi patruzecioptismul. "Totul, în economie, în viața politică, pe plan social sau pe plan militar, arată că neamul trebuie și vrea să-și riște istoria. Totul a venit să ne scoată din eternitate. Mai putem rămîne așa pe plan de cultură?" Și, aici, se referă, aliindu-se cu opiniile antitradiționaliste ale lui Cioran din Schimbarea la față a României la necesitatea reintrării în istorie și la opțiunile antitradiționaliste. Într-un alt eseu, precizează
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
tău. Mă tem că o mare parte dintre cei care au avut spaime sau "înseninări" apocaliptice face parte din această categorie de credincioși cărora li se pare că emit cecuri în alb și simt nevoia unor agenți de asigurări în eternitate. Credincioșii fără contract cu Dumnezeu au traversat și cumpăna dintre 1999 și 2000 și cea dintre anul în care ne aflăm și cel care s-a încheiat cu o egală seninătate. Acest împăcat " Totul va fi așa cum vrea Dumnezeu" l-
Neliniști milenariste by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16517_a_17842]
-
probe care argumentează în favoarea "preeminenței acvaticului asupra teluricului", chiar și în etapa de acumulări ale experienței poetice inițiale, prin punerea în lumină a motivului unduirii, ca modelator al materiei telurice, a ceea ce numește - de exemplu, în legătură cu Cântecele stepei din volumul Eternității de-o clipă (1917), "doctrina virilă încurajând feminismul elementelor" sau a numeroaselor metafore marine în chiar cuprinsul spațiului imaginar ocupat de elementaritatea terestră. Totodată, analistului nu-i scapă nici transpunerile oarecum mecanice, de factură programatică, ale acestei elementarități în cod
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
marine în chiar cuprinsul spațiului imaginar ocupat de elementaritatea terestră. Totodată, analistului nu-i scapă nici transpunerile oarecum mecanice, de factură programatică, ale acestei elementarități în cod, de pildă, simbolist, cum se întâmplă în mult citata Seară la Miorcani (din Eternități de-o clipă), unde notează "o modalitate ordonată, planificată, de a dezvolta o intuiție într-un lanț de imagini previzibile", observată și de Tudor Vianu, care remarcase "tipul de invenție logică", propriu poetului. În acest capitol, Alexandru Cistelecan pune multă
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
face ca temele curgerii să devină dominante (față de "metafora concurentă" a casei). Și aici, criticul distinge cu finețe între stratul programatic al versurilor, care angajează uneori chiar motivul apei, și nivelul de adâncime al imaginarului, notând: "Apa reveriei, acordată cu eternitatea, e antagonizată de apa ideologică, simplă metaforă a clipei trecătoare și a sentimentului ireversibilității timpului". De imaginarul benefic al apei e legată și ceea ce se numește "teologia apei". "Vocația ignică, solară", "scenariul de convertire la acvatic" a peisajului teluric, "apa
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
acvatic și a criteriului vegetal" (p. 173), după ce vorbise despre "timpul acvatic" și despre "vegetalul (care) nu e doar agentul acestei permutări a timpului în cicluri repetitive", ci și "cheia de acces spre durata ritualică, văzută ca ritm manifestat al eternității", dar pare a ezita totuși să acorde o mare importanță tocmai acestei "cooperări" în mișcarea dialectică a imaginarului pillatian, fiind mai puțin convins de momentele de echilibru ale viziunii decât de cele în care "competiția" simbolică e câștigată decisiv de
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
constatat că trăiește sentimentul de "coming home", am înregistrat la rîndu-mi tendințe și similitudini, fericite corespondențe, dătătoare ele însele de speranțe. În pragul anului 2001, frenezia milenarismului s-a mai domolit, dar persistă în forme disimulate, subsumate parcă titlului generic "Eternitatea și o zi". Concentrîndu-și acțiunea la granița dintre veacuri, filmul lui Dimitris Athanitis 2000 + 1 secvențe are în vedere un număr aleatoriu de personaje a căror soartă se intersectează în mod mai mult sau mai puțin fatal. O pereche modestă
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
lor despre lucrurile inferioare este ștearsă 12. Între dorința fără sațietate și posesiunea fără dorință, spiritul creat realizează sinteza paradoxală a unei dorințe care poate crește numai în bucurie, pentru că infinitatea obiectului iubit sporește și reîntinerește (ἀνανεάζουσα) în el pentru eternitate (εἰς τὸ ἀΐδιον)13 un dinamism care tinde (τόνος) spre un sfârșit care nu poate fi atins 14. Astfel, ideile sau, mai bine zis, convingerile mistice ale Sfântului Grigorie de Nyssa sunt toate construite pe ideea depășirii perpetue a sinelui
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
sufletul crește în bunătate, capacitatea sa pentru bunătate crește și ea. Nu e vorba în opera Sfântului Grigorie doar de stările cele mai înalte ale sufletului. Acestea nu sunt decât etape. Dar Sfântul Grigorie merge mai departe. Dincolo de moarte, e eternitatea, pe care Sfântul Grigorie nu o vede ca pe o contemplație imobilă. Acesta este neinteligibilul, în gândirea sa. Raportul dintre Creator și creatură cere menținerea relației de har și libertate și deci progres în participare. De-a lungul eternității veacurilor
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
e eternitatea, pe care Sfântul Grigorie nu o vede ca pe o contemplație imobilă. Acesta este neinteligibilul, în gândirea sa. Raportul dintre Creator și creatură cere menținerea relației de har și libertate și deci progres în participare. De-a lungul eternității veacurilor, sufletul va merge să devină Dumnezeu, fără a-L putea egala vreodată, descoperind mereu în El noi splendori care se șterg în fața altor splendori care îi succed. Sfântul Apostol Pavel constituie în acest sens, pentru Sfântul Grigorie, o paradigmă
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
își îngăduia să-l deranjeze pe cel ce ține sub voința sa toate lumile existente și posibile; și asta pentru a-i cere un lucru aflat în înseși puterile lui de păcătos. El cheltuia cu rugi inutile o fracțiune din eternitatea Domnului...". Pînă și numele eroilor din paginile complexei alcătuiri evocatoare ni se înfățișează frecvent, dintr-un, de bună seamă, impuls pudic însă și dintr-o igienă a confesiunii, elegant cifrate: Uxor, Sponsa, Soror, Prima, Secundus, Tertia etc. O anxietate în fața
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]