472 matches
-
texte precum rugăciuni, cântece, basme, zicători și proverbe. Dacă Miklošič a studiat texte culese mai devreme de alții, Weigand folosește și texte culese personal. Un al doilea român care s-a ocupat mult de istroromâni a fost Teodor Burada, folclorist, etnograf și muzicolog care i-a vizitat în 1890 și 1893, scriind despre aceste călătorii în 1896. Datorită lui a ajuns istroromânul Andrei Glavina în România, unde a făcut studii. Un glosar istroromân de amploare apare în 1899, fiind redactat de
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
membru al Junimii, membru fondator al Academiei Române și unul dintre marii luptători pentru drepturile aromânilor. s-a născut în localitatea pindeană Avdela, Grecia, de unde proveneau, între alții, Nuși Tulliu, autentic creator de poezie în dialectul aromân, Take Papahagi, cunoscutul lingvist, etnograf și dialectolog și familia istoricului Nicolae Șerban Tanașoca. Caragiani se trage dintr-o familie de oieri, care vara își duceau oile la munte, și iarna se întorceau cu ele la șes, în zona Salonicului, activitate din care, cu multă trudă
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
(n. 14/27 martie 1894, în satul Mahala, suburbie a orașului Dubăsari, gubernia Herson, Imperiul Rus - d. 14 decembrie 1980, București) a fost jurist, filozof al dreptului, publicist, istoric, etnograf, folclorist, antropolog, sociolog, slavist, profesor, membru de onoare al Academiei Române. A fost unul dintre doctorii în Drept de la Paris. A fost decorat postmortem de către președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, cu „Ordinul de Onoare”. Mama sa a fost împușcată de către
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
(n. 19 februarie 1864, Fălticeni - d. 19 martie 1951, București) a fost un academician român, folclorist, etnograf, membru de onoare (1940) al Academiei Române. Născut la 19 februarie 1864 la Fălticeni, învață la școala sătească din Rădăuți, urmând clasele primare și gimnaziul la Fălticeni, de unde trece apoi la Institutele Unite din Iași, de unde își ia bacalaureatul. Licențiat în
Arthur Gorovei () [Corola-website/Science/307226_a_308555]
-
frumoase din Maramureș. În 1909 Ioan Bîrlea a adunat inscripțiile din biserică în valoroasă să colecție de însemnări din bisericile maramureșene. Doi ani mai tarziu Țiț Bud a datat biserică din 1364, considerând-o cea mai veche biserică din Maramureș. Etnograful Tache Papahagi a remarcat biserică din Ieud Deal în cercetarea să în Maramureș, în primii ani după primul război mondial, pentru picturile murale bine conservate, pe care le-a ilustrat în unul din puținele clișee apărute în cartea sa. Structura
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
de actor, director de teatru și pedagog.” În 2002 a primit premiul de excelență al Cinematografiei Române. Ion Besoiu a fost președinte executiv al Fundației ""Sibiul Vechi. Sibiu - Hermannstadt"", asociație care îi ajută pe tinerii talentați și care oferă premii etnografilor. A încetat din viață miercuri 18 ianuarie 2017, la Spitalul Fundeni din București. În aprilie 2011, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a cerut Curții de Apel București să constate calitatea de colaborator al fostei Securități a lui Ion
Ion Besoiu () [Corola-website/Science/308430_a_309759]
-
Indian, nu Gange. Dar mai târziu trei conducători din perioada Vedică par să acorde o importanță mult mai mare pentru Gange, așa cum se arată prin numeroasele trimiteri (referințe). Este posibil ca primul european care a menționat Gange să fi fost etnograful grec Megasthenes (cca. 350-290 î.Hr.). El a făcut acest lucru de mai multe ori în lucrarea sa "Indica": "India, din nou, are multe râuri mari și navigabile, care au izvoarele lor în munți de-a lungul frontierei de nord, ele
Gange () [Corola-website/Science/308433_a_309762]
-
(n. 6 iulie 1921, Krokek, Suedia - d. 4 iulie 1997, Stockholm) a fost un etnograf, ecologist și explorator suedez. Printre altele, el a participat în anul 1947 la "Expediția Kon-Tiki", condusă de către Thor Heyerdahl. s-a născut la data de 6 iulie 1921 în localitatea Krokek, comuna Norrköping din Suedia. El a obținut un doctorat
Bengt Danielsson () [Corola-website/Science/308482_a_309811]
-
insulei fiind declarată Parc Național (Parcul National Râpă Nui). În perioada modernă, insula a servit că avertisment în ceea ce privește degradarea culturală și de mediu la care se poate ajunge prin exploatarea irațională a resurselor. În prezent această teorie este contestată de către etnografi și arheologi, care susțin că atât aducerea bolilor de către europeni cât și deportarea locuitorilor pe post de sclavi, sunt cauzele care au devastat populația indigena în secolul XIX și au avut un impact social mult mai mare decât declinul mediului
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
de mici palmieri de cocos, am văzut puține lucruri și nici un alt soi de copac sau de recolte”. Conform lui Carl Friedrich Behrens, unul dintre ofițerii lui Roggeveen, „...băștinașii ne-au oferit frunze de palmier în semn de pace”. După etnograful Alfred Metraux, cel mai răspândit tip de casă se numea „hâre paenga”, cunoscut astăzi sub numele de „casă barcă” deoarece acoperișul aducea cu o barcă răsturnata. Fundația caselor era făcută din lespezi de bazalt îngropate și care aveau găuri pentru
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
celor patru sateliți galileeni ai lui Jupiter și inelele lui Saturn. Acest lucru a fost subiectul unor controverse și speculații. Conform articolului din "Skeptical Inquirer" publicat în 1978, este posibil rezultatul contaminării culturale. Unii au sugerat că contaminatorii au fost etnografii înșiși. Alții văd această explicație ca fiind prea simplistă. În religia poporului Serer din Senegal, Gambia și Mauritania, Sirius este denumit "Yoonir" în limba Serer (și mulți vorbitori ai limbii Cangin, care sunt toți etnic Sereri). Steaua Sirius este una
Sirius () [Corola-website/Science/303223_a_304552]
-
cu „deplină scrupulozitate", culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului. a reeditat lucrările lui Cavallioti, Ucuta și Daniil. În volumul "Scriitori aromâni în secolul al XVIII" (1909), spre a face cunoscută activitatea învățătorilor aromâni înaintași, Papahagi a reeditat vocabularul trilingv al lui Theodor Anastasie Cavallioti (Veneția, 1770), "Lexiconul în patru
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Dumitru Caracostea. În 1939 conduce împreună cu Anton Golopenția grupul de cercetări sociologice în plasa Dâmbovnic, județul Argeș, rezultatele acestei anchete de teren fiind publicate trei ani mai târziu, în revista „Sociologie românească”. Între membrii echipei se numărau sociologul Miron Constantinescu, etnograful N. M. Dunăre și folcloristul Ovidiu Bârlea. În 1942 obține titlul de doctor în filologie la Universitatea din Bratislava, cu teza "Cuvinte compuse de origine veche slavă bisericească în vechea limbă scrisă", lucrare elaborată sub îndrumarea științifică a lui M.
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
fi terminată când Prokofiev i-a adus-o în Italia în 1915. La puțin timp după aceea Diaghliev i-a comandat lui Prokofiev baletul "Bufonul". Sub îndrumarea lui Diaghliev, Prokofiev și-a ales subiectul dintr-o colecție de basme ale etnografului Aleksandr Afanasiev. Povestea, despre un bufon și o serie de scamatorii, i-a fost inițial sugerată de Diaghilev lui Igor Stravinski ca un posibil subiect pentru balet iar Diaghilev și coregraful său Léonide Massine l-au ajutat pe Prokofiev în
Serghei Prokofiev () [Corola-website/Science/304514_a_305843]
-
, născut "Karl Kosch", (n. 16 decembrie 1883, Timișoara - d. 25 august 1977, Cluj) a fost un arhitect maghiar, scriitor, grafician, etnograf și politician exponent al transilvanismului din Austro-Ungaria și România. Născut în Timișoara în 1883, a studiat inițial ingineria, doar mai târziu îndreptându-se spre arhitectură. Încă din timpul studiilor a manifestat un puternic interes pentru arhitectura tradițională țărănească: în acest
Károly Kós () [Corola-website/Science/303958_a_305287]
-
(n. 19 februarie 1854, Sibiu - d. 25 martie 1947) a fost un etnograf, colecționar, istoric și scriitor sas din Transilvania, România. a fost al cincilea copil al senatorului Karl Sigerus. De copil a fost interesat de gospodăriile țăranilor sași și români. În călătoriile pe care le făcea alături de tatăl său în satele din
Emil Sigerus () [Corola-website/Science/312683_a_314012]
-
implicat în viața artistică a orașului Brașov. Interesul său primordial, în spiritul valorilor istorismului, l-a îndreptat către valorificarea pe plan artistic a patrimoniului și a istoriei sașilor transilvăneni. Astfel, artistul Friedrich Mieß face parte din grupul scriitorilor, istoricilor și etnografilor sași al căror efort s-a coagulat în recuperarea moștenirii istorice revelată de monumentele medievale transilvane și valorificarea muzeală a costumelor tradiționale și a obiceiurilor ce au întărit identitatea etnică săsească prin intermediul tradiției. În acest sens, grupul de intelectuali sași
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
diapazonul scopurilor și participanților la aceste mișcări. Mișcările democratice contemporane șunt foarte diferite, acestea fiind social-democrate, creștin-democrate, liberale etc. Democrația înnăscuta - Formele democratice de organizare își au rădăcinile încă în perioada prestatala. Ele iau ființă odată cu apariția omului. Unii savanți etnografi susțin că democrația este unul din factorii principali ai antropogenezei, a apariției omului în general, deoarece ea a stimulat dezvoltarea comunicării între indivizi, autodenumirea și libera gîndire. Cercetările antropologice mărturisesc că formele nedemocratice de organizare bazate pe ierarhia strictă și
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
putut lămuri și alte aspecte ale biografiei sale creatoare. Astfel, arată Marius Porumb, ,începând cu primul deceniu al secolului al XIX-lea a avut colaboratori pe Ștefan și Ursul, iar mai târziu pe fiul său Ioan". În legătură cu programele sale iconografice, etnografii și istoricii de artă înclină să îl încadreze în curentul de factură populară. ,În general, ansamblurile murale realizate de pictorul din Gilău se înscriu pe linia tradiției, fiind perceptibile uneori chiar și ecouri ale artei brâncovenești. Realizările sale au un
Biserica de lemn din Tăuți () [Corola-website/Science/312909_a_314238]
-
minoritate de ortodocși (1,25%). Pentru 2,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La recensământul din 2011 au fost înregistrați 3.840 de locuitori, dintre care 3.706 de limbă maternă română și 102 de limba maternă maghiară. Etnograful clujean Dr. Tánczos Vilmos a efectuat cercetări lingvistice în localitățile ceangăiești din Moldova în 1996 și în 2009. În timpul cercetărilor sale, Tánczos a evaluat nivelul de cunoștință a limbii maghiare a ceangăilor moldoveni. Cercetările sale au atestat că în Moldova
Faraoani, Bacău () [Corola-website/Science/310141_a_311470]
-
izvoare a căror însemnătate a fost subliniată mai cu seamă pentru încadrarea istorică a fenomenelor studiate într-o cronologie bine delimitată. Nu sunt lipsite de interes semnalarea și publicarea acelor documente al căror cuprins poate interesa, alături de istorie și pe etnograf sau pe folclorist. Plugarul este un obicei agrar atestat încă din 31 octombrie 1767 la Comăna de Jos și sărbătorește ieșirea primului fecior din sat la arat. Textul documentului, păstrat în Arhiva de Stat Cluj, Colecția de documente, fond Blaj
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
(n. 9 ianuarie 1896, Reșița - d. 10 iunie 1978, Reșița) a fost un cadru didactic, etnograf și scriitor de limba germană din România. Părinții săi au fost Josef Tietz, învățător, și Therese Tietz (născută Diaconovich). Urmează școala primară la Reșița, iar gimnaziul la Timișoara (1908-1916). În paralel, din 1913, a urmat și clasa de violoncel a
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
martie 1923) este numit pe 4 octombrie 1923, de Ministerul Instrucțiunii, ca șef al catedrei de limba germană la gimnaziul de stat din Reșița. A lucrat ca profesor până la pensionare, în 1959. Din anii 1920 datează primele sale preocupări de etnograf, prin articole publicate în ziare și reviste privind graiurile reșițene "Reschitzaer Redensarten". Având ca model asociația "Wandervogel", înființată în 1901 în Steglitz, Germania, a înființat în 1923 asociația "Wandervogel" din Reșița, care avea ca obiectiv drumețiile și cultivarea cântecelor populare
Alexander Tietz () [Corola-website/Science/309294_a_310623]
-
geografice avantajoase, tătarii au transformat cetatea într-un loc de depozitare a prăzilor. Tatar-Bunarul a fost devastat în mod repetat. În apropierea orașului se termină valul lui Traian. La mijlocul secolului al XVII-lea (mai precis între anii 1656-1666), călătorul și etnograful turc Evliya Çelebi (1611-1682) a călătorit la Marea Neagră. El indică faptul că cetatea a fost reconstruită în 1646 de către capudan-pașa (comandant al flotei turcești) Kenan Pasă, cu scopul de a proteja rutele caravanelor de atacurile tătarilor, care nu se recunoșteau
Tatarbunar () [Corola-website/Science/309330_a_310659]
-
nivelul marii. Aceasta localitate este in administrarea or. Rezina. Conform recensamintului din anul 2004 populatia este de 856 locuitori. Distanța directă pîna în or. Rezina este de 23 km. Distanța directă pîna în or. Chișinău este de 67 km. Tinerii etnografi de la școala medie din s. Pripicenii-Răzești, r. Rezina, cutreerând cu mulți ani în urmi împrejurimile satului natal în căutarea exponatelor pentru muzeul de etnografie al școlii, au observat într-o crăpătură formată în urma unei alunecări de teren de pe panta dreaptă
Pripiceni-Răzeși, Rezina () [Corola-website/Science/305239_a_306568]