12,272 matches
-
le-a dăruit, pe tot parcursul timpului trăit, ca pe un dat iertător, de care puțini dintre noi am hotărât în subconștientul nostru să îl venerăm. Pășim, îndrumați de destin, peste fiecare secundă telurică și ne chircim înaintea nimicului sodomizându-ne eul care se lasă îngropat în iadul dorit al fiecăruia dintre noi: Sub tristele becuri cu razele pale, / Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra... [2] , spune la un moment dat marele inițiat al citirii întunericului și purificării prin simțirea
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Spiritul_continua_existenta_nefiinda_stefan_lucian_muresanu_1337331582.html [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
magnetismul teluric, de răul energetic viciat. Spritul este energie, deci este viață, iar viața este o formă pozitivă de procreare, ființe în lumină, umbre tăinuite în întuneric. Spiritul dezvoltă intelectul numai spre bine, este gândirea conștientă de sine, cunoașterea despre eu, despre înfățișările și ființările sufletului. Esența spiritului constă într-o dualitate, analizată de Aristotel ca o rațiune activă și o alta pasivă: Rațiunea pasivă este predispoziția rațională a individului, ce este formată individual. Rațiunea activă este rațiunea genului, ce are
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Spiritul_continua_existenta_nefiinda_stefan_lucian_muresanu_1337331582.html [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
umbra imaginea fiindului nostru în obscur? Suntem noi captivi stăruinței și dorinței de a fi? Sunt întrebări la care am găsit un singur răspuns: se vrea să existăm și, totodată, se dorește să fim circumspecți, pentru că acest fiind teluric este eul superior celest, care nu se vede însă se simte ca vibrație între toate energiile Universului. Cine are gândire puternică are rațiune și acțiune, iar cine se motivează static se dezintegrează. Spiritul este masa energetică ce vibrează în Univers, umbra tremurul
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Spiritul_continua_existenta_nefiinda_stefan_lucian_muresanu_1337331582.html [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
asumată de către fiecare persoană prin jertfelnicie proprie și smerenie, care reprezintă trepte ale urcușului spiritual. Părintele Dumitru Stăniloae arăta că: < > 2. Și cum poate fi urmată jertfa dacă nu prin alte jertfe, în scopul atingerii asemănării cu divinitatea și ridicării eului personal până la trăirea vieții în Iisus Hristos. În al doilea rând, ascetica și mistica propun cea mai strânsă relație interpersonală. Ca chip al Chipului Fiului lui Dumnezeu, omul a fost creat persoana, pentru ca sa se poată raporta în mod viu, dinamic
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Ascetica_si_mistica_in_teologia_parintelui_staniloae.html [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
unirea în cel mai mare grad a omului cu Dumnezeu. În iubire, două persoane se apropie reciproc, prin gânduri și intenții frumoase; mai mult, își trimit una alteia parte din sinele propriu, chiar pe acesta întreg, deși nu încetează existența eului personal. Pe de altă parte, cel care primește, nerămânând pasiv, nu devine două persoane, ci rămâne el însuși, de sine, ca și înainte. Caracteristica lui, acum, este bogăția imaterială câștigată prin comunicare interpersonală a energiilor de natură spirituală. < > 15. Schimbul
DESPRE DIMENSIUNEA ASCETICII ŞI MISTICII ÎN OPERA PĂRINTELUI DUMITRU STĂNILOAE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Ascetica_si_mistica_in_teologia_parintelui_staniloae.html [Corola-blog/BlogPost/372277_a_373606]
-
economic, artistic, social etc. Titlul metaforic al volumului voalează ideea unei intimități sufletești și afective bine camuflată liric, căci trăirile poetice nu se petrec așa, la vedere, în poemele lui George Baciu, ci într-un spațiu tainic, rezervat doar sincerității eului, în... vestiarul inimii. Poeții operează oarecum duplicitar: pe de-o parte tind să-și oculteze trăirile, iar pe de alta le comunică totuși strecurând în metafore adevăruri tulburătoare. Este și cazul poetului G. Baciu. Autodefinirile și aserțiunile lirice din poeme
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
privire poetică aparent ludică, ce deconstruiește sau dislocă elementele realului pentru a reconfigura problematica lirică într-un amestec derutant de linii și contururi, de obiecte și planuri ce par a avea ca scop codificarea perfectă a traiectoriei și a interferențelor eului în real. Poezia devine astfel destul de dificil de decriptat. Poetul se ascunde eminamente în metafore și jocuri deconstructive derutante, încât se poate spune că George Baciu scrie poezie spre a-și camufla emoția lirică, nu spre a o devoala. Singurătatea
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
se ascunde eminamente în metafore și jocuri deconstructive derutante, încât se poate spune că George Baciu scrie poezie spre a-și camufla emoția lirică, nu spre a o devoala. Singurătatea și discreția, melancolia și meditația sunt forme de participare a eului la realul dat, mai mult sau mai puțin perfect sau ideal, într-o permanentă raportare sensibilă atât la sine, cât și la cercul spațio-temporal imediat al existenței, la cotidian, ori la nivele mai îndepărtate, istorice ori cosmice. Volumul structurat pe
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
la cotidian, ori la nivele mai îndepărtate, istorice ori cosmice. Volumul structurat pe trei componente, “Vestiarul inimii” cu 48 de poeme, “Lieduri” și “Confesiuni”, propune cititorului cel puțin trei problematici cum ar fi: designul realului imediat în care este angrenat eul poetic cu perspectivele, stările și sentimentele ce-l cutreieră - suficiente pentru a argumenta o concepție lirică deja formată și statuată. Poetul se autodefinește într-o semnificativă imagine cu vagi ecouri dintr-o tradiție lirică nu prea îndepărtată, de... copac, cu
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
Sunt copacul din deal cu cicatrici pe mâini/ și butoniere cât o felie de cer./ În fântâna din rădăcină stau mâhnite/ înțelesurile lucrurilor în sine” (p. 34). Realul imediat ca spațiu al existenței se conturează numai în măsura în care intervine în traiectoria eului prin lume, definit de: copaci, străzi și asfalt, lună și noapte, oraș mucegăit, frunze fragile și foșnitoare, toamnă, drumuri și ploi etc., elemente ce trasează o schemă a lumii într-un design neomodernist ce exprimă mai degrabă stările eului decât
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
traiectoria eului prin lume, definit de: copaci, străzi și asfalt, lună și noapte, oraș mucegăit, frunze fragile și foșnitoare, toamnă, drumuri și ploi etc., elemente ce trasează o schemă a lumii într-un design neomodernist ce exprimă mai degrabă stările eului decât un cadru riguros de existență. Regăsindu-se în situații diverse și paradoxale, implicat și interferent cu lumea, poetul se autodefinește instant și fugar, prin metafore izbucnite din vestiarul inimii, precum: așezat “Cu tâmpla pe umărul ploii”, trecând “prin sufletul
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
în fine, considerându-se nimic mai mult decât un Spartacus: “Eu sunt gladiatorul din Capua/ rostit în dinții sinelui de lance,/ ca o tăcere,/ cu înăuntrul în afară,/ atârnată pe genunchiul crucii” (p. 31). Toată această interferare și convergență a eului cu lumea se petrece cu o anumită intensitate, până la a-și dizolva prezența în real, într-o comuniune totală cu lucrurile, pentru a deveni instanță impersonală și abstractă, înger: “Nu mai am înveliș/ nu mai am înfățișare,/ nu mai am
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
de singurătate: “Dacă pleci, vara se va decolora/ Preatârziul orașului se va sparge-n umbre ... ” (28). Confesiunile, mai sentențioase și mai lapidare, cu tentă gnomică și existențială, sunt stanțe, melancolice totuși, ce abstractizează la maximum și discursul liric și stările eului, bunăoară: “Adorm pe pieptul tatuat/ al crucii/ fără să știu/ că ieri am murit” (p. 102), aceasta, pentru că uneori lucrurile o iau înaintea reacțiilor eului. Alteori constată, în ton ironic: “Eu am venit să mă rog,/ diavolul trăgea cu urechea
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
și existențială, sunt stanțe, melancolice totuși, ce abstractizează la maximum și discursul liric și stările eului, bunăoară: “Adorm pe pieptul tatuat/ al crucii/ fără să știu/ că ieri am murit” (p. 102), aceasta, pentru că uneori lucrurile o iau înaintea reacțiilor eului. Alteori constată, în ton ironic: “Eu am venit să mă rog,/ diavolul trăgea cu urechea,/ certând lacrima apusă,/ pe trupul icoanei” (p. 100). Stările astfel inventariate liric de volumul “În vestiarul inimii” indică și o anumită suferință și o încordare
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
amintind de o celebră “Evocare” a lui Nichita Stănescu - Ea era frumoasă ca umbra unei idei/ Ea era frumoasă ca umbra unui gând...”. Instanță sau obsesie lirică, instalată-n universul liric al lui George Baciu și frecventând stările și reveriile eului, această prezență interlocutoare și referențială dă un farmec aparte multor poeme, justificând melancoliile și stările reflexive. Evanescentă și obsesivă, cu părul înmuiat în lună și stârnind ninsori de stele într-un grațios și melodic ding-dang, ea “îngheață auzul cuvintelor”, întruchipând
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_george_baciu_1351623340.html [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 579 din 01 august 2012 Toate Articolele Autorului *ÎNGER RĂSTIGNIT (poeme șoptite) de Vasile BURLUI Casa editorială DEMIURG, Editura APOLLONIA, Iași, 2012 Avem de-a face, în acest superb volum, cu o poezie a eurilor sfărâmate, rătăcite și fărâmițate de ineluctabil, de situația fără ieșire care este soarta omului. În prelungirea subtilelor întruchipări ale lui Vasile BURLUI, poezia merge pe muchia de neant ce leagă A fi de A nu (mai) fi, pe urmele lăsate
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Inger_rastignit_poeme_soptite_de_vasil_pompiliu_comsa_1343827820.html [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
spre sine, dincolo de noi ... Dialogul quasi-hamletian, departe de a fi mut, convoacă instanțele Poeziei la un remember cu valoare de introspecție, în veșmintele unei poeticități de o delicată sensibilitate. E poezia aproapelui îndepărtat, a fiindului auto-surghiunit dincolo de fruntariile nefiindului, a eului stingher și îndurerat, plecat în căutarea perechii sale nepereche. Așa cum e și poezia îndepărtării aproapelui, deznădejdea clocotind la poalele unui vulcan stins de lacrimile pogorâtoare din înaltul simțirii, pecetluind soarta magmei fumegânde a unei Iubiri imposibile ... Un alt fel de
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Inger_rastignit_poeme_soptite_de_vasil_pompiliu_comsa_1343827820.html [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
profite de Mișcare, de mișcarea browniană a spiritului întru propria elevare din cenușa decăzutelor imperii ... Poema Învinsul nici măcar nu poartă germenii unui Vae victis, dimpotrivă, învinsul va deveni învingător, întorcând în favoarea sa adversitatea pornită împotrivă-i. Gâlceava Sinelui cu propriul eu, mereu reluată, pe diverse paliere, în diverse momente ale istoriei și literaturii, deși-i retras în sine ca-n tibetane grote . Ascensiunea, elevația spirituală transpar limpede, căci aluzia la Lhassa, acoperișul lumii (acolo unde nu-i este dat oricui să
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Inger_rastignit_poeme_soptite_de_vasil_pompiliu_comsa_1343827820.html [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
s.a.m.d. au în contextul grafic conotații profunde, personale. Tratări și rezolvări uneori monumentale în naturile statice amintesc reușitele autorului în zonele artei murale. Prin lucrările sale, în fapt expoziții de culoare, artistul ne propune o sublimă armonie între eul nostru profund și miracolul existenței. Expresionist temperat, Damir exacerbează uneori valoarea cromatică a imaginii, pe care o temperează, în același timp, dintr-un reflex ce ține de virtuțile lirice ale școlii ieșene de pictură. Este un perpetuu îndrăgostit de frumusețea
PORTRET DE ARTIST PETRU DAMIR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Portret_de_artist_petru_damir_rodica_elena_lupu_1374481589.html [Corola-blog/BlogPost/364230_a_365559]
-
la sfârșitul zilei,/ că nu am făcut economie/ de rutină”, îi răspunde Cerasela Jerlăianu, în poezia cu același titlu (p. 38). Creațiile lor s-au născut din capacitatea cu care au reușit să-și asculte experiențele lăuntrice, raportând totul la eul poetic, ca apoi să le comunice îmbrăcate în haina cuvântului frumos rostit. Citindu-le cărțile și notele lor biografice, aflăm dramele și victoriile acestor poeți care au pășit printre cioburi și spini înghițind-și lacrima mută a durerii pentru a
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1483175995.html [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
care ei au fost înzestrați, răbdarea, dăruirea și neostoirea au transformat neșansele vieții lor într-un univers original, cu totul special, înnobilându-l cu virtuți artistice care respiră prospețime lirică. Referindu-ne la tematica acestui volum de poezii, remarcăm că Eul liric al poeților este încrustat într-o infinitate de idei, de visuri, de trăiri, de revelații care pun în mișcare energiile creatoare deschizătoare de ferestre, dar iubirea și bucuria de viață, aplecarea spre o lume mai bună sunt puncte cardinale
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1483175995.html [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
Publicat în: Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Destinul e un păpușar. Când crezi în el docil sau vrei Să-ți afli însutit temei, Oprește-te! Să n-ai habar Cine ești tu ? Să vrei alt eu E degradant ! Pășește demn ! În tine e acel îndemn De-a fi tot tu mai bun mereu. Adaugă să te-mplinești! Păstrează miezul firii tale! Altfel, când greul se prăvale, Vei părăsi chiar ce iubești! Nimic nu-i scris! Predestinat
DESTINUL PĂPUŞAR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1485247988.html [Corola-blog/BlogPost/374312_a_375641]
-
și al totului în care rătăcesc mă caut și nu mă caut mă cunosc și nu mă cunosc și atunci ca într-o horă a ielelor ridic firul de iarbă deasupră-mi îl declar acel vârf de cuvânt în care balansez eul până la refuzul credinței de a nu-mi fi liman răbufnește în sine și în tot ceea ce sunt și nu sunt conștient și în subconștient mă retrag într-un punct știut neștiut căutându-mă drumul continuă spițele bicicletei propriei primăveri a
CVARTET CICLIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1429390806.html [Corola-blog/BlogPost/353975_a_355304]
-
sau nu-l ai! Și dacă nu ai dobândit bunul simț la adolescență și nu-l dovedești în relațiile cu oamenii, înseamnă că nu ai pic de înțelepciune să poți înțelege și respecta pe cei din jurul tău. Pentru apărarea propriului eu, arma ta devine bășcălia, luând totul în derâdere. Nu s-a găsit nimeni să le răstoarne barca, tot așa... în derâdere?” Anii au trecut, personajele au stat uneori în semi-umbră, ca acum, personajul principal să iasă în scenă, celălalt - ceilalți
DESPRE SNOBISM ȘI AROGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1486047739.html [Corola-blog/BlogPost/380270_a_381599]
-
darurilor», din 2008); «[...] își poartă povara biografică în zarea meditației [...]; a descoperi cântecul din lucruri pare să fie programul demersului său liric; dar nu orice fel de cântec; numai incantația magică, aburul ritualului eleusian, sonurile voievodale se bucură de adeziunea eului asediat de boarea melancoliei [...]» (Constantin M. Popa, în «Ramuri», nr. 8 / 15 august 1985); Poetul se află necontenit în căutarea unor esențe expresive [...], căci poetul și-a însușit organic lecția unor creatori precum Brâncuși și Blaga [...]» / « Domină în creația lui
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_les_noces_des_paroles_in_curs_de_aparitie_marian_malciu_1326995243.html [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]