458 matches
-
fundamentală a calculului integral. Deși există diferențe între aceste concepte de integrală, ele se suprapun considerabil. Astfel, aria suprafeței bazinului oval poate fi tratată ca o elipsă, o sumă de infinitezimali, o integrală Riemann, o integrală Lebesgue, sau un spațiu euclidian cu o formă diferențială. Rezultatul obținut va fi același. Există mai multe moduri de definire a integralelor, și nu toate sunt echivalente între ele. Diferențele au apărut mai ales din nevoia de a trata diferitele cazuri speciale de funcții care
Integrală () [Corola-website/Science/298291_a_299620]
-
a arhitecturii postmoderne începută la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizată de idea de non-liniaritate a procesului de design și proiectare, precum și de manipulări ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerând volumetrie ne-euclidiană, servind astfel la "dizlocarea" și "distorsionarea" elementelor arhitecturale, dar mai ales a fațadei și a întregii suprafețe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată de impredictibilitate și haos controlat. Unii dintre arhitecții implicați în
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
la sfârșitul anilor 1980. Este caracterizată de idea de non-liniaritate a procesului de design și proiectare, precum și de manipulări ingenioase ale formelor, continuității și structurilor suprafețelor exterioare ale clădirilor. Deconstructivismul apelează la aparenta nerespectare a geometriei euclidiene, sugerând volumetrie ne-euclidiană, servind astfel la "dizlocarea" și "distorsionarea" elementelor arhitecturale, dar mai ales a fațadei și a întregii suprafețe exterioare a clădirii. Finalizarea aspectului final vizual este caracterizată de impredictibilitate și haos controlat. Unii dintre arhitecții implicați în mișcarea deconstructivistă au fost
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
simplectice pentru a dezvolta o teorie a curbelor pseudo-olomirfice, care a permis un avans considerabil în topologia simplectică, incluzând o clasă de invarinați simplectici cunoscuți ca invarianți Gromov-Witten. De asemenea, acești invarianți joacă un rol cheie în teoria corzilor. Geometria euclidiană se referă la spațiul afin euclidian "E", căruia îi sunt asociate noțiunea de distanță naturală, numită distanță euclidiană, invariant unic pentru acțiunea diagonală a grupului de izometrii afine ale lui "E" peste E^2", și noțiunea de "unghi" . Distanțele și
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
a curbelor pseudo-olomirfice, care a permis un avans considerabil în topologia simplectică, incluzând o clasă de invarinați simplectici cunoscuți ca invarianți Gromov-Witten. De asemenea, acești invarianți joacă un rol cheie în teoria corzilor. Geometria euclidiană se referă la spațiul afin euclidian "E", căruia îi sunt asociate noțiunea de distanță naturală, numită distanță euclidiană, invariant unic pentru acțiunea diagonală a grupului de izometrii afine ale lui "E" peste E^2", și noțiunea de "unghi" . Distanțele și unghiurile definite de un ansamblu de
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
incluzând o clasă de invarinați simplectici cunoscuți ca invarianți Gromov-Witten. De asemenea, acești invarianți joacă un rol cheie în teoria corzilor. Geometria euclidiană se referă la spațiul afin euclidian "E", căruia îi sunt asociate noțiunea de distanță naturală, numită distanță euclidiană, invariant unic pentru acțiunea diagonală a grupului de izometrii afine ale lui "E" peste E^2", și noțiunea de "unghi" . Distanțele și unghiurile definite de un ansamblu de puncte din "E" sunt conservate sub acțiunea unui izometri. De asemenea, este
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
dupa unii autori. Acesta este de fapt un grup Lie clasic conex necompact de dimensiune "n"("n"-1)/2, care conține grupul unitar U("n"), iar cele două grupuri au deci același tip de omotetie. Clasificarea elipsoizilor izometrici din spațiul euclidian de dimensiune modulo 2"n" este dată de 2"n" invarianți, aceștia fiind diametrele lor. Prin opoziție, după cum au observat Hofer și Zehnder, clasificarea elipsoizilor dintr-un spațiu modulo simplectic ale aplicațiilor simplectice afine, este dată de "n" invarianți. Varietățile
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
acest domeniu să fie teoretizat și predat în școli la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către Gaspard Monge. Jean-Victor Poncelet, prin lucrarea sa, "Traité des propriétés géométriques des figures", conferă un puternic avânt acestei științe, dar aceasta plecând de la geometria euclidiană. Totuși geometria afină excludea posibilitatea intersecției dreptelor paralele, noțiune esențială în geometria proiectivă. Dar descoperirile realizate în secolul al XIX-lea de August Ferdinand Möbius, Julius Plücker și mai ales cele ale lui Felix Klein către 1900, separă definitiv geometria
Geometrie proiectivă () [Corola-website/Science/318095_a_319424]
-
excludea posibilitatea intersecției dreptelor paralele, noțiune esențială în geometria proiectivă. Dar descoperirile realizate în secolul al XIX-lea de August Ferdinand Möbius, Julius Plücker și mai ales cele ale lui Felix Klein către 1900, separă definitiv geometria proiectivă de cea euclidiană. Are loc și o revoluție conceptuală: Dacă până atunci geometria era o știință a figurilor, acum atenția se îndreaptă către transformările geometrice, către legile de compoziție interne asociate, structurile diverselor grupuri de transformări. Spre deosebire de geometria euclidiană, unde figurile se realizează
Geometrie proiectivă () [Corola-website/Science/318095_a_319424]
-
geometria proiectivă de cea euclidiană. Are loc și o revoluție conceptuală: Dacă până atunci geometria era o știință a figurilor, acum atenția se îndreaptă către transformările geometrice, către legile de compoziție interne asociate, structurile diverselor grupuri de transformări. Spre deosebire de geometria euclidiană, unde figurile se realizează cu rigla și compasul, în geometria proiectivă este necesară doar rigla. Geometria proiectivă nu ia în considerare paralelismul sau perpendicularitatea dreptelor, izometria, cercurile, triunghiurile isoscele sau echilaterale. Utilizează numai o parte din axiomele geometriei euclidiene. Spațiul
Geometrie proiectivă () [Corola-website/Science/318095_a_319424]
-
geometria euclidiană, unde figurile se realizează cu rigla și compasul, în geometria proiectivă este necesară doar rigla. Geometria proiectivă nu ia în considerare paralelismul sau perpendicularitatea dreptelor, izometria, cercurile, triunghiurile isoscele sau echilaterale. Utilizează numai o parte din axiomele geometriei euclidiene. Spațiul proiectiv reprezintă ansamblul tuturor dreptelor vectoriale ale unui spațiu vectorial. Dacă ne imaginăm observatorul plasat în originea spațiului vectorial, atunci fiecărui element al spațiului îi corespunde o direcție a privirii acestuia. Un spațiu proiectiv se diferențiază de un spațiu
Geometrie proiectivă () [Corola-website/Science/318095_a_319424]
-
în multe privințe; de exemplu, suma unghiurilor interioare ale triunghiurilor sferice este mai mare de 180°. Geometria sferică este cea mai simplă formă de geometrie eliptică, în care o linie nu are paralele față de un punct dat, contrastând cu geometria euclidiană, în care o linie are o paralelă față de un punct dat și geometria hiperbolică, în care o linie are două paralele și un număr infinit de ultraparalele față de un punct dat. O importantă geometrie legată de cea sferică este aceea
Geometrie sferică () [Corola-website/Science/320042_a_321371]
-
avânt deosebit la sfârșitul secolului al XIX-lea, prin contribuțiile lui Julius Plücker (1801 - 1868), Edmond Laguerre (1834 - 1886) și George Salmon (1819 - 1904). Prin lucrările lui Arthur Cayley (1821 - 1895) și Hermann Grassmann (1809 - 1877), se trece la spațiul euclidian "n"-dimensional. În secolul XX au obținut rezultate remarcabile: Luigi Bianchi, Corrado Segre, Élie Cartan, Veniamin Kagan, Tullio Levi-Civita, Francesco Severi, Serghei Finikov, Jan Schooten, Wilhelm Blaschke, Hermann Weyl, Enrico Bompiani, Eduard Čech, Paul Finsler, Pavel Aleksandrov, Erich Kähler, Lev
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
În geometrie, paralelismul se referă la o proprietate, în cadrul unui spațiu euclidian, a două sau mai multe subspații (de exemplu, drepte sau plane). Presupusa existență și proprietățile dreptelor paralele formează baza axiomei paralelelor a lui Euclid. Două drepte într-un plan care nu se pot intersecta se numesc drepte paralele. Analog, într-
Paralelism () [Corola-website/Science/325476_a_326805]
-
axiomei paralelelor a lui Euclid. Două drepte într-un plan care nu se pot intersecta se numesc drepte paralele. Analog, într-un spațiu tridimensional, o dreaptă și un plan sau două plane pot fi paralele; în general, într-un spațiu euclidian "n"-dimensional, un spațiu "m"-dimensional și un spațiu "n−1"-dimensional (cu formula 1) sunt paralele dacă nu au vectori în comun. În spații neeuclidiene, dreptele paralele sunt cele care se intersectează doar la limită la infinit. Simbolul pentru paralelism
Paralelism () [Corola-website/Science/325476_a_326805]
-
CD". În setul de caractere Unicode, semnele „paralel” și „neparalel” sunt alocate codurilor U+2225 (∥) și respectiv U+2226 (∦). Date fiind dreptele "l" și "m", următoarele descrieri pentru "m" o definesc echivalent ca paralelă la dreapta "l" într-un spațiu euclidian: Cu alte cuvinte, dreptele paralele trebuie să se afle în același plan, iar planele paralele trebuie să se afle în același spațiu tridimensional. O dreaptă poate fi paralelă cu un plan în același spațiu tridimensional. Cele trei definiții de mai
Paralelism () [Corola-website/Science/325476_a_326805]
-
fiind ecuațiile a două drepte paralele neverticale: distanța între cele două drepte se poate găsi rezolvând sistemul de ecuații liniare: și sistemul: pentru a obține coordonatele picioarelor unei perpendiculare pe cele două drepte. Soluția sistemelor este: Introducând în formula distanței euclidiene rezultă: adică: De asemenea, dacă cele două drepte sunt atunci distanța între ele poate fi formulată astfel:
Paralelism () [Corola-website/Science/325476_a_326805]
-
În matematică, distanța euclidiană sau metrica euclidiană este distanța „obișnuită” între două puncte, dată în coordonate carteziene de formula lui Pitagora. Utilizând această formulă ca distanță într-un spațiu euclidian, acest spațiu (ca și orice alt spațiu cu produs scalar) devine spațiu metric. Norma
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
În matematică, distanța euclidiană sau metrica euclidiană este distanța „obișnuită” între două puncte, dată în coordonate carteziene de formula lui Pitagora. Utilizând această formulă ca distanță într-un spațiu euclidian, acest spațiu (ca și orice alt spațiu cu produs scalar) devine spațiu metric. Norma asociată acestui spațiu
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
În matematică, distanța euclidiană sau metrica euclidiană este distanța „obișnuită” între două puncte, dată în coordonate carteziene de formula lui Pitagora. Utilizând această formulă ca distanță într-un spațiu euclidian, acest spațiu (ca și orice alt spațiu cu produs scalar) devine spațiu metric. Norma asociată acestui spațiu metric se numește normă euclidiană. Distanța euclidiană între două puncte "p" și "q" este lungimea segmentului de dreaptă care le unește, (formula 1). În
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
două puncte, dată în coordonate carteziene de formula lui Pitagora. Utilizând această formulă ca distanță într-un spațiu euclidian, acest spațiu (ca și orice alt spațiu cu produs scalar) devine spațiu metric. Norma asociată acestui spațiu metric se numește normă euclidiană. Distanța euclidiană între două puncte "p" și "q" este lungimea segmentului de dreaptă care le unește, (formula 1). În coordonate carteziene, dacă p = ("p", "p"..., "p") și q = ("q", "q"..., "q") sunt două puncte într-un spațiu euclidian "n"-dimensional, atunci
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
dată în coordonate carteziene de formula lui Pitagora. Utilizând această formulă ca distanță într-un spațiu euclidian, acest spațiu (ca și orice alt spațiu cu produs scalar) devine spațiu metric. Norma asociată acestui spațiu metric se numește normă euclidiană. Distanța euclidiană între două puncte "p" și "q" este lungimea segmentului de dreaptă care le unește, (formula 1). În coordonate carteziene, dacă p = ("p", "p"..., "p") și q = ("q", "q"..., "q") sunt două puncte într-un spațiu euclidian "n"-dimensional, atunci distanța de la
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
se numește normă euclidiană. Distanța euclidiană între două puncte "p" și "q" este lungimea segmentului de dreaptă care le unește, (formula 1). În coordonate carteziene, dacă p = ("p", "p"..., "p") și q = ("q", "q"..., "q") sunt două puncte într-un spațiu euclidian "n"-dimensional, atunci distanța de la "p" la "q", sau de la "q" la "p" este dată de: formula 2 (1) Poziția unui punct într-un spațiu euclidian de dimensiune "n" este un vector euclidian. Astfel, "p" și "q" sunt vectori euclidieni, cu
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
p = ("p", "p"..., "p") și q = ("q", "q"..., "q") sunt două puncte într-un spațiu euclidian "n"-dimensional, atunci distanța de la "p" la "q", sau de la "q" la "p" este dată de: formula 2 (1) Poziția unui punct într-un spațiu euclidian de dimensiune "n" este un vector euclidian. Astfel, "p" și "q" sunt vectori euclidieni, cu originea în originea spațiunui, și cu vârful indicând cele două puncte. Norma euclidiană a unui vector măsoară lungimea vectorului: unde ultima ecuație implică produsul scalar
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
q"..., "q") sunt două puncte într-un spațiu euclidian "n"-dimensional, atunci distanța de la "p" la "q", sau de la "q" la "p" este dată de: formula 2 (1) Poziția unui punct într-un spațiu euclidian de dimensiune "n" este un vector euclidian. Astfel, "p" și "q" sunt vectori euclidieni, cu originea în originea spațiunui, și cu vârful indicând cele două puncte. Norma euclidiană a unui vector măsoară lungimea vectorului: unde ultima ecuație implică produsul scalar. Un vector poate fi descris ca fiind
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]