977 matches
-
de obiectivitate, validitate și fidelitate; - dobândirea de cunoștințe și deprinderi specifice activității de evaluare școlară; - evitarea disfuncțiilor ce pot să apară în procesul de evaluare și notare a performanțelor educaților; - creșterea autonomiei și responsabilității în gândirea și derularea unor trasee evaluative diverse, inedite; - formarea actorilor educației pentru autoevaluare și autocorectare; - deșablonizarea practicilor educative prin excluziunea modelului unic și cultivarea inovației personale, creative, responsabile; - formarea capacității de adecvare și armonizare în plan practic a mai multor proceduri de evaluare reclamate de context
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
la dispoziția dumneavoastră prin concretizări la nivelul evaluărilor întreprinse - care trebuie evaluate și ele cu diferite prilejuri... Autorul 1. Evaluarea randamentului școlar - componentă a demersului didactictc "1. Evaluarea randamentului școlar - componentă a demersului didactic" 1.1. Argumente pentru o cultură evaluativă 1.2. Școala și examenele ei 1.3. Precizări terminologice 1.4. Importanță și perspective în teoria și practica evaluării 1.5. Statutul evaluărilor naționale 1.6. Examenele și învățământul paralel 1.1. Argumente pentru o cultură evaluativătc "1.1
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
examenele ei 1.3. Precizări terminologice 1.4. Importanță și perspective în teoria și practica evaluării 1.5. Statutul evaluărilor naționale 1.6. Examenele și învățământul paralel 1.1. Argumente pentru o cultură evaluativătc "1.1. Argumente pentru o cultură evaluativă" Viața școlii stă sub semnul valorii și valorizării. De cum intrăm în școală, cineva ne verifică, ne povățuiește, ne mângâie pe creștet. Degetul ridicat, creionul roșu și carnetul cu note sunt însemne ale acestor preocupări. Nimic din ceea ce se petrece în
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
clase, intervine o anumită „corecție” valorizatoare, în sensul că se adaugă o plusvaloare - din anumite puncte de vedere - la cei mai slabi sau se „scade” ceva la cei buni - din aceleași sau din alte puncte de vedere. Formarea unei culturi evaluative este unul dintre obiectivele mai puțin vizate sau realizate ale școlii. Ni se dau în școală multe cunoștințe, dar nu și scheme sau repere de valorizare a lor. Chiar valorile care ni se transmit (ale cunoașterii, ale sensibilității, ale credinței
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
facem cu ceea ce știm. Ca profesori, suntem datori să livrăm elevilor nu numai cunoștințe, ci și repere privind statutul sau valoarea lor. De fapt, asta ar însemna să educăm. Temă de reflecție Identificați și comentați situații de supralicitare a actului evaluativ în unele momente ale procesului educativ (create de dumneavoastră sau de alți factori). Sugerați și câteva căi de a ieși din aceste situații. 1.2. Școala și examenele eitc " 1.2. Școala și examenele ei" Evaluarea școlară, realizată prin examinări
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
achiziționat cu adevărat acel ceva. Mai înseamnă că profilul cunoașterii umane este creionat prin insidioase scheme de valorizare ce sunt date mai înainte ca ea să apară. Că se vor întrupa acele valori ce sunt sperate, visate, valorizate. Orice dispozitiv evaluativ predetermină realități ce nu sunt încă. A evalua înseamnă să instaurezi noi realități, plecând la drum cu anumite ierarhii ale excelenței ce funcționează mai întâi pe hârtie sau în mintea noastră! Întrebare Credeți că formele și procedurile actuale de evaluare
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
bine, să fim altfel. Or, o astfel de evoluție presupune să știm exact unde am ajuns, ce am întreprins, cu ce ne-am ales. Cu alte cuvinte, e nevoie de o diagnosticare, de radiografierea unui pas evolutiv printr-un moment evaluativ pentru a regla din mers schema viitoare de acțiuni. 1.3. Precizări terminologicetc " 1.3. Precizări terminologice" Sensul termenului evaluare îngăduie diferite conotații, în funcție de realitățile educaționale de care încearcă să dea seamă: evaluarea sistemului, cea a instituției de învățământ, evaluarea
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
evaluarea propriu-zisă constituie emiterea unei judecăți de valoare, semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil într-un cadru de referință axiologic. Adoptarea de măsuri ameliorative implică actele decizionale privind perfecționarea și potențarea procesului de predare-învățare prin măsuri sincronice sau succesive actului evaluativ. Examenul este o modalitate de evaluare ce se constituie ca o etapă finală a unei curse mai mari. El presupune o cântărire, o cumpănire, o circumscriere a competențelor achiziționate până la un moment dat (vezi examenul de bacalaureat). În principiu, examenul
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
profesor și de elevii cu care lucrează. De cele mai multe ori avem de-a face cu un glisaj între cele două repere (ireal și real), exigențele fiind date dinainte sau structurându-se chiar în actul evaluării. În general, teoria și practica evaluativă au fost marcate de următoarele paradigme docimologice (cf. Potolea, Manolescu, 2005, p. 6): 1. evaluarea „comparativă”, a cărei funcție principală era de a compara elevii și a-i clasifica, raportându-i pe unii la alții, acordându-le diplomă sau alte
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
distanță remarcabilă între conduita de observat și conduita propriu-zis observată. Proba de evaluare se poate converti într-o situație fabricată, în sensul că agentul evaluat (elevul) este obligat să adopte conduita dorită, prin însăși prescrierea implicită, „ascunsă” în probă. Dispozitivul evaluativ nu este deloc neutru. El induce la actorii spațiului educațional anumite conduite, prescrie statute previzibile, prefigurează efecte uneori perverse. Jean-Marie Barbier (1985, p.101) recunoaște în orice formă de examen sau de testare „dispozitive de provocare a conduitelor”. În opinia
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
decât cele sugerate mai sus? În vederea conceperii și aplicării adecvate a evaluării în activitățile școlare, ar trebui să se țină cont de câteva mutații de accent constatate în ultimul timp, având drept consecințe o redimensionare și o regândire a strategiilor evaluative, în consens cu o serie de exigențe: 1. extinderea acțiunii de evaluare, de la verificarea și aprecierea rezultatelor - obiectivul tradițional - la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate; evaluarea nu numai a elevilor, dar și a conținutului, a
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
5. explicarea și semnificarea rezultatelor în fața elevilor, pentru a transforma evaluarea în prim pas al autoevaluării corecte și obiective; 6. deschiderea evaluării spre mai multe perspective ale spațiului școlar (competențele relaționale, comunicarea profesor-elev, disponibilitățile de integrare socială); 7. personalizarea actului evaluativ prin contextualizarea instrumentelor, a criteriilor și aprecierii la subiecții examinați, la contextul sociocultural, la liniile de evoluție ale lumii actuale; 8. realizarea în cadrul programelor de formare continuă a unor exerciții de construire și interpretare a unor instrumente de evaluare adaptate
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și cea modernă. Cele două paradigme vin cu trăsături specifice, cu o retorică și gesticulații particulare. Comparația de mai jos evidențiază aceste note definitorii. Vă invităm să le interiorizați și eventual să reflectați la ce dimensiuni activați în practica dumneavoastră evaluativă. Evaluarea tradițională vs evaluarea modernă - analiză comparativă (cf. Potolea, Manolescu, 2005)tc "Evaluarea tradițională vs evaluarea modernă - analiză comparativă (cf. Potolea, Manolescu, 2005)" Evaluarea tradițională - termenii cel mai frecvent folosiți pentru denumirea activității de evaluare sunt: examinare, verificare, ascultare, control
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
rezultatele de învățare abordate de acesta influențează retroactiv procesul de învățământ; - rezultatele examenului influențează destinele individuale ale candidaților, putând să deschidă - sau dimpotrivă - noi „șanse de viață”. În secțiunea de față, m-aș opri asupra unor problematizări față de această frenezie evaluativă generalizată și aș începe prin a preciza că punem sub semnul întrebării simulările atotcuprinzătoare la scară națională ce prefațează examenele naționale. În primul rând, ne îndoim de acest experiment pedagogic pentru că e lipsit de elementare precauții deontologice. O testare de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
decizie să cunoască permanent gradul de încorporare de către elevi a conținuturilor puse în joc. Funcția constatativă se va completa cu una prognostică și ameliorativă. În perspectiva unei descentralizări efective, nici nu se va mai pune problema unei raportări la standarde evaluative unice. În fond, de ce e nevoie acum de o evaluare națională? Pentru că, pe baza rezultatelor obținute, se accede mai departe (în universități, de pildă), unde se mai mențin criterii generale de evaluare (media de la examenul de bacalaureat). Când criteriile de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
principiile unei selectivități constrângătoare, ce ajunge să altereze tot ce se întâmplă în procesul educativ ca atare. De fapt, cum stau lucrurile? Sistemul de învățământ este atât de prost dimensionat (prin conținuturile predate, prin țintele avute în vedere, prin practicile evaluative), încât nu poate să răspundă propriilor exigențe în virtutea cărora funcționează și pe care le clamează. Elevul vine la școală și „învață”, dar nu tot, îi mai rămâne un „rest” ce trebuie deprins cu altcineva. Exigențele la unele examene sunt mari
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
evaluarea adecvării structurilor de instruire și a celor de utilizare a competențelor la normele și valorile sociale (vezi Chancerel, 1991, pp.91-95). În ce mod poate influența reformarea evaluării la nivel de sistem evaluarea la nivel de proces? Referentul procesului evaluativ poate fi determinat în mai multe feluri. De acuratețea specificării acestuia depinde și obiectivitatea/fidelitatea evaluării. Totodată, fiecare referent ascunde în subsidiar și anumite obiective sau funcții ale evaluării. Iată câteva referențialuri de acest tip: 1. Specificarea prin elemente de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
unui proces sau al unei etape (evaluare sumativă sau finală) etc. Cum evaluăm? • Prin ce metode? • Cu ce tehnici și procedee? • Cu ce instrumente? 2.2. Operații și momente ale evaluăriitc "2.2. Operații și momente ale evaluării" Orice proces evaluativ presupune trei momente corelate: măsurarea rezultatelor învățării, aprecierea informațiilor rezultate prin măsurare și luarea unor decizii. Măsurarea presupune o cântărire obiectivă a competențelor etalate de elevi pe baza unor probe cât mai exacte. Aceste competențe au naturi diferite și de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
valorizante ale profesorilor interiorizate în urma unei experiențe didactice, dar luând în considerație și o serie de cadraje circumstanțiale (cine este evaluat, care este statutul socioafectiv al elevului, ce predeterminări au antrenat achizițiile prezente, care este finalitatea evaluării, limitări ale tehnicii evaluative, constrângeri temporale etc.). În orice caz, personalitatea profesorului „colorează” într-un grad mai mare natura concluziilor și ratificărilor avansate. Decizia se consumă în luarea unor măsuri cu privire la modificările dispozitivului de formare în așa fel încât procesul instructiv-educativ să câștige în
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
încât procesul instructiv-educativ să câștige în pertinență și eficiență. În același timp, decizia poate conduce și la o recunoaștere sau certificare a drumului parcurs de elev până într-o anumită etapă. Toate cele trei operații sunt complementare, formează o unitate evaluativă, ele manifestându-se fie relativ distinct (prin raportare la timp), fie relativ concomitent (în funcție de: natura probelor, scopurile urmărite, urgența sau operativitatea manifestate de evaluatori). Întrebare În ce măsură anumite operații anterioare ale „lanțului” evaluativ pot determina decizii prezente, fără măsurări sau interpretări
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
cele trei operații sunt complementare, formează o unitate evaluativă, ele manifestându-se fie relativ distinct (prin raportare la timp), fie relativ concomitent (în funcție de: natura probelor, scopurile urmărite, urgența sau operativitatea manifestate de evaluatori). Întrebare În ce măsură anumite operații anterioare ale „lanțului” evaluativ pot determina decizii prezente, fără măsurări sau interpretări actualizate? Putem „autonomiza” rezultatul unei operații transferând-o la nivelul unei evaluări ulterioare? Componentele actului evaluării (cf. Scallon, 1988, p. 24) Evaluarea în trei timpitc "Evaluarea în trei timpi" Evaluarea rezultatelor școlare
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
randamentul educației și evoluția populației școlare; - ameliorarea calității învățământului în general. Schematic, principalele scopuri ale evaluării pot fi surprinse în următorul tablou: Funcțiile evaluării apar și se actualizează diferențiat, prin prevalența uneia față de alta la un moment dat. O probă evaluativă oarecare nu îndeplinește toate funcțiile posibile în aceeași măsură (nu-i nici posibil, nici credibil). Toate funcțiile invocate se pot întrezări mai mult sau mai puțin în toate situațiile de evaluare. De pildă, un examen, după sistemul de referință, poate
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de vedere la cei mai slabi sau se „scade” ceva la cei buni din alte puncte de vedere. O abordare sistemică asupra evaluării, cum este cea propusă de UNESCO în L’éducateur et l’approche systémique (1981) pentru perfecționarea practicilor evaluative, va facilita o centrare pe obiective mult mai bine determinate. Trecerea de la evaluarea produsului la evaluarea procesului modifică înseși funcțiile evaluării. Evaluarea procesului devine un moment central și deschide un demers circular sau în formă de spirală, prin care se
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
aptitudinii de a rezolva probleme, a dorinței de a sesiza noi adevăruri, a putinței de a argumenta și contraargumenta, a interesului de a verifica și reîntemeia etc. În general, dezvoltarea unei gândiri critice, autonome constituie un virtual țel al practicilor evaluative. Remarcăm însă dificultatea în confecționarea unor probe relevante pentru capacitățile descrise. 4. xe "Conduite și trăsături de personalitate"Conduite și trăsături de personalitate Acest standard constituie un reper deosebit de important, dar dificil de identificat. El are mai mult o coloratură
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
comportamental. Trebuie făcută delimitarea dintre competența și performanța școlară, în calitate de referențialuri ale evaluării. Competența școlară se referă la totalitatea abilităților și capacităților de care în principiu este capabil elevul și care au fost determinate cu prilejul unor valorizări anterioare procesului evaluativ. Performanța școlară este ceea ce elevul realizează efectiv, situațional, ca urmare a mobilizării capacităților sale. Performanța școlară se referă la gradul de eficiență ce rezultă din mobilizarea resurselor cognitive și afectiv-voliționale ale elevului în situația confruntării cu o anumită sarcină de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]