442 matches
-
viziunea prospectivă a jurnalistului. Înregistrând o accentuată dimensiune narativă, care constă în prezentarea referențialului istoric, politic, social al epocii, și sugerând ierarhii ale problematicii sociale, limbajul publicistic eminescian prezintă și o componentă interpretativă, critică și evaluativă, de filtrare a referentului evenimențial prin grila de lectură a gazetarului. Publicistica presupune o serie de selecții la nivelul problematicii abordate, a mijloacelor de semnificare utilizate și a modalităților de reprezentare a referențialului politic (schematizare, selectare, determinare, modalizare etc.). În acest context, fenomenul de semie
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nu muncesc nimic și trăiesc din esploatarea ideilor politice"380. Limbajul publicistic structurează experiența umană, operează ierarhii, iar mediatizarea vieții politice presupune un proces de selecție și de evaluare a evenimentelor din sfera politică. Constituindu-se în interfață între referențialul evenimențial și publicul cititor, publicistica dobândește capacitate de control social, de uniformizare și consolidare a concepțiilor politice, contribuind la stabilitatea și schimbarea socială deopotrivă. Scopul declarat al publicisticii eminesciene constă în educarea și responsabilizarea opiniei publice, cu privire la importanța valorilor naționale în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
guvernată de un simț deosebit al limbii și de o bună cunoaștere a limbii române, iar opțiunea pentru neologism este condiționată de lipsa unor termeni care să exprime noile realități politice, sociale, economice ale timpului. Mutațiile înregistrate la nivelul referentului evenimențial impun redimensionarea lexicului românesc, îmbogățirea și modernizarea acestuia, potrivit nevoilor de exprimare ale vorbitorilor. O perspectivă diacronică asupra lexicului publicistic eminescian caracteristic celor patru etape ale activității jurnalistice relevă renunțarea treptată la formele lexicale arhaice, specifice primelor articole ale jurnalistului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Jurnalistul se remarcă prin cultivarea unui limbaj interpretativ, de analiză critică a evenimentelor politice, prin afirmarea opțiunilor și atitudinilor personale în privința problemelor acute ale țării, prin abordarea unei problematici vaste, în dorința de acoperire discursivă și de asigurare a transparenței evenimențialului la nivelul opiniei publice. În această perspectivă, limbajul politic eminescian se definește printr-un dublu proces de semantizare denotativă (Războiul de Independență, luptele politice interne, situația precară a țărănimii, Congresul de la Berlin, chestiunea evreiască etc.), respectiv de resemantizare conotativă, prin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și consum, aproximarea universurilor de așteptare, definirea genurilor mediatice în funcție de un proiect de cunoaștere sau de unul hedonist rămân problematici majore ale cercetării"429 în acest domeniu. Considerăm că specificul limbajului jurnalistic este dat de procesul de resemantizare a referențialului evenimențial, potrivit finalităților demersului jurnalistic și în acord cu orizontul de așteptare al publicului cititor. În acest sens, publicistica eminesciană propune o "lectură" particulară a evenimentelor ce caracterizează societatea românească a veacului al XIX-lea, exprimând în același timp atitudinile și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
liberă și Pressa. Analiza are la bază convingerea că limbajului politic eminescian ilustrează specificul publicisticii românești din secolul al XIX-lea, iar individualitatea lui nu poate fi evidențiată decât prin comparare cu texte care au aceeași tipologie și același referent evenimențial. Analiza contrastivă are la bază tehnici ale lingvisticii computaționale, care vizează, în principal, investigații de natură lexico-semantică. Disciplină relativ nouă, lingvistica computațională utilizează tehnici computerizate de analiză lingvistică, implicând algoritmi, structuri de date și modele formale ale reprezentării, precum și tehnici
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acestor observații, judecățile privind violența și virulența limbajului politic eminescian se nuanțează și își pierd temeiul. Limbajul publicisticii eminesciene este specific pentru limbajul cultivat de presa românească în veacul al XIX-lea, problematica abordată de Eminescu fiind generată de referențialul evenimențial al epocii. Individualitatea limbajului politic cultivat de poet derivă din modul de organizare a discursului, din detenta temporală a demersului jurnalistic, din acribia cu care își redactează articolele, din bogăția și eleganța expresiei verbale, din grija și respectul față de cititor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
lucru s-a datorat, în mare parte, fie afinităților lor ideologice, fie ignorării orizontului social, istoric și politic care a generat textele. În aceste condiții, am considerat necesară o incursiune în istoria veacului al XIX-lea, o întoarcere la referențialul evenimențial al publicisticii eminesciene. Prezentarea problematicii secolului al XIX-lea, a aspectelor sociale, economice și politice din acele timpuri, consemnarea principalelor evenimente de politică națională și internațională ale vremii, a contribuit la formarea unei perspective de ansamblu asupra epocii eminesciene 520
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
receptare a textelor. Sub aspectul semanticii intensionale, respectiv al semanticii extensionale, publicistica eminesciană marchează o schimbare de paradigmă în discursul jurnalistic al vremii, atât sub raportul cantității și calității conținuturilor comunicate, cât, mai ales, sub raportul explicitării și resemantizării referentului evenimențial. Astfel, densitatea de informații, de date empirice referitoare la cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, se împletește în textura articolelor eminesciene cu excursuri istorice, cu analize și glosări tematice, cu evidente valențe paideice. Instituind o grilă
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și opțiunile politice ale jurnalistului eminescian se nuanțează. Din punct de vedere semantic, limbajul politic eminescian este caracteristic discursului publicistic cultivat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar problematica articolelor este comună, fiind tributară referențialului evenimențial al epocii. Dincolo de limitele unui astfel de instrument de analiză care se rezumă la cuantificarea inventarului lexical pe clase semantice stabilite anterior, procesarea corpusului publicistic cu ajutorul DAT a oferit informații relevante privind direcțiile tematice ale publicațiilor și, implicit, concepțiile politice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de decantare a sensului ca pe un proces integrator 234. Integrator e și raportul dintre discurs și psihologia personajului, marcând o relație de interdependență. Clișeul joacă, de fapt, rolul unui catalizator, ce ajută, de pildă, la transfigurarea (mitică, literar-ficțională) a "evenimențialului", "realității", "istoriei"235. Dar același efect "transfigurator", ce "îngheață" imaginea lumii într-o serie de posturi hieratice, e urmărit și de melodramă! Pe scurt: în loc să fie interpretat ca semn al lipsei de talent și imaginație (opinie acreditată de o întreagă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
referințele românești în Histoire de la litterature europeenne. Literatura română își face apariția dacă lectura noastră a fost atentă abia în perioada Barocului triumfător, la subcapitolul De l'histoire anecdotique à l'histoire raisonnee. Este amintit Miron Costin, care privilegiază dimensiunea evenimențială a istoriei. Dar i se amintește doar Cronica Moldovei scrisă în limba... polonă. Tot dintre operele sale poloneze i se citează și Descrierea Moldovei și a Valahiei. Nu și altele. pe I. Neculce nu izbutim să-l localizăm în text
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Uniunea Sovietică, dar și încadrarea în principalele tendințe ale politicii mondiale. Pe lângă literatura secundară, au fost cercetate documente edite și inedite și materiale propagandistice, evidențiindu-se în principal aspectele ideologice și politice. Partea teoretică, deși redusă ca dimensiuni în raport cu analiza evenimențială, cum este de altfel firesc, include în schimb mai multe tipuri de metodologie științifică. Pe lângă aplicarea celor patru mari teorii ale RI realismul, pluralismul, marxismul și socio-constructivismul asupra intervalului istoric investigat, am utilizat, în primul rând, analiza ideologică, apoi, în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
impune o anumită rigoare în analiză a cărei absență ar putea trece neobservată în mulțimea de detalii (Wallerstein: 1992, vol. II, 279). Subscriu fără ezitate la modelul analitic propus de către Wallerstein. Politica internațională a comunismului românesc, în sensul de succesiune evenimențială, este preferabil să fie analizată separat din punct de vedere teoretic. Sigur, așa cum subliniază sociologul mai sus citat, materialul empiric nu poate fi supus cercetării în absența prealabilă a unor criterii teoretice riguroase; acestea nu sunt însă întotdeauna explicite. Dimpotrivă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a "noii istorii", Le Goff critică moderat "disprețul" pe care fondatorii școlii de la Annales (Lucien Fevbre, Marc Bloch și Fernand Braudel, continuatorul din generația imediat următoare al primilor doi) l-au manifestat față de istoria politică, de istoria-povestire și de istoria evenimențială (Braudel, Mediterana I 41-43) din cronici, din tratatele medievale de istorie și din "oglinzile principilor", toate considerate "o istorie de suprafață, căreia îi scapă prada, preferând să rămână în urmă" (443) - afirmație profund contestabilă, cel puțin în ce privește literatura parenetică. Or
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale vremii - ceremonialul, iconografia, predica de amvon, hagiografiile - au întărit și au încărcat schemele de memorare cu narațiuni mitice desprinse din relieful istoric, cu figuri și modele locale sau preluate din tradiția creștină, cu legende istorice care amestecă fantasticul și evenimențialul, într-un "scenariu" care el însuși combină planul realității cu pura fantezie. Pentru Țările Române, imaginarul pare să fi jucat prin forța lucrurilor un rol mai important decât în culturile cu o tradiție a scrierilor bogată, dat fiind acest aspect
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vedea și din analizele datorate lui Jacques Le Goff - un imaginar oglindit de numeroasele creații "literare"), în spațiul românesc, mai ales istoriografia, cărțile populare, legendele și miturile preiau și păstrează tipologia locală a eroicului (laic; pentru cel religios, hagiografiile). Presiunea evenimențialului și a politicii mereu defensive generează câteva dihotomii situate în centrul sistemului reprezentărilor imaginare, sub semnul mitului întemeierii. Între eroul civilizator și forțele externe distructive, între voievodul creștin și alteritatea păgână este figurată aceeași distanță ca între lumină și întuneric
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
etic funcționează atât în cazul "intransigenților" cărturari moldoveni, cât și în subiectivele cronici de familie ale muntenilor. Credința și datoria față de domn, la rându-i "supus țării și lui Dumnezeu", dau criteriul moral suprem după care este ierarhizat și judecat evenimențialul. Acolo unde istoria, sub voința divină, nu intervine coercitiv, imaginarul își pune în funcțiune sistemul grilelor lui de prelucrare și de codificare, pe coordonatele mentalităților generale. Încrederea în destinul justițiar, care, în urma vinei, atrage pedeapsa binemeritată, așează medievalitatea în descendența
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
puternic conotat, dramatizat atât în imaginarul cărturăresc, cât și în cel colectiv (la fel, la Neagoe). Întreaga organizare scenografică a lumii creștine, pe care un fiu de domn trebuie să învețe să o guverneze, servește pentru a reda spectaculos trama evenimențială din jurul domniilor, comploturile sau campaniile militare așezate sub semnul credinței reper. Cronicile medievale, în schimb, pun mai mult în lumină vocația eroicului, deși tot prin narațiunile legendare ale confruntărilor armate și prin proiecțiile în imaginar, pe structuri de mit, ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tematice, argumentul cel mai proeminent tematic în structura argumentală este cel mai proeminent sintactic, adică este subiect. (Cauză (alte roluri (...))) Ierarhia aspectuală/cauzală Grimshaw (1990: 24) În legătură cu ierarhia aspectuală, Grimshaw (1990: 26) afirmă că fiecare verb are asociată o structură evenimențială, cu două subpărți aspectuale: activitate și stare. Argumentul Cauză este asociat întotdeauna cu primul subeveniment, care este legat cauzal de al doilea subeveniment. Un argument care participă la primul subeveniment este mai proeminent decât unul care participă la al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tip special: incoative (cool 'a (se) răci') − repetarea unor evenimente telice − și verbe de mișcare (roll 'a aluneca') − tind să se comporte telic atunci când au formă inacuzativă. 4.5. Abordări cognitive Levin și Rappaport Hovav (2005: 78) arată că structura evenimențială este reprezentarea lexico-semantică ce determină realizarea argumentelor, iar subclasele de evenimente au proprietăți gramaticale comune. Autoarele descriu trei tipuri de conceptualizare a evenimentelor, care se bazează, fiecare, pe diferite aspecte cognitive ale evenimentului. (a) Abordarea localistă (Levin și Rappaport Hovav
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o clasă generală de fenomene 231 Capitolul 13. Funcțiile istoriei 236 Semnificația socială a timpului 236 Funcțiile istoriei 244 Explicația fenomenelor istorice. Comprehensiunea 247 Variații pe tema comprehensiunii 248 Limitele metodei comprehensive 252 Valoarea metodei comprehensive 262 Capitolul 14. Explicație evenimențială și explicație structurală 267 Capitolul 15. Evoluție sau progres? 280 Câteva precizări conceptuale 280 Dispute în jurul ideilor de progres și evoluție 281 Criteriile evoluției și ale progresului 288 Bibliografie 299 3. INCERTITUDINEA - O PERSPECTIV| PSIHOSOCIOLOGIC| Capitolul 16. Patru modele de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate spune că, în acestecondiții, toate evenimentele majore capătă o puternică coloratură politică. Acestaeste motivul pentru care (oricum, una dintre cauzele principale, evident nu singura) societățile fluctuante tind să genereze o istorie centrată pe evenimente politice, o istorie de tip evenimențial. Istoria Imperiului Roman este predominant politică. Este istoria războaielor de cucerire, istoria luptelor interne pentru putere. Înorice caz, la suprafață, acest tip de evenimente este cel mai evident, părând să aibă consecințe distincte asupra evenimentelor ulterioare. Dinamica în timp a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și în lumea contemporană. Ele însă devin, ca importanță, tot mai marginale și mai puțin caracteristice pentru lumea contemporană, antrenată în procese de durată, tipic evolutive. Descrierea unei asemenea istorii nu se mai poate face în termenii stricți ai istoriei evenimențiale, ci în cei ai unei istorii sociale. Evenimentele care punctează istoria contemporană tind să devină tot mai depersonalizate, în sensul că ele reprezintă produsul acțiunii colective a claselor sociale, a grupurilor, colectivităților și mai puțin al unor persoane. Însăși istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
identității ca specie umană, independent de timp și loc. Putem spune deci că metoda comprehensivă este în fapt o variantă mai primitivă, la nivelul simțului comun, a explicării de tip științific, și nu o strategie principial alternativă. Capitolul 14 EXPLICAȚIE EVENIMENȚIALĂ ȘI EXPLICAȚIE STRUCTURALĂtc "Capitolul 14 EXPLICAȚIE EVENIMENȚIALĂ ȘI EXPLICAȚIE STRUCTURALĂ" Să ne imaginăm drumul parcurs de o furnică în căutarea hranei. Ceea ce ne uimește este marea sa complexitate. Furnica urcă, coboară, face un ocol mare la dreapta, apoi unul la stânga
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]