4,693 matches
-
versus constituire subiectivă a uitării de la Paul Ricoeur sau după apelul intelectual la o barieră etică în calea uitării colective a ororilor politice ale secolului XX. Am întâlnit astfel o carte construită splendid, o adevărată fișă conceptuală a uitării, de la evocarea psihanalitică (R. Teodoru, V. Miu) a suprimării uitării, care corespunde unei metode terapeutice de refacere a experiențelor originare uitate voluntar de subiectul incapabil să își refacă traseele primordiale ale experiențelor traumatice, până la patru studii de fenomenologie a uitării și filosofie
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
reuniți în volum sunt contemporaneiști și ei examinează tema uitării din perspectiva ei recentă, raportată, în principal, la secolul trecut și sursele lui proxime. E totuși frapant faptul că o altă istorie a conceptului de uitare se poate profila prin evocarea unor pasaje ale istoriei mai vechi. Am loc aici doar pentru a trece rapid prin galeria unor pasaje și pentru a conchide asupra sensului lor universal. I se atribuie lui Heraclit un fragment în care niște copii își scot reciproc
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
nu îl văd niciodată. Ce fel de uitare este aceasta, pe care textele amintite fugar o evocă? Ea seamănă cel mult cu tema uitării angajate în intuiția universalului, dar angajează un dialog tulburător, prin opoziție, cu multe din studiile cărții. Evocarea studioasă a lor ar putea, fără îndoială, deschide un dialog care să dea noi temeiuri vechii discuții: dacă faptul de a păstra în memorie evenimentul obiectiv al trecutului glisează spre păstrarea sa doar exemplară, poate că acest proces angajează un
Cine uită și cine există by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2555_a_3880]
-
lor. Nu toți au tăria acelui personaj hâtru din Sadoveanu, care, ne amintim, „nu-și lua vorba înapoi”. Petru Dumitriu e doar unul dintre cazuri. Un altul e instilat cu abilitate de Ion Vartic chiar In debutul prefeței: „Într-o evocare din primăvara anului 1996, Constantin Țoiu își amintește că, spre sfârșitul anilor ’50 ai secolului trecut, aproape în fiecare seară, putea fi văzut un scriitor arhicunoscut prin talent și extravaganță, care, de obicei, se îndrepta spre braseria de la Athénée Palace
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
la primii ani ai opoziției democratice, pe când autoarea era redactor-șef al revistei „22” - care sunt și „anii romantici”. Alcătuit din scurte bucăți de proză, volumul nu prezintă evenimentele cronologic, autoarea preferând să meargă pe fluxul memoriei și să facă evocări ale unor persoane sau evenimente din trecut, pentru ca apoi să revină la prezent și iar apoi la alt episod din trecut. În mod evident, multe dintre episoade au un caracter autobiografic pronunțat, și aici vorbim de povestea debutului, a oamenilor
Forța memoriei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2426_a_3751]
-
prozator, autorul romanelor Tache de catifea (Cartea Românească, 1981; Polirom, 2004, 2012), Tobit (Eminescu, 1983; Polirom, 2005) și Sara (Eminescu, 1987; Polirom, 2006) și al volumului de povestiri Manualul întâmplărilor (Cartea Românească, 1984; Humanitas, 1993), dă curs aici unor - savuroase - evocări cu titlu biografic, începând cu parcursul său formator (în secvența „Scriitor în comunism”), continuând cu evocările lui Nichita Stănescu și Marin Preda, dar și cu aceea a redacției României literare, unde a lucrat ca tehnoredactor, și încheind volumul cu Patru
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
2005) și Sara (Eminescu, 1987; Polirom, 2006) și al volumului de povestiri Manualul întâmplărilor (Cartea Românească, 1984; Humanitas, 1993), dă curs aici unor - savuroase - evocări cu titlu biografic, începând cu parcursul său formator (în secvența „Scriitor în comunism”), continuând cu evocările lui Nichita Stănescu și Marin Preda, dar și cu aceea a redacției României literare, unde a lucrat ca tehnoredactor, și încheind volumul cu Patru povestiri autobiografice (publicate deja anterior, din câte știu). Amintirile lui Ștefan Agopian nu sunt numai pline
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
cu Patru povestiri autobiografice (publicate deja anterior, din câte știu). Amintirile lui Ștefan Agopian nu sunt numai pline de savoare - într-un fel în care numai el poate să o facă, într-un limbaj pe șleau, direct și colorat, în evocări adesea brutal de sincere, nepăsătoare la reacțiile pe care le-ar provoca autorilor vizați -, dar și foarte prețioase pentru istoria literară, fie ea și așa zicând orală. Paginile despre Nichita - cu care a fost bun prieten - se parcurg pe nerăsuflate
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
cu băutura!». Nu mai pot, Ago, am încercat și e ca și cum cineva miar apăsa o pernă pe față și m-ar invita după aia să respir»”. Cu același amestec de umor și tristețe afectuoasă, Ștefan Agopian se gândește, spre finalul evocării, că „n-ar fi rău” să facă o listă cu defectele poetului, conform principiului că „defectele oamenilor, fie ei chiar poeți de geniu, sunt mult mai interesante decât calitățile lor”. Peste tot, în aceste amintiri și evocări, se întâlnește acest
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
gândește, spre finalul evocării, că „n-ar fi rău” să facă o listă cu defectele poetului, conform principiului că „defectele oamenilor, fie ei chiar poeți de geniu, sunt mult mai interesante decât calitățile lor”. Peste tot, în aceste amintiri și evocări, se întâlnește acest mix - curios - de bășcălie, de gust pentru picanterii, de limbaj slobod, insensibil la menajamente și la vreo corectitudine politică, pe de o parte, iar pe de alta, de scrupul pentru exactitatea informației. Agopian se simte dator mereu
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
pe artiști prea multă vreme în stare de trezie. Fiindcă un artist pilit nu-și dorește decât să se îmbete ca lumea. Și ca să aibă bani s-o facă temeinic, nu trebuie să-l supere pe tătucul Partid. Așa încât concluzia evocărilor memorialistice pe tema devenirii sale ca scriitor e surprinzătoare, de un umor mai mult negru - grație amânării publicării cărților lui și intrării în USR, scriitorul a ocolit destinul de scriitor „împlinit” în comunism, alcoolic și mort prematur: „Aveam 36 de
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
calde pe umerii noștri” (pe care ia... 400 de lei), grație prietenului Valeriu Pantazi (o figură literară uitată azi). Debutul în roman va veni, totuși, mult mai târziu, în ’79, când îi apare Ziua mâniei la Cartea Românească. De altfel, evocarea lui Marin Preda - directorul CR - începe cu întâlnirea și masa la Capșa pe care i-o plătește acestuia, în ’79, ca semn de mulțumire pentru apariția cărții. Trebuie să spun că sunt întru totul de acord cu considerațiile pe care
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
sale din lumea scriitoricească a anilor ’70- ’80 sunt, așadar, în paginile acestor amintiri. Și mai este ceva aici: pe lângă partea de formare personală (plus, copleșitoare, imaginea în negativ a mamei sale, pe care o „ura”), sunt pagini întregi de evocare a meseriilor bucureștene dispărute și a copilăriei în mahalaua Oborului și pe Calea Moșilor - pagini de mare culoare, farmec și pitoresc melancolic. Tot așa cum nenumărate figuri de scriitori ai epocii - unii activi și în prezent - populează paginile amintirilor (printre ei
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
Iulian Bol Autor al unor cărți dificil de încadrat într-o tipologie fermă, Norman Manea a reușit să impună, prin romanele sale, timbrul unei voci singulare, ce face ca limitele dintre ficțiune și autoficțiune, dintre documentul psihologic și evocarea netrucată să fie dintre cele mai fragile, mai perisabile. Trei toposuri majore configurează un univers epic de incontestabilă pregnanță estetică și etică: experiența Holocaustului, suferințele îndurate în epoca totalitarismului comunist și, nu în ultimul rând, avatarurile exilului. Toate aceste toposuri
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
Alexan Universalitatea unei cărți de evocări și portrete seamănă unei flori rare și delicate, ușor de confundat cu reunirea conjuncturală a unor texte într-un volum. Când într-adevăr există, această universalitate poate veni din două limite ale unei asemenea cărți: fie dintr-o proiecție subiectivă
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
înăbușită a unui uriaș potențial care promitea o reașezare a raporturilor culturii române cu tradiția occidentală și o reașezare a filosofiei în interiorul acestei culturi. De aici, afirmarea legăturii directe de formare dinspre cerchiști a generației Echinoxului. Pe acest sol stau evocările volumului. Ele explică autorii aleși: toți, aproape toți, sunt uriași ai culturii dintre literatură și filosofie, opere care definesc terenul (tipic instabil în istoria noastră culturală) acestei conlocuiri în care filosofia apare când drept o slujnică a literaturii, când drept
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
sclipitoare (descifrarea unor abrevieri ale jurnalului), dar și rescrierea unei pagini importante de biografie literară. La fel în secvențele dedicate lui Zaciu, Manolescu, Vona, Ianoși, Mălăncioiu, Manolescu, Manea sau Gelu Ionescu, unde surpriza reinterpretării unor episoade biografice sau literare îmbină evocarea tandră (o, dacă ar citi Alain Paruit, ținând cartea cu degetele sale osoase și lungi) cu judecăți bruște, lucide sau cinice, de gând universal strecurat despre întreaga noastră stare culturală. Mă gândesc des și intens la literaturocentrismul culturii noastre și
Uriașii dintre două lumi by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2449_a_3774]
-
fiu un martor din apropiere al primelor afirmări în literatură ale lui Matei Călinescu, al inscrierii sale în mișcarea literară, fapt petrecut în împrejurările „anilor tulburi“ 1958-1959, cum el însuși îi numește în Amintiri în dialog. O prețioasă carte de evocări scrisă împreună cu Ion Vianu, cel mai bun și mai vechi prieten al său. Îl știam pe Matei Călinescu din facultate, unde era înaintea mea cu un an, coleg de serie cu Eugen Simion, Nicolae Ciobanu, Vasile Rebreanu, Nichita Stănescu și
Primele afirmări by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2465_a_3790]
-
în Franța, a făcut ca ordinea și Identic, în aceeași tonalitate fundamentale ale românilor”. adevărul să fie restabilite, iar stilistică, își continuase precedentul În cadrul departamentului numit aberațiile formulate să fie înlăturate. studiu: „În 1942, în plin război, pe de noi evocări, formulate cu bucuria Aș defini toate comentariile cărții vremea când era atașat cultural al unei lucidități meritorii, am include și Neamul și Babilonia drept respirații României în Portugalia, Eliade pe cele despre Fănuș Neagu și Paul de cultură, literatură, ideologie
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
de tortură fizică și psihologică monstruoase. Autorul evită să arate că în detenție au murit o jumătate de milion de deținuți politici sau că mii de femei supuse rigorii „politice demografice” a lui Nicolae Ceaușescu și-au pierdut viața. Autorul evocărilor se pare că nu-și amintește nici de zecile de biserici și miile de case din București și alte localități din țară, care au fost demolate în ultimii ani, înainte de 1989, din ordinul lui Nicolae Ceaușescu și al Elenei Ceaușescu
Drept la replică privind articolul Evocări din „prima fază” (România literară, din 20.06.2014), de Dumitru Popescu by Prof. dr. Gheorghe Boldur-Lățescu, fost () [Corola-journal/Journalistic/2410_a_3735]
-
în față și voi face pe marginea ei câteva însemnări. Am spus carte de mărturii, folosind un termen de cuprindere cât mai largă (amintiri, interviuri, convorbiri întrerupte, refăcute, transcrieri neavertizate ale unor schimburi de vorbe de la Siliștea etc.). Rezultă o evocare din perspective variate a omului Preda și, totodată, a prozatorului, ca și a relațiilor de tot felul cu cei din jurul său. Sunt evocări ale omului și scriitorului surprins în tot felul de ipostaze, trecând prin diferite medii și epoci, după cum
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
amintiri, interviuri, convorbiri întrerupte, refăcute, transcrieri neavertizate ale unor schimburi de vorbe de la Siliștea etc.). Rezultă o evocare din perspective variate a omului Preda și, totodată, a prozatorului, ca și a relațiilor de tot felul cu cei din jurul său. Sunt evocări ale omului și scriitorului surprins în tot felul de ipostaze, trecând prin diferite medii și epoci, după cum i se acordă atenție și operei literare care pe unii îi satisface la culme, iar pe alții mai puțin. Din rândul acestora din
Reconstituirea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2424_a_3749]
-
Ovidel, căruia tocmai de aceasta i se zicea "Șoricelul". Costăchel, - de la personajul sturlubatic al lui Păstorel Teodoreanu. E o poreclă de epocă, avînd un caracter de epocă și care, mă mir, cu vremea, s-a stins. Astfel încît, întîlnind-o în evocările prietenului Balotă, parcă ar fi vorba de altă persoană, de un străin abia mai deslusindu-se în amurgul lăsat... Mai exista două-trei femei de pe vremea aceea care, văzîndu-mă, rar de tot, mă strigă așa... Atunci tresar, ca de-o confuzie
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
de aventură de-a lungul întregii lui vieți (1900-1993), un român care, după o perioadă de boemă la Paris, a reușit să ajungă celebru ca regizor la Hollywood, un egoist generos, iubit cu oarecare enervare de cei din jur. Ritmul evocării este pe măsura acestei existențe impetuoase. Autoarea nu se împotmolește în noianul de informații de care dispune. Le folosește expeditiv, pentru ca relatarea ei să rămână mereu alertă. O ajută în acest sens și competența în materie de istorie a filmului
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
uneori grandilocvent ("...la 20 iulie 1993, senin și pe deplin împăcat cu sine, cu lumea și cu destinul său miraculos, Jean Negulescu, ultimul mohican al unei generații fără seamăn, își începea adevăratul și eternul drum printre stele"). în general, însă, evocarea sa este scrisă cu luciditate și vervă, cu duioșie și maliție. Un efect evocator remarcabil au ilustrațiile, de o calitate excepțională. Este vorba de fotografii de epocă și de desene semnate de Jean Negulescu. Una dintre fotografii ne reține în
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]