KorAP: Find »[drukola/base=evoluționist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...16 17 18 ...36 >

880 matches

Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449

că aceste structuri cognitive sunt rezultatul selecției naturale. În timp ce științele cognitive acceptă faptul că anumite structuri cognitive pot fi rezultatul selecției naturale, ele consideră, de asemenea, că alte structuri nu sunt produsul acesteia, mizând pe modelul social standard. III. Psihologie evoluționistă versus biologie Principiile evoluționiste sunt parte a teoriei evoluționiste care, la rândul ei, este parte a biologiei. În acest sens, psihologia evoluționistă apare ca o ramură a biologiei care are ca scop: (1) studiul creierului; (2) studiul modului cum acesta

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
sunt rezultatul selecției naturale. În timp ce științele cognitive acceptă faptul că anumite structuri cognitive pot fi rezultatul selecției naturale, ele consideră, de asemenea, că alte structuri nu sunt produsul acesteia, mizând pe modelul social standard. III. Psihologie evoluționistă versus biologie Principiile evoluționiste sunt parte a teoriei evoluționiste care, la rândul ei, este parte a biologiei. În acest sens, psihologia evoluționistă apare ca o ramură a biologiei care are ca scop: (1) studiul creierului; (2) studiul modului cum acesta prelucrează informația; și (3

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
științele cognitive acceptă faptul că anumite structuri cognitive pot fi rezultatul selecției naturale, ele consideră, de asemenea, că alte structuri nu sunt produsul acesteia, mizând pe modelul social standard. III. Psihologie evoluționistă versus biologie Principiile evoluționiste sunt parte a teoriei evoluționiste care, la rândul ei, este parte a biologiei. În acest sens, psihologia evoluționistă apare ca o ramură a biologiei care are ca scop: (1) studiul creierului; (2) studiul modului cum acesta prelucrează informația; și (3) studiul felului în care prelucrarea

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
ele consideră, de asemenea, că alte structuri nu sunt produsul acesteia, mizând pe modelul social standard. III. Psihologie evoluționistă versus biologie Principiile evoluționiste sunt parte a teoriei evoluționiste care, la rândul ei, este parte a biologiei. În acest sens, psihologia evoluționistă apare ca o ramură a biologiei care are ca scop: (1) studiul creierului; (2) studiul modului cum acesta prelucrează informația; și (3) studiul felului în care prelucrarea informației generează răspunsurile subiectului uman. În acest cadru, nu mai este necesar să

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
biologiei care are ca scop: (1) studiul creierului; (2) studiul modului cum acesta prelucrează informația; și (3) studiul felului în care prelucrarea informației generează răspunsurile subiectului uman. În acest cadru, nu mai este necesar să adăugăm că în abordarea psihologiei evoluționiste se utilizează principiile teoriei evoluționiste, căci ele sunt parte a abordării biologice în general, iar psihologia evoluționistă, ca parte a biologiei, le implică automat. Această perspectivă nu este însă una răspândită. Mai frecventă este situația în care psihologia evoluționistă reprezintă

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
1) studiul creierului; (2) studiul modului cum acesta prelucrează informația; și (3) studiul felului în care prelucrarea informației generează răspunsurile subiectului uman. În acest cadru, nu mai este necesar să adăugăm că în abordarea psihologiei evoluționiste se utilizează principiile teoriei evoluționiste, căci ele sunt parte a abordării biologice în general, iar psihologia evoluționistă, ca parte a biologiei, le implică automat. Această perspectivă nu este însă una răspândită. Mai frecventă este situația în care psihologia evoluționistă reprezintă aplicarea principiilor evoluționiste (parte a

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
studiul felului în care prelucrarea informației generează răspunsurile subiectului uman. În acest cadru, nu mai este necesar să adăugăm că în abordarea psihologiei evoluționiste se utilizează principiile teoriei evoluționiste, căci ele sunt parte a abordării biologice în general, iar psihologia evoluționistă, ca parte a biologiei, le implică automat. Această perspectivă nu este însă una răspândită. Mai frecventă este situația în care psihologia evoluționistă reprezintă aplicarea principiilor evoluționiste (parte a biologiei) la psihologie - știință distinctă de biologie; așadar, ea poate fi considerată

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
psihologiei evoluționiste se utilizează principiile teoriei evoluționiste, căci ele sunt parte a abordării biologice în general, iar psihologia evoluționistă, ca parte a biologiei, le implică automat. Această perspectivă nu este însă una răspândită. Mai frecventă este situația în care psihologia evoluționistă reprezintă aplicarea principiilor evoluționiste (parte a biologiei) la psihologie - știință distinctă de biologie; așadar, ea poate fi considerată o știință de graniță între psihologie și biologie. Dacă este de sine stătătoare sau parte a psihologiei, respectiv biologiei, sunt întrebări care

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
principiile teoriei evoluționiste, căci ele sunt parte a abordării biologice în general, iar psihologia evoluționistă, ca parte a biologiei, le implică automat. Această perspectivă nu este însă una răspândită. Mai frecventă este situația în care psihologia evoluționistă reprezintă aplicarea principiilor evoluționiste (parte a biologiei) la psihologie - știință distinctă de biologie; așadar, ea poate fi considerată o știință de graniță între psihologie și biologie. Dacă este de sine stătătoare sau parte a psihologiei, respectiv biologiei, sunt întrebări care nu au încă un

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
este de sine stătătoare sau parte a psihologiei, respectiv biologiei, sunt întrebări care nu au încă un răspuns. Trebuie totuși menționat că, mizând pe importanța componentei cognitive (structurile cognitive), cei mai mulți profesioniști în domeniu au pregătire psihologică, astfel că adesea psihologia evoluționistă apare ca parte a psihologiei. Psihologia evoluționistă este diferită de genetica comportamentală (Cosmides și Tooby, 2006). Genetica comportamentală este știința interesată să răspundă la întrebarea: „Fiind dată o populație mare într-un mediu specific, în ce măsură diferențele dintre membrii populației pot

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
psihologiei, respectiv biologiei, sunt întrebări care nu au încă un răspuns. Trebuie totuși menționat că, mizând pe importanța componentei cognitive (structurile cognitive), cei mai mulți profesioniști în domeniu au pregătire psihologică, astfel că adesea psihologia evoluționistă apare ca parte a psihologiei. Psihologia evoluționistă este diferită de genetica comportamentală (Cosmides și Tooby, 2006). Genetica comportamentală este știința interesată să răspundă la întrebarea: „Fiind dată o populație mare într-un mediu specific, în ce măsură diferențele dintre membrii populației pot fi explicate prin diferențe la nivel genetic

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
comportamentală este știința interesată să răspundă la întrebarea: „Fiind dată o populație mare într-un mediu specific, în ce măsură diferențele dintre membrii populației pot fi explicate prin diferențe la nivel genetic?” Aceste diferențe nu implică adaptări. Pe de altă parte, psihologia evoluționistă își propune să răspundă la întrebarea: „Care sunt structurile cognitive care formează arhitectura minții umane, pe care toți oamenii le au prin natura lor?” Aceste structuri cognitive sunt asociate procesului evolutiv, ele fiind astfel determinate genetic. Unele structuri foarte simple

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
Coeficientul de eritabilitate arată ponderea factorului genetic în explicarea unor variații fenotipice. Evident că, în cazul adaptărilor, variațiile fenotipice sunt minime (ele fiind fixate relativ similar în specie), coeficientul de eritabilitate fiind așadar apropiat de zero. Dezvoltările recente din psihologia evoluționistă asimilează și demersul geneticii comportamentale dacă aceasta implică variații fenotipice care sunt adaptări, chiar în condițiile în care nu sunt general valabile pentru toți oamenii. IV. Psihologie evoluționistă versus religie Relația dintre psihologia evoluționistă și religie este una delicată. Sub

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
coeficientul de eritabilitate fiind așadar apropiat de zero. Dezvoltările recente din psihologia evoluționistă asimilează și demersul geneticii comportamentale dacă aceasta implică variații fenotipice care sunt adaptări, chiar în condițiile în care nu sunt general valabile pentru toți oamenii. IV. Psihologie evoluționistă versus religie Relația dintre psihologia evoluționistă și religie este una delicată. Sub anumite aspecte, psihologia evoluționistă este în opoziție cu religia, mai ales pe linia creaționismului promovat de aceasta. Sub altele însă, între aceste două abordări nu există o tensiune

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
de zero. Dezvoltările recente din psihologia evoluționistă asimilează și demersul geneticii comportamentale dacă aceasta implică variații fenotipice care sunt adaptări, chiar în condițiile în care nu sunt general valabile pentru toți oamenii. IV. Psihologie evoluționistă versus religie Relația dintre psihologia evoluționistă și religie este una delicată. Sub anumite aspecte, psihologia evoluționistă este în opoziție cu religia, mai ales pe linia creaționismului promovat de aceasta. Sub altele însă, între aceste două abordări nu există o tensiune insurmontabilă. Astfel, psihologia evoluționistă consideră timpul

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
geneticii comportamentale dacă aceasta implică variații fenotipice care sunt adaptări, chiar în condițiile în care nu sunt general valabile pentru toți oamenii. IV. Psihologie evoluționistă versus religie Relația dintre psihologia evoluționistă și religie este una delicată. Sub anumite aspecte, psihologia evoluționistă este în opoziție cu religia, mai ales pe linia creaționismului promovat de aceasta. Sub altele însă, între aceste două abordări nu există o tensiune insurmontabilă. Astfel, psihologia evoluționistă consideră timpul (momentul t 0) din momentul în care strămoșii noștri au

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
dintre psihologia evoluționistă și religie este una delicată. Sub anumite aspecte, psihologia evoluționistă este în opoziție cu religia, mai ales pe linia creaționismului promovat de aceasta. Sub altele însă, între aceste două abordări nu există o tensiune insurmontabilă. Astfel, psihologia evoluționistă consideră timpul (momentul t 0) din momentul în care strămoșii noștri au apărut ca specie; care este cauza acestei apariții este o întrebare pe care o punem în paranteză, căci nu este de interes pentru psihologia evoluționistă, deși ea este

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
insurmontabilă. Astfel, psihologia evoluționistă consideră timpul (momentul t 0) din momentul în care strămoșii noștri au apărut ca specie; care este cauza acestei apariții este o întrebare pe care o punem în paranteză, căci nu este de interes pentru psihologia evoluționistă, deși ea este una importantă! Din momentul (t 0) apariției speciei noastre și până acum, au acționat și acționează factorii evoluției, iar acest lucru constituie interesul psihologiei evoluționiste. V. Psihologie evoluționistă și cultură Mințile care au o înțelegere mai primitivă

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
care o punem în paranteză, căci nu este de interes pentru psihologia evoluționistă, deși ea este una importantă! Din momentul (t 0) apariției speciei noastre și până acum, au acționat și acționează factorii evoluției, iar acest lucru constituie interesul psihologiei evoluționiste. V. Psihologie evoluționistă și cultură Mințile care au o înțelegere mai primitivă asupra psihologiei evoluționiste au fost mereu tentate să opună evoluționismul culturii. Această opoziție a luat diverse forme: „înnăscut versus dobândit”, „natură versus mediu”, „biologic versus cultural” etc. Cultura

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
în paranteză, căci nu este de interes pentru psihologia evoluționistă, deși ea este una importantă! Din momentul (t 0) apariției speciei noastre și până acum, au acționat și acționează factorii evoluției, iar acest lucru constituie interesul psihologiei evoluționiste. V. Psihologie evoluționistă și cultură Mințile care au o înțelegere mai primitivă asupra psihologiei evoluționiste au fost mereu tentate să opună evoluționismul culturii. Această opoziție a luat diverse forme: „înnăscut versus dobândit”, „natură versus mediu”, „biologic versus cultural” etc. Cultura se referă la

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
doar în sens patologic, de acei stimuli pentru care nu avem receptori! La rândul său, cultura este expresia outputurilor generalizate ale unor structuri cognitive individuale. Aceste outputuri, prin faptul că sunt produse de structuri cognitive, pot fi asociate cu teoria evoluționistă care se apleacă asupra acestor structuri. Spre exemplu, s-a observat științific că bulgarii pun mai mare preț pe frumusețea fizică a partenerului decât olandezii. Evident că tendința este să interpretăm aceste diferențe ca fiind diferențe culturale, care, apoi, prin intermediul

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
dar ele nu explică similaritățile și deosebirile interindividuale, ci le descriu. Așadar, similaritățile și diferențele culturale nu sunt factori explicativi, ci care trebuie explicați. O linie explicativă a componentelor culturale poate veni, așa cum am demonstrat mai sus, pe filiera psihologiei evoluționiste. 2.3. Ce nu este psihologia evoluționistă? Psihologia evoluționistă trebuie separată de demersurile care consideră că maximizarea fitnessului este un scop mental (de obicei inconștient) și, în consecință, mintea umană este compusă din structuri cognitive generale care pot identifica ce

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
interindividuale, ci le descriu. Așadar, similaritățile și diferențele culturale nu sunt factori explicativi, ci care trebuie explicați. O linie explicativă a componentelor culturale poate veni, așa cum am demonstrat mai sus, pe filiera psihologiei evoluționiste. 2.3. Ce nu este psihologia evoluționistă? Psihologia evoluționistă trebuie separată de demersurile care consideră că maximizarea fitnessului este un scop mental (de obicei inconștient) și, în consecință, mintea umană este compusă din structuri cognitive generale care pot identifica ce este maximizare pentru fitness în orice mediu

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
le descriu. Așadar, similaritățile și diferențele culturale nu sunt factori explicativi, ci care trebuie explicați. O linie explicativă a componentelor culturale poate veni, așa cum am demonstrat mai sus, pe filiera psihologiei evoluționiste. 2.3. Ce nu este psihologia evoluționistă? Psihologia evoluționistă trebuie separată de demersurile care consideră că maximizarea fitnessului este un scop mental (de obicei inconștient) și, în consecință, mintea umană este compusă din structuri cognitive generale care pot identifica ce este maximizare pentru fitness în orice mediu, determinând astfel

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
care consideră că maximizarea fitnessului este un scop mental (de obicei inconștient) și, în consecință, mintea umană este compusă din structuri cognitive generale care pot identifica ce este maximizare pentru fitness în orice mediu, determinând astfel răspunsurile subiectului uman. Psihologia evoluționistă arată că flexibilitatea minții umane este asigurată nu de aceste structuri cognitive generale, ci de o multitudine de structuri cognitive specifice - structuri-expert. Unii autori vorbesc despre psihologii evoluționiste (Caporael, 2001), în viziunea lor existând mai multe tipuri, în funcție de teoria promovată

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]