36,782 matches
-
în fața Uniunii Sovietice. Ușa deschisă de rebelul Malraux prin renegarea comunismului rămâne și azi în continuare deschisă. În al doilea studiu important care mi-a reținut atenția în cartea lui S. Damian este acela intitulat Spărgătorul și complicele sau, mai exact, despre colaborarea, putem spune epocală, dintre Soljenițîn și Tvardovski. Marele prozator a cărui operă a fost capabilă să schimbe structural opinii politice și mentalități demult înrădăcinate, pe fondul naivității și al lipsei de suficientă informație, fusese ofițer pe front în
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
mai mult sau mai puțin știute. S. Damian dezvăluie și aspecte inedite. Așa, de pildă, Croh. avea „un fond religios, care fusese permanent, ascuns chiar față de propria-i conștiință în etapa mobilizării plină de elan pentru o cauză revoluționară”. Mai exact, pentru comunism. La Berlin, unde se mutase în anii din urmă, paradoxal, prozatorul său favorit era colaboraționistul Céline, condamnat și apoi amnistiat, și se pasiona de Jurnalul lui Goebbels. Deși îi recunoaște meritele, S. Damian îl sancționează cu severitate pe
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
poemul rezistă și „vorbește” prin „memoria datelor”, așadar a istoriei pe care o încorporează (precum acel teribil 20 ianuarie mereu evocat de către Celan, data conferinței de la Wannesee, ce a decis „soluția finală” pentru evreii europeni). Szondi însuși a formulat foarte exact suspiciunea lui Celan vizavi de interpretările refractare la încărcătura de trăire nemijlocită din versurile lui: ele n-ar fi decît intenție conștientă „de a anihila amintirea a ceea ce s-a întîmplat...”. Hans-Georg Gadamer a intuit însemnătatea mizei teoretice din studiul
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
neobservate sau uitate în frenezia zilelor care au urmat după istorica zi de 22 decembrie 1989. Își amintește Ligia: „Într-o zi l-am văzut la o adunare pe Arpad cel tînăr, cel care mă violase. Vorbea foarte frumos, spunea exact ce gîndeau oamenii sau, în orice caz, ce gîndeam eu, reușea să-i facă atenți, îi atrăgea ca un magnet, îl aplaudau și-l ovaționau. Eram uluită. Arpad cel tînăr și de-o vîrstă cu mine striga, bătîndu-se cu pumnii
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
etc.) își fac loc multe momente luminoase, sentimentul general este cel de eșec existențial. La această impresie contribuie și ratarea marii iubiri, Ligia dispărînd din viața sa (într-un final plin de suspans care nu exclude nici varianta sinuciderii femeii) exact în momentul în care eroul se hotărîse să pună capăt căsătoriei sale devenite o tristă ficțiune, pentru a se putea dedica integral iubitei. Modalitatea narativă aleasă de autor de a închega romanul din monologurile alternative ale celor două personaje este
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
discutării unor proiecte de legi privind concediile de maternitate, a fost vehiculat în presă, cu mare insistență, diminutivul ( folosit mai ales la plural) mămică ( mămici). Abuzul stilistic a transformat cuvîntul într-un adevărat clișeu lexical. Diminutivul caracteristic limbajului familiar, mai exact celui copilăresc ( baby talk), ca tipică formă hipocoristică folosită de copii sau de adulți în adresarea către copii a apărut în cele mai variate contexte, inclusiv în discursul politic ( nediferențiat: deopotrivă în cel demagogic și în cel cinic). Trebuie să
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
procedează empiric și subiectiv. Cu alte cuvinte, nu e un doctrinar, un psiholog, precum C. Rădulescu-Motru sau un sociolog, ca Mihai Ralea. Observațiile lui sunt oarecum spontane, când se raportează la realitățile naționale și sociale, de obicei, prin intermediul culturii, mai exact, al literaturii. Ideea de națiune se leagă strâns la G. Călinescu de aceea de autohtonie, de vechime, de tradiție, de specific. Într-un târziu ( 1946), va da o definiție simplă conceptului de națiune: "O comunitate de simțire, exprimată într-o
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
ar fi galeria Luchian 12, care își propun să facă, în mod evident, cîțiva pași importanți înainte. Miza acestor acțiuni este calitatea operei de artă, garanția lor este autenticitatea obiectului artistic, iar aspirația este că lucrarea de artă să ajungă exact unde trebuie, adică la oamenii care iubesc artă și care o pot plăti cît mai aproape de valoarea ei reală. Cu alte cuvinte, la mării actori ai unei piețe de artă adevărate care, mai devreme sau mai tîrziu, vor apărea și
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
veniturile. Mulți dintre cei care manipulează direct bunuri artistice sînt oameni care nu știu, nu cunosc și nici nu sînt interesați profund de acest tip de obiect, obiect pe care-l folosesc, însă, fără scrupule și exclusiv din rațiuni lucrative, exact așa cum folosesc proxeneții tinerele pe care le "exporta în străinătate. Concluzia care derivă dintr-o asemenea realitate este una singură: anume crearea și impunerea unui nou model de relație între galerist și obiectul de artă, pe de o parte, și
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
Elenă Dumitru. Dar și fiindcă prietenul meu Haralampy s-a bucurat atât de mult de această restructurare, încât l-a apucat brusc și brutal un plâns cu sughițuri cu perspectivă de apoplexie... Noroc că am telecomandat repede pe Etno Tv exact când Florin Condurățeanu, la emisiunea "Taifasuri, cu vocea să de om atacat de fantome în Codrul Vlasiei, o somá pe doctoriță Olga Simionescu: "Apoi, măi, domle, mie să-mi spuneți cum și ce... Acest "mai, domle adresat unei femei i-
Schimbarea domnilor - bucuria n. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13757_a_15082]
-
adică m-am afundat mai ales în proză. Atunci am citit cel mai mult. De exemplu, Posedații lui Dostoievski i-am citit de zece ori până acum. S-a declanșat, atunci, ceva în mine, datorită acestor aplecări serioase asupra textelor, exact ceea ce intuiseră cei trei, Garabet, Bălăceanu și monsieur Landry. - Într-o perioadă care nu mai avea timp cu oamenii, într-o lume urâțită până la extrem, v-ați refugiat în literatură. - Am traversat epoca proletcultistă citind marii autori clasici și în
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
vocabularul criticii: "reproducerea exactă a vieții, lipsită de elementul românesc. E caracterizarea pe care Emile Zola o face noii tehnici literare pe care scriitorii realiști o pun în practică și din care își fac un blazon. Pentru realism, a fi exact e la fel de important cu a reproduce. Acesta e momentul în care imaginea devine imagine. Dar devine imagine în exces. Pentru realism, lumea reală nu e doar o imagine vizibilă; este, si trebuie să fie, o imagine vizibilă în exces. Realismul
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
dictat comentarii pe care elevii urmau să le învețe și să le reproducă. Plagiatul era deci nu numai recomandat, dar chiar impus. Judecata morală suspendată sau inversată: cel plagiat ( profesorul), era mulțumit să-și vadă propriile fraze reproduse cît mai exact. Mă îndoiesc că multor elevi li s-a spus foarte clar că e interzis nu numai să copieze după colegul de bancă, după fițuici sau cărț deschise sub bancă, dar și să învețe pe de rost și să reproducă cuvînt
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
numai să copieze după colegul de bancă, după fițuici sau cărț deschise sub bancă, dar și să învețe pe de rost și să reproducă cuvînt cu cuvînt texte din cărț și chiar din manual; că e o prostie să reproducă exact chiar ceea ce a spus profesorul lor. Cînd, în urmă cu cîteva luni, un caz de plagiat dintr-un manual școlar a apărut în paginile revistelor literare, incredibilele justificări ale persoanei acuzate intrau în aceeași logică: a activități didactice în care
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
și la vigoarea exprimării plastice. Cu toate că este legat profund de spațiul artistic clujean, el nu se înscrie, la o privire mai atentă, în nici unul dintre stereotipurile picturii ardelenești. Departe și de paroxismele cromatice, reflexe tîrzii ale expresionismului nordic sau, mai exact, germano-maghiar, și de acea componentă reflexivă, conceptualizată și ideologizată a celor care s-au apropiat în ultimul deceniu de expresiile alternative și de mediile neconvenționale, Mihai Percă este mai aproape, în mod paradoxal, de reflexele și de sensibilitatea sudului. Ca
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
una după alta, păreau fără nici un rost aparent. Ce era clar, era modul lor insistent de a fi puse ascunzând desigur ceva, nelămurit, însă precis, scopul adică, din mintea celuilalt... Astfel încât mă simțeam mereu întrecut în posibilitățle de a răspunde exact și la obiect, neexistând limpede nici unul, de fapt. Dar mai ales schimbarea direcței de atac mă zăpăcea. Întrebarea esențală fiind învelită în zeci de alte întrebări inutile, neînsemnate, secundare, desigur, puse, probabil, cum alcătuiesc zecile și zecile de foi o
Pata de sos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13796_a_15121]
-
săptămînă filme premiate în istoria festivalului ( multe dintre ele laureate și la Cannes, Veneța, Berlin sau dețnătoare ale statuetelor Oscar). Filmele ( întotdeauna subtitrate) erau o sărbătoare pentru cinefili. Cu singura condițe ca la noi să nu fie economie de curent exact în momentul transmiterii lor. Într-un fel sau altul realitatea iugoslavă pătrundea în viața cotidiană a locuitorilor din vestul României. Îi invidiam pe sîrbi pentru că puteau munci în Occident, aveau șansa să călătorească oriunde, puteau găsi în țara lor orice
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
nu aparțineau Puterii și aveau un cuvânt de spus. Cei ce au rămas sunt îndemnați să se comporte echidistant, pe însuși modelul președintelui republicii. Până mai ieri, tot românul avea radio/televizor, dar nu plătea taxe. De mâine, va fi exact invers, într-o răsturnare de situație perfect dialectică. Se mai vântură zvonul că aceia care nu au aparate de radio vor fi înzestrați cu ele, pe gratis, de la stat o șansă pentru o industrie națională în stare de dezastru, dacă
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
o perioadă când aceștia nu mai sunt la modă. Îi publici pentru valoarea lor literară, nu cea politică. Pe lângă doctoratul în filozofia limbajului, ești și specializată în literatura Europei postcomuniste. Cum ai căpătat această specializare? De ce? Fiona Sampson: Nu știu exact de ce e Europa centrală centrul preocupărilor mele culturale. Are o oarecare legătură cu prima mea profesie, cea de violonist. Până pe la 25 de ani am fost solistă și instrumentistă pentru muzica de cameră - am studiat o perioadă scurtă la Salzburg
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
și aventură, pe de alta disciplină și corectitudine. Ideile care mă interesau erau legate de rolul poeziei. Căutam un mod diferit de simțirea vagă recomandată de Leavis, voiam să pledez pentru poezie, mai ales pentru poezia adevărată. Voiam să descopăr exact cum operează limbajul, cum ne afectează trăirile. Ce poate face limbajul, gândirea cu totul specială a poeziei. Am găsit material extrem de util în ultima parte a creației lui Wittgenstein și Heidegger. Cu toate că atunci când mă ocup de altceva - cum ar fi
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
Marina Constantinescu Acum mai bine de doi ani, poate chiar trei, daca îmi aduc exact aminte, Nora Iuga a venit la redacție cu o traducere și cu o poveste uluitoare. Ne-am îmbibat cu toții, fellinian, de destinul tulburător al Aglaiei Veteranyi, de salturile acrobatice ale unei lumi crude și schizoide, de machiajul abundent practicat la
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
corupți de fascism, ci criticii literari democrați și europeni în gîndire) ca pe o polemică indirectă cu autohtoniștii, paseiștii, iraționaliștii și legionarii vremii? Ca să-l arborezi ca pe un astfel de stindard, nu era îndefinitiv nevoie ca Maiorescu să reprezinte exact opusul gîndirii la modă în cercurile extremiste, fie de dreapta, fie de stînga?
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
ea însăși liberă. Evident, dilema Irenei este a tuturor emigranților și implicit și cea a lui Kundera. El acostează din nou pe țărmurile istoriei ambarcațiunea numeroaselor digresiuni pe care le face pe parcursul romanului. Comunismul s-a stins în Europa la exact două secole după izbucnirea Revoluției Franceze, ce a adus pe scena istoriei europene figura Emigrantului, a marelui Trădător sau Martir. Anul 1989 a scos de pe scenă personajul și astfel scrie Kundera „marele cineast al subconștientului colectiv a pus capăt uneia
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
Semnalăm o publicație foarte frumoasă grafic și plină de interes pentru iubitorii, ca și pentru cercetătorii cărții: Revista Bibliotecii Na}ionale a României. Avem în față primele două numere pe 2002, al optulea an de apariție al revistei. Nu știm exact cum se difuzează. Dar credem că merită s-o căutați. l Un număr, ca de obicei, îngrijit alcătuit și cu numeroase lucruri de citit este 530 al Dilemei. Tema: Violența în familie. Se putea ceva, vai, mai actual? Dlui Pleșu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]
-
s-o căutați. l Un număr, ca de obicei, îngrijit alcătuit și cu numeroase lucruri de citit este 530 al Dilemei. Tema: Violența în familie. Se putea ceva, vai, mai actual? Dlui Pleșu i se reia un editorial de acum exact 10 ani. Despre omul fără dileme care naște monștri. Din nou, actualitatea nestinsă a unor probleme din România postcomunistă. Așa că poate ar fi mai bine să nu mai vorbim de actualitate. Haideți să-i zicem perenitate. La noi, totul durează
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13832_a_15157]