1,030 matches
-
s. 142: „Cât ești de dăruit, atât ești de iubit”/ Je mehr man sich ergiebt/ je mehr wird man geliebt), misticul îndumnezeit devine icoană vie a Domnului (s. 105: Das Bildnuß Gottes), rază și sclipire a razei Lui. Rugăciunea tăcută (exaltată în toată tradiția răsăriteană de la Ignatie Teoforul, trecând prin Isaac Sirul, și până la Teofan Zăvorâtul) dezvăluie secretul ultim al pietrei filozofale: iubirea (s. 244) care îmbracă mirii în „veșmântul de nuntă” (s. 262). Stadiul contemplației naturale (numită physike theoria în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al atomismului sau epicureismului. În modernitate, războiul existențialismului (anti-esențialist) cu tradiția metafizică a vechilor greci are mare relevanță pentru înțelegerea misterului umanității plăsmuite „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Nici materialismul „științific” al lui Marx, nici patosul prometeic al umanismului exaltat de Sartre nu seamănă cu „vânătoarea ființei” și căutarea adevărului la Platon. Este ceea ce Paul Tillich (1886-1965) n-a înțeles, în pofida avertismentelor lui C.S. Lewis incluse în superba ficțiune alegorică The Pilgrim’s Regress (1933). Nu toate filozofiile se află
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
uită Încordat În jur, ca nu cumva acei ce-i pândesc veninos mișcările, să i-l fure ori Înstrăineze, Întâmpinându-și rezultatele sforțărilor lui cu o Înaltă, dar În fond modestă mândrie, inima lui solicită cântecul liric, Însărcinat să-i exalte opera, și să i-o transmită. Spre a-și Înțelege prezentul atât de fructuos și mai cu seamă perspectivele, omul muncii socialiste Își cheamă În memorie trecutul de luptă, care i-a condiționat cuceririle actuale. Cine să-i vorbească „frumos
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui pierzîndu-se. Majoritatea oamenilor reacționează la o boală sau la o maladie Încercînd să scape de simptome cît se poate de repede, cerînd, de cele mai multe ori, sfatul sau intervenția unui medic. O reclamă televizată mi-a atras recent atenția pentru că exalta virtuțile unui analgezic renumit ca fiind ceva „pentru oameni care nu au timp să aibă dureri de cap”. Mi s-a părut alarmant, pentru că, deși nu este nimic rău În a căuta alinarea simptomelor, dacă Îți dorești cu adevărat ca
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
spre claritatea și rigoarea minții reprezintă „imperativele unui lirism care nu-și mai caută ființa în introspecție și mister, ci în sentimentul exultant al existenței” (Petru Poantă). Spirit cumpătat și reflexiv („iar gândul drept nu zboară, el se cerne”), poetul exaltă aforistic energiile puse în slujba umanității. Liricii senine, echilibrate și optimiste din primele volume, Centurile de siguranță îi adaugă zona mai gravă a reflexivității. Neliniștita căutare a unor certitudini duce spre o mai puțin senină viață lăuntrică: „Mă doare ora
BUCUROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285906_a_287235]
-
strident-demonstrative, fie în sonorități cvasiliturgice, drapând melancolia în prozodii de descântec. Nu altfel se întâmplă în registrul erotic, unde, alături de poemele marcate de tensiunea așteptării, de presimțiri și utopii configurate energic ori tandru, pot fi întâlnite poeme jubiliatorii, copleșitoare afectiv, exaltând dăruirea și comuniunea, dar și „sfârșitul continuu”, lamentoul rememorativ - agresiv sau duios, orgolios ori uscat, neutru - în al cărui triunghi trecutul se oferă prezentului pentru a prefigura o șansă utopiei. Aceeași energie plăsmuitoare va experimenta nu numai tematici, dar și
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
forcé, devenită Silita căsătorie. După doi ani, la Paris, el publică, tot în grecește, un Imn către Elada. Sporadic, va mai compune, în aceeași limbă, unele opere, precum tragedia în cinci acte Armodios și Aristogiton sau Panathinea (Atena, 1840), care exaltă lupta împotriva tiraniei. Pedagogul, cu remarcabile însușiri, este și un harnic autor de manuale școlare și cărți didactice (gramatici, abecedare franțuzești, o culegere de lecții istorice, fizice și morale). În „Învățătorul satului” apare, între 1843 și 1847, un ciclu de
ARISTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285453_a_286782]
-
fel ca Spalanzani sau Charles Bonnet, curiozitatea sa depășește cu mult interesul pentru fosile, insecte și microfaună marină, obiect obișnuit al cercetărilor sale, mergând până la a aduna inscripții grecești, monede romane sau vechi cântece ilirice. În vremea în care Herder exalta geniul popular, activitatea lui Fortis se remarca prin interesul deosebit manifestat față de viața din Dalmația, față de poporul ce locuia în această regiune; în cărțile sale se resimte spiritul Epocii Luminilor, ideile culturii germane și, nu mai puțin, acelea ale Revoluției
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fi plecat pe lună»). În limbajul curent, luna are o semnificație erotică (desemnând posteriorul). La modul general, este expresia producțiilor inconștiente, adică a profunzimilor psihice: visul, fantasmele și imaginarul, în timp ce soarele este expresia producțiilor conștiente: gândirea logică și rațională. Luna exaltă imaginația și valorizează creația. Ea se referă la gândirea animalică și primitivă ce funcționează în cazul artiștilor, dar care ascunde și pericole și poate evolua spre forme delirante. Luna reprezintă, prin urmare, legătura antagonistă și totuși inextricabilă dintre înțelepciune (aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și noapte, neînțelegere, îndoială. Galben Galbenul exprimă în vis ideile de lumină, claritate și căldură. Poate indica înțelegerea, eliberarea sau recolta. Simbolistica galbenului este mai ales legată de cea a soarelui. Ea are proprietățile sale luminoase, iradiante și vii. Galbenul exaltă și iluminează, fără a întrista ori agresa, cum o poate face roșul. Constituie, de fapt, octava superioară. Corespunde planului celest și divin. Îmbracă un caracter sacru, care explică faptul că este regăsit într-un mare număr de veșminte religioase. Aliat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
taină, mister, credință, își întinde antenele spre infinit. Cu mult înainte de Radu Ionescu și de Titu Maiorescu, el dă o definiție a frumosului, în spirit hegelian („revelație a însăși ideei poetice sub forme externe și simțite”). În câteva articole, poetul exaltă funcția militantă a literaturii, socotită a fi totodată un mijloc de cunoaștere, un factor de reformă și propășire. Preocupat, în special, de chestiunile de limbă, aplecându-se asupra versurilor populare, în care găsește, de altfel, și o sursă de inspirație
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
a Liceului „Mihai Viteazul”. Primele volume, 1907 (1957), Poarta soarelui (1964), Poeme (1965), stau sub semnul convențiilor tematice și stilistice ale epocii, evocând epic răscoalele țărănești - figura lui Ștefan Furtună -, luptele greviste de la Grivița (1933), războiul civil din Spania sau exaltând fapte în realitate obișnuite: lansarea la apă a unui cargou românesc, inaugurarea unei fabrici de conserve la Tecuci. Din această producție de versificație se salvează doar câteva secvențe de evocare nostalgică a vechiului București sau a vestigiilor dacice și unele
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
trei decenii, o nouă carte, De dragoste... (1971), depune însă mărturie pentru o continuă și tainică trudă; o apariție târzie, completând ori doar retușând imaginea din tinerețe a poetului. „Incantațiile” lui alcătuiesc în cele din urmă o singură poemă și exaltă „lumina de aur a bucuriei” în amiaza unei iubiri împărtășite. Aproape ritualizată, euforia erotică este transpusă în sonuri moi, de descântec, rezonând în cadențele unui vers neobișnuit de amplu, iar în dialoguri, unde femeia și bărbatul își răspund sub vraja
BADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
bucuros, căci pot simți un sentiment de libertate care mi-a fost luat de mult timp. Atât de mult timp, încât nici nu-l pot ține minte. Am doar o vagă idee despre adevăratul său gust. Deși trebuie să fiu exaltat de ceea ce se întâmplă, căci eu beneficiez de pe urma acestor evenimente, sunt mai înspăimântat decât am fost vreodată în viața mea. Sunt îngrozit de ceea ce se desfășoară sub ochii mei. Cu toate astea, nu las să se vadă nimic, căci dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
omul care știa să accepte, cu detașarea înțeleptului, lunecarea iritantă a mizerabilului în sublim. Cât privește ediția de acum, a cărții intitulată, duios, Sorin și Sorina (prenumele minunaților săi copii) - este o culegere de schițe și povestiri, al căror univers exaltă actul pur al vieții. Destinată copiilor, cartea cu acest titlu este, în fapt, o redescoperire a sufletului infantil deschis aventurii, o aventură însă guvernată de simțul justiției, al cavalerismului, al dreptății și al bunei cuviințe. Or, din această perspectivă, cărțile
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sărmana! Am dat examene, am făcut excursii, am discutat, a trecut multă vreme în felul acesta; am simțit emoții mari și, mereu cu ea, a trebuit să i le împărtășesc. Căutam deseori consolarea în ființa ei; uneori lăcrimam, alteori mă exaltam în fața vreunui apus de soare. În ce fel aș putea descrie această viață cu mici obiceiuri zilnice și alteori cu surprize vaste! Cum nu mai făceam planuri de elaborare, nu mai aveam remușcări. Din pricina teoriilor pe care le peroram mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fost curiozitate grosolană sau finețe desăvîrșită?) a reușit s-o domolească. Dascălul, fără să știe, e un erou căruia îi datorez viața și fericirea mea. Seara, a trebuit să țin o conferință și am avut un succes mare. Ea exalta de fericire. O întrebai: - Nu era rău dacă nu erai în seara asta?Îmi răspunse cu o seriozitate bruscă: - Nu!...Trebuie s-o fac fericită, s-o împiedic să se mai gândească la rău. Duminică. Irina alături, împăcată, îmi citește
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu anonimatul său. Erostrates, în schimb, nu s-a împăcat în nici un fel cu așa ceva. Nu face parte dintre cei care, în conștiința modernă, au căpătat chipul unor eroi ai umanității, precum Prometeu sau Sisif. Nu ar fi fost niciodată exaltat în paginile unor existențialiști gălăgioși. Dar nu poate fi socotit nici un antierou, căci nu ține de o categorie anume ceea ce face. Dacă am așeza într-un mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
împărțite sec în propoziții cu sens și propoziții lipsite de sens. - O decizie profund discutabilă și, în unele cazuri, lipsită de sens. 15. Nonsensuri vulgare, docte și paradoxale (Wittgenstein) Revin la unul dintre reflexele noastre comune, proprii unui timp ce exaltă ușor datele gândirii tehnice. Constă, așa cum am văzut, în a delimita cele cu sens după criterii care se voiesc neutre și exacte, singulare în cele din urmă. Credința că astăzi contează în viața noastră doar cele verificabile logic și utile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu anonimatul său. Erostrates, în schimb, nu s-a împăcat în nici un fel cu așa ceva. Nu face parte dintre cei care, în conștiința modernă, au căpătat chipul unor eroi ai umanității, precum Prometeu sau Sisif. Nu ar fi fost niciodată exaltat în paginile unor existențialiști gălăgioși. Dar nu poate fi socotit nici un antierou, căci nu ține de o categorie anume ceea ce face. Dacă am așeza într-un mare catalog figurile ciudate pe care le cunoaștem, aparițiile de felul lui Erostrates nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
împărțite sec în propoziții cu sens și propoziții lipsite de sens. - O decizie profund discutabilă și, în unele cazuri, lipsită de sens. 15. Nonsensuri vulgare, docte și paradoxale (Wittgenstein) Revin la unul dintre reflexele noastre comune, proprii unui timp ce exaltă ușor datele gândirii tehnice. Constă, așa cum am văzut, în a delimita cele cu sens după criterii care se voiesc neutre și exacte, singulare în cele din urmă. Credința că astăzi contează în viața noastră doar cele verificabile logic și utile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceea ce au făcut ei pare o poveste illo tempora și nu ne angajează moral altfel decât vag. Eu, Mircea, am doar amintirile prietenilor mei și pe cele ale străinilor despre experiența trăită a acelui decembrie neadevărat de demn. Despre teroarea exaltată în fața taburilor, despre acea noapte de coșmar dintre 2l și 22, despre catharsisul colectiv din 22. Eram la Gura Râului lângă Zărnești, într-o tabără cu elevii mei, încă din l7 decembrie. În l9 am încercat să-mi conving prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lipită de talpă. — Care haină este? a întrebat Aidan. Asta? Scuze, amice. Trebuie doar să luăm asta. A tras, și haina s-a mișcat doi centimetri, apoi încă doi, apoi, cu un ultim efort, a alunecat și duși am fost. Exaltați de evadare, n-am avut răbdare să așteptăm liftul așa că, plini de mai multă energie decât am fi avut de obicei, am coborât în goană mai multe rânduri de trepte și am țâșnit direct în stradă. Era început de octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt acasă și ar fi coborât să mă bată la cap. Oricum, mi-am spus, respirând adânc și încercând să mă calmez, o să mă duc săptămâna viitoare. La gândul că aș putea efectiv să vorbesc cu Aidan, m-am simțit exaltată de speranță. Așa tare încât m-am simțit în stare să dau ochii cu lumea. Pentru prima dată de când murise, îmi doream cu adevărat să văd pe cineva. Rachel era plecată într-un loc de meditație Mângâietor Delicat, așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cerșitul? Zice... înțelegi ceva? Nu vinde încă tabloul. O să-i crească valoarea vertiginos. Îmi tot zice asta de ani de zile, a bombănit Barb. Trebuie să trăiesc și eu, știi. Până la sfârșitul orei, nu apăruse nimeni pentru mine, dar, încă exaltată de confirmarea de la Neris Hemming, nu m-am supărat. Mi-am luat rămas-bun de la toată lumea și am pornit spre lift, întâlnind în drum o parte din gașca cu dansul din buric, apoi am auzit că mă strigă cineva din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]