887 matches
-
de ani, înfruntând umilințe și rateuri, alunecând prin "straturile de slineală și panică", el își rezolvă problemele sentimentale și socio-profesionale exclusiv în cheie imaginară. Dar și aceste vise par unele kitsch, episoade ale unui siropos film hollywoodian, iar nu expresii exaltate ale personalității. Autentică e în schimb ratarea personajului, scufundarea lui lentă într-o mediocritate angoasantă: "am făcut față", "încerc să înving", "încerc să rezist" sunt tot atâtea trepte ale (acceptării) eșecului. Îi rămân lecturile din Robert Lowell (maestrul lui T.S.
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
și cea a oamenilor, cu un caracter inspirator. Pe o cale socratica, Blaga asocia geniul cu demonia (Daimonion, 1926), socotind că dacă există demonic fără geniu, nu poate exista geniu fără demonic. Goethe atribuia geniului trăsăturile contradictorii ale umanului potentat, exaltat, inconvertibil, acel ceva "ce nu se poate istovi cu intelectul și cu rațiunea". Demonicul nu e opus divinității, căci prin forță să creatoare nu e decît o înfățișare a acesteia, capabilă a se reintegra în matcă. Distrugător, dar și creator
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
datorează probabil mult din programul lor de lecturi susținute, iar gustul italienizant e la Radu Petrescu o constantă. De altfel, se vede bine aici cît de diferite sînt notațiile despre cursurile și seminarele celor doi, G. Călinescu și Tudor Vianu. Exaltate, admirative, amănunțite cele despre Călinescu, scurte și seci cele despre Vianu. Parcurgînd acest jurnal liniar se vede însă și cum se degradează imaginea magistrului. Fără să fi demonstrat niciodată vreo apetență pentru bîrfa literară, pentru cancanurile lumii intelectuale, jurnalul lui
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
cuțit/ Din care ți-am stors fluvii pe limbă/ Și ți s'a umplut gura de răcoare/ Iar pulsul ți s'a oprit/ Ca steaua polară de-asupra nordului." (Fata morgana). Nu de orgolii cosmice e vorba, nici de confuzia exaltată a mărimilor, ci de folosința corpului de-a valma, deopotrivă cu restul recuzitei. O mînă de păpușar capricios și leneș se servește fără metodă de cîte-o piesă din fiecare raion, într-o lume ca un bazar nu cu zări și
Vraja interzisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7005_a_8330]
-
dintre scriitorii de astăzi) părțile mai puțin convenabile, pe alocuri penibile sau care ar putea fi privite astăzi ca probe de incorectitudine politică. Răspunzînd întrebărilor puse de un redactor al revistei „Echinox” la sfîrșitul anului 1979 poeta vorbește în stilul exaltat al epocii, cu frenezia vîrstei foarte tinere despre epoca pe care o trăiește și despre rostul poeților din generația ei: „Fără îndoială că epoca de azi, atît de complexă, de multiformă, de problematică și problematizantă, de bogată în valențe prezente
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
totuși ochii. Îi trebuie ceva timp să se reculeagă. Își amintește de scrisoarea lui Victor Hugo, de vizita la Guernesey. Nu mai vorbește de oameni-câini, de Cinici, de morală. Lambert și ai lui se pregăteau să se confrunte cu un exaltat, dar descoperă un om liniștit și, curând, chiar senin, organizând o călătorie, gândindu-se cum să-l impresioneze pozitiv pe Victor Hugo. 1 În spaniolă pesadilla "coșmar" este format de la pesada "apăsare a inimii" cu sufixul diminutival - illa.(nota traducătoarei
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
lor cu inimă mare"? Iată problemele ce m-au fascinat când, acum douăzeci și trei de ani, am scris Viața e în altă parte, roman în care Jaromil, un tânăr poet de mai puțin de douăzeci de ani, devine servitorul exaltat al regimului stalinist. Am fost îngrozit când criticii, făcând totuși elogiul cărții mele, au văzut în erou, un fals poet, chiar un ticălos. Pentru mine, Jaromil era un poet autentic, un suflet inocent; fără de asta n-aș fi acordat romanului
Milan Kundera: Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14416_a_15741]
-
la vatră fără să fi făcut vreun raid aerian în zona liniilor inamice. Ambiguitatea născută din această realitate (pe de o parte, demascarea râului provocat de război, pe de alta, frustrarea, "supărarea dezgustata" s"disgusted sorrow"t a unor tineri exaltați, crescuți cu valorile eroismului si-ale patriotismului, care n-au avut prilejul să-și dovedească bărbăția) creează premisele unei confruntări care-a definit o întreagă generație de scriitori americani. Faulkner nu e singurul care să-și fi exersat talentul aducând
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
convingătoare, iar cărțile următoare, precum Unde beau lupii (1932), îl fac pe biograf să scrie: "solidar și solitar, el își urmează drumul în deplină libertate". Putuse fi înregistrată, de altfel, tot în 1932, când Aragon publicase poemul Frontul roșu, elogiu exaltat al puterii sovietice, ezitarea lui Tzara de a semna un text de apărare a autorului. Între adeziuni și rezerve sau refuzuri, este urmărită și viața poetului după venirea la putere a lui Hitler în Germania, cu agitațiile politice care răvășesc
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
este printre puținii oameni de treabă rămași... Dumnezeu intră în vorbă cu el și-l pune să tocmească acea corabie salvatoare pentru câte un exemplar din toate speciile create ce merită să fie salvate... Inundația finală. - despre care câțiva americani exaltați pretind azi că ea s-ar fi petrecut foarte aproape de noi, la Constanța, în Marea Neagră, unde s-ar găsi și epava, - devine iminentă. Arca lui Noe... (n-ar fi prima dată când românii, slabi la istorie și de aceea făcând
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12331_a_13656]
-
pierdută din vedere. Notele din subsolul paginilor lămuresc și consolidează contextual povestea lăsată adeseori în suspensie, iar delimitarea celor patru secvențe temporale pe criterii doar aparent macro-istorice face, suplimentar, ca totul să tindă înspre biografia anecdotică. De la anii de dragoste exaltată, studențească din capitolul Insula cu palmier (1942-1946) până la veghea de peste douăzeci de ani din Iubirea de apoi (1976-2001) nu s-au petrecut prea multe evenimente. Decât poate în ordine exterioară. Cu alte cuvinte, căsătoria îndelung visată de cei doi, nașterea
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
acestui om, o carantină la care sufletul se supune din nevoia de a-și digera amărăciunile, numai că în afară nu răzbate decît o cavalcadă de expresii fastuoase, care irită prin redundanța lor emfatică. Deși n-are accente patetice sau exaltate, Petru Pătulescu este un incurabil adept al enumerărilor interminabile, eroarea autorului fiind de a crede că, înșirînd adjective mustoase, scrisul său devine mai expresiv, cînd de fapt provoacă sațietate prin exces de sinonime. Vorbind de pildă de efectul pe care
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
tulburare, a apărut invidia și m-a luat în primire. După atîtea curse fictive la terminalul aerian, colegii mei au sfîrșit prin a ma boteza „Domnul aeroport”. Nu merită, pentru atît, să te iei în pumni cu banda aia de exaltați. Nu cîștigi nimic dacă te angajezi în vreun conflict cu un imbecil care își compensează lipsa de argumente turuindu-ti despre defecte și porecle și a cărui conversație se învîrte, în punctul ei cel mai interesant, în jurul minunatelor curse pe
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
inspirației. Tot ce poate face el este să genereze fragmente indiscutabil poetice, iar măiestria sa este să le înlănțuie de o manieră credibilă și continuă, astfel încât artificiul să nu se observe. Lui Valéry îi repugnă să vadă în poet un exaltat, pradă impulsurilor dezordonate și primitive. Dacă admite că debutul (în minte al) poeziei poate fi, practic, orice (ritmuri, cuvinte izolate, ori, dimpotrivă, sensuri cuibărite în "imaginația auditiv-verbală") și că factorii favorizanți ai creației pot fi simplul creion, o hârtie potrivită
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
poate de favorabilă creației, căci împrospătează „fondul” adorației care aspiră spre austeritate, spre deverbalizare, prin „forma” asociației luxuriante, lăsată liberă cu condiția de-a accepta filigranul metafizic. Prin nebuloasa fertilă a expresiei transpare năzuința către unitatea primordială, în tonalități romantice, exaltat nocturne: „eu nu m-am născut pentru a fi văzut./ între laptele vizibil al mamei și laptele invizibil al tatălui/ e o zi și o noapte și noaptea e fără sfîrșit” (Terra ballerina). Sau ca o evocare a Genezei, punctînd
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
înfrățire din Iașii anului 1917: După o sută cinci ani, se adunau urmașii celor despărțiți silnic, se recunoșteau emoționați și-și împărtășeau, cu ochii în lacrimi, nădejdile viitorului (p. 52 și 56). Am amintit asta, întrucât această notă de patriotism exaltat și, în același timp biblic, anticipează o dicțiune ce va putea fi ulterior regăsită și în evocarea sentimentului național al basarabenilor din perioada post-sovietică când despre Basarabia se va vorbi ca despre Basarabia răstignită. Poziția lui Sadoveanu poate fi, de
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
nu-l trata ca pe un inamic, aprecia devotamentul și avea la rîndul său nevoie de concursul României, furnizoare de petrol, grîne și de armată în războiul pe care îl preconiza, invadarea Rusiei. De aceea, nu i-a încurajat pe exaltații săi partizani din Garda de Fier, nu-i convenea înclinația lor spre haos și anarhie. Pentru înfruntarea de oști care se anunța, trebuia să asigure liniștea și ordinea în spatele frontului și în acest scop Antonescu era, evident, omul potrivit". De unde
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]
-
curente inovatoare pe planul artei, filosofiei, eticii poate fi plasat? George Steiner a afișat un optimism ponderat, dar n-a ocolit semnele de contestație, de neploconire în fața dogmei. în zilele noastre, afirma criticul, nu mai e la fel agreată retorica exaltată. De ce vorbesc personajele atât de mult, de ce sunt invadate de simțăminte extreme, târâte fără relaxare în conflicte fatale iscate de dragoste, de revolta contra tiraniei, de amenințarea morții? Publicul și-a modificat preferințele, crede criticul. înclină spre bâlbâiala ordonanței care
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
i-a dat o efervescentă expresie în Cum am devenit huligan. Dar mai departe? Străbătînd momentul legionar și anii războiului, a avut iluzia de-a ajunge la liman în preajma actului de la 23 august. Drept care nu ezită a scrie o broșură exaltat prosovietică, Armata Roșie vine, editată în preziua sosirii acesteia, iar în noaptea de 23 august, pe care o petrece alături de Lucrețiu Pătrășcanu și Belu Zilber, redactează, febricitant, așa-numitul Manifest al Blocului Național-Democratic, ce urma să apară în „România liberă
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
soft, o replică civilizată și burgheză la "adevăratul eroism", cel tare. Totuși, un eroism - al scriiturii și al personajului, deopotrivă. Eroism de tip romanțios, în cazul lui Breban - și doar romantic (personajul este un fel de titan, iar scriitura, ușor exaltată) în celelalte cazuri. Efectul imediat și imediat vizibil al acestei forme moi de eroism este misoginismul - cvasiscandalos în scrierile lui Breban și oarecum întîmplător, de plan secund, în rest. Dacă eroismul tare se manifestă strict în relația cu oponentul (regimul
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
la Paris, cu articolul nehotărât făcând diferența, marcând individualitatea, respinge intrarea într-o categorie prestabilită, apartenența la un simbolic Românul sau un generic românii. Sunt încadrări resimțite ca apăsătoare de către individualistul nostru anarhist și exhibiționist, apropiat, ca structură, de "pesimistul exaltat" Cioran. El intră, bineînțeles, în diferite combinații, comitete și comiții, amiciții literare și rețele de solidarizare și acțiune. Citindu-i cu atenție cartea, observăm însă că de fapt diaristul e un om singuratic. Inițial, vrea să-și facă multe, cât
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
Cristian Teodorescu Citesc mai mult din politețe cărțile de evocări. Cele mai multe sînt scrise prost: ori cu o duioșie agresivă, plumbuita de superlative, ori într-un stil solemn, plictisitor de la primele rînduri. Mai sînt și evocările exaltate - cele care fac mai mult rău decît bine memoriei persoanei dispărute, dar acestea au măcar un umor involuntar, asemănător aceluia al hagiografiilor naive. Cu asemenea temeri am deschis cartea - de fapt, un număr al revistei Apostrof - în care e evocat
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
cultura și literatura română? Ce opere, ce contribuție reală au dat ei în acest domeniu?". Sau: „Folclorul Nichifor Crainic-Radu Gyr îmi era total inaccesibil (și. antipatic)". Sau: „am respins și resping cu dezgust toate emisiunile bombastice, fals eroizate, liricoide, afectat exaltate ale Luciei Hossu-Longin". Sau: (pe Monica Lovinescu) „«critic literar» și, mai ales, mare critic literar, n-o puteam recunoaște". Sau: (despre Virgil Ierunca) „a fi «critic literar» și încă «mare» este cu totul altceva". Sau următoarea blamare globală a exilului
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
societate slujea drept exemplu dojenitor în comparație cu "stângăciile" fiilor lui, care, din păcate, nu-i semănaseră. În schimb, cu o educație aristocratică, din care nu lipseau limbile străine și pianul, mama trăia într-o lume confecționată din lecturi și propria fantezie. Exaltată și cu mintea vioaie, inconsecventă și lipsită cu totul de simplitate și naturalețe, avea totodată o fire nobilă și era însuflețită de cele mai bune intenții în tot ce întreprindea. Cultivată, înzestrată cu precepte morale niciodată încălcate și iubindu-și
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
contact cu el, iată o întrebare greu de epuizat printr-un singur răspuns. Între abandonul definitiv al Sultanei, așa cum era alintată, afectuos, de către localnici, Regina Maria, cea care și-a dăruit inima acestui loc paradiziac, între percepțiile de un lirism exaltat și neobișnuit al unor savanți, altminteri plini de măsură și de sobrietate, precum celebrii geografi I. Simionescu și G. Vâlsan, între entuziasmul nenumăraților scriitori care au trecut pe aici și imortalizarea în imaginile realizate de pictori, fixarea aproape magică în
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]