881 matches
-
și susține că Molay, Înainte de a muri, constituie patru loji secrete, la Paris, În Scoția, la Stockholm și la Napoli. Aceste patru loji ar fi trebuit să extermine toți monarhii și să distrugă puterea papei. De acord, Gassicourt era un exaltat, dar eu am pornit de la ideea lui pentru a stabili unde puteau cu adevărat să-și plaseze templierii sediile lor secrete. N-aș fi putut Înțelege enigmele mesajului dacă n-aș fi avut o idee conducătoare, e firesc. Însă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prefață. Părea că Rakosky Îl sfătuise să se abțină să publice. Colonelul nu-i spusese acestuia că avea să vină la Garamond. Asta era tot. „Bine, bine”, zise De Angelis. „Ce impresie v-a făcut?” „Ni s-a părut un exaltat și a făcut aluzie la un trecut, cum să spun, puțin nostalgic, și la o perioadă petrecută În legiunea străină”. „V-a spus adevărul, chiar dacă nu pe tot. Într-un fel, era supravegheat, dar nu cine știe ce. Cazuri din astea avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
toate direcțiile. La Agarttha s-au refugiat probabil Templierii după Împrăștierea lor, iar acolo exercită misiuni de supraveghere. Altceva?” „Dar... vorbea serios?” am Întrebat eu. „Eu cred că el lua povestea asta literal. La Început noi l-am considerat un exaltat, pe urmă ne-am dat seama că făcea aluzie, poate În sens vizionar, la o direcție ocultă a istoriei. Nu se spune că istoria e o enigmă sângeroasă și neînțeleasă? Nu e posibil, trebuie să existe un plan al ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu totul alte motive, și ne-am dat seama că frecventa clubul Picatrix, poate ați auzit vorbindu-se de el...”. „Nu, revista o cunosc, dar nu și asociația. Ce se Întâmplă acolo?” „O, nimic, nimic, oameni liniștiți, poate puțin cam exaltați. Dar mi-am amintit că și Ardenti Îl frecventa - abilitatea unui polițist stă În asta, să-ți amintești unde ai mai auzit un nume sau ai văzut o față, fie și la zece ani distanță. Și așa m-am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de Garamond, dar poate Încă nepus În fața groaznicei posibilități de a vedea toate exemplarele capodoperei sale date la topit, pentru că ieși În Întâmpinarea șefului meu exprimându-și omagiile și recunoștința. Lui Agliè Îi prezentă omagii un tip scund, cu ochii exaltați. După accentul francez inconfundabil, Îl recunoscurăm pe Pierre, cel pe care-l auziserăm acuzându-l pe Bramanti de sortilegiu, atunci când trăseserăm cu urechea la ușa cabinetului lui Agliè. M-am apropiat de bufet. Erau acolo carafe cu lichide colorate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Dragoș și la popa Nicodim. Grigore lăudă pe învățător că e harnic și inimos, adăugând că și bătrânul îl prețuiește, deși îl consideră cam demagog, ceea ce chiar este într-un fel. ― Mie mi s-a părut foarte sincer, doar puțin exaltat! zise Herdelea. ― Tocmai sinceritatea și exaltarea fac periculoși pe oamenii cu o cultură insuficientă! răspunse Iuga. De aceea și Dragoș nu mai trăiește în realitate și se crede ținta tuturor persecuțiilor. Astfel de oameni stârnesc, fără voia lor, multe nenorociri
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-au luat în favoarea lor! zise Predeleanu senin. ― Da, așa! aprobă tânărul Iuga. Să nu umblăm cu ipocrizii! Țăranii s-au revoltat ― să iasă armata să-i pedepsească. Punct. Reformele se discută cu oameni sănătoși, nu cu bolnavi sau cu exaltați. Manifestul e o ipocrizie în plus, de aceea mă supără. Potolirea răscoalei nu se poate face fără vărsare de sânge. In loc să tragă cu gloanțe direct în răsculați, guvernul trage întîi în vânt, cu manifestul, ca să se poată spăla
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
câte o cameră video fixată pe cască, în legătură cu laboratorul... Ofițerul remarcase fără îndoială epava în momentul în care Kane strigase de uimire. ― Da, o văd. Nu clar, dar suficient pentru a confirma opinia lui Kane. Este o astronavă, zise el exaltat. Atât cât putea ofițerul științific să fie de exaltat. N-am mai văzut așa ceva! Așteaptă puțin. Ash programă rapid o serie de întrebări pentru banca memorială. ― Nici Mama nu a văzut ceva asemănător, îi raportă lui Dallas. Este un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spic de zăpadă, iar afară se întunecase) m-a luat de mână. Ne-am oprit în mijlocul străzii. Era transfigurată de nefericire. Toată disperarea și-o converti însă, cum avea să facă și mai târziu de atâtea ori, într-un discurs exaltat și întretăiat în care aproape îmi striga cât de mult ține la mine. Mă ruga s-o ajut, să fiu mereu lângă ea. Mă îmbrățișa cu aviditate și atunci am luat-o și eu după umeri și am ajuns, mergând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mâna stângă pe un grif imaginar, lovind cu degetele mâinii drepte niște corzi imaginare, scoteau din gură sunete stranii, care voiau să imite zz-urile de chitară. Alții băteau pe bancă un ritm asurzitor. Toți aveau în acele momente o mimică exaltată, toți știau ce cântă, pentru că ei cunoșteau discuri întregi pe de rost, notă cu notă, așa că dacă unul începea câteva măsuri dintr-un cântec, ceilalți le continuau imediat, cu o plăcere extraordinară. Când am văzut, peste câtăva vreme, Blow-up, meciul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
devenea impracticabilă, ba chiar volanul trebuia scos, pentru că altfel keyboard-ul orgii nu ar avea cum să încapă. Arhitectul, de acord cu toate acestea, insistă ca vărul său să vină cât mai repede să-i monteze orga, vărsând, din cauza unui gest exaltat, paharul cu gin bulgăresc pe care i-l oferise Virgil Ciotoianu. După ce arhitectul plecă, depanatorul avu o lungă discuție pe un ton scăzut, la telefon, cu doamna Popescu. Din vocile lor emana îngrijorarea. Ca o consecință, Elena îl amenință pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aventură neplăcută în Ranikhet și plecase după căderea serii. Se numea Jenia Isaac, din Capetown, Africa de Sud, și se afla de câteva luni în India, cutreierând Himalaya în căutarea unei mânăstiri care s-o primească, îmi făcu de la început impresia unei exaltate reci, lucide, exaltată mai mult din dezamăgire decât din sete pentru un altfel de adevăr. Când paznicul aprinse felinarul cel mare, am privit-o mai de aproape; destul de tânără, fără expresie; fața rotundă, ochii albaștri, glas de fetiță, contrastând cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ranikhet și plecase după căderea serii. Se numea Jenia Isaac, din Capetown, Africa de Sud, și se afla de câteva luni în India, cutreierând Himalaya în căutarea unei mânăstiri care s-o primească, îmi făcu de la început impresia unei exaltate reci, lucide, exaltată mai mult din dezamăgire decât din sete pentru un altfel de adevăr. Când paznicul aprinse felinarul cel mare, am privit-o mai de aproape; destul de tânără, fără expresie; fața rotundă, ochii albaștri, glas de fetiță, contrastând cu trupul ei bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar n-aveai decât să te uiți la el când erau împreună, și înțelegeai. Doctorul, sărac, era îndrăgostit ca un adolescent, și poate de aceea îi plăcea Leanei, că se purta ca un adolescent îndrăgostit pentru întîia oară, cast și exaltat, și puțin fantast, ca într-un roman englezesc. Oricine îi vedea împreună, la vreun restaurant, la teatru, chiar la el acasă, la recepțiile acelea spectaculare, oricine îi vedea înțelegea că între ei nu era nimic, și nici nu fusese vreodată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dar de câte ori am ascultat-o, mi-a lăsat impresia unui om perfect normal. O femeie tânără, frumoasă, echilibrată, trăind în lumea noastră, aici, pe pământ - cu toată melancolia ei, cu toată purtarea ei curioasă, neobișnuită, aproape stranie. Nu părea deloc exaltată, n-avea nimic neurotic în ea... Deși, adăugă după o pauză căzând pe gânduri, când, acum vreo doi ani, începuse să se îmbrace numai în negru, și nu se mai farda deloc, de i se spunea, în glumă "văduva"... - Știu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
făcut observații în acest sens madamei Ana, când s-a întors cu ea abia după-amiază. Incredibil de rezistente sunt aceste delicate jeunes filles ce altfel leșină dintr-un nimic, iar astăzi se îmbulzesc printre mutilați și răni deschise. Bineînțeles, era exaltată, plină de un avânt romantic și, la cafeaua ce am luat-o amândoi pe terasă (de când am deschis ușa, aici ieșim după-amiaza), mi-a povestit de un căpitan Feraru sau Heraru (comandantul unei baterii, am presupus eu), ce a luptat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Robert trăise prea multă vreme în spațiul cețos al propriilor sale gânduri, fără întreruperi, fără odihnă, pradă unei necontenite anxietăți, purtând în mintea sa zbuciumată o infinitate de interconexiuni abstracte. Reușea să simtă miliardul de circuite electrice din creierul lui exaltat, să-și simtă mintea opintindu-se și urnindu-se ca un cal de povară supraâncărcat. Acum oare ar mai fi în stare să lucreze așa cum nu mai lucrase niciodată? Uneori avea senzația că străbate ceruri vaste, alteori i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
moarte senină, împăcată. Uneori, nu vorbea nimeni pe parcursul întregii reuniuni. Asemenea prilejuri îi plăceau cel mai mult lui Gabriel. După acest mare vid, vorbirea umană pare atât de meschină, negrăit de stupidă. Mai cu seamă când unii vorbesc cu glasuri exaltate, stridente. Astăzi, însă, propriile-i gânduri mărunte îi vâjâiau în urechi. Se gândea la un urcior crăpat pe care-l văzuse într-o prăvălie de vechituri din Biggins. Îi spusese lui Adam, care o însoțea: „Ce urcior frumos, păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceste cuvinte crunte s-au ivit spontan în mintea lui John Robert când el, preotul, voise să-i vorbească despre George. Părintele Bernard simți o furie aprigă, aproape un val de ură împotriva filozofului, amestecându-se cu emoțiile lugubre și exaltate iscate de crâncenele cuvinte ale marelui poet. — Crezi în infern, domnișoară Meynell? — Vă rog să-mi spuneți Hattie. Mă numesc Harriet - dar mi se spune Hattie. — Crezi în infern, Hattie? — Nu. Nu cred în Dumnezeu și nici în viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noaptea, la o oră târzie, îi scrisese lui George o scrisoare veninoasă, într-un limbaj necontrolat, în care-i cerea să nu-l mai vadă și să nu mai audă în viața lui de el. Scrisoarea conținea fraze de ură exaltată, ca de pildă: „Aș dori să te ucid!“ și cuvinte insultătoare de felul: „Fals ticălos imaginar, șobolan meschin, nevolnic, incapabil de acțiune, dar scuipându-ți fierea neagră, grețoasă, a invidiei și a neputinței“ sau „faux mauvais cu isprăvile tale idioate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Apoi telefonă la Druidsdale și auzi vocea calmă a Stellei spunându-i că da, George fusese pe acolo și plecase și că da, desigur, ea era foarte bine. Mai stătu un timp gândindu-se la George. Se simțea înduioșat și exaltat. Se întreba: „Oare i-am dat răspunsul cel drept? De fapt, ce voia?“. Își luă cartea de rugăciuni și își aminti cum ținuse domnișoara Dunbury lanterna în fața buzelor lui, ca să-i poată citi cuvintele, atunci când se oprise curentul electric. Îngenunche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plecat singur în Grecia. Nici un moment nu s-a gândit să se adreseze poliției. Ce i s-a întâmplat Dianei ar fi putut aparține vieții ei de fantezie. Emoția de a se găsi la Paris îi produsese o stare de exaltată euforie, cu atât mai intensă cu cât venea în contrast cu lasitudinea disperantă în care fusese cufundată în ultima vreme. Ieși în stradă cu gândul, cred, de a-și căuta norocul, de a „trăi periculos“, de „a avea o aventură“. O luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la minte, ca un simptom molipsitor, de innoire. De aceea, Mărite Sultan, aș cere îngăduință de ami accepta arbirarea drapelului național, ca și la umele ocazii și sărbători de tot felul, ce s-ar cuveni, așa s-ar liniști spiritele exaltate, calmând opiniunile rebele, importate cu idei subversive din Occidentul belicos. Criticaștrilor le-ar tăia avântul, de care fac atâta caz. - O clipă (interveni surprins Sultanul). Mă bucur că vorbești atât de bine limba lui Allah, dar mă mir, cum de-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
că "ea" cu dinadinsul vrea ca "el" să plece. Decise eroic că o va asculta, dar trebuia prudență pentru a nu pune în evidență sentimentele și pentru a evita comentariile. De aceea, prințul lua un aer din ce în ce mai secret si mai exaltat. După multe ezitări și calcule, într-una din zile, luptând cu scrupule si obstacole imaginare, Maxențiu combinase timpul și spațiul și găsise momentul de a fi singur cu Elena. Elena, ce nu-și da seama de acel calcul, se bucurase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se făcuse complice cu dulcele secret și cu drama imaginară a prințului. Maxențiu plecase apoi pe loc, luând arbitrar pe Ada nedumerită și refuzând întrebările lui Marcian. Era turburat de o închipuită mare scenă, agitat de tot felul de simțiri exaltate și diafane totuși și mereu misterios. în felul acesta poetic se decisese plecarea, așa de vulgar disputată cândva, a lui Maxențiu. Fusese însoțit până la frontieră de Ada, care convinsese pe Lică să facă un turneu în Ardeal subt cuvânt că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]