782 matches
-
mod inevitabil jefuite și incendiate, potrivit obiceiurilor bolșevice. Trimiterea în Basarabia a trupelor necesare pentru salvgardarea menționatelor depozite era deci pentru guvernul român o datorie imperioasă și această sarcină i-a fost facilitată într-un mod deosebit când - terorizat și exasperat de actele de jaf la care se dedau fără încetare timp de luni îndelungate trupele rusești care, pentru a se întoarce la căminele lor, traversau în mod necesar Basarabia - „Sfatul Țării”, la cererea populației întregi, a adresat în mod spontan
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
etc, ca și cum acestea ar fi avut ceva de-a face cu dragostea.) ― Allan, vreau să-ți arăt ceva, îmi spuse ea cu cel mai umil și mai melodios glas al ei. (Vorbea în bengali ca să mă poată tutui, căci o exaspera placiditatea frazelor englezești, întotdeauna la persoana a II-a plural.) Îmi arătă cutiuța dată de Tagore, cu șuvița de păr alb, parfumată și cârlionțată, înlăuntru. ― Fă ce vrei cu ea; dacă vrei, arde-o. Nu o mai pot ține sus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atâtea luni de dragoste, în atâtea nopți petrecute împreună, pieriseră acum ca prin miracol, și nu supraviețuiseră în mine decât un întîrîtat orgoliu masculin și o cumplită furie împotriva mea însumi. Maitreyi ascultase toate acestea cu o suferință care mă exaspera și mai mult. Își mușca buzele până la sânge, mă privea cu ochii mari deschiși, ca și cum nu s-ar fi dumirit dacă visează sau trăiește această scenă aievea. ― Dar ce-am spus, Dumnezeul meu, ce-am spus? izbucni ea în cele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toate astea, nu se știa nimic de Buchenwald. Era în toamna lui 1939. Războiul abia începuse. Dar, cu timpul, ne-am convins că Elefterescu luase în serios buddhismul. Citea orice carte care-i cădea în mână și începuse să ne exaspereze cu teoriile lui... - Ce fel de teorii? - Teoriile lui buddhiste, ce citise el în cărți. Dar mai ales asta: că, spunea, să presupunem, chiar așa în glumă, să presupunem că un nou Buddha, un Boddhisattva, s-ar afla printre noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Dar până unde vom ajunge? Până la protolimbajele nearticulate?... Și apoi?... La jumătatea lui decembrie avu cea mai stranie experiență. Din fericire, era puțin înainte de miezul nopții, încă nu adormiseră. Veronica izbucni într-o serie de țipete guturale, preumane, care-l exasperară și-l umiliră totodată; i se părea că o asemenea regresiune în animalitate nu ar fi trebuit încercată decât cu voluntari, nu cu un subiect inconștient. Dar, după câteva clipe, au urmat grupuri de foneme clare, vocalice, de o infinită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
expuneți până la sfârșit punctul dumneavoastră de vedere. Personal, sunt foarte interesat de noțiunea "eschatologia electricității". La ce vă referiți exact? Tânărul îl măsură, neîncrezător, și ridică din umeri. - Nu prea am chef de discuție acum, spuse. Lașitatea gândirii contemporane mă exasperează. Prefer să beau o bere... - Cu voia dumneavoastră, am să vă însoțesc. S-au așezat pe terasa unei cafenele. Tânărul nu încerca să-și ascundă enervarea. - Probabil că sunt ultimul optimist european, începu. Ca toată lumea, știu ce ne așteaptă: hidrogen
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce păreau aeriene, în direcții deosebite. - E păcat, șopti Iconaru. Nu trebuia să-i omori. Nu-ți făceau nici un rău... De mai multe ori, în fața cafenelei, Antim încercase zadarnic să-i ia violoncelul din mână. În cele din urmă, ridicase exasperat brațele în aer și, deschizîndu-i larg ușa, o poftise să intre. Spre mirarea lui, fata intrase cu pasul sigur, cu fruntea sus, zâmbind și rotindu-și privirile în toate părțile, parcă ar fi căutat pe cineva, sau poate doar ca să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cameră -, se apropie de oglindă, aprinde și apli cele. Rămâne cu ochii ficși în oglindă. Se privește prea fix, cu nerăbdare și lăcomie - să nu termine baba cu vasele la bucătărie și să nu dea peste ea. Oooo, cât o exasperează că de ani și ani vede cum tot mai rău arată ! Și firele astea albe, de două degete, crescute la rădăcină - neîndemânatică, își trage una peste alta buclele părului tern și rar. Și nasul lung, cu vârful lățit, ciuruit de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici condițiile neprielnice de a vorbi nu au să-l deranjeze. El avea un aer blând ca totdeauna și m-am gândit că iubisem în el exact reversul lucrurilor care mă deranjaseră la celălalt ; care aș putea spune că mă exasperaseră, așa că nervii mei, lângă el, se destindeau. Altminteri, blândețea lui Titi în ochii mei este slăbiciune, pentru că l-am văzut arătându-se neputincios chiar și în clipele când enervarea îi colorează fața. În asemenea momente, când normal ar trebui să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
străveziu, aceeași strâmtorare pe care i-o dă minciuna. Pentru că, la urma urmei, tot minciună este și să-i ascundă ei clipele rele, în vreme ce ea bănuiește că ceva nu este cum trebuie și totuși nu înțelege ce poate fi. Desigur, exasperându-se, încercând apoi să se con vingă că boala lui este jumătate ipohondrie, jumătate neurastenie, de vreme ce nu se caută la doctor și nu ia nicio măsură... Scuturându-se cu neplăcere, Profesorul Mironescu își așază mai bine copilul pe genunchi. Maxima
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vreau ca până la sfârșit să iasă lucrurile bine ! De aceea, dă-mi voie să-ți mai spun încă o dată : tocmai pentru că te-a indispus Clemența, la ultima voastră convorbire, tu, ca fată cultă... — Bine, dar e ceva care chiar mă exasperează ! Eu mă străduiesc să-ți spun că vorbele ei nu au contat, și inutil mă străduiesc ! Tu ții să dai amploare... — Uite, vezi, exact ceea ce nu fac ! Exact că nu dau nicio amploare ! Dar ești pornită să mă suspectezi, știu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
clarificat. Am putea... presupunând că... cum să spun... dacă am face dragoste... știți, așa obișnuiesc tinerii când nu sunt siguri... și dacă pe urmă ea ar hotărî că nu ne potrivim... Întrebarea păru să-l enerveze, ba chiar să-l exaspereze pe John Robert. Asemenea posibilitate era, evident, cu totul nouă pentru imaginația lui. Se încruntă puternic: Nu-i nevoie să privim chiar atât de departe. Dar aș dori să știu. Nu am ținut să discut despre asemenea problemă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vreau să spun... da. Dar de ce? A dorit să ne cunoaștem. De ce? Mă rog, de ce nu? Tom își dădea seama că făcuse o serie întreagă de gafe și era conștient de poziția îngrozitor de falsă în care se găsea, dar era exasperat și de agresivitatea tonului lui Hattie, de parcă totul ar fi pornit din vina lui. Își spuse: „N-are nici un pic de simț al umorului, nu știe să sesizeze partea nostimă a unei situații. De ce-o fi atât de înfuriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
comună oamenilor în general, care nu se gândesc la furtună cât timp vremea este frumoasă), iar în momentul în care au început situațiile grele s-au gândit să fugă, și nu să se apere, și au sperat că popoarele lor, exasperate de îndrăzneala învingătorilor, îi vor chema înapoi. O hotărâre de felul acesta este bună numai atunci când altă nu este posibilă; dar este foarte greșit să renunți pentru aceasta la alte mijloace de scăpare. Căci nu este niciodată bine să te
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
unul bun poate să vă micșoreze pedeapsa de la trei la un singur an și să primiți și pachet la două săptămâni. Și, fiindcă mi ai devenit simpatic, am să vin să mai schimbăm câte o idee la vorbitor. Domnule, mă exasperezi! Eu am venit să predau, ca bun cetățean, un obiect neidentificat... Aha. Un O.Z.N. ! Nuuu ! O bancnotă de 10.000. Iar dumneata, în loc s-o iei, s-o înregistrezi, s-o predai cui trebuie predată, mă ameninți cu pușcăria, cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
reproșa nimic, dar acum îl privea cu ură. De câte ori îi întîlnea ochii se cutremura. "M-ar omorî", și-a zis într-o zi... A început să bată în retragere, să încerce s-o liniștească. Dar abia astfel reuși s-o exaspereze și mai mult. Bănuia probabil că descoperise căutările ei prin hârtii și că încerca s-o înșele. În zadar a notat el într-o zi în jurnal: Am mințit în tot ce-am scris până acum. Pură ficțiune. De fapt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dar acolo nu eram în stare să fac nimic. Toată lumea mă întreba ce se întîmpla cu mine, deoarece mă mișcam ca o somnambulă, iar eu nu eram în stare să dau nici o explicație. Ca să scap de aceste întrebări care mă exasperau, mi-am luat un concediu neplătit și am rămas acasă. Știam că mă va teroriza telefonul, dar cel puțin nu mai trebuia să discut cu nimeni. Și pe urmă oricum n-aș fi scăpat noaptea de telefoane. Poate că, sunând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
deloc din casă. Seara am început să înghit somniferele fără să le mai număr. Și totuși nu puteam dormi decât pe apucate, o oră, două. În rest, stam cu ochii la telefon și așteptam, când nu sunam eu. Uneori, mă exaspera chiar tăcerea. Parcă vroiam să aud mârâitul acela îngrozitor, să se termine odată. Tremuram și așteptam. Mă temeam să adorm și să mă trezească soneria telefonului din somn. Atunci era și mai rău... Când suna, încercam să mă stăpânesc. Auzeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poate mă înșel. Dar, din multe puncte de vedere, povestea ei semăna cu a mea. Amândoi rămăsesem fără subterfugii. Și totuși ne deosebea ceva important. Din tot ce spunea, ea îmi apărea ca o femeie normală pe care împrejurările au exasperat-o și au transformat-o în victimă, pe când la mine lucrurile au fost mai complicate, eu însumi am ajutat împrejurările să nu mă cruțe. Adevărul, domnilor, e că nu sânt un răstignit cum mi-a plăcut să cred și cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
departe de ea nu-mi place. Am aflat că se fac glume pe seama punctualității cu care cobor pe plajă. E singura dată când am reușit să impun o impresie atât de falsă despre mine. Toți cei pe care i-am exasperat cu întîrzierile mele ar fii uluiți, cred, descoperind că trec, aici, drept un maniac al punctualității. Dacă m-aș duce în acest moment pe plajă (e abia zece), aș produce, poate, o mare decepție. Aș intra în ordinea banală a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dar povestea se repetă: "Mona, mai uită-te o dată". Cu o răbdare angelică, Mona consultă, iar, harta. "Unde ne a-flăm?" o întreabă Dan. "Nu știu", zice Mona. Râdem nervos, suntem obosiți. Însă, pe măsură ce trece timpul, râsetele noastre sună mai neconvingător. Exasperați, oprim, în cele din urmă, la un telefon, lângă o benzinărie închisă. Cu siguranță, nu suntem departe de "La Canada", zona unde locuiește doctorul, dar cum să ajungem la el? Dan se duce să-i telefoneze. După cinci minute se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și am primit o lovitură puternică peste ureche. Până s-apuc să mă dezmeticesc, motocicleta era departe. Buimac, m-am îndreptat mașinal spre bravul d'Artagnan, dar, în aceeași clipă, din șirul nesfârșit de vehicule s-a pornit un concert exasperat de claxoane. Eram din nou pe verde. Atunci încă zăpăcit, în loc să-l scutur puțin pe individul care strigase la mine, m-am întors cuminte la mașină și am demarat, în timp ce imbecilul mă blagoslovea cu un "nenorocitule" de care mi-aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pe părul negru, tuns scurt, băiețește, cu ceafa rasă și cercei lungi de perle, ce jucau suspect pe gulerul bărbătesc de pichet alb, înainta cu un pas agil, ce suna distinct cum sună castanietele, pe parchet, un pas sigur, ce exaspera pe Maxențiu, ale cărui tălpi în pantofi albi fără tocuri - pantofi de sport - păreau tălpile unor patine ce se înfundau și lunecau totodată pe nisipul fierbinte și mobil al covorului. Zvelt, în spatele Adei, și așa de aproape că umărul lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pasul pe culoarele instituțiilor din fruntea țării dar și din mădularele ei, privind dintr-o sprânceană orgolioasă pe robii strânși de lanțurile nevoilor, lacrimile copiilor flămânzi, mamelor secătuite de puteri, ale taților în goana după un loc de muncă și exasperați că nu-și pot plăti ratele la împrumuturi și vai! ale tineretului țării debusolat, înșelat de promisiuni politicianiste, vorbe goale ca oalele dogite și cu privirea spre zările cenușii ale plecatului din țară.... Cartea drept mărturisitoare a lui Gheorghiță Savel
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pisăloagă cu ideile ei. Pretindea că fericirea nu există decât după ce ai pierdut-o. Mi se părea ciudată, de pe altă lume, dar, cum ajunsesem să fiu dependent de ea și fizic, mă atrăgea în aceeași măsură în care, câteodată, mă exaspera. Avea o imaginație exaltată, fierbinte și-mi era cu neputință să-mi dau seama cât adevăr conțineau poveștile pe care mi le spunea. Obișnuia să repete că modul cel mai sigur de a scăpa de o ispită e de a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]