751 matches
-
dispreț, domnișoara Cristina nul slăbi. - Da’ la film te-ai dus? Băiatul încuviință. Asta da, o făcuse. - Și „Fata piratului” ai citit? se grăbi Cristina să revină pe terenul slab. Da’ „Omul prost”? - !!! - Voi nimica nu citiți! exclamă dînsa cu exasperare. Cu ochi albaștri și gene cîrligate, surioara celui interogat o privea pe mica inchizitoare de jos în sus. Pe neașteptate, izbucni: - Ba! Ba! Ba! - Taci din gură. Ce, ești la tine acasă? o apostrofă domnișoara Cristina. Apoi se întoarse către
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ori la cine știe ce materie. (O ingineră care ne Învăța desenul tehnic și care, pe un scaun cocoțat pe catedră, punea câte o piesă ca s-o trecem pe caietele cu hârtie milimetrică a fost prima care și-a exprimat adânca exasperare pe care i-o provoca sărăcia mea de minte: „Băiete, cât poți să fii de prost? Ți-am explicat de trei ori cum să reprezinți filetul! Ce nu Înțelegi? Ce e așa de greu de Înțeles?”. Domnule, nu-mi intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dar melodia preferata a Mariei răzbătea până la mine de pe o măsuță minusculă din hol. Tipic ei, să-și uite telefonul acasă. L-am luat fără nicio ezitare, ridicol de Încântată de posibilitatea descoperirii identității acelui Adi. Își codase mesajele, spre exasperarea mea. Am tastat sigură pe mine data ei de naștere, dar am eșuat. Nu Înțelegeam de ce și-ar fi codat Maria mesajele În primul rând, dar asta mă ambiționa și mai tare. Însemna că exista ceva ce eu nu trebuia
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mine. Nu mai avea aceeași privire gravă ― Fără efort, spuse doctorul și am bănuit că În curând aveam să fiu liberă să plec. O săptămână mai târziu, libertatea mea continua să fie un termen relativ. Eram țintuită la pat, spre exasperarea mea, și nu pentru că aș fi avut nevoie, ci pentru că familia era excesiv de grijulie. Nu eram obișnuită cu tratamentul preferențial al mamei și ideea de a fi regină nu mă atrăsese niciodată. Și totuși iată-mă regina, cu toți la
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
rog, m-am milogit eu. îmi pare rău. Pe bune. Ușa a zburat de perete, iar Brigit a apărut în prag cu fața desfigurată de plâns. —Of, Rachel, a oftat ea. Nu-mi dădeam seama ce exprima vocea ei. Iertare? Exasperare? Milă? Oboseală? Ar fi putut să fie oricare din ele, dar speram să fie vorba de iertare. Dă-mi voie să te scot în oraș și să bem șampanie ca să sărbătorim, m-am oferit eu. Brigit a plecat capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nimic nu scotea mai bine în evidență cretinismul meu stângaci și incipient ca sentimentul că eram urmărită de bărbatul pe care-l doream. în cele din urmă, m-am întors către el și am întrebat pe un ton de falsă exasperare: —Ce-i? Știam că era ceva de bine, înțelegeți? —Arăți... Luke a făcut o pauză. —... frumoasă. Răspuns corect. Nu știam restaurantul unde m-a dus Luke. Nici măcar n-auzisem de el. Dar era minunat. Covoare groase, lumina micșorată pâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din grădini. C’est tout à fait autre chose. Ledoulx nu se grăbea să verifice impresia fostului consul al Franței. Nici nu avea de gând să o facă vreodată. O ignora. De la numirea lui avea tot mai dese momente de exasperare. Zilnic trebuia să se lupte cu indolența și insolența slugilor, cu amestecul de lux și murdărie în care înțelegeau să-și ducă viața cei mai mulți dintre locuitorii orașului. Mai era, desigur, și marea, inexplicabila, revoltătoarea simpatie de care se bucurau ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ori pe zi, izbucnea într-un plâns isteric. De la întâlnirea cu băiatul de la Hungry Hop din bazar, când cu proteza, Pinky căpătase un nou sentiment de compasiune pentru fratele ei. Nu mai avusese niciodată un asemenea sentiment; era diferit de exasperarea sau amuzamentul pe care le simțea de obicei în ceea ce-l privea. Numai că, într-o dimineață, privise în sus, către picioarele care i se bălăngăneau afară din pat, și-și dăduse seama că, desigur, atinseseră o coardă similară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pentru o cauză nobilă. Ar trebui să-ncerci și tu să faci așa ceva. —Heeeiii! Fiona a ridicat o mână. — Nu poți să spui că eu nu contribui la acțiunile de binefacere. —Fiona! Expresia de pe chipul lui Susan era una de exasperare. —Pe tine te invită Julia la petreceri luxoase, te îmbraci în rochii frumoase și te îndopi cu tot felul de mâncăruri delicioase prin diverse locuri din Londra. Nu-i același lucru cu o călătorie pe bicicletă în scopuri caritabile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
muzică, atunci ai Îngenuncheat În fața suitei numărul șase pentru violoncel de johann sebastian bach și ai făcut acele mișcări rapide cu umerii care la ființele umane obișnuiesc să Însoțească plânsul convulsiv, atunci, cu genunchii tăi duri proptiți pe podeaua dură, exasperarea ta s-a risipit brusc, ca ceața imponderabilă În care te transformi uneori când nu vrei să fii absolut invizibilă. Te-ai Întors În dormitor, l-ai urmărit pe violoncelist când s-a dus la bucătărie să bea apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
depinde cum sunt. Ș-apoi cine cunoaște meseria nu poate oferi nici jumătatea arendei pe care el a plătit-o pentru că așa a apucat. Adevărat că prin unele părți s-au mai urcat arenzile. Dar acolo se speculează țăranii până la exasperare și nu se știe dacă nu vor avea urmări triste. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pământ și nu mai rabdă fără a crâcni înșelăciunile și neomenia. Chiar și pe aici, unde sunt învoieli cinstite și nu-i păgubește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sosit că vrea să vază și pe Predeleni. După vreo săptămână, se duseră împreună. Și bătrânului îi plăcea familia Predeleanu. Oameni de treabă, zicea despre ei totdeauna, gîndindu-se în primul rând la tatăl lui Victor, cu care se cunoscuse. Spre exasperarea domnișoarei Postelnicu, pentru care tot interesul lumii se concentra în jurul serbării "Obolul", peste câteva zile, s-a vorbit toată vremea numai despre agricultură, firește, ca să fie pe placul lui Miron. Impresionat totuși de "considerentele" lui Dumescu, oricât nu era convins
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fac două drumuri! ― Bine-nțeles. Își ridică iarăși povara. În intercomul lăsat deschis se auzi o voce. ― Fir-ar să fie. Jones! Vino, motănel, vino... vino la mama, pisoi. Tonul se voia liniștitor și alintător, dar Lambert sesiza perfect exasperarea lui Ripley. Împleticindu-se din cauza istovirii, Parker ajunse în fața cutiei de provizii 2. Lambert îi puse în brațe cutiile cu cu hrană pe care le scosese din frigider. Pe cât îi stătea în putință, ea alegea cutiile de conserve. Gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și chibzuit... Ambivalență, deci. O situație aproape oedipiană, exprimată colocvial prin dualitatea semantică a țăranului, oscilînd între venerația romantică pentru țăranul mioritic, țăranul tradițiilor perene și al muzeelor, țăranul nostalgiilor și proiectelor spirituale și acel băi țărane ! al disprețului și exasperării iluministe în fața imobilismului și parohialismului, a lipsei cronice de apetit pentru progres și „civilizație”. O poveste „adolescentină” de iubire și ură ca la carte ? în orice caz, o poveste definitorie. În ultima vreme am strigat pe toate gardurile despre „moartea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cheamă Calea speranței (Le chemin de l’espérance, Fayard, 2011) și oferă mult mai mult decît o listă de motive de „indignare” : propune o viziune. De fapt, apelul la indignare nu era decît un soi de „deșteaptă-te, române !”, de exasperare în fața unei tot mai impertinente lipse de viziune a clasei politice, întărită de o tot mai indolentă miopie socială a populației. Calea speranței se dorește o critică fundamentală a „căii dezastrului” pe care înaintăm astfel cu toții, creduli, ca într-o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aș fi avut atunci o cât de mică experiență amoroasă, Gina ar fi fost chiar de atunci a mea și, poate (poate!) ar fi rămas a mea pentru totdeauna. Așa, ne iroseam întîlnirile din camera cu icoane pe sticlă în exasperări temătoare. Și la școală eram prieteni buni, eram mereu împreună. Ne mutaserăm în aceeași bancă și legătura noastră era cunoscută de toți. Probabil că se bârfea pe socoteala noastră, pentru că, din instinct, toate colegele Ginei o urau, iar pe mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
imaginez ce s-ar putea întîmpla... - Ar trebui să întrebați la direcție, vorbi fata. Vreau să spun să întrebați de artist... - Dar ce legătură ar fi putut avea el, artistul laureat, cu ascensorul? o întrerupse Adrian cu un început de exasperare în glas. - Doamna spunea că ascensorul rămâne același, și numai direcția variază... Adrian o privi lung, pe gânduri. - E adevărat, așa a spus, îmi aduc foarte bine aminte. În cazul acesta, adăugă melancolic, mă întreb de ce-mi făcusem iluzii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
când prințul a devenit ascetul Gautama... - Văd că ți-a rămas și ție bine întipărită în minte viața lui Buddha, îl întrerupse Lorinț. - Dar cui nu i-a rămas, din toți prietenii și colegii lui? ne-a repetat-o până la exasperare. - Și fetele de pe covor? - Asta începusem și eu să-ți povestesc, reluă Eleazar. Foarte probabil că și-au amintit și ele "Marea Plecare" și scena din gineceu. Și atunci au început să râdă și mai isteric, tăvălindu-se pe covor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
anumită semnificație. Ți-am spus: citise viața lui Buddha. - Bine, bine, îl întrerupse nerăbdător Lorinț. Dar nu văd legătura cu ce facem noi... Eleazar începu să se plimbe cu pași mari prin odaie, ca și cum ar fi încercat să-și potolească exasperarea. Se opri brusc în fața lui Lorinț. - Nu e vorba acolo de un Boddhisattva și de Buchenwald? Celălalt ridică din umeri. - Într-un anumit fel, e vorba și de asta. Dar Ieronim prezintă lucrurile cu totul altfel. În primul rând, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
datoria. - Că dumneavoastră pierduserăți prea mult sânge, și aveați febră, și poate de aceea ne-ați cerut să reîncărcăm carabina, că nu mai știați pe ce lume sunteți, slăbit și nemâncat, și ostenit. Darie îi privi o dată, cu o mută exasperare, apoi zvârli țigarea și se ridică brusc. Se îndreptă hotărât către locotenent - Ce ne facem cu ei, domnule locotenent, că acum nu mai ascultă ordinele?... Locotenentul îl privi lung, ca și cum ar fi încercat să-l recunoască, apoi înălță din umeri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Vladimir, e încă un copil - , să fi cunoscut amândoi teroarea fără nume, clipa aceea fără început și fără sfârșit, când noi, oamenii, vom descoperi că n-am fost niciodată singuri? - Ce imaginație maladivă! izbucni deodată Maria, cu o greu stăpânită exasperare în glas. Un artist tânăr și cultivat ca dumneata, să-ți inventezi singur obsesiile teroarei!... Ieronim se ridicase în picioare și o privea turburat. - Din păcate, spuse, n-am inventat nimic. Eu însumi sunt produsul teroarei... Și atunci mă apăr
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai fi vrăjit, și nimeni nu îndrăznea să strige la tine, să te oprească. Nici măcar Generăleasa, precizase o dată, mult mai târziu, Antim. Împietrise și ea fermecată. - Dar ce-am spus, Oncle Vania? Ce v-am spus? întrebase atunci, cu aceeași exasperare în glas, pentru că începuse să creadă că se înțeleseseră cu toții să nu-i povestească niciodată nimic precis. - Cine le mai ține minte? răspunse Antim. Căci, îți repet, nu erau fraze și cuvinte de copil, cât ar fi fost el de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
optat pentru comoditate... — S-o muți pe Muti la bloc, exact ce detestă ? Să ajungem cu toții la mâna lor, să ne dea prea multă, prea puțină căldură ?... Mă rog... avantaje și dezavantaje... Surâsul lui ironic, în vreme ce își controlează cheile. Și exasperarea ei, care o face să fie patetică. Ridicolă. Vocea lui ironică. Mâinile neglijent înfundate în buzunarele sweater ului, un picior puțin mai înainte. Doar afară, în lumină, au să se vadă ochii prea congestionați ai lui Niki, care, din senin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că nu mai pleca și nu mai pleca... — Cristidoaia ? — Dar cine ? — Aaa, și i-ai zis așa... — în sfârșit, ai înțeles ! Numai ca să plece și cu toată neplăcerea pe care o am când mint !... Dar ceea ce m-a adus la exasperare pe urmă a fost că degeaba i-am spus : nu voia nici atât să se lase dusă ! — Se lipise, de ! Ce să mai ia drumu-n picioare... — Așa crezi ? ! Nici poveste ! Doar de când i am deschis i-am spus că îl aștept
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la distanță de două luni, Întovărășiți În toate prostiile și joaca unei vîrste line, făcută din linii drepte și suprafețe de lumină pură și din pete de Întuneric catifelat, dar mai ales din multe obiecte sparte sau stricate și din exasperarea părinților și din acea presimțire a aventurii și a pericolului care Îți Îmbată mintea neștiutoare - mucul unui mugure care crește la piciorul unui munte. Și toată treaba asta se Întîmplă Într-un bloc din periferia unui cartier standard comunist, la mijlocul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]