758 matches
-
injectare , dezlipirea sau ruperea stratului din partea posterioară a ochiului ( retina ) , tulburări ale pupilei , ale părții colorate a ochiului ( iris ) , ocluzia arterei retiniene , răsturnarea pleoapei , tulburări ale mișcărilor ochiului , iritarea pleoapei , sânge în ochi , ochi decolorat , depozite oculare , inflamația ochiului ( irită ) , excavația discului nervului optic , deformarea pupilei , ocluzia venei din spatele ochiului , scurgerea substanței gelatinoase din interiorul ochiului . Reacții adverse non- vizuale mai puțin frecvente raportate ca fiind posibil determinate de medicamente sau de procedura de injectare includ : ( apărând la mai puțin de
Ro_621 () [Corola-website/Science/291380_a_292709]
-
de oameni-maimuță. Acțiunea se mută la câteva milioane de ani în viitor, în anul 1999, prezentând călătoria spre Lună a dr. Heywood Floyd pentru a studia o perturbație magnetică prezentă în craterul Tycho și denumită Tycho Magnetic Anomaly One (TMA-1). O excavație desfășurată în zonă aduce la lumină un monolit negru, realizat conform proporțiilor 1:4:9 și a cărei datare îl plasează cu 3 milioane de ani în urmă, devenind prima dovadă concretă a existenței vieții extraterestre inteligente. Floyd și echipa
2001: O odisee spațială (roman) () [Corola-website/Science/314448_a_315777]
-
va ucide, o voi face eu. Nu știu ce este mai rău.". În versiunea TV, au existat mai multe scene care nu au fost incluse în varianta cinematografică sau de pe DVD a filmului. O scenă suplimentară are loc la începutul lucrărilor de excavație, când se descoperă că doi dintre legionari, ambii recruți germani, au dezertat. Sadicul adjunct, lt. Fontaine și caporalul lui la fel de vicios trimit o patrulă pentru a-i captura. Ei îi prind pe cei doi germani, iar Fontaine ordonă patrulei să
Mergi sau mori () [Corola-website/Science/328550_a_329879]
-
concentrat la peșteră Tabun, peșteră Mearat Nahal sau Al Wad, precum și la Peșteră Skhul (împreună cu arheologul american T.D. Mc Cown). Cartea lui Garrod și a paleontoloagei britanice Dorothea Bite „The Stone Age of Mount Carmel” conține un raport detaliat al excavațiilor și a contribuit la faima sitului în lume. În anii 1967-1972 o echipă sub conducerea lui Arthur Jellinek a efectuat excavații în peștera Tabun. Ea a cercetat mai ales secvență de straturi din Cultura musteriană din paleoliticul mediu, sectorul superior
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
lui Garrod și a paleontoloagei britanice Dorothea Bite „The Stone Age of Mount Carmel” conține un raport detaliat al excavațiilor și a contribuit la faima sitului în lume. În anii 1967-1972 o echipă sub conducerea lui Arthur Jellinek a efectuat excavații în peștera Tabun. Ea a cercetat mai ales secvență de straturi din Cultura musteriană din paleoliticul mediu, sectorul superior al celor cercetate de Garrod. Avraham Ronen a investigat până în anul 2002 din partea Institutului arheologic Zinemann al Universității din Haifa, concentrându
Nahal Mearot () [Corola-website/Science/332899_a_334228]
-
de la mănăstirile din județele Botoșani, Iași și Suceava. Starețului Firmilian i-au succedat ca stareți protosinghelul Iosif Grigore (fost stareț la Mănăstirea Cozancea) și ieromonahul Teodosie Pleșca (1999-...). În scopul facilitării accesului către mănăstire, s-au făcut o serie de excavații în dealul din preajmă, pământul fiind mutat mai la vale, iar cu o parte din el s-a acoperit un iaz. Aceste lucrări au dus la destabilizarea terenului, producându-se alunecări de teren și apărând crăpături în chiliile călugărești și
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
încă din timpul lui Iosua, și dacă ar fi așa, o seama de legi religioase care se aplică cetăților vechi înconjurate de ziduri ar trebui să se aplice și la Tverya. În prezent sunt rabini care pun la îndoială această. Excavații arheologice efectuate în cursul secolului al XX-lea de către arheologii William Foxwell Albright și Yohanan Aharoni au identificat Tell Rakat la câteva sute de metri nord de limita municipiului Tiberias. După mărturia lui Iosephus Flavius, Irod Antipa a întâmpinat greutăți
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
deosebită, dar era hotărât să-și îndeplinească datoria de rege, și și-a ales bine miniștrii. Ministrul principal din Napoli, Tanucci, l-a influențat considerabil. În timpul domniei sale, s-au redescoperit orașele romane Herculaneum (1738) și Pompeii (1748). Regele a încurajat excavațiile, și le-a urmărit progresul și din Spania. Pe 10 august 1759, fratele său vitreg Ferdinand al VI-lea al Spaniei a murit, și Carol i-a urmat pe tron. Pe 6 octombrie 1759, a abdicat de pe tronul lui Napoli
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
betonului monolit, vaacumarea suprafeței betonului la parament care a dus la extragerea a 8-10 l/m² și creșterea rezistenței la compresiune cu 50%, ancorarea rocilor fisurate de pe versnți prin precomprimare. Principalele cantități de lucrări au fost de 500.000 m³ excavații, 700.000 m³ de beton, 70.000 m injecții. Lucrările s-au desfășurat între anii 1967 și 1972, darea în exploatare în regim intermediar făcându-se la sfârșitul anului 1970. Barajul este păzit 24 h din 24 de către o firmă
Lacul Poiana Uzului () [Corola-website/Science/308142_a_309471]
-
ce stă în această stelă". Este cea mai veche referință existentă cu privire la ideea de suflet separat de trup. Stela de 360 kg din bazalt are 91 cm înalțime și 61 cm lată. A fost descoperită în al treilea sezon de excavații al expediției Neubauer al Institutului Oriental din Chicago, Illinois. Unii transumaniști cred că va devenii posibil a se executa un transfer mental, ori dintr-un corp uman în altul, ori dint-un corp uman într-un calculator. Operații de acest gen
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
găzduiește biserica rupestră este compusă din două părți: cea superioară, numită inițial "Szent Iván-barlang" ("Peștera Sfântul Ivan"), mai târziu: "Lourdes-i Barlang" ("Peștera din Lourdes"), care este o peșteră naturală și cea inferioară, formată dintr-un sistem de incinte rezultate prin excavație. Temperatura în interiorul sistemului de peșteri este constantă, în tot timpul anului, de 21°C . Ideea realizării bisericii-grotă a apărut pentru prima oară în anul 1924, după ce un grup de credincioși maghiari s-au întors dintr-un pelerinaj de la Lourdes. Au
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
având scopul de a transforma peștera Sfântul Ivan, aflată în paragină și rău famată la vremea aceea, de pe versantul sudic al Dealului Gellert, într-un sanctuar votiv, având ca model "Grota de la Lourdes". Ulterior, grota naturală a fost lărgită prin excavații și dinamitări; actualul sistem de incinte datorându-se acestor lucrări subterane. Preotul Jenő Gyula Besnyő, împreună cu mai mulți confrați de ai săi, s-au hirotonit călugări paulini la abația din Czestochowa și la solicitarea generalisului ordinului, arhiepiscopul de Esztergom, cardinalul
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
Mohenjo Daro. Au apărut numeroase orașe, pe o suprafață întinsă. Ele erau dotate cu sisteme de canalizare, băi publice și grupuri sanitare care beneficiau de propriile conducte de apă. Chiar și în prezent, arheologii mai găsesc aici în timpul lucrărilor de excavație mici obiecte decorative și basoreliefuri reprezentând motive religioase și animaliere. Semnul distictiv al culturii Indului sunt sigiliile din steatit produse în mari cantități. Inscripțiile de pe acestea nu au fost descifrate nici până astăzi. Indul, cel mai lung curs de apă
Ind () [Corola-website/Science/306738_a_308067]
-
în Palestina, aflată atunci sub regimul mandatului britanic, și a studiat la Școala arheologică britanică din Ierusalim. În anul 1925 s-a alăturat profesorului John Garstang, directorul Școlii amintite, precum și director al Serviciului Antichităților din Palestina mandatară, și a întreprins excavații în două din peșterile de pe cursul inferior al Wadi al Amud (ebr. Nahal Amud - Părîul stâlpului): Magharet ez Zuttiye Paleontoloaga Dorothea Bate a identificat în fosilele din aceeași grotă și bogata faună care trăia în perioada paleolitică respectivă în nordul
Francis Turville-Petre () [Corola-website/Science/316541_a_317870]
-
cercetări au arătat că cea mai veche „hartă” ar fi (după unii specialiști), planul orașului Çatalhöyük din Anatolia, Turcia. Acesta reprezintă dispunerea a aproximativ 80 de locuințe și a fost descoperită de cercetătorul James Mellaart în anul 1963 în urma unor excavații. Data acestei lucrări, determinată prin metode de datare radioactivă, este de aproximativ 6.200 î.e.n. Desigur, în timp, reprezentarea realității este mult dezvoltată, ajungându-se în sec al VII-lea și al VI-lea î.e.n. la reprezentări care fac diferența
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
o serie de castre, pe ele s-a ridicat orașul celtiberic înconjurat de ziduri, unul dintre cele mai importante centre ale triburilor carpetane. Unul dintre aceste prime așezări era pe partea stângă a râului Tajo, resturile scoase la iveală din excavații arheologice pot fi observate în Muzeul-Spital din Santa Cruz în Toledo. În anul 193 î.C., după o îndelungată rezistență, Marco Fulvio Nobilior cucerește orașul. Romanii reconstruiesc orașul și îl numesc Toletum, în provincia Cartaginense. Orașul dezvoltă o importantă industrie
Toledo () [Corola-website/Science/297506_a_298835]
-
după cifra locuitorilor din zona respectivă. Aceste cifre provin de la administrația orașului Warburg. Ele conțin și locuitorii cu reședințe secundare acolo. Pe teritoriul actual al orașului Warburg s-au descoperit nenumărate relicve din perioada comunei primitive și a antichității. În timpul excavațiilor arheologice a fost găsit un pumnal pe care arheologii în clasifică în era neolitică.. Din mileniul al IV-lea înainte de Hristos există în regiunea Warburg urmele unei culturi megalitice. Pietre mari de mormânt din această perioadă descoperite în partea de
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
Mikvaot (Băi rituale evreiești) în Țara Israelului din Epoca celui de-al Doilea Templu și din perioadele Mișnei și a Talmudului, sub îndrumarea profesorilor Nahman Avigad și Lee Israel Levine. Teza sa se baza pe descoperiri făcute în cursul acestor excavații. Lucrarea a fost considerată un studiu de referință într-un subiect care nu fusese niciodată până atunci studiat din perspectivă arheologică. În anul 1978 Reich a început să lucreze la Departamentul de antichități și muzee ca director al arhivei științifice
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
atunci studiat din perspectivă arheologică. În anul 1978 Reich a început să lucreze la Departamentul de antichități și muzee ca director al arhivei științifice. Sub conducerea sa a început procesul de digitalizare a informatiilor despre situril arheologice și a listei excavațiilor din Israel, cu ajutorul ordinatorului central al Ministerului Educației și al Culturii. În anul 1986 a ocupat pentru scurtă vreme funcția de arheolog al Districtului de Centru. Apoi, după intrarea generalului în rezervă Amir Drori în funcția de director general al
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
Billig, Reich a descoperit o parte din Strada herodiană de lângă Muntele Templului și de lângă Arcul Robinson, iar împreună cu Yuval Baruch a săpat lângă Poarta Hulda de est a Muntelui Templului. Între anii 1995-2010 Ronny Reich și Eli Shukron au efectuat excavații îndelungate în Orașul lui David din Ierusalim.O însemnătate deosebită au avut săpăturile de lângă Izvorul Ghihon care au pus în evidență noi părți zidite și cioplite din sistemul acvifer canaanit, cunoscut sub numele de Canalul Warren. Reich și Shukron au
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
semantică și complexitate a frazei. "Vezi articolul principal: Troia." O altă întrebare semnificantă privește posibila bază istorică a povestirii. Comentariile despre "Iliada" și despre " Odiseea" scrise în perioada elenistică au început explorarea inconsistențelor textuale ale poemelor. Clasiciștii moderni continuă tradiția. Excavațiile făcute de Heinrich Schliemann la sfârșitul secolului XIX au început să convingă savanții privind existența unei baze istorice pentru Războiul troian. Cercetările (conduse de anterior-menționații Parry și Lord) în epopeele orale din limbile sârbo-croată și cele turcice au început să
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
12 m și doar plafonul sau este o adăugire mai târzie. Casa scărilor care duce la vârful turnului s-a menținut în forma sa originală și duce în prezent la promenada de pe zidurile cetății. Din piața originala romană, vizibilă datorită excavațiilor, se vede pornind strada principală a orașului - Cardo - în direcția miazăzi. Atât piața cât și strada sunt însemnate pe harta de la Madaba. Construcția cea mai antică gasită în perimetrul Porții Damasc este un turn al porții din primul secol î.e.n.
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
și Robert de Normandia. Prima breșă în ziduri au facut-o în preajma porții Herodes (a Florilor). În timpul stăpânirii cruciate deasupra pieții interioare s-au clădit case, doar o parte din ea servind drept stradă. Din acea epocă, la coborârea spre excavațiile vestigiilor romane, au rămas ruinele unei capele cu fresce ) (după unii ar fi vestigiile bisericii St. Abraham, dar identificarea este contestată),și o parte a străzii medievale, În plus, se remarcă și un semn antic marcând prezența Legiunii a X
Poarta Damascului () [Corola-website/Science/323655_a_324984]
-
prin care se recuperau vestigiile Jocurilor Olimpice antice. Dörpfeld revine în Berlin și își continua studiile iar în 1878, la numai 25 de ani, devine director tehnic în cadrul Institutului German de Arheologie de la Atena ("Deutsches Archäologisches Institut"). După încheierea lucrărilor de excavații de la Olympia, în 1882, este cooptat de Heinrich Schliemann pentru continuarea săpăturilor la ruinele vechiului oraș Troia. Dörpfeld duce la bun sfârșit aceste lucrări, chiar și după moartea lui Schliemann, și reușește să găsească semnificația clară a tuturor vestigiilor numeroase
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
fost folosit, pentru prima dată, în domeniul arheologiei subacvatice în 1948, la cercetarea unor epave antice scufundate în largul portului tunisian Mahdia. În 1952, lângă Marsilia, sub coordonarea comandantului Jacques-Yves Cousteau și a profesorului Fernand Benoit, s-a realizat prima excavație arheologică subacvatică din lume. Arheologia subacvatică a luat ființă ca disciplină de sine stătătoare la începutul anilor 1960, ca o consecință a numeroaselor vestigii descoperite sub apă de către scafandrii: amfore, epave antice, coloane de marmură, tunuri etc. Pe lângă studiul epavelor
Arheologie subacvatică () [Corola-website/Science/319279_a_320608]