1,595 matches
-
mulțumească lui Crang, temându-se ca nu cumva să fie spionați de Thorson. Era ziuă de-a binelea, deși ceața încă nu se ridicase în orașul Mașinii, când Gosseyn ieși pe poarta palatului, puțin după ora 9. 20 " În ceea ce privește corelarea, excitația este mai importantă decât inhibiția, deoarece cum s-a arătat, reiese că inhibiția nu este transmisă ca atare. Existența unei corelări nervoase inhibitorii este fără îndoială cunoscută; numai că în timpul acesta de fenomene, efectul inhibitor este, în mod aparent, produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
reiese că inhibiția nu este transmisă ca atare. Existența unei corelări nervoase inhibitorii este fără îndoială cunoscută; numai că în timpul acesta de fenomene, efectul inhibitor este, în mod aparent, produs nu prin transmiterea unei modificări inhibitoare, ci prin transmiterea unei excitații; iar mecanismul efectului inhibitor rezultant este obscur." Ajuns în stradă. Gosseyn își zise: În mod sigur, cineva mă va urmări. Thorson nu poate să mă lase așa, s-o întind și să dispar." Fu singurul care urcă în autobuzul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care să înceapă să-și exerseze creierul secundar. Materialul selecționat de robotul bibliotecar avea sau nu vreo contingență cu această dorință de principiu? Nu-i era prea clar. Se hotărî să aibă răbdare. Când vocea începu cu o expunere asupra excitațiilor nervoase pozitive sau negative manifestate de formele de viață cele mai simple din apa de mare, Gosseyn ciuli urechile. Avea o seară întreagă la dispoziție. Frazele îi parveneau, căpătau sens pe măsură ce le analiza, apoi îi dispăreau din minte atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înregistrările. Dar abia se apucă de lucru, că pe ecranul videocomunicatorului apăru Kent care-i chema pe oameni la ședință. Peste un minut, când deschise ușa și ieși pe coridor, Grosvenor își dădu seama că Siedel nu exagerase: valuri de excitații îi asaltau creierul. Deși năucit, porni totuși spre puntea de comandă. Se așeză printre ceilalți. Noaptea nemărginită a spațiului, care împresura nava, își murmura avertismentele, când înfricoșate, când amenințătoare. Grosvenor auzi pe cineva spunând, în spatele lui: - După părerea mea, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ce anume ai auzit dumneata? - Pe cât îmi amintesc, răspunse Grosvenor cu glas apăsat, acestea au fost cuvintele pe care le-am auzit: "După părerea mea, ar trebui să ne întoarcem acasă"... Sunt convins că vorbele astea au fost rezultatul unei excitații a centrilor auditivi ai creierului meu. Cineva din afara navei are interesul ca noi să ne întoarcem acasă, iar eu i-am simțit dorința. Bineînțeles că nu vă ofer decât o explicație posibilă, nu o analiză obiectivă. - Domnule Grosvenor, spuse Kent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ne întrebam cum se face că numai dumneata ai auzit cuvintele acelea? Grosvenor îi răspunse cu gravitate, ignorând zeflemeaua lui Kent: - Mă întreb eu însumi același lucru. Îmi aduc aminte că, în timpul invaziei Rimilor, creierul mi-a fost supus unor excitații intense. Poate că tocmai de aceea am devenit mai sensibil la astfel de mesaje. Această sensibilitate acută explică, poate, și faptul că auzise cuvintele cu pricina între pereții ecranați ai secției sale. Kent rânjea, ceea ce nu era de mirare: chimistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
un canal și activă mecanismul de joc. Primul joc în care intră Cayle îi aduse treizeci și șapte de unități monetare la una. Își strânse câștigul, prefăcându-se nepăsător, dar șocul victoriei îi străbătu nervii într-un adevărat spasm al excitației. Puse câte o monedă în patru canale, pierdu, apoi parie din nou aceleași numere și câștigă nouăzeci de unități. În ceasul următor câștigă în medie un joc din cinci. Chiar și lui i se părea că avea un noroc fenomenal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
foarte scumpă, menită să afecteze doar corpusculii de voluptate din trup. Costa cel puțin o sută de unități monetare metrul. Rămase o vreme locului, lăsând senzația de plăcere să-i învăluie tot trupul. Brusc, o cuprinse o adevărată stare de excitație. Se legănă ca amețită, gândind: "De fapt nu contează, orice s-ar întâmpla aici... astă-seară o să mă distrez pe rupte". Își puse sandalele comode și iarăși se clătină bâjbâind după încuietoarea ușii; apoi, revenindu-și, o deschise și se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
formele stilizate de străjeri sau duhuri protectoare ale casei, felul sau locul în care sunt construite spațiile gospodăriilor etc. Gradul de deschidere al ochilor depinde, însă, și de persoanele care nu sunt chiar fair play (deschid ochii mari), ori de excitație (spectatorii la fotbal), ori de mimică (privirea de dormitor). Orientarea privirii poate să însemne și un dispreț, și atenție, și nestatornicie, însă pupilele mărite înseamnă atenție. Mulți privesc mâinile în clipele de răgaz. Ținuta mâinii poate fi intenționată sau nu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
un feminist precoce, nici vorbă, și poate că n-aș fi fost șocat la șaisprezece ani de niște fraze care astăzi mă fac să sar În sus. „Aventura dragostei“, scria tata În 1957 În vreme ce, sub același acoperiș, eu Îmi Întrețineam excitația trezită de tot ce ține de procreare uitîndu-mă la fotografii cu decolteuri, „aventura dragostei constă mai Întîi În a se admite unul pe celălalt. A se admite: a accepta că ea e feminină, a accepta că el e masculin. Feminină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Abraham În 1910, cred că pierderea seminală le aduce ponoase și se satisfac prin practici Întrerupte Înaintea ejaculării. Își Închipuie atunci că nu s-au masturbat. Ca mine! Compensam, theoretic, renunțarea la plăcerea finală prin plăceri preliminare mai importante, dar excitația sexuală care nu e satisfăcută se preschimbă În angoasă, potrivit lui Karl Abraham, care nu e un mucalit. După cît Îmi amintesc, nu eram chiar așa de angoasat luînd micul-dejun cu Tina pe terasă. Ne era mai curînd teamă de viespile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lui Hugh Grant - toată i se iviră brusc În minte lui Kitty. — Ce dracu’ ai zis? țipă blonda sexy de pe ecran, iar liceanul Îi răspunse: Nu e frumos să mă lași așa, excitat. Matthew chicoti, fața i se Înroșise de excitație, Își trecu mâna prin părul ei și Își plimbă limba pe gâtul ei. Kitty se retrase. — Du-te dracului! zise fata din film. Kitty se ridică brusc, trăgându-și bretelele bluzei albastre, de mătase. — Trebuie să merg la culcare, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
e de ajuns să fie utile. Cipriano Algor și-ar dori să prelungească tihna patului, să profite de somnul bun de dimineață care, poate pentru că n-avem despre el decât o conștiință vagă, este, din toate, cel mai reparator, însă excitația provocată de ideea care îi venise, amintirea statuetelor sub cenușa caldă, și, de ce să nu mărturisim, precipitata informație anterioară că n-adormise din nou, toate astea la un loc l-au făcut să dea la o parte așternuturile și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Trebuie doar încălzit, spuse ieșind cu Marçal. Zgomotul slab al motorului furgonetei se diminuă și se risipi rapid, tăcerea puse stăpânire pe casă și pe olărie, timp de mai bine de un ceas, Cipriano Algor va fi singur. Liniștit după excitația nervoasă din ultimele zile, nu-i trebui mult să observe că stomacul începuse să dea semne de nemulțumire. Mai întâi îi dădu de mâncare lui Găsit, apoi intră în bucătărie, destupă cratița și mirosi. Mâncarea mirosea bine și era călduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că el și stăpânul lui vor pleca în sfârșit, nu înțelegea din ce motiv zgarda încă nu trecuse în mâna celui care, de drept, i-o pusese. Panica îi urca în gât, dar, în același timp, membrele îi tremurau din pricina excitației rezultând din planul pe care instinctul deodată i-l dicta, de a se elibera cu o smucitură violentă când ușa va fi deschisă, așteptându-și apoi, triumfător, stăpânul afară. Ușa s-a deschis numai după alte îmbrățișări și alte sărutări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apar cazurile de halucinații și de delir, în timp ce la nivelul cel mai înalt apare starea de extaz. În stările extatice zonele cerebrale excitate sunt supuse unor reacții violente, iar activitatea restului creierului este suprimată: Extaticul este în mod complet insensibil excitațiilor exterioare. El nu mai are nici o percepție, nici o reunire a percepțiilor în noțiuni și a noțiunilor în idei și raționamente. O singură percepție sau un singur grup de percepții umple conștiința. aceste percepții sunt foarte nete și clare. Conștiința este
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
o face), a urmărit calea respirației prin Întreg trupul, inclusiv degetele de la picioare, a lăsat lumina să-i intre prin buric și, În general, a ascultat fiecare silabă a instrucțiunilor Zeldei, auzind Însă, În același timp, un sunet familiar de excitație sexuală care Își croia loc (sigur) inconștient printre silabele ei. A Încercat chiar (fără succes) să Își liniștească erecția. Penisul lui nu fusese niciodată un elev prea conștiincios. În mod neașteptat, Învățăturile Zeldei nu fură irosite. Wakefield a făcut exercițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din cartierele marilor metropole, destinate vieței de plăceri. Cabaretele din Montmartre fac azi concurență saloanelor literare”. Printr-o lectură ideologică destul de curentă în epocă, modernismul „extremist” este asociat de către Const. I. Emilian cu extrema-stîngă politică, avînd drept corelative beția și excitația senzorială, dezechilibrul psihologic, vidul spiritual și anarhia morală: „Lectura unui volum sau a unei reviste de extremă, stînga are același efect ca spectacolul unui local monden de noapte, ele provoacă aceeași tensiune a nervilor și același dezmăț spiritual. Beția lirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
complet nemișcată. Cu privirea fixată parcă asupra unei prăzi, cu o strîmbătură involuntară de dezgust, Îl pîndea pe Pierric care se agita Într-un mod Încă și mai dezordonat decît de obicei. Își legăna frenetic capul mare, cuprins de o excitație neobișnuită. Cu stîngăcie, labele lui mari traseră dintr-o ascunzătoare de sub pretențioasa placă de marmură de pe căminul din living o cutiuță de tablă. O vîrÎ printre cîrpele pe care le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la Dublin Într-un accident de mașină. Menționarea capitalei irlandeze Îi făcu pe cei doi polițiști să tresară. - La Dublin? Ce făcea În Irlanda? - Habar n-am. Eram certați definitiv. Lucas și Marie simțiseră la unison aceeași mîncărime, dovadă a excitației care pusese stăpînire pe ei, semn că se aflau pe o pistă interesantă. Comandantul continuă foarte repede. - Care erau legăturile familiei dumneavoastră cu Patrick Ryan? Bătrînul păru sincer stupefiat. Îl puse să repete Întrebarea căreia nu-i vedea nici un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe un cîine! - Christian, te rog... - Ce făceai cu tipul ăla? Crezi că nu v-am văzut? Te porți ca o stricată! O Împinse cu duritate spre fundul cabinei, ea văzu În privirea lui tulbure efectul alcoolului, al geloziei, al excitației sexuale, un amestec nesănătos care o dezgustă și o făcu să simtă toată furia, să trăiască senzația de trădare, de nedreptate pe care o controla de mult prea multă vreme. Marie avea În fața ei tot ce o aducea mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pare rău. Ea Îl sărută, se ghemui la pieptul lui, el simți stropii de spermă de pe obrajii ei. Nu-i nimic, Îi spuse ea cu blândețe, nu face nimic. Vrei să plecăm? propuse ea puțin mai târziu. El Încuviință Întristat, excitația Îl părăsise complet. Se Îmbrăcară repede și plecară imediat. În săptămânile următoare, Bruno izbuti să se controleze mai bine; fu Începutul unei perioade bune, o perioadă fericită. Viața lui avea acum un sens, limitat la weekendurile petrecute cu Christiane. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
marcatori radioactivi. Și mai ales am nevoie de o putere de calcul foarte mare - iar ei, dacă-mi aduc bine aminte, au două Cray În paralel. — Te gândești la o nouă direcție de cercetare? Vocea lui Desplechin trăda o anume excitație; Își dădu seama de asta, schiță din nou un surâs discret, parcă autoironic. — Dorința de cunoaștere..., făcu el cu o voce slabă. După părerea mea, eroarea e că vrem să lucrăm numai cu ADN natural. ADN-ul este o moleculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nu vin? Dumneata de ce vii? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu vin! BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, el nu vine! Cum nu vii când ai venit deja? Pe cine vrei să prostești? (Câinele începe să urle agonizant.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (În culmea excitației.): Poftim! Câinele moare și noi ne certăm. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ nu ne certăm deloc. Răspunde la ce te-am întrebat. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu m-ai întrebat harnic. Ce m-ai întrebat? BĂRBATUL CU BASTON: Te-am întrebat de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS: Parcă ziceai... PARASCHIV: Ți-am promis că te omor... (Tunete, zguduituri, prin crăpăturile din chepeng curg fire de praf.) MACABEUS ( Pentru sine.): Ce tâmpit! PARASCHIV: Ți-am promis, ți-am promis... MACABEUS ( În punctul de sus al morbidității și excitației.): Ia dă-ți pantalonii jos! PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta? (Urletele Apocalipsei; sunetele pot sugera un raid aerian, se pot auzi sirenele unui oraș în flăcări.) MACABEUS (Trăgând de hainele lui PARASCHIV, răsturnându-l pe jos.): Omoară-mă, omoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]