1,082 matches
-
Iacă vin și bandele Ca să nmoaie oasele Să strămute fălcile Paparudele! Înc-o dată mototoală Joacă Conțului cu fală Și cu dichis și nurliu Boierului Catargiu! addenda 411 15. Fragmente din poezia al cărei titlu e notat prin patru semne de exclamație: !!!! apărută în Ghimpele, an. XIII, nr. 7, 26 martie 1872, pp. 1-2. 16. Poezia Du-te, du-te (Cântec popular), reprodusă din Telegraful, a apărut în Ghimpele, an. XIII, nr. 11, 16 aprilie 1872, p. 3. Iar voi ciocoi Și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe capră un vizitiu în livrea scânteietoare de argintărie, viitoarea societară a Teatrului Național străbătea în fiecare zi Podul Mogoșoaiei (de la 1878 Calea Victoriei) spre a se duce să se arate la Șosea. Pe tot parcursul planturoasa ei frumusețe blondă stârnește exclamații de admirație. Teatrul de vară, cel mai căutat - unicul teatru de vară - este grădina Union-Suisse. Popicăria unei Societăți elvețiene este instalată într-o căsuță scundă, având și-o oarecare grădină în față, pe locul ocupat astăzi, în strada Câmpineanu, de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
relevat mai este și faptul că În varianta din 1838 versurilor le lipsește complet conotația naționalistă, ele limitându-se, În mod strict, la conținutul erotic. Strofa finală din versiunea lui Enea Hodoș XE "Hodoș" nu era Încă prezentă, iar la exclamația din refren („Dar nu-mi place știu de ce!”), răspunsul ținea cont doar de eternul capriciu feminin: „Că-i vicleană pentru-aceea!”, fără a se face nici o referire la naționalitatea cochetei invocate În versurile romanței. Ținând cont de aceste elemente, de faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
înțeleg de ce plătesc, dar plătesc, n-au încotro, plătesc cu o umilință prefăcută... Chiril, vorbind, constata mirat că vedea acum altfel tabloul, parcă prin ochii Retei, deși ea nu făcuse nici un comentariu; se uita numai, scoțând din când în când exclamații de încântare, dar ea îl stimula să gândească repede și ușor, plin de o exaltare lăuntrică 8. Dosarul critic al romanului reține prezența tabloului și îi comentează semnificațiile. Astfel, În subcapitolul Caietul albastru de dictando. Un procuror al câmpiei din
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
forțe din tablou, cât în fața marii disponibilități hermeneutice pe care pânza o are: Chiril, vorbind, constata mirat că vedea acum altfel tabloul, parcă prin ochii Retei, deși ea nu făcuse nici un comentariu; se uita numai, scoțând din când în când exclamații de încântare, dar ea îl stimula să gândească repede și ușor, plin de o exaltare lăuntrică, (vezi nota 8). Acest pasaj al fragmentului ekphrastic este relevant și în ceea ce privește designul tipologiei ekphrastice. Secvența particularizează descrierea ekphrastică reflexivă. Aceasta se poate defini
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cuvintele: era, Nerina, mare 15. Transcrieți sau scrieți după dictare propozițiile: Irimia e miner. Marina are ie. Ermina are miere. Irina are mere. Ana e mare. Ene are rame. 16. Formulați câte o propoziție pentru fiecare sens al cuvântului: Ura! (exclamație); ura (subst. „ură” articulat); ura’ (imperfect, pers. a III-a sing., de la „a urî”); ura’ (imperfect, pers. a III-a sing., de la „a ura”) 17. Citiți și apoi arătați asemănările și deosebirile în cuvintele din coloane: un nu unu au
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
De la nivelele cele mai de jos pînă la limitele peritextului, operațiile de segmentare furnizează instrucțiuni pentru construirea sensului prin decupaj și prin regrupare (legare) a unităților de complexitate variabilă. Virgule, punct și virgulă, puncte și puncte de suspensie, semne de exclamație, de interogație, paranteze sau linioare, linii la începutul rîndului care semnalează schimbarea personajului vorbitor etc., toate joacă un rol sintactic și enunțiativ împreună cu mărcile morfo-sintactice. Lungimea și complexitatea frazei tipografice variază sub impactul necesităților enunțiative ale sensului comunicat. La nivel
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și negație; de ordinul ipotezei: reale (Dacă știți să spargeți un ou, știți să faceți o prăjitură) sau ficționale ( Dacă focurile din noapte ar face semne desigur / frica ar fi un rîset și angoasa o iertare 9); de ordinul hipertezei: exclamație). Modalități obiective (a trebui, a fi nevoie...), intersubiective (imperativ, interogativ, a trebui, (tu/voi) a putea...), subiective (a vrea, a gîndi, a spera). Verbe de opinie (a crede /ști/bănui/nu ști/fi de acord/pretinde CĂ), adverbe de opinie
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
treia (voalurile-i, ochiul ei, privind-o) este situată, prin numele calității (Făptură fără drum) apoi prin apostrofă, în postura unei interlocutoare imaginare (tu, te, o, tu!). La aceste mărci trebuie adăugate modalitățile sintactice ale interogației (v. 11) și ale exclamației care saturează versul 9 și mai ales ultima terțină. Interogația și exclamația subliniază emoția care marchează deja începutul versului 9 cu întreruperea (Un fulger...) și structura nominală a versurilor 9 și 12. Aceste modalități frastice, alături de forța apostrofei, corespund cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Făptură fără drum) apoi prin apostrofă, în postura unei interlocutoare imaginare (tu, te, o, tu!). La aceste mărci trebuie adăugate modalitățile sintactice ale interogației (v. 11) și ale exclamației care saturează versul 9 și mai ales ultima terțină. Interogația și exclamația subliniază emoția care marchează deja începutul versului 9 cu întreruperea (Un fulger...) și structura nominală a versurilor 9 și 12. Aceste modalități frastice, alături de forța apostrofei, corespund cu ceea ce Bally așază în rîndul sintaxei afective. Schimbarea timpurilor verbale este semnificativă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
bASTE [bASTa]. Fie, dacă socotim grafemele, un număr descrescător de litere care preced finala în /ast/: 4, apoi 3, apoi 2, apoi, în încheiere, o singură literă, așa cum spune ultimul cuvînd din prima parte a poemului: BASTE [basta] (interjecție, francizarea exclamației italiene basta care exprimă indiferența, resemnarea, nerăbdarea sau decepția și care înseamnă literal "ajunge"). Pe de altă parte, poemul este compus din fraze lungi atît de slab punctuate încît, la lectură, apare un ritm-număr specific fiecărei fraze-paragraf. Numărătoarea silabelor din
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
exclamative: T39 Ah, dacă Mother Boyle ar fi la fel de călduroasă ca și încălțămintea ei! (Columbia.) • [Și dacă p?] pentru forma interogativă de suprafață: T40 Și dacă adevărata frumusețe ar veni din interior? (Vichy Célestin) În T40 interogația este foarte aproape de exclamație. În ambele cazuri, elipsa lui q este factor de expresivitate și, ca și în T34, restituirea elementului absent nu este deloc centrală. Sintaxa afectivă este mai importantă decît sintaxa logico-gramaticală (Bally 1951). 4.2. Forme de implicit: presupoziții și subînțelesuri
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ștrumfei de treabă. Hai că vă iert! Această bulă de bandă desenată conține o suită de patru acte de discurs (A) inserate într-o singură replică a Marelui Ștrumpf: • e1: Bravo! Enunț monorem expresiv complet, avînd forma sintactică a unei exclamații. Act de discurs EXPRESIV(A1) care nu ia forma performativului de felicitare. • e2: Văd că: Segment introductiv al enunțurilor CONSTATATIVE e3 și e4. • e3: ÎN CIUDA faptului că ați ștrumfit-o: Propoziție p care trimite anaforic ("faptul că") la ansamblul volumului de-
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
o, tu, care știai! Ruptura sintactică din versul 9 printr-o linioară permite identificarea unui Deznodămînt-Pn4 (apoi noapte) a cărui brutalitate este subliniată de sintaxa emotivă din P4. Avem succesiv o întrerupere marcată prin trei puncte de suspensie și o exclamație într-un enunț nominal (apoi noapte!). Interogația figurată care urmează este dublată de apostrofarea absentei (făptură fără drum, tu, o, tu) și de ancorarea evenimentului de data aceasta în prezentul enunțării-povestirii. Cele patru forme de enunțare spun toate emoția intensă
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
refuzului de a răspunde pe care versul 5 o justifică parțial ("Un dor, rănit de toate / Nu vrea să-ți dezvelească secretul infernal"). În schimb, ultimele două versuri prezintă un frumos caz de formă gramaticală de întrebare cu valoare de exclamație, conform descrierii lui Bally. Putem considera această falsă întrebare ca pe adevăratul răspuns la Q1: ceea ce mă-mbată la tine este, ca și la mine, amurgul autumnal... Din cele cinci (proto)tipuri de bază care au fost distinse, am văzut
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
care frapează auditorul) încheie totul. Ca să nu dăm decît un exemplu, se pare că afișul T63 urmează acest plan oratoric și că este descompus în Exordiu (titlul mare), Propoziție (subtitlul în italice), Narațiune (primul paragraf), Respingere (§ 2 și 3), Perorație (exclamațiile finale). Acest model retoric nu arată totuși varietatea planurilor de texte posibile. Un plan de text poate fi convențional, adică fixat prin apartenența istorică la un gen sau sub-gen al discursului. Dar planul de text al unui editorial, al unui
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
nici prea implicați în povestire. Trebuie să adăugăm la aceasta că legea motivației exclude genul de povestire adresată exclusiv publicului, care ar întrerupe firul acțiunii. 4.4. O povestire dintr-o expozițiune mai complexă: Vicleniile lui Scapin I, 2 O exclamație, în partea de introducere, marchează sosirea în scenă a povestitorului: Scapin (1) Ce s-a întâmplat, nobile Octave? Ce-i tevatura asta? Nu sînteți în apele dumneavoastră. Octave (1) Ah, bietul meu Scapin! Sînt pierdut, sînt deznădăjduit, cel mai nefericit
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
introducere, marchează sosirea în scenă a povestitorului: Scapin (1) Ce s-a întâmplat, nobile Octave? Ce-i tevatura asta? Nu sînteți în apele dumneavoastră. Octave (1) Ah, bietul meu Scapin! Sînt pierdut, sînt deznădăjduit, cel mai nefericit om din lume Exclamațiile lui Octav îi trezesc curiozitatea lui Scapin care vrea să afle ce îl determină pe acesta să ajungă într-o astfel de stare (întrebări ale curiozității); prin mărturisirea lui, Octave anunță ceea ce va constitui punctul de plecare al oricărei povestiri
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
în schimbul dialogal, prelungesc legea pragmatică a motivației. J. Schérer insistă asupra schimburilor care încadrează povestirea propriu-zisă. El rezumă modul în care povestirea este "foarte bine încadrată" și enumeră mai întâi elementele care contribuie la aceasta: "preambulul, justificarea, întrebările, anunțarea faptelor, exclamațiile și comentariile" (1966: 235-236) pentru a ajunge la o "formă tip atât de completă pe cât este posibil": Exclamațiile povestitorului [o]; întrebările auditorului [1]; anunțul faptelor [2]; exclamațiile, comentariile și din nou alte întrebări ale auditorului [3]; justificarea și preambulul povestirii
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
modul în care povestirea este "foarte bine încadrată" și enumeră mai întâi elementele care contribuie la aceasta: "preambulul, justificarea, întrebările, anunțarea faptelor, exclamațiile și comentariile" (1966: 235-236) pentru a ajunge la o "formă tip atât de completă pe cât este posibil": Exclamațiile povestitorului [o]; întrebările auditorului [1]; anunțul faptelor [2]; exclamațiile, comentariile și din nou alte întrebări ale auditorului [3]; justificarea și preambulul povestirii [4]; cererea povestirii [5]; povestirea propriu-zisă [6], întreruptă de exclamațiile și de comentariile auditorului [7], care are posibilitatea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
enumeră mai întâi elementele care contribuie la aceasta: "preambulul, justificarea, întrebările, anunțarea faptelor, exclamațiile și comentariile" (1966: 235-236) pentru a ajunge la o "formă tip atât de completă pe cât este posibil": Exclamațiile povestitorului [o]; întrebările auditorului [1]; anunțul faptelor [2]; exclamațiile, comentariile și din nou alte întrebări ale auditorului [3]; justificarea și preambulul povestirii [4]; cererea povestirii [5]; povestirea propriu-zisă [6], întreruptă de exclamațiile și de comentariile auditorului [7], care are posibilitatea după povestire să facă alte comentarii [8]. Avem, dacă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
formă tip atât de completă pe cât este posibil": Exclamațiile povestitorului [o]; întrebările auditorului [1]; anunțul faptelor [2]; exclamațiile, comentariile și din nou alte întrebări ale auditorului [3]; justificarea și preambulul povestirii [4]; cererea povestirii [5]; povestirea propriu-zisă [6], întreruptă de exclamațiile și de comentariile auditorului [7], care are posibilitatea după povestire să facă alte comentarii [8]. Avem, dacă urmărim ordinea canonică propusă de J. Schérer, această succesiune de intervenții: Povestitor Auditor (0)Exclamația de sosire. (1)Întrebări pentru satisfacerea curiozității. (2
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cererea povestirii [5]; povestirea propriu-zisă [6], întreruptă de exclamațiile și de comentariile auditorului [7], care are posibilitatea după povestire să facă alte comentarii [8]. Avem, dacă urmărim ordinea canonică propusă de J. Schérer, această succesiune de intervenții: Povestitor Auditor (0)Exclamația de sosire. (1)Întrebări pentru satisfacerea curiozității. (2)Anunțarea faptelor care motivează. (3)Exclamațiile de surpriză și/sau comentariile. cererile de informare. (4)Justificarea, preambul care captează (5)Cererea de povestire. atenția. (6)Povestirea propriu-zisă. (7)Exclamațiile/eventuale comentarii. (8
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care are posibilitatea după povestire să facă alte comentarii [8]. Avem, dacă urmărim ordinea canonică propusă de J. Schérer, această succesiune de intervenții: Povestitor Auditor (0)Exclamația de sosire. (1)Întrebări pentru satisfacerea curiozității. (2)Anunțarea faptelor care motivează. (3)Exclamațiile de surpriză și/sau comentariile. cererile de informare. (4)Justificarea, preambul care captează (5)Cererea de povestire. atenția. (6)Povestirea propriu-zisă. (7)Exclamațiile/eventuale comentarii. (8)Comentariile de încheiere. O astfel de succesiune liniară nu are decât o funcție indicativă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Povestitor Auditor (0)Exclamația de sosire. (1)Întrebări pentru satisfacerea curiozității. (2)Anunțarea faptelor care motivează. (3)Exclamațiile de surpriză și/sau comentariile. cererile de informare. (4)Justificarea, preambul care captează (5)Cererea de povestire. atenția. (6)Povestirea propriu-zisă. (7)Exclamațiile/eventuale comentarii. (8)Comentariile de încheiere. O astfel de succesiune liniară nu are decât o funcție indicativă. Mult prea strictă, ea nu este (aproape) niciodată realizată în această formă. Să reținem doar existența acestor mari categorii de intervenție și să
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]