432 matches
-
aranjată o întâlnire la Głogów, în care s-au reconfirmat legăturile lui Henric cu Vladislav al III-lea. În 1210, scena politică din Polonia a fost zguduită de Bula Papală a lui Papa Inocențiu al III-lea, care l-a excomunicat pe Marele Duce Leszek cel Alb. Acest fapt a fost folosit de Mieszko al IV-lea Picioare Zgomotoase, care a cucerit rapid Cracovia și a preluat titlul de Mare Duce. Bula fusese emisă la cererea unui duce anonim din Silezia
Henric I cel Bărbos () [Corola-website/Science/330645_a_331974]
-
Levitic 19,16), deoarece „reformații” sunt un pericol pentru spirit, ceea ce este chiar mai grav decât un pericol fizic. Această responsă rabinică, arată Jacob Katz, a devenit o piatră de hotar, afirmând legitimizarea halahică a Comitetului. Ortodocșii tradiționaliști i-au excomunicat pe toți slujbașii religioși - rabini, dayanim (judecători), shohtim, (măcelari rituali), mohalim (circumcizatori) etc. care au rămas în serviciul comunităților evreiești congresiste, declarând ca aceștia nu vor putea niciodată fi acceptați sau angajați în comunitățile ortodoxe. Potrivit cu sentința lui Schick, această
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
regiune, probabil Sieradz. În conformitatea cu Gallus Anonymus, aroganța lui Zbigniew l-a enervat pe Boleslav, acesta aranjându-i o pedeapsă: "La trei zile după ce fratele său, Zbigniew, făcuse jurământul de fidelitate, acesta a fost înșelat și orbit" Boleslav a fost excomunicat de către arhiepiscopul de Gniezno, Martin I, care a rămas un susținător puternic pentru Zbigniew. Cu toate acestea, în conformitate cu Gallus Anonymus, Boleslav a fost iertat de Zbigniew. Nu se știu foarte multe detalii despre moartea lui Zbigniew. Istoricii se referă la
Zbigniew al Poloniei () [Corola-website/Science/330728_a_332057]
-
Bertrade s-au căsătorit la 15 mai 1092, în ciuda faptului că ambii aveau soți în viață. Regele era atât de îndrăgostit de Bertrade încât a refuzat s-o părăsească chiar sub amenințarea excomunicării. Papa Urban al III-lea l-a excomunicat în 1095 și Filip a fost împiedicat să ia parte la Prima Cruciadă. Surprinzător, Bertrade i-a convins pe Filip și Foulque să devină prieteni. Filip și Bertrade au avut trei copii:
Bertrade de Montfort () [Corola-website/Science/330365_a_331694]
-
având sprijin milanez, împotriva Sfântului Imperiu Roman, Spaniei și unei alianțe italiene conduse de papa Alexandru al VI-lea. Papa Inocențiu al VIII-lea, în conflict cu regele Ferdinand I din cauza refuzului acestuia de a plăti taxele față de papalitate, îl excomunică pe Ferdinand printr-o bulă papală pe 11 septembrie 1489. Apoi, Inocențiu a oferit regatul de Neapole regelui Carol al VIII-lea al Franței, care a avut o cerere asupra Neapolelui prin linia Angevină. Inocențiu mai târziu s-a împăcat
Războiul italian din 1494-1498 () [Corola-website/Science/329236_a_330565]
-
Frankfurt pe Main, unde l-au ales în schimb pe Christian de Buch. Niciunea dintre elecții nu a fost recunoscută de către împăratul Frederic I Barbarossa. La sinodul desfășurat la Lodi, ambii arhiepiscopi aleși au fost depuși, iar Rudolf a fost excomunicat. În 1167, el a devenit episcop de Liège, o poziție aproape la fel de importantă pe plan secular cu cea de Mainz. Ca episcop, el l-a sprijinit pe fratele lui, ducele Berthold al IV-lea de Zähringen. La 11 mai 1188
Rudolf de Zähringen () [Corola-website/Science/328531_a_329860]
-
numele de mirean "Victor Puiu", (n. 27 februarie 1879, Pașcani - d. 10 august 1964, Franța), a fost un mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române refugiat în 1944 în Occident, condamnat în 1946 la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului din București, excomunicat de Sfanțul Sinod al BOR în 1950 și reabilitat post mortem de acelasi for pe 25 septembrie 1990. A fost: Nicolae Iorga l-a apreciat că pe unul din cei mai culți clerici ortodocși români din perioada interbelică . Visarion Puiu
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
de Lotharingia. El s-a opus arhiepiscopului Egilbert de Trier și a recuperat unele proprietăți pe care fosta contesă Adela le oferise Bisericii. Egilbert l-a somat să restituie acele proprietăți, însă Henric a refuzat, drept pentru care a fost excomunicat. Egilbert a luat armele și i-a administrat o gravă înfrângere. Ca apărător al abației de Sint-Truiden, titlu pe care l-a moștenit de la tatăl său, Henric a intervenit în afacerile interne ale abației. Abatele Herman, numit de către episcopul Poppo
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
sale au cucerit Napoli. Cu toate acestea, Conrad nu a reușit să îi spună pe sprijinitorii papei, iar suveranul pontif a oferit în schimb Sicilia lui Edmund Crouchback, fiul regelui Henric al III-lea al Angliei (1253). Conrad a fost excomunicat în 1254 și a murit de malarie în același an la Lavello, în provincia Basilicata. Mai întâi Manfred, iar apoi fiul său minor Conradin de Hohenstaufen, au continuat lupta cu papalitatea, desi fără succes. Rămasă văduva, Elisabeta s-a recăsătorit
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
victoria de la Cassel a lui Robert, din februarie 1071, în care Arnulf a fost ucis, iar Richilda luată prizonieră. Războiul din Olanda și Frizia a devenit parte a unui conflict extins începând din 1075. Contextul era acela că Papa îl excomunicase pe împăratul Henric al IV-lea; episcopul de Utrecht îl sprijinea pe împărat, în vreme ce contele de Olanda susținea tabăra papei Grigore al VII-lea și pe anti-regele Rudolf. Pe când Robert era ocupat cu situația din Flanders, s-a încercat un
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
prin drepturile asupra bisericii din Vlaardingen și pămînturi pe insula Schouwen. Deși abatele de Egmond a fost de față la încheierea acordului, se pare că el ar fi participat fiind sub presiune, dat fiind că imediat după aceea el a excomunicat atât pe contele Dirk cât și pe fiul său, Floris. Acesta ar putea fi motivul pentru care Dirk, spre deosebire de antecesorii săi, nu a fost înmormântat la Egmond, ci la Rijnsburg. Contele Dirk al VI-lea s-a căsătorit cu Sofia
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
arhiepiscopul de Köln, Engelbert al II-lea de Falkenburg, ținându-l prizonier în castelul de la Nideggen până în 1270/1271, silindu-l din nou să recunoască fiefurile sale din regiune. Ca rezultat al acestei acțiuni, Willem a sfârșit prin a fi excomunicat de către papa Clement al IV-lea între 1268 și 1270. Willem l-a sprijinit pe Richard de Cornwall pentru a deveni rege al romanilor, Richard confirmând toate fiefurile imperiale ale lui Willem. De asemenea, el i-a acordat sprijin regelui
Wilhelm al IV-lea de Jülich (conte) () [Corola-website/Science/328689_a_330018]
-
de Casa de Anjou de la Casa de Barcelona în 1285, regatul fiind separat ulterior. Moartea susținătorului lor, Papa Clement al VI-lea, a fost o lovitură dură pentru Ludovic și Ioana. Succesorul său, Papa Inocențiu al VI-lea i-a excomunicat pentru că aceștia nu plătiseră tributul anual către Sfântul Scaun. Problema a fost rezolvată după o vizită la Avignon in 1360. Încercările lui Ludovic din 1360 de a-l detrona pe Frederic cel Simplu și de a guverna Sicilia, s-au
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
Wallace că Gardieni ai Scoției, insă rivalitatea lor a pus în pericol stabilitatea țării. A fost aranjată o întâlnire la briserica Greyfriars în Dumfries, pe teren neutru. Bruce l-a înjunghiat de Comyn în inima și ca rezultat, a fost excomunicat de către Papă Clement al V-lea. Robert Bruce a fost încoronat la Scone, Pertshire în 1306. Robert a condus armata scoțiana în bătălia de la Bannockburn din 1314, unde au fost învinși de englezi. În 1334, Thomas Bruce, care pretindea că
Casa de Bruce () [Corola-website/Science/331046_a_332375]
-
ocupă de regina Scoției" și o ceartă pentru tot ce a greșit în privința Mariei Stuart. Părerea sa este că regina Scoției trebuie decapitată, deoarece prezența ei în viață provoacă probleme cu catolicii, spaniolii și Papa, mai ales după ce acesta o excomunică pe Elisabeta și trimite iezuiți pentru a-i pregătii pe scoțienii catolici. Influența lui Cecil este atât de mare, încât Elisabeta semnează condamnarea la moarte a Mariei Stuart, care este executată în 1587. În 1572 moare Lord Winchester, care a
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
la Istanbul, în 1967, apoi, încă o dată, în același an, în timpul vizitei patriarhului la Vatican. În 1965 s-au pus de acord asupra revocării decretelor de excomunicare reciprocă din 1054: cardinalul Humbert de Moyenmoutier și patriarhul Mihail I Cerularie se excomunicaseră reciproc în Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, fapt care a condus la ruptura durabilă dintre cele două biserici. La 50 de ani de la întâlnirea istorică dintre Athenagoras și papa Paul al VI-lea la Ierusalim, în data de 25 mai
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]
-
pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen a fost cel mai bogat om din regat și a insistat ca guvernul secular să nu aibă nici un control peste biserică, proprietatea sa, sau asupra persoanlului ecleziastic. El l-a excomunicat pe rege pentru a arăta că el nu dorea să se predea în fața voinței regelui. Christopher a încercat să-l canonizeze pe fratele său Eric al IV-lea, însă fără sprijinul Arhiepiscopului Jacobs, nu a ajuns la nici un rezultat. Când
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
caute răzbunare pentru captivitatea lui, însă episcopul a refuzat. După alți doi ani petrecuți în captivitate, episcopul Jens a reușit să scape cu ajutorul unui servitor. Episcopul a fugit direct la Roma pentru a prezenta cauza sa Papei. Papa l-a excomunicat imediat pe rege și a pus toată țara în interdicție până când Regatul avea să-i plătească Episcopului anii petrecuți în captivitate. Promițând că va face tot ce a zis Papa, regele Eric s-a umilit în public. În 1312, foametea
Eric al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331277_a_332606]
-
să cedeze și a luptat cu suedezii și norvegienii. A fost pregătit să preia controlul treptat în Iutlanda de sud însă a căzut bolnav. Valdemar a apelat la ajutorul Papei George al XI-lea care a fost de acord să excomunice danezii răzvrătiți. Dar înainte ca toate acestea să fie făcute, Valdemar a murit la Castelul Gurre în nordul Zeelandei, pe 24 otombrie 1375. Valdemar a fost îngropat la Abatia Sorø in 1375. Valdemar s-a căsătorit cu Hedwig de Schleswig
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen a fost cel mai bogat om din regat și a insistat ca guvernul secular să nu aibă nici un control peste biserică, proprietatea sa, sau asupra persoanlului ecleziastic. El l-a excomunicat pe rege pentru a arăta că el nu dorea să se predea în fața voinței regelui. Christopher a încercat să-l canonizeze pe fratele său Eric al IV-lea, însă fără sprijinul Arhiepiscopului Jacobs, nu a ajuns la nici un rezultat. Când
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
contelui Sambor al II-lea de Pomerania și era o femeie inteligentă și vicleană. Imediat ce a fost numită regentă, ea a fost nevoită să lupte pentru a păstra tronul fiului ei, cu doi dușmani puternici, Arhiepiscopul Jacob Erlandsen, care îl excomunicase pe episcopul care la uns pe tânărul Eric ca rege, și Ducele Valdemar de Iutlanda de sud. Profitând de situații, șeful Jarimar al II-lea Rügen a adunat o armată și a invadat Zeelanda. Regina Margareta a ridicat o armată
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
caute răzbunare pentru captivitatea lui, însă episcopul a refuzat. După alți doi ani petrecuți în captivitate, episcopul Jens a reușit să scape cu ajutorul unui servitor. Episcopul a fugit direct la Roma pentru a prezenta cauza sa Papei. Papa l-a excomunicat imediat pe rege și a pus toată țara în interdicție până când Regatul avea să-i plătească Episcopului anii petrecuți în captivitate. Promițând că va face tot ce a zis Papa, regele Eric s-a umilit în public. Christopher a încercat
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
familiile puternice pentru coroana länului Västra Götaland. El îl ajută pe prietenul său Knut Eriksson să-l ucidă pe vechiul rege Karl Sverkersson. Acest lucru duce la război între cele două tabere, iar Arn și logodnica sa Cecilia Algotsdotter sunt excomunicați pentru relații pre-maritale (în realitate un complot pentru a-l răni pe Knut) și sunt condamnați la douăzeci de ani de penitență, Cecilia într-o mănăstire și Arn ca un Cavaler Templier în Țara Sfântă pentru a lupta împotriva sarazinilor
Arn: Cavalerul templier () [Corola-website/Science/331592_a_332921]
-
reduce însemnătatea miracolelor. Ramban s-a împotrivit cu înverșunare acestei tendințe, mergând până la atitudinea extremă, de a nu permite punerea în chestiune a nici uneia din sentințele discipolilor generației Gheonimilor. În jurul anului 1238 la chemarea lui Shlomo din Montpellier, care fusese excomunicat de către adeptii lui Maimonide, Ramban a trimis o epistolă către comunitățile din Aragon, Navarra si Castilia, în care fuseseră persecutați la rândul lor, adversarii ideologici ai lui Shlomo din Montpellier. Stima pe care o împărtășea față de Maimonides, în ciuda dezacordului de
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
până în 1334. S-a concentrat pe aspectele financiare și administrative. Avea o legitimitate diminuată în contextul dependenței față de regele Franței, iar creștinii europeni nu priveau cu ochi buni. Astfel, în 1323 izbucnește revolta Flandrei și se aliază cu englezii, fiind excomunicați de papa. Frământările de după marea ciumă s-au accentuat, iar biserica nu putea să gestioneze problemele. Papalitatea de la Avignon era văzută sceptic de crestinitate și de înalții prelați și apare ideea că papalitatea s-ar întări dacă s-ar întoarce
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]