445 matches
-
comuniune. Sinonime: afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, proclețenie, procleție. În unele religii, excomunicarea include o condamnare spirituală a membrului grupului. După cenzură și sancțiune uneori urmează excomunicarea; aceasta include exilul, îndepărtarea și învinuirea, depinzând de religie, de ofensa care a cauzat excomunicarea, sau de regulile comunității religioase. În creștinism, excomunicarea reprezintă înlăturarea din rândurile Bisericii a unora dintre membrii ei, ca urmare a săvârșirii de păcate grele, de abatere de la poruncile ei. Gravitatea excomunicării constă în pierderea oricărei asistențe din partea Bisericii, ruperea
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
În unele religii, excomunicarea include o condamnare spirituală a membrului grupului. După cenzură și sancțiune uneori urmează excomunicarea; aceasta include exilul, îndepărtarea și învinuirea, depinzând de religie, de ofensa care a cauzat excomunicarea, sau de regulile comunității religioase. În creștinism, excomunicarea reprezintă înlăturarea din rândurile Bisericii a unora dintre membrii ei, ca urmare a săvârșirii de păcate grele, de abatere de la poruncile ei. Gravitatea excomunicării constă în pierderea oricărei asistențe din partea Bisericii, ruperea „legăturii cu cele sfinte“, prin interzicerea de a
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
depinzând de religie, de ofensa care a cauzat excomunicarea, sau de regulile comunității religioase. În creștinism, excomunicarea reprezintă înlăturarea din rândurile Bisericii a unora dintre membrii ei, ca urmare a săvârșirii de păcate grele, de abatere de la poruncile ei. Gravitatea excomunicării constă în pierderea oricărei asistențe din partea Bisericii, ruperea „legăturii cu cele sfinte“, prin interzicerea de a participa la Sf. Liturghie și oprirea de la Sf. Împărtășanie. a este cea mai grea pedeapsă pentru un membru al Bisericii creștine. Potrivit canonului 13
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
anumiți eretici, care se reîntorceau la Biserică, puteau fi reprimiți și deci puteau redeveni membri deplini ai ei, numai după ce primeau Sf. Împărtășanie. Separarea ce s-a petrecut în Biserica creștină între Răsărit și Apus a început cu actul de excomunicare (anatema) dat de papa Nicolae I (858-867), în 863, împotriva lui Fotie, patriarhul de la Constantinopol, deoarece acesta nu recunoaștea Filioque. Fotie, la rândul său, l-a excomunicat (anatematizat) pe papa Nicolae I într-un sinod ținut la Constantinopol, în 867
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
deoarece acesta nu recunoaștea Filioque. Fotie, la rândul său, l-a excomunicat (anatematizat) pe papa Nicolae I într-un sinod ținut la Constantinopol, în 867 și nu l-a mai recunoscut ca papă, condamnând în același timp și Biserica Romei. Excomunicarea - este de 2 feluri: Mică, care constă în oprirea de la primirea Sfintei Împărtășanii și Mare, care constă în oprirea de a mai participa la orice slujbă și scoaterea (fizică) din biserică. În anumite condiții un evreu poate fi marginalizat de către
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
excomunicat ("herem") de către rabin. Un evreu aflat în herem nu va putea astfel participa la ritualul sinagogal, nu va putea contracta o căsătorie după legea mozaică și, în general, nu va fi recunoscut ca evreu de către comunitate. În acest caz, excomunicarea este mai mult o încercare de a determina pe respectivul să se schimbe și să revină pe calea corectă, nu de a-l pedepsi. Astfel, un evreu care a fost supus la herem, dar care ulterior decide să își schimbe
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
o lovitură de cuțit. Drept cauză pentru acest incident au servit vizitele pe care filosoful le făcea unui fost iezuit liber cugetător. Acuzat de “erezii înspăimântătoare” și de “acțiuni monstruoase” el este dat afară din Sinagogă prin următoarea sentință: “Pronunțăm excomunicarea, expulzarea, anatema și blestemul asupra lui Baruch d’Espinoza... Fie ca Dumnezeu să nu-l ierte niciodată”. Potrivit lui Colerus, primul biograf al lui Spinoza, la evrei ar exista trei forme de excomunicare dintre care cea mai puternică, anatema Schammatha, i-
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
dat afară din Sinagogă prin următoarea sentință: “Pronunțăm excomunicarea, expulzarea, anatema și blestemul asupra lui Baruch d’Espinoza... Fie ca Dumnezeu să nu-l ierte niciodată”. Potrivit lui Colerus, primul biograf al lui Spinoza, la evrei ar exista trei forme de excomunicare dintre care cea mai puternică, anatema Schammatha, i-ar fi fost aplicată filosofului. Ea se încheie cu cuvintele: “Ne rugăm bunului Dumnezeu să nimicească un asemenea om și să grăbească ziua căderii și pieirii sale. Doamne Dumnezeule, Dumnezeu al duhurilor
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
cetatea creștină Zara, fără să țină seama că erau cruciați și nu puteau ridica sabia împotriva creștinilor, mai ales când aceștia nu manifestau nici un fel de intenție războinică, fără să se teamă că papa Inocențiu al III-lea amenința cu excomunicarea întreaga oaste. Puțini au fost aceia care, văzând întorsătura lucrurilor, au părăsit cruciada. Ceilalți, în frunte cu Bonifaciu de Montferat, devenit șef militar al expediției, după moartea neașteptată a lui Thibaud de Champagne, petrecută în vara anului 1201, în luna
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
în 1442 și mort la câteva luni de la naștere, și "Giovanna" (1444 - 1511). Din relația cu "Isotta degli Atti", au rezultat patru copii: "Giovanni" (născut în 1447 și mort după câteva luni de la naștere), "Antonia" (1451 - 1483), "Sallustio", "Vittorio". După excomunicarea lui Sigismondo Malatesta, Isotta s-a ocupat de conducerea orașului Rimini, în numele soțului său, iar după moartea acestuia, survenită în 1468, în numele fiului lor, "Sallustio". Sallustio a fost ucis, în anul următor, la ordinul lui Roberto Malatesta, fiu nelegitim al
Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325913_a_327242]
-
unită bulgară loială Romei, Rusia a intervenit cu Sultan. În 1870, un exarhat bulgar a fost creat printr-un decret al sultanului, și Antim I a devenit lider natural al națiunii în curs de dezvoltare. Patriarhul Constantinopolului a răspuns prin excomunicarea lui Antim I, care a întărit voința pentru independență. O altă sursă de renaștere națională bulgară a fost viziunea romantic naționalistă a unui popor care avea puternice tradiții orale și obiceiuri. Aceste idei au fost stimulate de activitatea lui Johann
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
Borja un candidat viabil. Când Giuliano della Rovere a fost ales papă în 1503 sub numele de Papa Iulius al II-lea, el a emis o bulă prin care impunea anularea oricărui scrutin papal afectat de simonie, precum și caterisirea și excomunicarea oricărui cardinal care și-ar vinde votul. Deși între Alexandru al VI-lea și Iulius al II-lea s-a interpus domnia de douăzeci și șase de zile a papei Pius al III-lea, presupusa lipsă de scrupule a papei
Conclavul papal din 1492 () [Corola-website/Science/323389_a_324718]
-
vină împreună cu cei mai de seamă nobili din provinciile lor. Conciliul a durat din 19 până în 28 noiembrie, și la el au participat circa 300 de clerici din toată Franța. Urban a discutat reformele cluniace ale Bisericii și a anunțat excomunicarea lui Filip I al Franței pentru recăsătoria sa adulteră cu Bertrade de Montfort. La 27 noiembrie, Urban a vorbit pentru prima oară despre problemele Orientului, cerând creștinilor occidentali să lupte împotriva musulmanilor care ocupaseră Țara Sfântă și atacau Imperiul Roman
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
de facto" a lui Welf I. Otto a mai participat în răscoala din 1075, izbucnită ca urmare a demolării castelului Bad Harzburg, după care a fost iertat din nou de către Henric al IV-lea și numit administrator al Saxoniei. După excomunicarea împăratului de către papa Grigore al VII-lea din 1076, Otto a încercat să medieze între Henric și saxoni la Trebur, însă când negocierile au eșuat, el s-a pus din nou în fruntea acestora din urmă. El și-a dat
Otto de Nordheim () [Corola-website/Science/325203_a_326532]
-
râul Unstrut, iar armata lui Henric al IV-lea a pus mâna pe nenumărate prăzi. Înfrângerea răsculaților a fost năucitoare pentru răsculați. Ea i-a șocat pe saxoni, iar susținătorii răscoalei au devenit disperați. Arhiepiscopul de Mainz a amenințat cu excomunicarea pe thuringieni. Henric și trupele sale au devastat Saxonia și Thuringia în zonele rurale, conducând astfel la foamete în aceste provincii. Arhiepiscopul de Magdeburg în cele din urmă a stabilit condițiile în care regele să încheie pacea cu rebelii. Henric
Bătălia de la Langensalza () [Corola-website/Science/325207_a_326536]
-
contribuit din plin la bătălia de la Langensalza împotriva răsculaților. Cu toate acestea, atunci când Lupta pentru învestitură a izbucnit, iar Henric a fost excomunicat, Rudolf s-a întâlnit cu alți câțiva nobili pentru a decide asupra viitoarelor evoluții ale evenimentelor. Cu toate că excomunicarea lui Henric a fost ridicată în 1077, rebelii au continuat să își planifice acțiunile. La Forchheim, Rudolf a fost ales anti-rege în martie 1077, promițând să respecte conceptul electiv al monarhiei și declarându-și dorința de a se supune papalității
Rudolf de Rheinfelden () [Corola-website/Science/325205_a_326534]
-
Henric al IV-lea să renunțe la drepturile asupra Bisericii din Germania. Papa a combătut totodată ideea de "monarhie divină" și a obținut sprijinul acelor nobili germani care urmăreau limitarea absolutismului imperial. Papalitatea a interzis ierarhilor Bisericii, sub amenințarea cu excomunicarea, să-l mai susțină pe Henric. În cele din urmă, în 1077, Henric s-a văzut nevoit să plece la Canossa, în Italia de Nord, pentru penitență și pentru a obține absolvirea de la papă. În pofida gestului de umilință, împăratul a
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
prestigiul prin adăugarea titlului princiar de Capua, al cărei teritoriu a trecut sub autoritatea sa. Astfel, conducătorul normand a devenit vecin cu Statul papal, fiind pe rând protector și susșinător, iar apoi dușman al papilor, petrecând astfel ultimii ani în excomunicare, la fel ca și fiul și succesorul său, Iordan I, care a desprins o bucată din teritoriul papal pentru a o adăuga principatului său. La moartea lui Richard de Aversa, familia sa, Drengot se bucura de un prestigiu și de
Principatul de Capua () [Corola-website/Science/324612_a_325941]
-
problema "Luptei pentru învestitură" decât pe termen scurt. În 1080, Henric al IV-lea a fost încă o dată excomunicat, iar în anul următor a traversat din nou Alpii, cu scopul fie de a-l sili pe papă să îi ridice excomunicarea și să îl încoroneze ca împărat, fie de a-l depune pe Grigore al VII-lea în favoarea unui suveran pontif mai cooperant. Matilda controla toate trecătorile vestice ale Apeninilor, astfel încât Henric s-a văzut nevoit ca, pentru a ajunge la
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
după care a murit în luna martie a aceluiași an. Se spune că Sergiu a transformat Napoli "într-un alt Palermo, într-o altă Africa", ca urmare a relațiilor sale amicale cu aghlabizii. Din acest motiv, el a constituit obiectul excomunicării pronunțate de către papa Ioan al VIII-lea. De asemenea, Sergiu a avut de întâminat și opoziția fratelui său, Athanasie al II-lea, episcop de Napoli, pe care l-a exilat la un moment dat pe o insulă. În cele din
Sergiu al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/324794_a_326123]
-
l-a motivat să nu mai ia în considerare nici scrisoarea, nici delegația papală. Refuzul patriarhului Mihail de a mai discuta cu delegația papală a dus la măsuri extreme. La 16 iulie 1054, cardinalul Humbert a depus o scrisoare de excomunicare pe altarul bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol, scrisoare care el o pregătise deja, iar două zile mai târziu delegația papală a plecat în grabă la Roma. Dar cum Papa Leon al IX-lea murise deja pe 16 aprilie, scrisoarea de
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
pe altarul bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol, scrisoare care el o pregătise deja, iar două zile mai târziu delegația papală a plecat în grabă la Roma. Dar cum Papa Leon al IX-lea murise deja pe 16 aprilie, scrisoarea de excomunicare nu era o "bulă papală" propriu-zisă, deoarece nu era semnată de către un papă. Ca măsură de represalii, patriarhul Mihail Cerularie i-a excomunicat pe cardinalul Humbert și pe papă și a ordonat eliminarea numelui papei din diptice, marcând astfel începutul
Mihail I Cerularie () [Corola-website/Science/322842_a_324171]
-
de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea așa-ziselor „sectoare ale creștinismului bizantin” (iconoclasmul), și apoi în schisma verificată între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a celor două Bisericii: Roma și Bizanț. Din acest moment creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal” (autonomia deplină a fiecărei Biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
de Gniezno. În ultimii ani, sprijinul pe care l-a acordat nepotului său, Hieronymus Laski, care favoriza candidatura lui Ioan Zapolya (voievodul Transilvaniei și aliatul turcilor) împotriva Habsburgilor la conducerea Ungariei, l-a determinat pe papa Clement VII să anunțe excomunicarea sa. Disgrația acestei excomunicări a fost și cauza șocului care i-a provocat moartea subită, în 1531.
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
ani, sprijinul pe care l-a acordat nepotului său, Hieronymus Laski, care favoriza candidatura lui Ioan Zapolya (voievodul Transilvaniei și aliatul turcilor) împotriva Habsburgilor la conducerea Ungariei, l-a determinat pe papa Clement VII să anunțe excomunicarea sa. Disgrația acestei excomunicări a fost și cauza șocului care i-a provocat moartea subită, în 1531.
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]