442 matches
-
mai mult pe oameni decît complicitatea într-un lanț de nelegiuiri la care nimeni nu vrea să fie recunoscut ca făptaș. A fi atent la ceea ce vezi, a destăinui cele știute ar însemna să provoci mînia fraților, să te expui excomunicării și să-i pierzi pentru vecie. Astfel devine tăcerea o dovadă a solidarității grupului: fiecare renunță la adevăr pentru a rămîne în sînul comunității. Trebuie ca o religie să dea un sens și un temei pentru sacrificarea rațiunii. Religia face
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ei, nu ne primește) (A treia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Ioan 9). Diotref, "un episcop orgolios și despotic", a căutat să submineze autoritatea Sfântului Apostol Ioan; el a excomunicat creștinii pe care apostolii îi numeau frați, a încercat chiar excomunicarea episcopilor potrivnici, dorind să întrupeze, el singur, Biserica. Iată o dovadă categorică de cezarism eclezial. Dacă Sfântul Apostol Pavel ridică Biserica pe piatra lui Hristos și îi primește în interiorul ei pe vinovații Corintului, Diotref ruinează Biserica, plasându-se pe sine
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sprijini Biserica. Primii care au intervenit pentru oprirea mișcărilor pacifiste, la cererea împăratului, au fost episcopii, îndemnând credincioșii să revină la îndeplinirea îndatoririlor militare, fapt sancționat prin canonul 3 al conciliului din Arelate (Arles, Gallia, 314), care-i lovea cu excomunicarea pe toți cei care renunțau la serviciul militar ori refuzau înrolarea în rândurile oștirii romane. Intervenției religioase i-a urmat după patru ani și cea politică. Pentru a opri, prin autoritatea și severitatea legilor, ardoarea acestor idei pacifiste, care se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a discursului [...] și al implementării unor afirmații și sancțiuni non-discursive"669. Clasa socială legiuitoare, continuă criticul, se afirmă prin intermediul ritualurilor, mediul privilegiat de exprimare a puterii, în timp ce rolul său ca atare este "sancționat, în sens negativ, prin actul ultim de excomunicare a celor care nu reușesc să participe"670 la ritualurile respective. Construcția structurilor sociale ale discursului pornește de la anumite "restricții în privința cui poate vorbi, cât (se) poate spune, despre ce (se) poate vorbi și cu ce ocazie"671, care trebuie
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
omul „mașină dezirantă”, dar pentru naratoare a atare regresie e acum cu neputință. După moartea lui A***, mai mult sau mai puțin credibilă, „mașina dezirantă” e pe cale să sucombe. Apocalipsa unui astfel de aparat este conștientizarea consecinței sociale a dorinței: excomunicarea. Nesemnat, acest act purtat mereu În buzunar și supus oricînd controlului produce sciziunea: naratorul este eu și el În același timp, Încercarea sa de revenire la „androginul” om fiind sortită eșecului. Schisma tematizată de cea de-a doua parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vorbesc și oamenii comunică prin proteze artificial conectate pe circuite anonime? Unde își face loc devoțiunea, iar tehnica îmbracă forma religiei, sacralizează idoli, idola, imagini? Religie însoțită de toate ortodoxiile, paradoxurile, heterodoxiile, de secte și clanuri, ba apare chiar fenomenul "excomunicării"? Bunul-simț Am putea să ne mirăm, să ne întrebăm: Dar ce rol joacă toate acestea în viața noastră obișnuită? Găsim aici adevărul relațiilor noastre zilnice? Al discursurilor noastre, al activităților noastre?" Sau încă: "Iată ce ne așteaptă și cum trebuie
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
filosofică dintre Bachelard și Lupasco, revelînd, încă o dată, poziția singulară a lui Lupasco în filosofia franceză, situîndu-se în tradiția lui Novalis, și nu în cea a lui Descartes. 6. DE LA LUMEA CUANTICĂ LA LUMEA ARTEI ANDRÉ BRETON: DE LA ADMIRAȚIE LA EXCOMUNICARE În deceniul 1950-1960, Stéphane Lupasco își face o intrare fulgerătoare în lumea artelor, deși venea de foarte departe din lumea cuantică, cea a infinitului mic și a infinitului scurt. Cum se poate explica acest fenomen insolit ? Cu ocazia unui interviu
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Mathieu s-a conturat astfel în cursul manifestării. Mathieu a văzut corect cînd a subliniat opoziția Lupasco-Aristotel. Ea este o moștenire a opoziției Heraclit-Parmenide, care traversează întreaga istorie a filosofiei occidentale 15. Acest eveniment, desigur provocator, putea, oare, să justifice excomunicarea lui Lupasco? În orice caz, se instaurează tăcerea în relațiile dintre Breton și Lupasco. Mathieu a făcut cunoștință cu Lupasco în 1953, prin intermediul lui Cioran, ca urmare a pasiunii cu care Mathieu i-a citit cartea Principiul antagonismului și logica
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Eco 120 Cîteva remarci despre problema sincronicității 122 Reducționism, anti-reducționism și trans-reducționism 125 Ce este Realitatea? 126 5. Stéphane Lupasco și Gaston Bachelard Umbre și lumini 128 6. De la lumea cuantică la lumea artei 137 André Breton: de la admirație la excomunicare 137 Georges Mathieu și cușca lui Aristotel 142 Salvador Dali și întunecarea luminii 146 Frédéric Benrath, Karel Appel, René Huyghe și ceilalți prieteni 149 Ce concluzie putem trage ? 153 7. Terțul inclus, teatrul absurdului, psihanaliza și moartea 156 Pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sfărîmat Europa în două. Însă ceea ce mă obseda și îmi abătea atenția de la divizarea Europei în acei ani 1948-1951 era tocmai această nouă perioadă de îngheț stalinist, care îmi spulberase toate speranțele. Ea s-a manifestat prin revenirea la marile excomunicări și prin noi procese inchizitoriale la Budapesta, Sofia și Praga. Pe tot parcursul acestei perioade, am trăit tragedia celor care, chiar și atunci cînd nu-și mai pot păstra credința, nu și-o pot totuși pierde. Întrezăream o contradicție din ce în ce mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
1383), de la Paris (1212) la Cracovia (1347), pe scurt, mai peste tot (Napoli, Padova, Cambridge, Praga, Heidelberg, Aberdeen etc.), mărețe centre ale memoriei și cunoașterii, ale gîndirii și deliberării. Aceasta este contribuția originală a Creștinătății medievale în sfera culturii (cu toate că excomunicarea și condamnarea sînt încă în uz și că, din secolul al XVII-lea, gîndirea, știința, cercetarea vor fi practicate din ce în ce mai mult în afara Universității). Ia astfel naștere o Europă culturală policentrică, care se propagă progresiv către Nordul și Centrul continentului. Renașterea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a gîndirii raționale și a sferei filozofice în raport cu sfera religioasă. În prima fază, este vorba doar de o accedere prudentă la o autonomie internă, care acceptă sau se supune suzeranității Credinței (pînă spre mijlocul secolului al XVII-lea, se practică excomunicarea, tortura și arderea pe rug); are loc apoi autonomizarea rațiunii. Aceasta va deveni din ce în ce mai sigură pe sine: după ce crezuse a-și fi găsit confirmarea în Dumnezeu, ea se va afirma ca instanță ce verifică toate credințele, iar apoi, în secolul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ar fi "lumile" sociale, unele activități sunt desemnate ca fiind mai mult sau mai puțin autentice. Problema este de a ști cine decide care sunt actorii și actele cele mai "autentice". Fenomenele de sprijin, abilitare, autentificare, afectare sau, dimpotrivă, de excomunicare, descalificare sunt în centrul acestei analize (ceea ce, în registrul lexical al lui Bourdieu, corespunde legitimării). Este vorba de probe sau proceduri care permit unui obiect, unui individ sau unei instituții să fie incluse sau excluse. Lucrările lui Becker despre devianță
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
menținerea unității bisericii creștine. Deși nu au fost decât 8 ani până la reîntoarcerea sa, Foție nu și-a schimbat stilul, căutând prin orice mijloace subminarea scaunului apostolic din Roma, ceea ce i-a și adus în cele din urmă depunerea și excomunicarea. Cu toate aceste frământări autoritatea papală s-a menținut ca instanță supremă, la care se apela în momentele de criză generate în special de orgoliile unor patriarhi bizantini. Foție nu a fost în ultimă instanță decât portdrapelul acestor tendințe schismatice
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a fost cu totul ostilă legaților Romei pentru că avea în spate sprijinul episcopilor, clerului și poporului în rândul cărora se înrădăcinase o puternică atitudine anticatolică. Această atitudine manifestă și chiar agresivă a determinat legații romani să compună un decret de excomunicare pe care-l vor citi în biserica Sfânta Sophia pe 16 iulie 1054. Urmarea a fost că Cerularie declanșează o puternică revoltă populară căruia nici împăratul nu a îndrăznit să i se opună, după care convoacă un sinod care proclamă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
-l detroneze pe rege et caetera, sau să permită oricărui alt prinț străin să o invadeze pe maiestatea sa &c. sau să permită supușilor să poarte arme, să provoace tulburări, &c. &c. De asemenea jur că împotriva oricărei pedepse cu excomunicarea sau a pierderii drepturilor mele, voi fi dedicat și fidel Maiestății sale &c. &. Și de asemenea jur că din toată inima detest, urăsc și abjur ca fiind necucernică și eretică această doctrină și regulă blestemată, care spune că prinții care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Grant, protejat al regelui Ludovic al XIII-lea, observăm că, după moartea protectorului său, acesta a fost excomunicat de către biserică. Ne întrebam retoric dacă nu cumva tocmai aceasta afirmație despre orașul Paris și templul lui Isis au stat la baza excomunicării sale. în anul 1512 istoricul francez Lemaire de Belge a povestit cum un idol al zeiței Isis a fost venerat la St. Germain-des-Pres din Paris. Aceeași idee este preluată și de către Gilles Corrozet, primul istoric care a realizat un ghid
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pentru învestitură, în fața papei Grigore al VII-lea. Prin Dictatus papae, acesta susținea dreptul papilor de a demite împărații. Conflictul va degenera în 107573, Henric al IV-lea declarându-l demis pe papă la Sinodul de la Worms. Urmarea a fost excomunicarea sa de către papa Grigore al VII-lea. Mergând să ceară iertarea la Canossa (1077), Henric al IV-lea va provoca un rău ireparabil demnității imperiale 74. De atunci Imperiul și papalitatea se vor situa pe poziții absolut egale. Totuși, Henric
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
provocată de războaiele interne, iar Biserica, prin forța sa morală, era atunci singura în măsură să ia asemenea măsuri contra cavalerilor războinici. După mai multe încercări, conciliul de la Poitiers (anul 1000) a proclamat "pacea lui Dumnezeu"175, stabilind pedeapsa cu excomunicarea pentru orice creștin care ucide alt creștin în intervalul celor patru zile interzise din săptămână (de miercuri seara până luni dimineața). Pentru că efectul nu a fost cel scontat, papalitatea a hotărât să canalizeze spiritul războinic al feudalității apusene într-o
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Irlanda. 83. După aceste evenimente, fratele Elia a ales să locuiască la Cortona și, fără permisiune și în ciuda interzicerii ministrului general, a mers să viziteze mănăstirile doamnelor sărace, motiv pentru care se pare că a căzut sub incidența sentinței de excomunicare decretată de papă. Fratele Albert i-a poruncit să vină să-l întâlnească pentru a primi dezlegarea, sau cel puțin să se întâlnească undeva la jumătatea distanței dintre cei doi. Însă fratele Elia a refuzat în mod categoric iar acest
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
trimis pe Frații Minori și Predicatori [= dominicani] în «regatul lui Miramolino» (BF I, p. 24: FF 2718), acordându-le dreptul de a predica, a-i boteza pe sarazinii convertiți,a-i ierta pe apostați, a stabili pocăințe, a absolvi de excomunicare sau a o decreta pentru eretici. Ei trebuia să acționeze în toate și pentru toate ca niște adevărați lucrători ai lui Isus Cristos. În martie 1227, Honoriu al III-lea a murit. Lui i-a urmat Ugolino de Ostia, protector
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să vină la religia noastră, să-i reconciliați pe apostați, să administrați pocăințe și să-i iertați pe cei care, fiind excomunicați, nu pot să ajungă cu ușurință la Scaunul Apostolic. De asemenea, vă este permis să pronunțați sentințe de excomunicare împotriva acelora care, în acea regiune, ar trece la erezie. Interzicem fiecărui creștin să vă alunge cu forța din acea țară. Vouă, pe de altă parte, vă poruncim, în virtutea sfintei ascultări, să nu îndrăzniți să abuzați de această facultate, ci
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
să-i fie sustrasă episcopului sau bisericii parohiale partea cuvenită. 10. Dacă vreunul dintre voi, încălcând această decizie a noastră, va îndrăzni să acționeze împotriva dispozițiilor menționate anterior sau a uneia dintre ele, în afară de păcatul neascultării și al sentinței de excomunicare, în care va cădea ipso facto, va risca pericolul degradării și, în afară de aceasta, va fi constrâns cu fermitate de către episcopul diecezei, prin intermediul cenzurii ecleziastice, la respectarea tuturor normelor prescrise, fără posibilitate de apel și fără a se putea prevala împotriva
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din tot ceea ce au primit de pe urma acestei înmormântări; - dacă însă vreunul dintre acești religioși va îndrăzni, încălcând aceste porunci, să acționeze împotriva interdicțiilor mai sus amintite sau a vreuneia dintre ele, în afară de a cădea în păcatul neascultării și în pedeapsa excomunicării - în care el declara că aceștia cădeau ipso facto -, va cădea în pericolul degradării și va fi constrâns cu rigurozitate de episcopul diecezan, prin intermediul cenzurii ecleziastice, la respectarea tuturor normelor prescrise, fără posibilitatea de a face apel și fără a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
slabe țărani, clerici, pelerini, negustori...la adăpost de atacurile celor puternici. Aceștia sînt invitați să se angajeze prin jurămînt că respectă pacea (document 2, p.129); dacă nu-și respectă jurămîntul, ei se expun riscului unor sancțiuni ecleziastice grave precum excomunicarea. Apare apoi, la începutul secolului al XI-lea, "armistițiul lui Dumnezeu", care interzice orice acțiune războinică în anumite zile și în anumite perioade, în funcție de calendarul liturgic. Așa se face că, puțin cîte puțin, lumea "celor care se roagă" s-a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]