612 matches
-
și imaginată? Tot aici precizăm, că aceste diferențe, opoziții sau bipolarități sunt transpuse în prezent, la nivel paradigmatic, în mod cvasiunanim vezi: Sayer (1997), Bacová (1998), Woodward (2001), Brubaker, Loveman și Stamatov (2004) ș.a. -, în termenii de esențialism și constructivism. Excursul teoretic ce urmează pe parcursul capitolului al treilea, are ca punct de pornire o reconsiderare a concepțiilor asupra identității prinse în această dezbatere. Vom încerca să evidențiem principalele asumpții și criticile lor; vom căuta punctele lor comune și vom sublinia ideea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
guvernământ. Abia când s-au aliat, cele două confesiuni au putut să organizeze un partid de guvernământ legitim și credibil. Direcții noi în cultura română S. A.: Asta ne readuce, prin noțiunea bismarckiană de Kulturkampf, la conflictele noastre culturale. După acest excurs despre posibila refondare a democrației românești care să mobilizeze și elemente, tradiții, experiențe locale, ne întoarcem la ceea ce mi se pare a fi dinamica noastră tipică: mimetismul. Ajung astfel la războaiele noastre culturale actuale. După 1990, o parte din tensiunile
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
1947: sosirea la Paris 1952: căsătoria cu Virgil Ierunca și începerea dialogului cu țara prin intermediul Radiodifuziunii Franceze; 1952-1958: arestarea mamei; 1958-1964; 1960-1980. Se remarcă reluarea timpului la începutul anilor '60. Nu e vorba de o socoteală greșită, ci de un excurs intenționat asupra perioadei imediat următoare decesului mamei, emblematică inițierii în războiul pe calea undelor. Din 1977 reia notarea cotidiană, primii trei ani sub forma unui "buletin de știri pentru uzul [...] personal"348, apoi mai meticulos până în 2000: șase volume ce
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ele. PARTEA A II-A DESPRE NEAMUL NOSTRU 1. PE CĂI RĂTĂCITE a. Imagini deformate Înainte de a ne ocupa concret de modul cum a apărut și evoluat identitatea noastră, suntem nevoiți să facem o scurtă introducere, și pe alocuri un excurs, pentru a combate anumite concepții mutilate asupra subiectului. Sursa acestei viziuni deficitare este omiterea, cu sau fără știință, a faptului că identitatea unui popor ar trebui să se fundamenteze pe originea lui, urmând firul care duce la ghemul realităților genetice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din punctul de vedere al analizei critice și valorizării care impune respect și recunoaștere privind valoarea științifică a problematizării rezolvate. La analizele științifice prezentate mai înainte se adaugă și reușita unei sinteze a multiformului studiat. Din acest punct de vedere, excursul autoarei în lucrările bibliografice consultate a fost foarte larg și nu lipsit de fundături; o căutare continuă, încurajată de numeroase dificultăți și tot atâtea controverse. O asemenea cercetare științifică nu poate fi scrisă sub forma unei simple investigații cu un
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
Mai mult, reprezentarea exactă impune și prevalența economică, iar prudența (conservatorismul) conduce la influențe nedorite dintr-o perioadă, respectiv supraevaluarea performanței financiare în perioadele ulterioare. A treia valoare-știință este aceea a analizei comparate privind practicile de contabilitate creativă. Este un excurs destinat găsirii semnificativului privind metoda proprie contabilității creative. Așa cum se arată în lucrare, literatura de specialitate cuprinde numeroase clasificări ale practicilor de contabilitate creativă, mai mult sau mai puțin asemănătoare. Autoarea propune clasificarea în: practici ale contabilității creative privind performanța
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]
-
modele filosofice, folosite în cuplu pentru a susține cercetarea postumană, prezintă relația corp-lume ca pe o simbioză. Mai mult, cele două teorii pot intra într-o paradigmă complementară. Astfel, analiza fenomenologică poate recupera dimensiunea uman-intențională în cadrul postumanității subiectului mașinic, după excursul conectiv deleuzo-guattarian. În același timp, poate fi o contrapondere la discursul cibernetic, de tip Stelarc, transumaniști și extropieni. Punctele de divergență dintre aceste două modele teoretice sunt numeroase și evidente, astfel că ceea ce le unește le și desparte. Astfel, pentru
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a chipului, studiul prezent încearcă să restabilească legătura dintre mediile tehnologice și teritoriul corporal-identitar, astfel că noțiunea (deleuzo-guattarianăă de reteritorializare dobândește o importanță aparte. Există o reteritorializare a corpului și a identității, precum există o reteritorializare spațială a localului după excursul forțelor de deteritorializare globală. Identitatea deteritorializată prin interfațare, prin protezare sau prin alterare genetică își recapătă integritatea și se reteritorializează. Identitatea nomadă și impură a postumanului se fluidizează în spațiul virtual, devine navigabilă și se metamorfozează în topologia schimbătoare a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
rupt cu filosofia Evului Mediu, și că, chiar dacă nu tocmai așa cum spunea N. Ionescu, Descartes era Îndatorat din plin filosofiei premergătoare lui: „...Descartes stă până În glezne, până În genunchi aproape, Încă În scolastică, În Evul Mediu”. Ceea ce se va vădi din excursul pe care-l vom urma va fi faptul că Descartes nici măcar nu respinge filosofia de până la el, Într-atât pe cât pare a crede el Însuși, ci, construindu-și metafizica, reia o seamă de idei din producția istorică a acesteia. Jean
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
în social, o adaptare mai eficientă la situație. Aceasta numai în afara cazului în care contextul deformat nu presează perfid „masele largi” pentru a deprinde anumite scheme cognitive și atitudinale, livrate de aparatul propagandistic al puterii (Neculau, 2002). Încheiem acest scurt excurs printre lucrările românești cu prezentarea unei atitudini revelatoare pentru o întreagă categorie de educatori și oameni de știință care și-au identificat rostul social și profesional în acțiuni de educație socială. Octavian Neamțu, colaborator al lui D. Gusti în opera
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
la dumneavoastră, căci Căderea se termină exact cu contrariul a ceea ce susține la început”. Și comentează Cioran: „Așadar a luat drept joc revirimentul de la sfârșit! N-a înțeles nimic ș...ț” (III, 163-164). Cioran este dezamăgit, în fapt, pentru că un excurs existențial, măcinat de contradicții, întemeiat de palinodii și antinomii, e considerat simplă acrobație, joc, artificiu. În realitate, ar vrea să spună, el se torturează sau se sfâșie. Sunt cuvinte pe care el însuși le folosește și care vorbesc despre modul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
deja oferit în mod efectiv experienței și încearcă să explice aceste date conform legilor naturale scutite de valorizări" (s.n.)66. De altfel, caracterul impersonal al cercetării obiective fusese subliniat încă de Helmholtz 67. Dacă ar fi să rezumăm acest scurt excurs despre rostul explicației în pozitivism, iar, pe deasupra, am crede în totala absență a presupozițiilor în științele naturii (Comte însuși recunoaște că fără anumite principii am fi în fața fenomenelor ca niște "orbi cu ochii deschiși"68), am spune că, în timp ce metoda
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
investigație și istorie literară a fondatorului respectivului periodic, Perpessicius. Revenind la amintitul debut editorial, plasat sub un titlu swiftian, Planeta Moft (A.S.B., Editura Cartea Românească, 1997, 93 pagini) este un eseu de revizitare a surselor de istorie literară, un excurs literar, dar și filosofic și moral, în felul voluptuos al lui Umberto Eco de a fi fermecător și paradoxal prin explorarea labirintului bibliografic. În fond Planeta Moft oferă o altă cheie de lectură a operei lui Caragiale, dar și o
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și demnității artistului care își capătă sensul doar în interiorul sferei publice, specificul și noblețea aceluia realizându-se plenar în gândirea și exercițiul politicii. Pledoaria pentru gândirea politică cu responsabilitate civică (de aici obsesia republicană re(s)-publica) oferă un incitant excurs de idei literare, de la Dante la Sade, relevante fiind veleitățile politice și confruntările spirituale ale literaturii în Renaștere (Ariosto, Aretino, Rabelais, cărora îi vom alătura pe Giordano Bruno sau pe monahul dominican Girolamo Savonarola) sau la sfârșitul secolului al XVIII
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
umple, cu propria "mărturie" (aici, simpla existență) imaginea unei lumi închipuite. Paradoxul nu este decît aparent: mulțimea detaliilor "inutile"conferă cvasimaterialitate fantasmei scriitorului, "definește" vizual, "corporalizează" o lume a lucrurilor imaginare, lumea ficțiunii. Nu doar acest detaliu ne întîmpină în excursul călinescian. Reprezentată, mai curînd, este accepția cuvîntului regăsibil în limbajul specializat al criticii de artă, în comentariul artelor plastice. Detaliul ca decupaj, parte a tabloului trecut sub o lupă măritoare (cum altfel, ...decît dacă nu ne situăm, cumva, de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să pună la lucru ideile Revoluției Franceze. Cunoscutul scriitor și opozant A. Radiscev, diplomatul Ivan Simolin, dramaturgul Iacov Kniajnin, prințesa Ecaterina Dașkova, eruditul N. Novikov sunt numai câteva personalități a căror atitudine autorul a căutat să o fixeze în volum. Excursul nu se prezumă la generația contemporană revoluției. N. Eidelman face trimiteri insistente la Pușkin, care a și conceput o dramă a momentului respectiv, la A. Herzen și N. Cernîșevski, la o întreagă pleiadă de scriitori militanți care n-au încetat
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fi. Literatura lui Blecher se transformă astfel într-un discurs susținut al modului în care personajul poate să facă față acestei confruntări. De aici, escapadele în ,,irealitatea imediată" și ,,vizuina luminată" adevărate oportunități de confruntare a sinelui cu sine. În Excurs asupra câtorva termeni heideggerieni din Ființă și timp, Gabriel Liiceanu, numea angoasa ,,switch existențial" deoarece rolul acesteia ar fi de a transforma discursul în tăcere, de a face primul pas către posibilitatea întâlnirii cu propria moarte. Emanuel este captiv într-
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
specifică, cu ritmurile sale diverse și încearcă să construiască "o teorie a generalităților variate" (P. Dockes, B. Roșie) cu ajutorul unor concepte globalizante, generalizatoare, specifice logicii formale, fără a omite însă circumstanțele și conjuncturile specifice, particulare, ca bază de plecare a excursului lor științific. O școală de gîndire distinctă, dar încadrabilă noului curent istorist este așa-numita "Școala reglaționistă", avînd nucleul la Paris (M. Aglietta, H. Bertrand, R. Boyer, A. Lipietz. J. Mistral) și filiale la Grenoble, Amsterdam, plus alți reprezentanți în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Căpușan o poetică a numerelor mari, ca și imagini ale mașinismului în textele camilpetresciene: "Insolită aici (în Suflete tari, n.n.) într-o lume de texte citite și trăite, imaginea mașinismului; dar ea o luminează pe cea precedentă."23 Ca un excurs, credem că replica lui Andrei Pietraru, citată de criticul clujean (Cu o semnătură se realizează destinul unui om, cu un ac întors poți porni toate roțile și nicovalele dintr-o uzină..."24), s-ar fi pretat la o succintă comparație
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dintre colina cea mai Repedea și cel mai trândav curs de apă, pe care băștinarii l-au numit chiar Missi-pipi, unii din atașament față de USA, alții crezând că izvorul lui ar fi chiar Manneken Pis, mascota de la Bruxelles Un scurt excurs propedeutic din care aflăm că intromisiunea nu este doar copulativă (în sensul adamic al termenului după mușcarea fructului oprit) întrucât sunt antrenate și organe de partid (adesea și de stat, când, în scaune cu funcții aflându-se, sunt penetrate de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
unei sentințe. Această poezie, o miniatură compactă și autosuficientă, și-a câștigat un statut emblematic și a devenit un monument mult superior altor versuri de acelasi poet sau de alti creatori ermetici.371 Ea conține răspunsul autorului la un îndelungat excurs interogativ și pare să dovedească nu numai faptul că el meditase îndelung asupra condiției umane, ci și ca acceptase adevărurile dureroase privind singurătatea și efemeritatea oricărei ființe, teoretizate și de Leopardi, a cărei moștenire, după toate aparențele, a rămasă apropape
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
intertext, pentru a înainta apoi propunerea de înțelegere a intertextului prin Mitul Eternei Reîntoarceri eliadian. El este veridic numai dacă atenția se va îndrepta nu atât spre legătură, cât spre legare. Sacrul în proza eminesciană Sărmanul Dionis oferă prilejul unui excurs despre sacru, atât prin interpretarea intertextului în cheia Mitului Eternei Reîntoarceri, cât și prin derularea diegetică, aventura protagonistului dintr-o dimensiune în alta. Dionis-Dan depășește, din dorința de cunoaștere, registrul natural al lumii, accede la înălțimi/adâncimi 2 încă neatinse
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prolixe, a naratorului, fragmente "introduse" într-un epic secundar, cum ar veni, al simbolismului copios și al construcției parabolice. Ishamel (vocea narativă) pare, pe de altă parte, destul de suspect (ca individ) el însuși, pentru a prezenta o credibilitate totală în excursul lui "anamnetic". Nu este marinar profesionist (a lucrat ca profesor cîndva), însă, suferind de o formă de alienare superioară și căutînd izolarea de lume, decide (în urma întîlnirii cu harponierul Queequeg la un han, unde cele două personaje împart un pat
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
s-ar putea localiza deja amintitul nivel parabolic al romanului. John își "deconstruiește" vechea personalitate (pentru a-și creiona una nouă), sub impactul experienței alături de familia Maartens. Schimbarea identității (trecerea de la un "sine" la altul) pare un vis nebulos, un excurs halucinant, din care protagonistul nu se mai poate trezi decît cu brutalitate. "Visul" nu oferă totuși înțelesuri autonome, el căpătînd inteligibilitate doar prin asocierea cu cel de-al doilea nivel hermeneutic, pe care l-am numit mai devreme intertextual. Critica
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care istoria, etica și literatura se întrepătrund cu mult rafinament. Ideea centrală a demersului cumva introspectiv al eroului-narator (spun "cumva", întrucît Stevens "se lasă" supus autoanalizei numai în măsura permisă de supra-conștiința lui "cenzorială" și "reprimatoare") constă în alcătuirea unui excurs identitar. În mod interesant, întrebarea obsesională a excursului nu este, cum ne-am aștepta, cine sînt eu?, ci, mai curînd deviat, cine e majordomul al cărui rol l-am jucat dintotdeauna eu?. Stevens vrea să știe, cu certitudine, "ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]