767 matches
-
precocitatea, cumințenia, predispoziția sa spre lectură și meditație, despre propria activitate și relațiile cu cei evocați, componenta autobiografică fiind substanțială. Între acțiunea de popularizare și eseu se situează Medalioane muzicale (1966), pagini cu caracter preeminent informativ, dar și cu paranteze exegetice, din dorința de a fixa originalitatea unui compozitor. Se fac multe referințe la opere literare sau unele paralele generale: Mozart-Rafael, Goethe-Beethoven, Debussy-impresioniștii. S-a afirmat că S. „are față de subiectele sale o atitudine de artist”, fiind preocupat de ilustrarea propriilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Călinescu, Perspective, 164-168; Lit. rom. cont., I, 520-521; Lucian Dragomirescu, Seducția - un concept nou în estetica românească, „Revista de filosofie”, 1984, 5; Dumitru Velea, Banchetul, București, 1984, 11-42; Ion Buzera, „Interdependența valorilor în literatură”, R, 1988, 9; Andrei Grigor, Performanță exegetică, L, 1995, 9; Popa, Ist. lit., II, 1165-1166; Firan, Profiluri, II, 247-248. N. M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289733_a_291062]
-
conform unei prime divizări, ființa, atât cât este cognoscibilă, se împarte în: materială sau sensibilă și imaterială”. Analiza este comparabilă cu a altor mari comentatori; ea se bazează într-adevăr pe model, dar nu pe imitație. Mai degrabă o cercetare exegetică decât o viziune originală, opera lui Corydaleu reprezintă - cum spunea Noica - o verigă indispensabilă dintr-o etapă a culturii europene. Judecățile libere ale exegetului contribuie la reactualizarea filosofului antic printre greci, la redobândirea unei gândiri independente, la eliberarea, măcar și
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
semnificabilului originar. Ceea ce este de prim abord și apare în textul unui poem este imaginea deja constituită, prinsă în complexul semnificațiilor ca element al unei lumi imaginare. Este imaginea poetică textuală ca obiect al tematizării interpretative, chiar dacă înțelegem acest travaliu exegetic drept inter-pretatio, adică prestație intermediară, strecurarea printre rândurile unui text. Imaginea poetală, în schimb, se ascunde în propria transparență, e voalată în chiar lumina ce face cu putință vizibilul, iar în fața unei astfel de imagini disimulate, hermeneutica are de a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
perceput-o și în care nu ești"7. O lectură oarecum insolită a filosofiei blagiene a făcut Costică Brădățan, într-o teză de doctorat devenită carte-montaj (după expresia lui Ion Ianoși, cel ce scrie Postfața volumului), o cercetare cu îndrăzneală exegetică prin graba cu care și-a întins compasul analizelor peste toată cultura filosofică a secolului trecut 8. Autorul recunoaște la Lucian Blaga o "veritabilă și impresionantă obsesie arhitectural-constructivă", dar și cu "momente care trădează o anumită forțare a lucrurilor, o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de Virgil Nemoianu (v. România și liberalismele ei. Atracții și împotriviri, Editura Fundației Culturale Române, 2000, pp. 231-232; sau O teorie a secundarului. Literatură, progres și reacțiune, Editura Univers, 1997, p. 181). Să ne îndepărtăm benefic de un atare exercițiu exegetic și să formulăm limpede cîteva constatări. Interpretarea aceasta cu un previzibil iz psihanalitic, fără să fie lipsită de un oarecare interes, forțează discursul lui Blaga să renunțe la formă și să-și asimileze un aparat conceptual din care să fie
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a discursului formal și artificial al teoriei, iar „breșa în superficialitate” ar permite accesul în profunzimea fenomenelor primare și autentice ale curriculumului, cele care însoțesc și formează eul autentic. La prima vedere, studiul lui Reynolds este unul „documentar”, pe linia exegeticii și criticii literare clasice. Și, din păcate, unii pedagogi l-au recepționat și comentat în acest fel. S-a pierdut perspectiva hermeneutico-fenomenologică adoptată de Reynolds pe baza sugestiilor lui Ricœur. În realitate, Reynolds nu s-a limitat la o analiză
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai cu seamă didactic, dar și atunci dintr-o perspectivă deosebită ori, cel puțin, într-o sinteză proprie. Practicând comentariul critic cu destulă regularitate, din 1960 până în 1989, iar din 1990 fără întrerupere, M. se ocupă cu predilecție de contribuțiile exegetice cu oarecare miză teoretică sau cărora el le extrage, în primul rând, semnificațiile generale, volumele de beletristică reținându-l mai mult în chip incidental. Aspirația cea mai profundă care îl animă este, în ultimă instanță, sinteza, în sensul unei cuprinderi nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
în comunismul românesc (vol. II) 119. Mircea Mihăieș - Cărțile crude 120. H.-R. Patapievici - Cerul văzut prin lentilă (ediția a V-a) 121. Valeriu Gherghel - Porunca lui rabbi Akiba. Ceremonia lecturii de la sfântul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri și autofricțiuni exegetice 122. Alexandru Zub - Clio sub semnul interogației. Idei, sugestii, figuri 123. Cristian Bădiliță - Metamorfozele Anticristului la Părinții Bisericii 124. Vintilă Mihăilescu - Socio-hai-hui prin Arhipelagul România 125. Jean Delumeau - În așteptarea zorilor. Un creștinism pentru mâine 126. Corin Braga - De la arhetip
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
școală (și nu numai) a personalității marelui scriitor, o sinteză referențială în totul. Mai mult chiar, dicționarul incită la reluarea unor discuții, de acum cu oarecare vechime, tocmai prin menționarea unor documente ce păreau uitate sau mai puțin frecventate de exegetica obișnuită, cum ar fi, bunăoară, corespondența acestuia cu diferite persoane din epocă, din care Săluc Horvat extrage pasaje bogate în... subînțelesuri. El pornește din 1735, când se naște (probabil) Petrea Iminovici, "primul dintre strămoșii poetului, atestat pe meleagurile Moldovei" (în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
efectuate de Al. Ciorănescu, despre gusturile muzicale, despre religiozitatea familie Eminovici, despre Latura sacral-edenică a poeziei eminesciene, chestiunea evreiască, receptarea în poezia lui Nichita Stănescu ș.a.m.d. Sunt glosări pertinente, comentarii aplicate pe teme alese, făcând, dincolo de o prestație exegetică propriu-zisă, și o frumoasă activitate de popularizare a vieții și operei poetului, atât de puțin cunoscute, de altfel, azi în masa cititorilor pe care școala îi învață atât de puțin să deslușească sensurile ideatice ale operelor de artă, în schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să deslușească sensurile ideatice ale operelor de artă, în schimb atât de mult să urmărerască laturile tehnice ale exprimării artistice. Ștefan Ion Ghilimescu este un critic cu mult bun simț, cu o doză de insinuată ironie, ce înțelege că demersul exegetic azi trebuie să se apropie de percepția și simțirea unui public căruia, vorba unui protagonist al dezbaterii din revista Dilema de acum vreo zece ani, Eminescu nu-i spune nimic. Este erezia împotriva căreia se derulează toate glosările din acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la Cluj de-a lungul vremii, mai ales pe două direcții de cercetare, cu punctul de plecare în demersurile a doi iluștri profesori universitari. O linie, să-i zicem, pozitivistă, avându-l ca magistru pe G. Bogdan-Duică și o alta, exegetică prin excelență, dezvoltată din comentariile pe criterii pur valorice, estetice, ale lui D. Popovici. Nu vreau să dezvolt acum și aici o analiză a acestora dar trebuie să notez că mai nou venitul pe tărâmul eminescologiei, Călin Teutișan, se așează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
O altă variantă a "locuirii în oglinda neagră" este nemoartea, ilustrată prin poemul Gemenii, unde Brigbel "se divide în două, devenind umbra umbrei sale, iar cele două entități ectoplas matice se luptă între ele pe viață și pe moarte". Discursul exegetic, urmărind imagologia oglinzii în creația eminesciană, se oprește asupra ironiei ca mască strategică, pentru ca în capitolul Universuri recentrate Lumea regăsită să detalieze reflexia, "icoana" din oglindă, "cântarea" oglindită, oglinda onirică, iar în capitolul Universuri recentrate Lumea reinterpretată să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
având la bază o teză de doctorat, susținută la Universitatea din București, sub îndrumarea profesorului George Gană). Avem de-a face cu o propunere de anvergură, căci Receptarea critică a lui Eminescu până la 1930 însumează un impresionant corpus de intervenții exegetice, de diferite tipuri, regăsit în Bibliografia menționată mai înainte în peste 14.500 de titluri, foarte multe dintre ele aproape de neevitat într-o asemenea cuprindere critică de sinteză, de evaluare în ansamblu a unei epoci, de fapt, ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
un studiu temeinic, realizat cu o bună metodă critică de cercetare, cu probitate științifică și nu mai puțin cu o disciplină didactică bine susținută în analiză, ceea ce înlesnește o lectură atractivă, ușoară și chiar pasionantă. Domnia sa beneficiază de un limbaj exegetic format și de un compas larg de cuprindere, orientare și selectare în vastul mate rial bibliografic existent, mizând întotdeauna pe ideile-forță ce-i slujesc demonstrației. UN DOSAR AL RECEPTĂRII (Iulian Costache) O panoramare a eminescologiei, până în preajma războiului, a întreprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
privind imensul corpus de articole și studii ce i s-au consacrat de-a lungul vremii (o primă încercare, cu totul remarcabilă, a fost aceea a lui D. Popovici, în anii de imediat după război; o editare a vastului corpus exegetic a inițiat, mai anii trecuți, I. Oprișan la editura pe care o conduce, ajungând în prezent la volumul al 25-lea (și, probabil, până la sfârșit vor mai fi necesare încă de trei ori pe-atâtea), în fine, există un prim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mereu amenințată, constrânsă prin deromânizare să-și uite limba și obârșiile. Era implicat dar netranzacțional și vădea "dârzenie ideologică"". Adrian Dinu Rachieru, constatând că, mai ales în ultimii ani, "asaltul detractorilor" lui Eminescu s-a întețit, aducând după sine "delirul exegetic" al adulatorilor, datorat mai ales faptului că "instituționalizarea studiilor eminesciene întârzie nepermis" (are toată îndreptățirea, dacă luăm seama, bunăoară, ce mașinărie științifică de proporții au pus în mișcare germanii pentru realizarea unei monumentale serii de Opere Goethe; sau rușii cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
noastră intelectuală și morală". Adrian Dinu Rachieru contextualizează toate momentele angajamentului politic și național al lui Eminescu, mereu atent însă la receptarea lui actuală și ca atare la ceea ce rămâne valabil și viabil azi din acel angajament, modul în care exegetica de după '89, în primul rând, este dispusă a-l recupera, a-l înțelege, a-l tălmăci pentru cititorul nostru de acum. De aici și nervul polemic ce guvernează întregul demers analitic al lui Adrian Dinu Rachieru. Eminescu după Eminescu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
obediente; este acela al iluminării din interior a principalelor campanii antiemines ciene, din alte vremuri până la noi, demontând cu acribie resorturile atâtor ambiții mistificatoare. "Detractorii se ițesc în momentele tulburi și fără să vedem că antieminescianismul ar fi o linie exegetică în cultura noastră, beneficiind de continuitate, trebuie să observăm sub presiunea faptelor o îndesire a atacurilor în vremea din urmă [...]. Mitizând istoria și identificându-se cu neamul său, Eminescu displace profund "cominterniștilor mutanți", azi purtători ai steagului "corectitudinii politice"". Încheierea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trebuie evaluată în întregimea ei, rotundă și unitară ("nu îmbrățișăm ideea sciziunii, poetul și gazetarul locuind în aceeași ființă pasională, bolnavă de romantism"), pentru că, oricum am lua-o, Eminescu "invită la o pluralitate a lecturilor", apreciind astfel că "noile rute exegetice" pot dezvălui destule sensuri ascunse încă ale acestei opere. În consecință, este partizanul lecturii contextuale, pentru a putea descifra în acest mod epoca în care a trăit și a scris ("care i-a hrănit îmbelșugat opera ziaristică") și tocmai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acea, scrierile sale trebuie citite cu un ochi critic, având oarecare înțelegere față de zelul celor care, răscolind arhive și colecții de jurnale din epocă, încearcă a impune o altă imagine a gazetarului. Totuși, "e puțin probabil că pe această linie exegetică, viitorul ne va oferi documente noi (precum șocul epistolar din 2000), mobilizând condeie și influențând judecata urmașilor, destrămând, adică, supoziții, risipind colecția imaginilor prefabricate și a reflexelor "leneșe", recalibrând opinii etc. Totuși, în biografia ultimilor ani eminescienii, ne încredința testamentar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ale unor G. Călinescu (care detecta în poezia Cu mâne zilele-ți adaugi "un umor de idei") sau Tudor Vianu, dar nuanțează totul și aprofundează formele satirice din poezia eminesciană, formulând judecăți de valoare ce merită toată atenția în planul exegetic, vast de-acum, pe care se exersează sumedenie de cercetători. Demersul este unul analitic și explicativ, mereu dispus la diagnosticări concluzive, autorul aplecându-se asupra câtorva texte pe care le consideră reprezentative pentru diversele aspete de utilizare a recuzitei comicului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
istoriei contemporane, interlocutori conjuncturali într-o polemică "agonală" dintr-un război cu mult mai mare". Orizontul publicisticii îi oferă exegetului posibilitatea urmăririi unui mare număr de procedee ale comicului, pe care Eminescu le utilizează cu dezinvoltură și programat. Întregul demers exegetic întreprins de Sebastian Drăgulănescu este, în fapt, o nouă lectură atentă, dintr-un alt unghi de interpretare estetică a scrierilor eminesciene, aducând argumente demne de luat în seamă, pentru cercetarea actuală (și viitoare, de ce nu?), în favoarea deschiderii înțelesului acestei literaturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sine ("observația mea", "ideea mea", "unghiul meu de vedere", "demonstrația mea", "după părerea mea", "spuneam în altă parte","interpretarea mea", "după accepția mea", "am făcut și eu" etc., ceea ce poate echivala, într-un anume sens, cu un soi de narcisism exegetic, bine venit însă aici, atâta vreme cât autoarea însăși trebuie să se propună atenției publice, atenție în general puțin receptivă la noutățile ce pot schimba, și schimbă, opinii de rutină). Ideea poemului ce-și subordonează variantele la vedere, chiar dacă nu complet nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]