10,806 matches
-
într-o zi, comparase conversația cu "o artă fără muzeu" devenise afazic. Unii bănuiau o viclenie în plus în maniera unui om care nu se omorâse niciodată după virtuțile dialogului. Alții se întrebau dacă nu cumva pentru acest amator de exiluri, tăcerea definitivă și distrată n-avea aspectul unui ultim privilegiu. Vai, această tăcere era de fapt aceea a unei prime morți. Precum Baudelaire de la urmă, cel care nu mai știa să bâiguie decât "Doamne Dumnezeule", era și el, într-un
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
anumit punct, artistul trăiește între două lumi. Domiciliul lui se numește "hyphen", adică un fel de interlimbaj. Nu cred că s-a găsit pînă acum o metaforă mai potrivită care să cuprindă conflictualitatea dintre limbaje sau limbi, aplicabilă poetului în exil sau poeticii moderne ca teritoriu al exilului. Neagu a descoperit-o prin sculptură, dislocînd semnele, știind să interpreteze metafizic "structurile de adîncime" și să privească în perspectivă "structurile de suprafață". Determinarea biografică conferă suprasens complexului conceptual explorat timp de peste trei
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
Domiciliul lui se numește "hyphen", adică un fel de interlimbaj. Nu cred că s-a găsit pînă acum o metaforă mai potrivită care să cuprindă conflictualitatea dintre limbaje sau limbi, aplicabilă poetului în exil sau poeticii moderne ca teritoriu al exilului. Neagu a descoperit-o prin sculptură, dislocînd semnele, știind să interpreteze metafizic "structurile de adîncime" și să privească în perspectivă "structurile de suprafață". Determinarea biografică conferă suprasens complexului conceptual explorat timp de peste trei decenii. Mișcările în salturi, looping-urile verbale
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
Instrumentul negru este, practic, debutul în limba română al lui Andrei Codrescu, la 40 de ani de la scrierea textelor. Acest volum, cu poeme scrise o parte în țară altele imediat după plecare, unele dintre ele publicate în periodice românești din exil, era plănuit să apară în Honolulu la editura lui Ștefan Baciu. Cartea n-a mai apărut, dar volumul de acum păstrează prefața de atunci. Volumul e structurat în cinci secțiuni marcând perioada și spațiul în care au fost scrise, din
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
volumul de acum păstrează prefața de atunci. Volumul e structurat în cinci secțiuni marcând perioada și spațiul în care au fost scrise, din Sibiul lui 1965 la San Francisco al anilor 1968. Cu toate acestea, amărăciunea și deopotrivă seninătatea libertății exilului se amestecă indistinct cu nostalgia și imaginea încă puternică a frustrărilor și fricii de acasă. Sentimente foarte amestecate se suprapun, interacționează și se influențează reciproc la nivelul sugestiei și al expresiei. Frenetic, declamativ, cu vitalitatea specifică juneții dar cu maturitatea
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
vorbitor care începe să deprindă și directețea unui limbaj "absolut", fără prea multe nuanțe, dar sarcastic, eliberat de istorie, deznădăjduit uneori, alteori revoltat politic, așa cum se întrezărește în poemul Pacea, dar, mai ales, cum apare deja în poeziile scrise în exilul imediat al anilor '66-'68. Prin firea lucrurilor, Era azi, volumul semnat deja Andrei Codrescu, este nu mai puțin unitar dar mai bun. Poemele sunt mai degajate, mai prozaice, mai directe în comunicarea lor cu un cititor care are un
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]
-
pudriere, cutiuțe de medicamente, alifii, pomezi de tot felul. Alte 110 de obiecte de cristal, porțelan, eben, marochinărie... Toate sau majoritatea serviseră în timpul campaniilor... Ulm, Austerlitz, Iena, Eilau, Friedland, lăsate moștenire fiului său, înainte de a pleca spre Insula Elba, primul exil... * Pe colina Panteonului, sus, ajungând în fața Liceului Henry IV, individul meu interior, secret, certăreț, instigatorul ocult, mă îndeamnă, nu fără ironia lui vulgară, ...și nu te mai ține, domnule, de fleacuri și prostii, ci dă și dumneata ocol celui mai
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
fost compusă de principele român fiind - cum singur mărturisește - "împins și poftit" de unii "prieteni streini", mai ales de cei de la Academia de științe din Berlin. Lucrarea a fost scrisă în anii 1715-1716, cînd Cantemir se afla în Rusia, în exil la curtea lui Petru cel Mare. În poziția sa de consilier intim al țarului și de "principe prea luminat al Rusiei", Dimitrie Cantemir era, foarte probabil, la curent cu duelul practicat frecvent de ofițerii de la curtea marelui țar occidentalizant. "Exercițiul
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Avramescu, Ed. Eminescu, 1987, p. 48 8. Ulysse de Marsillac, op. cit., pp. 124 și 146 9. Ion Ghica, Din vremea lui Caragea, Ed. de Stat pt. literatură și artă, 1960, pp. 39-41 10. Gheorghe Bezviconi și Scarlat Callimachi, Pușkin în exil, București, 1947, p. 101. 11. Memoriile Principelui Nicolae Suțu, Ediție Georgeta Penelea Filitti, Ed. Fundației Culturale Române, 1997, p. 85 12. Constantin Negruzzi, Opere, vol. 3, Ediție Liviu Leonte, Ed. Minerva, 1986, pp. 319 ș.u. și 528 13. Constantin
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
rostită în 1857, la Paris, când ajunsese întâia oară în fața mormântului imperial: "Oribilă, zeificarea acestui scelerat!" Precum și celelalte cuvinte ce se adaugă portretului făcut în Război și pace: "Napoleon, această insignifiantă unealtă a istoriei, care, niciodată, nicăieri, nici chiar în exil, nu a dat dovadă de demnitate umană". Geniile, oricum, interpretează diferit această stare omenească. Alteori, Tolstoi scrie de-a dreptul despre... inconștiența înaintea evenimentelor istorice, punând totul pe seama caracterului italiot, cabotin, al Corsicanului. La fața locului,... pășind și eu prudent
Găina cea frumoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11793_a_13118]
-
puțini regizori. Dar: printre predecesorii lui Barker există un nume de marcă în istoria cinematografiei: Max Ophuls, în al cărui film Douglas Fairbanks joacă rolul lui Charles I. Părintele spiritual al Nouvelle Vague atacă niște probleme "grele" în filmul său (Exilul) despre - relativ - acceași perioadă: acolo regizorul se concentra asupra figurii regelui, cumva feminizată. În sensul că refuzul monarhului de a se adapta la normele ierarhice, de a le încorpora, se exprimă prin relația cu o femeie inadecvată la rangul său
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
fuga din țară, într-o "dimineață cenușie și rece din acel 17 noiembrie 1961", în timpul unui turneu la Berlin, când printr-un mare noroc reușește să treacă Zidul, din Est către Vest. Devine astfel primul balerin român care ia calea exilului, cu tot ce implică acest lucru: cerere de azil politic, lagăr, derută temporară profesională, persecutarea familiei rămase în țară, în frunte cu tatăl său, compozitorul Filaret Barbu, căruia i se scot de pe afiș toate lucrările. Și totul trebuia luat de la
Din istoria dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11822_a_13147]
-
doborî. în cazul unui scriitor care nu stăpînește limba țării care l-a adoptat de o manieră care să permită continuarea cu succes a operei în cultura care îl găzduiește (nu toată lumea se naște cu calitățile lui Cioran sau Ionesco), exilul poate deveni o probă de anduranță, a cărei miză este, în cele din urmă, însăși supraviețuirea. Iar dacă țara de refugiu se numește Israel (un loc unde atentatele teroriste sinucigașe fac parte din realitatea cotidiană), această miză nu este, cîtuși
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
parte dintr-un ciclu de romane, o saga de ample dimensiuni (prima, după știința mea) a destinului exilatului în Israel, originar din România. Este ceea ce s-ar putea numi un roman cinematografic, cu importantă valoare documentară. Spre deosebire de celelalte destinații de exil, Israel este o țară cu unele particularități care o individualizează net. Esențial pentru cei veniți de pe meleagurile noastre este faptul că aici se vorbește masiv românește (chiar în acest roman se specifică faptul că este cea de-a patra limbă
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
Știință și Artă, în relație directă cu Institutul de Istorie și Teorie Literară Se pare că, deocamdată, instituția salvatoare este precară pe toate palierele, insuficient dotată și ajutată. Se fac ediții critice și la Editura Jurnalul literar�, îndeosebi pentru domeniul exilului, într-un proiect ambițios susținut cu competență de Nicolae Florescu. Se realizează bune ediții critice și la Editura Saeculum�, animată de I. Oprișan, un editor cu experiență și un istoric literar de totală încredere. Și ar mai putea fi date
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
reeditare de către Mihaela Constantinescu-Podocea și Nicolae Florescu. Cincizeci de ani nu au făcut-o să pălească iremediabil, decât în mică măsură, căci orice faptă intelectuală sau artistică este supusă inevitabil eroziunii timpului. „Caete de dor“ schimbă registrul politic al publicațiilor exilului tocmai în anii ´50, când devenise dominant și obositor, chiar dacă șocul instalării regimurilor comuniste în estul Europei își păstra încă tot dramatismul. O afirmă inscripția introductivă la primul număr, nesemnată, ce ține loc de articol-program: „Caetele acestea sărace apar fără
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
cu spiritualitatea românească atemporală, sustrasă vicisitudinilor istoriei. Abia în numărul 4 Constantin Amăriuței va încerca o situare specifică a revistei, printr-o explicitare a unui program posibil. Premisa este starea de spirit a celor fără speranță, adică a scriitorilor din exil, pentru care „vremea nu mai clădește nici un viitor, ci doar întârzie un Apocalips“. Într-un text destul de pretențios și filosofard, se demonstrează că șansa exilatului nu mai este în timpul obișnuit, ci într-o investiție în Eternitate: „De căile de ieșire
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
nu mai este în timpul obișnuit, ci într-o investiție în Eternitate: „De căile de ieșire din singurătatea lumii și de mersul spre izvorul de ființă și veșnicie, va trebui să vorbească de acum revista Caete de dor“. Refugiul scriitorului din exil în singurătatea sa esențială înseamnă instalarea protectoare și creatoare într-o „regiune transcendentală“, de unde răspunde unei chemări a Dorului, substitut metaforic și filosofic al Neamului. Iar pentru exilat „Neamul românesc e mai întâi și mai întâi o realitate ontologică“, nu
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
și Ștefan Ion Gheorghe, ultimul prezent (în nr. 4) cu un lung poem de factură alegorică și muzicală eminesciană, un poet asupra căruia Virgil Ierunca atrage atenția că este pe nedrept complet uitat azi (nu-l găsim nici în Enciclopedia exilului... redactată de Florin Manolescu). Mai exotice par colaborările semnate de Yvonne Rossignon, Antoaneta I. Bodisco, primul nume și el absent din enciclopedia lui Florin Manolescu. Refacerea legăturilor cu tradiția modernității interbelice se remarcă și aici, ca și în cazul filosofiei
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
este dată și de heideggerianismul evident al celor doi redactori, relevat îndeosebi prin traducerile lui Constantin Amăriuței, prin relatarea unei întâlniri miraculoase cu filosoful (în nr. 3) și prin asumarea influenței lui în modul de a gândi. Revistele culturale din exil își declarau apartenența ca pe o mândrie și ca pe un militantism necesar: „Ființa românească“ (Paris, 1963-1968), „Revista Scriitorilor Români“ (München, 1962-1990). Titluri mai subtile, care relevau mai puțin explicit apărarea unei spiritualități românești dincolo de spațiu și de timp, erau
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
-l ca principal susținător și animator pe Virgil Ierunca, sau „Prodromos“ (Freiburg, 1965-1970), ca „foaie de gând și apropiere creștină“, unde era redactor Paul Miron. Nu sunt decât câteva exemple pentru comparație și situarea revistei „Caete de dor“ în peisajul exilului românesc. Cine ar ști ce cuprind aceste reviste altfel decât frecventând biblioteci din Paris, Madrid sau Freiburg? Iată de ce gestul Editurii „Jurnalul literar“ este unul salutar, un act cultural major, nu doar o simplă restituire de istorie literară.
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
se purta prea conciliant. Câteva luni după aceea a fost sechestrat de poliția secretă, suit cu forța într-un avion, ca un delincvent ordinar și izgonit dincolo de hotarele imperiului rus. Amfitrionul la care s-a adăpostit în primele zile ale exilului a fost Heinrich Böll. Chiar dacă nu împărtășea mereu aceleași opinii, pe romancierul german îl prețuia pentru independența spiritului, pentru îndrăzneala de a înfrunta tirania și pentru consecvență în protejarea celor supuși unei carantine. Dar la eșecul și impasul politic al
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
a unor reviste nu sunt foarte multe, dar poate că suficiente pentru a caracteriza un simptom de interes al istoriei literare mai recente, în virtutea căruia Editura „Jurnalul literar”, coordonată de Nicolae Florescu, și-a orientat atenția spre o revistă a exilului parizian, „Caete de dor”, apărută în condiții tipografice modeste în anii 1951-1960. Pentru primele șapte numere (din 1951-l953), revista i-a avut ca redactori pe Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței, iar de la numărul 8 încoace (din 1954 până în 1960) a
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
periodicitatea era nestatornică, așa cum erau și vremurile și condițiile materiale. E nevoie de continuarea efortului editorial, pentru a acoperi în volumele următoare și intervalul care a mai rămas, 1955-1960. Retipărirea revistei „Caete de dor”, una dintre cele mai importante ale exilului, e o reeditare justificată de câteva rațiuni prioritare. Prima ar fi caracterul cultural elitist al publicației, reprezentativ pentru înaltul nivel de aspirație estetică și filosofică al unui grup de intelectuali români, pur și simplu disperați, în anii ´50, de absența
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
la o nouă lectură, cea de astăzi. Al doilea motiv care îndreptățește reeditarea revistei „Caete de dor” e raritatea ei „bibliofilă” (impropriu spus). În bibliotecile din România revista nu avea cum să intre, din moment ce era interzisă, ca orice ținea de exil. Nu ar fi fost de găsit în țară decât, eventual, în arhivele Securității. Cineva ar fi putut vedea vreun exemplar cu totul întâmplător. Și-ar fi putut procura unul, fără a-și periclita libertatea, numai din 1990 încoace, cum aveam
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]