645 matches
-
procedeu (vaticina ex eventu) este caracteristic literaturilor apocaliptice: el întărește credința în profeții și, prin urmare, îi ajută pe credincioși să suporte încercările clipei prezente. Interpretarea visului lui Nabuconodosor ca reprezentând succesiunea dramatică a celor patru regate constituie, dincolo de îmbărbătarea exilaților evrei, o concepție unitară asupra istoriei universale. Cartea lui Daniel, Întâiul Enoch și Apocalipsele evreiești înfățișează un element necunoscut în celelalte tradiții: evenimentele care constituie istoria universală nu mai oglindesc ritmul etern al ciclului cosmic și nu mai depind de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
românesc”. Nu cunosc bine criteriile care îi călăuzesc pe cei care se ocupă cu astfel de „studii”, probabil faptul că mai publicam câte un roman și mă întorceam la doi-trei ani pentru câteva săptămâni în țară mă exclude din rândurile „exilaților”. Exilul, văzut în aceste cărți strict politic, iar acest cuvânt, el însuși, în accepția sa strict „consulară”, adică: cei ce nu se mai întorceau în țară de frică de a nu mai putea ieși, probabil, deoarece singurul scriitor care într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de temniță. Ei sunt nedespărțiți la oficierea slujbelor religioase și iau parte la toate reuniunile consacrate Basarabiei. Lor trebuie să le fie alăturată figura poetului Sergiu Matei Nicu, de asemenea teolog, colaborator al acelorași publicații și cu același destin tragic - exilat și Întemnițat. Poezia sa este o Împletire de rugăciune și blestem privind soarta Basarabiei. Pr. Dr. Paul Mihail născut În satul Cornova În iunie 1905 a absolvit la Iași Facultatea de Teologie și Litere, doctor În istorie. Pentru meritele sale
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
perioada interbelică se constituie două organizații similare: pe de o parte "Internaționala verde", care regrupează, la inițiativa liderului bulgar Stambolyski, principalele partide agrare europene și, pe de altă parte, "Internaționala albă", simplu birou de legatură, fondat de Luigi Sturzo, șeful exilat al democrat creștinismului italian, în vederea asigurării într-ajutorării partidelor catolice. În cele două cazuri, e vorba de afirmarea identitară în fața dublului pericol reprezentat de comunism și de fascism. Europa Centrală și Orientală a participat la aceste internaționale, două dintre acestea
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
și ebraică și, rareori, chiar vorbeau între ei limba sacră și veche. În familia mea restrânsă s-a vorbit românește A.B.Domnule Norman Manea, ne aflăm la București la Teatrul Național unde tocmai ați încheiat conferința cu tema "Limba exilată" ce face parte dintr-un amplu turneu ce l-ați avut de curând în România; cu ce fel de public v-ați întâlnit, cum ați fost primit în orașele pe care le-ați vizitat? Am fost bine primit peste tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
politică, cel puțin din partea elitelor românești. Dacă, revoluționarii de la 1848 n-au putut pune deschis problema unității naționale ă opoziția marilor imperii era prea puternică ă nu-i mai puțin adevărat că toate acțiunile lor se subsumau acestei idei mărețe. Exilați, interziși în țara lor, n-au încetat să spere la realizarea idealului național. Bălcescu moare departe, la Palermo (Italia) în 1852, după ce lăsase moștenire, printre altele, „Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul” și fixase, încă din 1847, la Paris, ținta
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
geografice, îndemnându-i, la sfârșit, să-și descopere „vocația europeană”. Contrar așteptărilor mele, citesc în ochii lor o totală indiferență față de perspectiva pe care le-o colorez, ba mai mult, o imensă nostalgie după Rusia, de care se simt rupți, exilați, înstrăinați. O criză a identității combinată cu o criză de legitimitate. Destine de enclavizați. Întâlnirea continuă cu niște cântece populare rusești - micul orgoliu artistic al gazdelor, care trebuie neapărat să-și demonstreze talentele în fața simandicoșilor oaspeți, exact ca în filmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
provincii, Wakasa și Echizen, ni se alătură, atunci toate clanurile din nord se vor grăbi să ni se alăture. Yoshigake era hotărât să refuze. Indiferent ce susținea. Fujitaka despre credință, Yoshigake nu avea de gând să lupte pentru un shogun exilat, fără putere. Nu din cauza lipsei de resurse sau de putere militară, ci fiindcă Yoshigake susținea starea de fapt. Fujitaka observă repede că situația le era defavorabilă și, conștient de nepotismele și de luptele interne din sânul clanului Asakura, abandonă eforturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
exilul nu a fost de cele mai multe ori decât suma exilaților. în acest sens, Virgil Ierunca sugerează utilizarea la plural a conceptului de exil, deoarece există tot atâtea exiluri câte epoci, motivări, persoane, căci, din punct de vedere politic și administrativ, exilat este acela care nu se poate întoarce în țara din care a fugit fără să își primejduiască libertatea. Astfel, exilul se caracterizează prin asumarea conștientă de către individ a responsabilității de a acționa public pentru a face cunoscută situația țării din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
termenii de exil și refugiu, ulterior cel mai des apare termenul de emigranți, fapt explicabil și prin schimbarea structurii comunității românești din afara țării în anii ’60. Mai mult, se poate spune că exilul se definește din perspectiva strictă a persoanei exilate și prin activitatea sa în țara gazdă și are, în ciuda aparențelor, o conotație pozitivă, în timp ce refugiul este definit ca statut juridic și este asociat cu imaginile taberelor sau al convoaielor de refugiați, având astfel valențe negative mai pregnante. în ceea ce privește situația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
persistența consecințelor sale se mai află încă într-un proces de transformare”. Autoarea consideră că scopurile erau comune tuturor: să decidă deopotrivă asupra identității culturale a românilor, să intermedieze între cultura română și cea a țării gazdă, să fie pentru exilați foruri ale întâlnirii și schimbului de idei. însă, așa cum rezultă din cele mai multe scrieri ale exilaților, scopul declarat era să sensibilizeze opinia publică occidentală și să determine o schimbare de atitudine a guvernelor occidentale față de Europa de Est. în acest sens, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fiind cel de-al cincilea an al apariției deoarece se dorea continuarea publicației cu același nume de la București. Unul dintre scopurile declarate ale revistei era să convingă cercurile de stânga din Franța de oportunitatea unei acțiuni occidentale în România, căci „exilații socialiști sunt în același timp și socialiști convinși. Un francez social-democrat nu poate rămâne insensibil la apelurile lor”. în fine, ziaristul Ion Dragu a publicat Cahiers Roumains, care combină articole de analiză politică cu altele de interes comun pentru exilații
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
consemnarea bibliografică reciprocă, în recenzii sau comentarii și în apariția unor articole semnate de autori care trăiau în Spania, de pildă, în publicații de la Paris și nu numai. în final, se impun câteva observații referitoare la măsura în care acțiunile exilaților au avut sau nu impact asupra audienței. în acest sens, este utilă comparația evocată de Neagu Djuvara, care susține că există două trăsături esențiale ce deosebesc exilul de la 1948 de cel de la 1848. în primul rând, durata pe care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
prin instituționalizare - ca simbol al continuității de stat și ordine democratică - "gândit că un guvern în exil"4, două lumi despărțite de libertăți civile, drepturi democratice, valori bine definite de modelele politice la care se raportau, Estul, respectiv, Vestul. Regele exilat, ca lider onorific al emigrației politice, s-a aflat constant în preajma Comitetului Național Român 5, care a funcționat după 1947 la nivel mondial pentru reprezentarea românilor din Diaspora, până în 1975. Europa de Est fusese, după terminarea războiului într-o situație foarte complicată
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
Cenușa amintirilor, o interesantă proiecție a valorilor memoriale ridicate din anecdotic la nivelul transfigurării artistice, organizat pe câteva cicluri: Cartea robilor, Cartea oamenilor singuri, Cartea plecărilor și Cartea iubirilor rănite. „Povestirile” refac atmosfera „întâmplărilor” de altădată, reconstituind în subsidiar drumul exilat al unei conștiințe ce își surprinde cu dramatică vibrație vârstele pribegiei. SCRIERI: Filosofia Kabalei, București, 1942; Sfârșitul omului nou, București, 1943; Logica lui Hegel, București, 1944; Valoarea idealului, București, 1945; Cerul era putred, pref. Mircea Eliade, Valle Hermoso, 1952; ed.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
bieți țigani? 77 Die Hercules bäder nachst Mehadia [de fapt, Die Hercules Bäder nächst Mehadia: Băile Herculane în apropiere de Mehadia (n. tr.)]. 78 Steaua noastră cea bună a făcut să întâlnim aici o încântătoare tânără doamnă din cartierul nobil, exilată astăzi pe malurile Tisei [Theiss în original, din Theiß, termenul german pentru Tisa, cf. http://ro.wikipedia. org/wiki/R%C3%A2ul Tisa], (n. tr.); încă două sau trei asemenea vizite, și apele Mehadiei vor fi în vogă la Paris. Boïer
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la fiecare reuniune a cenaclului) se strângeau în sala din subsolul cafenelei, în jurul unei mese ce avea - se pare - formă de potcoavă. Asistau, cu oarecare regularitate, într-un mediu format în exclusivitate din intelectuali cu preocupări literare și studenți români exilați, N.I. Herescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Paul Costin Deleanu, Octavian Vuia, Horia Stamatu, Nicu Caranica, soții Cerbu, C. Tacu, Alphonse Juilland, M. Leibovici. Cu intermitențe au fost prezenți, la reuniunile de aici, și Emil Turdeanu, Mihai Niculescu, Vasile Posteucă, Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285994_a_287323]
-
touffus comme un feuillage!". În Le jardin passionné, melancolia inexpiabilă și vederea pitorească a României populare și tradiționale se îmbogățesc cu peisaje italiene desenate după natură cu acea vie și pătrunzătoare înțelegere a Italiei pe care o au fiii ei exilați, românii. Tot tristeți, dureri, regrete întunecă și îndoliază această muză voalată: "Tristes, tristes, tristes, tristes Sont les roses aujourd'hui, Et moi triste entre les triste À cause de lui". Dar soarele Italiei încălzește și înveselește frunzișul sumbru al acestui
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
de gută, maladie în urma căreia ureea se aduna în picioare) nu-și mai pot mișca mâinile și picioarele și au de suportat crize foarte violente. Astfel se prezentau lucrurile cu Radu cel Mare, cel ce își petrecuse anii de tinerețe (exilat fiind) luând parte la vânători și lungi ospețe stropite din belșug cu vin. Ducând, adică, acea viață a nobilimii europene, pentru care excesele alimentare (se mânca foarte multă carne, era doar - zice Fernand Braudel -, înainte de 1550, o „Europă a carnivorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu cotidienele londoneze. 4. "Gazettes de Hollande". Importanța presei franceze din secolele XVII-XVII nu se poate măsura cu cea a singurelor ziare franceze. Fără a vorbi de nenum(ratele publicații germane editate în franceză, care era limba Curților europene, francezii exilați au publicat (i ei mai multe ziare. Aceste publica(ii, adesea de opoziție politică, au antrenat un război al penițelor care dubla, odată cu revocarea edictului de la Nantes, între 1685 și 1815, războaiele Monarhiei, ale Republicii și ale Imperiului francez, și
by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
că noua promoție de indivizi (decimată psihic și fizic de marele cataclism planetar) nu mai putea învăța nimic temeinic. Gertrude Stein a preluat entiziast termenul, percepîndu-l ca foarte potrivit pentru starea propriului grup artistic. Și acești tineri scriitori (în majoritate, exilați) trăiau, în interiorul peisajului postbelic european, al anilor douăzeci, asemenea unei "generații pierdute", menite să-și irosească talentul și valoarea intrinsecă într-un univers descompus identitar și social. Ulterior, noțiunea a făcut carieră și peste Ocean, funcționînd ca o "etichetă" culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de prozator, sau profesor universitar, în România, eșuarea vocației teatrale regia, de ce nu și actoria [...])"2, Mircea A. Diaconu despre "asumarea istoriei și un sine care se întemeiază prin această asumare"3. Într-adevăr, Monica Lovinescu îmbrățișează destinul de patriot exilat, dar nu își formase o carieră în literatură, înainte de colaborarea cu Radio Europa Liberă. Interesul față de literatură (participă din copilărie la ședințele cenaclului literar "Sburătorul", urmează Facultatea de Litere a Universității din București, scrie proză scurtă și cronici dramatice) nu
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Etica revoltei Monica Lovinescu practică jurnalismul de ocară, protestând virulent împotriva mentalității de lachei a românilor. În paginile jurnalelor vorbește despre renunțarea la integritatea morală și contractul cu regimul totalitar. "Paznic de far moral", cum o numește Nicoleta Sălcudeanu, "scriitoarea exilată își deapănă fuiorul anamnetic pe spirala ce împletește esteticul cu eticul"108. Dacă nu ar judeca scriitorimea, scopul inițial al tipăririi discursurilor sale s-ar pierde. "Punerea la zi a trecutului", spune autoarea în antecamera jurnalelor, "reprezintă o condiție esențială
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ori a fi nepregătit, instabil, frustrat, imoral, imatur: "într-adevăr, manipulatorii Securității lucrează pe un teren cu totul prielnic: extrema dreaptă, proștii, invidioșii, vanitoșii, naționaliștii fanatici etc... Un amestec de prostie și rea-credință năucitor"143. Printre informatori sunt recrutați și exilați, aceștia fiind o categorie ușor influențabilă, din pricina condițiilor grele de trai pe care le întâmpină după plecarea din țară. Un refugiat din regimul ceaușist diferă prin mentalitate, prin atitudine sau patriotism de unul din timpul regelui Mihai. Primul val de
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Nicoleta Sălcudeanu vorbește despre divorțul Monicăi Lovinescu și al lui Virgil Ierunca de propriile vocații care "i-a îndepărtat de realizarea individuală, dar i-a desăvârșit în chemarea misionară. Ei reprezintă înfățișarea cea mai "tare", cea mai angajată, a patriotismului exilat"224. Dar care este vocația Monicăi Lovinescu? Înaintea plecării din țară, încearcă teritoriul nesigur al literaturii, încearcă viața din spatele culiselor și, mai ales, trăiește în lumea criticii literare. În 1945 participă la manifestațiile studenților împotriva comunismului, în 1947 se împotrivește
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]