7,888 matches
-
bemol major (1823/24) și op. 135, în Fa major (1826), precum și Simfonia nr. 9, op. 125, în re minor, „Corală” (1817-1824). Comparația între biografiile lui Bach și Beethoven relevă această diferență specifică întrei cei doi compozitori, a căror parcurs existențial nu a fost marcat de criteriul deplasărilor în calitatea lor de rupturi și, concomitent, de incizii ale unor noi stări ale biografiei și creației, precum în cazul lui Händel („geamănul” lui Bach), Haydn (în ultima perioadă a vieții), Mozart (mai
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și gândirii sau ca „mulaje” psiho-identitare ale contextelor istorice în care au trăit ambii compozitori. Care ar fi, însă, motivul determinant al acestei schimbări, din moment ce criteriul explicit, geografic (al deplasărilor), cel implicit, psihofiziologic (al caracterului și temperamentului) sau cel pur existențial (modul de viață, condiția matrimonială, aspirațiile și filosofia personale) nu sunt suficiente pentru a explica natura și calitatea radicală a acestei diferențe? Răspunsul este evident și, în egală măsură, surprinzător: ambii compozitori, fiecare în parte, nu au existat în aceeași
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
formând-o. Însă, atunci când la Șostakovici imaginile trecutului muzical personal se întâlnesc în colaje cu imagini din istoria muzicii, apare un efect uimitor al obiectivării, a convertirii individualului la universal, și în acest fel este soluționată cea mai mare problemă existențială a artistului - înrâurirea lumii prin contopire cu aceasta.”<footnote Alfred Schnittke, „Cercurile influenței” („Krugi vliianiia”), în D. Șostakovici. Articole și materiale, Moscova, 1976, p. 225 footnote> Este paradoxal, însă, faptul asocierii, în creația lui Schnittke, a acestui „salt înspre polistilistică
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
precumpănește, ci atitudinea religioasă. Sau dacă adjectivul ,religioasă" ne sperie, atunci să-i spunem ,metafizică", căci e totuna. Tocmai de aceea spuneam la început că, la Kierkegaard, opinia nu e maliția sarcastică de tip moral, ci frondă religioasă de tip existențial. Cu asemenea idei ne întîmpină volumul tradus de Ana-Stanca Tabarasi.
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]
-
se vrea rod adevărat" (Fundal). Declarîndu-se cu resignare a fi "un dialog suspendat/ între două anotimpuri incerte" sau "un altfel de a-ți potrivi/ pasul/ cu lumea haotică" (Vin ploile), această producție se așează de la sine sub egida unei crize existențiale, domoale însă cu caracter de permanență. Trăirea pe care o reverberează e cea a unei semiconștiințe iremediabil declinante: "Exiști/ doar dacă poți înțelege/ cum frunza nevăzătoare/ nu se mai poate opri/ din cădere" (ibidem). E o formulă morală stabilă în
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
pe propriul destin nu mai este demult un secret pentru nimeni dintre cei ce i-au stat sau îi stau în preajmă. Nu a dat niciodată prea mulți bani pe ascensiunea socială, nici măcar pe propria persoană, iar principala sa prioritate existențială a părut întotdeauna a fi aceea de a se bucura de mustul vieții, găsit cel mai adesea în discuțiile interminabile cu prietenii, eventual în jurul vreunei sticle cu vin. La fel ca Petre }uțea, Deliu Petroiu și-a consumat o bună
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
fiecare dată spre a tulbura vieți, spre a sfărîma alianțe, oficiale sau nu, cu alte cuvinte spre a răvăși ființele care îndură șocul dispariției unui copil. Consecințele sunt extreme, deoarece, de fiecare dată, protagoniștii se confruntă cu năruirea proiectelor lor existențiale, resimțind, totodată, frîngerea legăturii organice fondatoare. În felul acesta, mortalitatea infantilă, frecventă în epocă, ceea ce ar putea explica, în ochii unora, înmulțirea acestor decese, se găsește integrată - și insistăm asupra acestui lucru - în registru simbolic, în textele epocii. "Moartea copilului
George Banu - Uciderea pruncilor by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/10107_a_11432]
-
Ce zugravi/ vor putea să așeze/ la loc/ huma?/ Umblu prin lume/ ca o mînăstire/ fără călugări.// Doar viermii/ îi simt/ în ghete, la vîrful/ degetelor.// Dar,/ mai am cîțiva pași/ de făcut". Duhul și carnea colaborează întru săvîrșirea misterului existențial. Nici unul din factori nu-l omite pe celălalt, întru săvîrșirea misterului liric: "Lumînare de carne lîngă lumînare de/ seu/ luminînd împreună Lumina lui/ Dumnezeu./ Duhul din lut și Duhul cel Sfînt/ coborînd împreună în micul/ mormînt". Adunînd cu grebla umbra
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
aferente umanului: trup, suflet, spirit. Obiectivul crucial al psihoterapiei transpersonale este tocmai resuscitarea spiritualității ce somnolează în orice ființă umană. Se propune inclusiv o nouă concepție despre sănătate și boală. Concret, sănătatea semnifică găsirea bunei moderații între cele două stiluri existențiale polare: unul orientat spre lume și altul dirijat spre un dincolo mai înalt. Altfel spus, sănătatea înseamnă totalitate, iar subminarea acestei totalități conduce la apariția bolii. De asemenea, orice maladie are un sens, care trebuie developat în- tr-un dublu registru
Agenda2004-14-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282249_a_283578]
-
permite raportarea tuturor lucrurilor la „nivelul solului”. Dacă ne-ar lipsi aceste concepte, atunci toată ordinea de pe pământ ar fi spulberată, continuă el. Iar triada temporală, interveni Mihai, se constituie ca un motor puternic ce pune în mișcare acest vehicul existențial, permițând curgerea, transformarea și devenirea. Prin urmare, spațiul reprezintă caroseria, iar timpul motorul, care funcționează în trei pași: trecut, prezent și viitor, finaliză ideea plin de încântare. Prezentul ca Zonă de Maximă Turbulență Prezentul reprezintă doar o singură clipă dintre
REVENIREA DIN SPAŢIUL COSMIC PE PĂMÂNT. In: Destine literare by Octavian Lupu () [Corola-journal/Journalistic/96_a_158]
-
București, 2003. Preț: 165 000 lei. Suferință și extaz Cartea celebrului canadian este unul dintre cele mai faimoase romane experimentale ale anilor 1960, și cel mai lipsit de inhibiții al prozatorului, poetului și chitaristului Leonard Cohen. Pornind de la un joc existențial în care planurile pendulează între sexualitate exacerbată și misticism acut - o asociere extrem de îndrăzneață -, autorul conturează cu talent și efervescență narativă o lume a suferinței și extazului, născută din iubire și frustrare. Eroii romanului sunt transportați de forțe mai puternice
Agenda2003-30-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281291_a_282620]
-
Labiș-Stănescu-Sorescu, imediat după resurecția modernistă ce a culminat cu „marea explozie lirică“ din 1964-1965, curent (pe care și-l revendică și Florentin Smarandache) apărut ca reacție la paradoxurile sociale din România regimurilor de tip totalitarist-comunist, ca reacție la limitele tragic existențiale ale ens-ului din a doua jumătate a secolului al XX-lea, sau ca reacție la reificarea ființei umane și, deopotrivă, împotriva literaturii șablonarde, aservită dictaturii, împotriva „filosofiei“ / „dialecticii marxist-leniniste“, ori ca reacție împotriva curentelor literare / filosofice anterioare, „realismul socialist“ / „umanismul
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
curentelor literare / filosofice anterioare, „realismul socialist“ / „umanismul socialist“ (aflate în slujba făuririi unui homo sovieticus român), dar și ca reacție la „nihilistele“ curente de avangardă, estetica paradoxismului promovând principiile gândirii paradoxiste: (1) conjugarea - la moduri lirice, epice, dramatice - a paradoxurilor existențiale ale secolului; (2) dinamitarea miturilor fundamentale [...]» (cf.: Paradoxismul - le Paradoxisme - Paradoxism, postfață la Fulgerul sferic / Éclair sphérique, 1999, Fragmente din scrisoarea-răspuns a unui poet dacoromân către domnul Cantemir sau Enciclopedicus - ianuarie 1985 etc.). Opțiunile „programatice“ pentru paradoxism se remarcă în
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
program. Îți mână viața în așa fel încât să se întâmple ce trebuie, să te întâlnești cu cine trebuie. Practic, nu există limite. Numai teoretic sunt limite. Omul își poate conduce viața oriunde dorește dacă se poate elibera de prejudecățile existențiale, milenare. Nu trebuie să fii paranormal ca să poți vedea nevăzutul“. E simplu, nu? Conservatorul... neoficial Ceva-ceva trebuie să fie adevărat. Măcar pentru faptul că Mihai Alexandru și-a întâlnit perechea ideală. Soția perfectă. Și-a dorit-o, a... „programat-o
Agenda2004-26-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282571_a_283900]
-
lui Dumitru rămânând literă de lege pentru urmași. Cât despre Dumitru, cucerit de ideile determinismului materialist, el se află treptat în impasul de a nu găsi în acesta o cale de îndreptare a stărilor din jurul său, nici soluții la întrebările existențiale pe care și le punea, așa încât ajunge la concluzia inutilității ființei sale; criza l-a condus la sinucidere. Moare la Tescani, la 45 de ani, în 10 ianuarie 1897 și este înmormântat alături de alți membri ai familiei, în parcela Rosetteștilor
Dumitru Rosetti Tescanu (1852-1897) by Elena Bulai () [Corola-journal/Memoirs/14408_a_15733]
-
compune că semnificație. "Căci numai în sfera genetică a formelor omul devine recognoscibil", afirma Gottfried Benn, în celebra sa conferință, Probleme ale liricii, din 1951. Avem a face, așadar, cu două zone angajate într-o subtilă, complicată relație de confruntare-cooperare, existențialul și Formă, cea din urmă, în cazul poeziei, ca o constructie-lectură de semne verbale, care însă, în mecanismul sau intrinsec, îngîna mecanismul existenței, la fel de specific, doar că lipsit de expresie. De unde necesitatea de a-l înzestra cu un limbaj. Limbaj
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
un alt pretendent îți atinge ochii/cu obiecte fragile -/dintr-un jilț de mesteceni / salut, ultima veste..." (Demon de ocolit). Între regnul textului și cel al vieții, poetul încearcă momente de îndoială. Se întîmplă că instinctul vital, bombardat de semnificațiile existențiale la care e receptiv, să fie dezamăgit de semnificatul textului, de "fircălirea" poetului ce l-a comis: "s-a ieftinit liftul la cinematograf și s-au scumpit donațiile; / moartea izbucnește din țevi ruginițe și-mi laudă barbă, / apoi mă alinta
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
copilăriei, putînd avea destinul acesteia, de semnalare a unei existente pierdute: "vinzi o carte asemeni copilăriei / și te declari nul" (Fructe de sticlă). Reversibilitatea poemului e din nou declarată, prin faptul, de estetică dezabuzata, al asemănării inverse, adică a mașinăriei existențiale cu poemul: "un motan dansează în oglindă; / rotile și rotitele mecanismului seamănă cu poemul - / se rostogolesc în mine, precum o pasare vînata - / peste deal străbate doar: // imaginea mea încărunțita..." (Film documentar). Ceea ce nu e decît o proclamație a independenței textului
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
părerea mea, căci mi-ar fi neplăcut să i-o comunic. Totul de o rigiditate - imaginație că și limbaj - imposibilă. Iar tinerii ăștia plecați din țară mai uita și românește să vorbească - probabil că așa e firesc!". Sau o dezamăgire existențiala: "Păcat că nu văzui Dinescul, dar așa fu să fie. Păcat pentru mine, ca pe el nu-l interesa desigur decît folosul. Auzii însă că-și aranja pînă în urmă interesele și nu mai calcă prin Colonia". Ori această mostră
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
un apendice occidental al Asiei"? Valéry conferă termenilor "Europa" și "european", cum singur o declară, "o semnificație puțin mai mult decît geografică și puțin mai mult decît istorică, dar într-o oarecare măsură funcțională". Pentru el, Europa reprezintă un model existențial definit prin anumite valente unice. Și, ca într-un fel de test psihologic pe care ți-l aplici singur spre a vedea dacă ți se potrivesc anumite caracteristici, poetul propune trei repere fundamentale ale calității de a fi european. Toate
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
cărți proprii, de soarta cărora de altfel se dezinteresează, el rămâne esențial un nefericit. Scrisul este, din punctul lui de vedere, un automatism al supraviețuirii, ca zbaterea inutilă a cuiva rănit de moarte. Îl practică patetic, cu o deplină angajare existențiala, dar și cu sentimentul zădărniciei. Povestea vieții unei femei Cel mai recent român al lui Dan Stâncă, Morminte străvezii, cuprinde în prima sa parte povestea vieții unei femei, spusă de ea însăși. Este vorba de Ruxandra Albescu, o specialista în
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
azi continuînd dialogul/ cu marginile le-am spus/ nu pot fi decît zdrențuite? (întreb pînă unde). Dar odată acceptată, aceasta granița a ființei estetice se relevă a fi o captivitate, deci o sursă de suferințe. Melosul ei însoțește "scufundarea", catastrofă existențiala care se află în spatele oricărei strădanii estetice: "acum ei pregătesc o colivie pentru/ lacrima zeului/ acum ei pregătesc o celulă în afunduri/ pentru un sunet muzical/ căruia i-au amputat diezul// la o scurtă privire/ un zgomotos divorț al luminii
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
Hugo, "fericirea de-a fi trist", constituie, paradoxal, fata afirmativa, pozitivă, a stării de ieșean, prelungirea să în prezent, care poate fi constatată la numeroși barzi ai urbei (nu în ultimul rand la importantul Emil Brumaru). Melancolicii trăiesc din materia existențiala revoluta, nu doar personală, ci și a predecesorilor - uneori accentul cade pe ultima -, împrejurare ce nu impietează asupra libertății creatoare. La rîndul său, ironicul e, după cum afirmă Christian Morgenstern, "un patetic jignit". El ia distanțe față de real că și față de
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
a predecesorilor - uneori accentul cade pe ultima -, împrejurare ce nu impietează asupra libertății creatoare. La rîndul său, ironicul e, după cum afirmă Christian Morgenstern, "un patetic jignit". El ia distanțe față de real că și față de sine însuși, irealizînd, negînd. Sursă să existențiala se ascunde sub pudoarea acidă a contestării. Neputînd fi suspendată, existentă se prezintă la un mod distorsionat, învesmîntata în poze cinice sau doar ludice, cu efect anihilant, precum la celălalt poet de frunte al Iașilor, Mihai Ursachi. Nu melancolia e
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
În această asociere fatală și în gestul cultural corespunzător, nu desenele lui Ilfoveanu și nici manuscrisele lui Agopian sînt importante. Sau, mai bine zis, importanța lor este una de context, pentru că în primul plan trece necruțător comuniunea lor că act existențial, ca scenariu inițiatic, ca regasire simbolică sau că reconstrucție mistica. Indiferent care din ei ar deschide gura pentru a-și declina identitatea, identificarea cu celălalt ar fi varianta obligatorie (și unică) a enunțului: Agopian (sau Ilfoveanu) c' est moi, iată
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]