566 matches
-
tine, este calea prin care ajungi la tine. De aceea experiența celuilalt, pentru a fi autentică, presupune recunoașterea celuilalt ca persoană și nu ca individ, ca element într-o serie. Deși aceste teme au constituit subiectul unor lungi dezbateri în existențialism, mai cu seamă, totuși orizontul gândirii bizantine aduce alte perspective, oferă prilejul unei înțelegeri mai adânci a rațiunilor sub care se situează modul uman de a fi. Actualitatea temelor și reperelor gândirii bizantine se explică prin similitudinea nevoilor explicative consemnate
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cirea caracterului personal al experienței este rodul apro¬pierii de Cel ce face cu putință ființarea la modul persoanei, adică al urmarii căii comune tuturor. În legătură cu aceste accente pot fi descoperite semnele a ceea ce mai mulți exegeți contemporani au numit existențialismul gândirii și spiritualității bizantine. Christos Yannaras vorbește în Persoană și Eros de „faptul existențial al libertății” în tradiția răsăriteană, ca diferență între natură și persoană. Autorul grec contemporan afirmă: „Ceea ce numim libertate nu este numai o posibilitate rațională de alegere
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
diferență ontologică între existență și esență, ca identitate naturală și alteritate existențială”1. În plus, Yannaras insistă pe ideea unei asceze a libertății, ca semn al atitudinii existențialiste răsăritene. Și John Meyendorff consideră că tradiția răsăriteană se găsește sub semnul existențialismului. În analiza sa făcută disputei hesychaste, Meyendorff consideră că adevăratul spirit bizantin, cel susținut de Grigorie Palama, se găsește sub semnul personalismului existențial, în timp ce formula susținută Varlaam și ceilalți antipalamiți poate fi încadrată ca filosofie esențialistă 2. Desigur că existențialismul
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
existențialismului. În analiza sa făcută disputei hesychaste, Meyendorff consideră că adevăratul spirit bizantin, cel susținut de Grigorie Palama, se găsește sub semnul personalismului existențial, în timp ce formula susținută Varlaam și ceilalți antipalamiți poate fi încadrată ca filosofie esențialistă 2. Desigur că existențialismul așa cum a fost el înțeles în filosofia secolului XX nu reprezintă o marcă aplicabilă ad literam spiritului bizantin. Mai degrabă ar fi vorba de cea mai bună comparație cu orizontul actual și de o posibilitate pentru noi de a ne
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
că nu există temă sau problemă literară în legătură cu care Streinu să nu aibă idei originale și incitante. El scrie cu egală competență despre stil critic, judecată literară, conceptul modern de poezie, romanul-roman, suprarealism, critică și metodă, tipologie literară, artă și existențialism, lingvistică și filologie, inovație și tradiție, național și universal, clasic și modern, tipare spirituale, artă și natură, spirit polemic, clasicismul folcloric. 1 Pagini de critică literară, vol. III, p. 278 127 X „Să vă spun un basm japonez, dintr-o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spa‑ țiul ideilor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
similară cu pașii făcuți de artă pe filiera impresionism, cubism, futurism, dadaism. Dacă în arta abstract - compozițională acest drum este cel al desfigurării (așa cum crede C. Greenberg 38), în filiera figurativă acest drum este cel al laicizării. Angoasele moderne ale existențialismului ateu vor exploda mai târziu prin Dostoievski și apoi prin Sartre, Camus, Cioran însă predispoziția pentru aces‑ tea se simte în baroc și în rococo. 5.2. Contemplația Contemplația este sesizarea invizibilului prin care accedem noetic în spa‑ țiul ideilor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
citation author=”George Orwell”„Toate animalele sunt egale, numai că unele animale sunt mai egale decât altele.” </citation> Albert Camus, scriitor de origine franceză născut în Algeria, a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1957. Este adesea asociat cu existențialismul, deși el a respins vehement filozofiile existențialiste care cultivă evaziunea. Teza principală a filozofiei lui Camus afirmă că existența este absurdă. Absurdul este considerat de Camus doar un punct de plecare. Omul absurd „începe acolo unde celălalt sfârșește, unde încetând
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
condiționări, de marea trecere. În ciuda concepției existențialiste despre lume și viață, maya nu este absurdă și nici gratuită, ci o creație divină, un joc cosmic, energia la baza creației lumii. Gândirea indiană nu se complace în deplângere și descumpănire ca existențialismul, ci întrevede o soluție prin eliberarea de experiență umană, de viță fenomenală. Un mijloc de realizare este și înlăturarea vălului Mayei. Morfologia religiilor consideră că a da la o parte vălul mazei echivalează cu a te afla înaintea ființei supreme
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
creării unei științe sociale internaționale, Editura Polirom, Iași, 2011. 39 Sozialökonomische wissenschofts, vezi Dragoș Paul Aligică, op. cit., p. 23. 40 Dar nici nu ne aflăm în capcana criticii permanente și cu orice chip a lumii occidentale. Pascal Bruckner arată: "De la existențialism la deconstructivism, toată gândirea modernă se epuizează în denunțarea mecanică a occidentului, subliniindu-i ipocrizia, violența, ticăloșia", Tirania penitenței. Eseu despre masochismul occidental, Editura Trei, București, 2007, p. 12. 41 Charles Darwin, Originea speciilor, Editura Beladi, Craiova, 2007, p. 152
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
neapărat, rețetele "optzeciste"; poet matur, el s-a impus ca un nume important al liricii noastre. [...] Și experiența tragică a dezrădăcinării si utopia "tării pierdute" si nostalgia ingenuității hrănesc fondul reflexiv. Dar această poezie e, mai cu seamă, îndatorată unui existențialism vibratil, interogativ-filosofard, captînd strigătul ființei; de unde si sentimentul acut dramatic al vieții.[...] Rămîne însă un mister de ce poetul de la Chișinău întîrzie a fi recuperat pentru literatura română, acolo unde, indiscutabil, intră în prima linie valorică. Să fie de vină doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
vîrsta sintezei: A. D. Xenopol • Al. Zub, Mihail Kogălniceanu: un arhitect al României moderne • Al. Zub, Orizont închis • Al. Zub, Vasile Pîrvan. Dilemele unui istoric • Alexandra Hasan, Fals tratat de jurnalism • Alexandru Călinescu, Caragiale sau vîrsta modernă a literaturii • Andrei-Iustin Hossu, Existențialismul francez • Demetrio Marin, Eminescu și cultura indiană • Henri Bergson, Cele două surse ale moralei și religiei • Henri Bergson, Eseu asupra datelor imediate ale conștiinței • Henri Bergson, Evoluția creatoare • Henri Bergson, Introducere în metafizică • Henri Bergson, Teoria rîsului • Hermann Keyserling, Analiza
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
par Verbul a crede și Crezul ortodox din Dăruind vei dobândi? R.D.M.: Ambele sunt excepționale. Tema aceasta, a credinței, e pentru el tema centrală; o abordează într-o manieră evident kierkegaardiană. De fapt el are, cred, o anumită simpatie pentru existențialism, mai cu seama pentru existențialiștii francezi. Dacă e să revenim însă la teologie, l-aș plasa ca teolog, desigur nu ca teolog profesionist, creator de sisteme, pentru că el nu era așa ceva... A.S.: Nici măcar în critica literară... R.D.M.: Da, el refuza
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cu caracter romantic, fie că este oglindită în elanul poil-ului și spuma Imperiului Habsburgic, se destrăma sub presiunea conflagrației în Europa. Una dintre consecințele războiului a fost modestia perspectivei critice, care, pe de o parte, a fost oglindită în doctrina existențialismului, studii ale puterii și influenței subiectivității umane, iar pe de altă parte, a fost reflectată printr-o analogie epistemologică ulterioară cu semnificațiile ontologice și cu deconstructivismul existențialismului. Totuși, în mod paradoxal, această conflagrație nu a dus doar la o atitudine
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
modestia perspectivei critice, care, pe de o parte, a fost oglindită în doctrina existențialismului, studii ale puterii și influenței subiectivității umane, iar pe de altă parte, a fost reflectată printr-o analogie epistemologică ulterioară cu semnificațiile ontologice și cu deconstructivismul existențialismului. Totuși, în mod paradoxal, această conflagrație nu a dus doar la o atitudine modestă față de perspectiva critică, dar și la reinscripția conceptelor critice totalitare, cum ar fi locul în care ar trebui pusă în scenă activitatea umană, și aplicabilitatea fenomenologică
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
XE "Eliade, Mircea" scria atunci că ideile evreilor există peste tot, dar ei sunt singurii care le-au trăit. Asta înseamnă pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" ceva foarte, foarte pozitiv... S.A.: ...fiindcă el susținea trăirea ideilor, autenticitatea. Acesta era nucleul existențialismului românesc din epocă. Însuși termenul de „trăirism” e limpede. M.I.: Sigur. Asta până la începutul lui ’37. Cu timpul, în ’37, și nu numai după cum scrie Sebastian XE "Sebastian, Mihail" în Jurnal, să spunem că pasajul e fals - eu nu cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
intenționalitate sui-generis, anterioară în ordinea importanței existențiale celei care se potrivește definiției clasice a conștiinței de sine. Dacă pentru aceasta din urmă replierea pe sine este act fenomenologic fondator al experienței și constitutiv oricărui mod derivat al cunoașterii, pentru reprezentanții existențialismului a sosit vremea unei radicale reconsiderări a statutului reflexivității, a ponderii pe care demersul esențial care-i stă la bază o are în definiția generală a conștiinței 2. În fața unei noi necesități de legitimare și integrare sistematică a celor mai
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
legitimare și integrare sistematică a celor mai recente achiziții ale cercetării fenomenologice (de care țin circumscrierea existențialelor sau teoretizarea "stării de aruncare", a facticității, a transcendenței eului), însemnătatea conștiinței reflexive (ca instanță judicativă a propriilor acte sau gânduri) devine marginală. Existențialismul ajunge astfel să infirme și să sancționeze o linie tradițională inaugurată de Fericitul Augustin cu al său "redi in te" și păstrată vie, până la încununarea idealismului german, de către Descartes și Pascal, integrând și această problemă fundamentală unui efort programatic de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tip creator afirmării de sine, într-un relativ contrast cu o viziune fenomenologică ce are tendința de a încetățeni ideea unei autodezvăluiri (a unei auto-revelări a ceva constitutiv, deci în fond deja dat, preexistent intrării sale în actualitate). Dacă adepții existențialismului înțelegeau destinalul de la înălțimea unei eterne fatalități de tip descriptiv (ca drum al esenței imuabile în variate chipuri de manifestare), personalismul și filosofia reflexivității îngăduie libertatea fundamentală a procesului de auto-determinare și concep edificarea de sine în termenii unicității și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de forme insignifiante ale comicului. L-au mai înrîurit pe Höffding și părerile romanticului W. F. Solger și ale scriitoarei George Eliot, dar pricipalele îndemnuri i-au venit din partea gîndirii filosofice originale a conaționalului său, Sören Kierkegaard, unul dintre promotorii existențialismului. În preajma împlinirii a optzeci de ani, Harald Höffding a publicat o cuprinzătoare mărtuire despre formația și opiniile sale ca filosof; ea a fost inserată în ultimul din cele patru volume de contribuții similare, semnate de cei mai de seamă gînditori
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
s-ar întâmpla dacă un negrotei ar intra aici?». Stătea acolo, negru ca noaptea, dar pentru că avea un turban în jurul capului, chelnerița s-a uitat la el și i-a spus: «Păi, nici un negrotei n-ar îndrăzni să intre aici»“. Existențialism, jazz, cultură pop Fără jazz, muzica clasică afro-americană, generația beat nu ar putea fi concepută. Jazziști precum Charles Mingus, Miles Davis, Ornette Coleman, Chet Baker, Jerry Mulligan, Lester Young, Archie Shepp, Paul Bley și Cecil Taylor nu erau beatnici tipici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
păstra tensiunea sexuală. Că în acest context rhythm & blues-ul negrilor avea corespondențe cu conotațiile rasiste ale clișeului „negrul=animal sexual“ este o poveste tristă a istoriei muzicii, care ar merita să fie cercetată îndeaproape. În anii ’50 - în epoca existențialismului, a jazzului și a mișcării beat - a început transformarea rapidă a culturii populare în cultură pop. Potrivit lui George Melly, cultura populară constă din „părerile, gusturile și mijloacele de expresie ale oamenilor obișnuiți“. Cultura pop, din contră, ar fi „non-reflexivă, non-didactică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
a apărut în cultura acestora mai degrabă ca o metaforă poetică decât ca un fapt biologic. Moartea însă facilita o legătură simbolică cu viața negrilor, pentru care lupta permanentă pentru supraviețuire reprezenta o amenințare atotprezentă. Pe baza în special a existențialismului sartrian, ca și pe baza esteticii simboliștilor și a suprarealiștilor, cultura hipster a construit o relație între amoralitate și trăirea tuturor dorințelor, dorurilor și temerilor. Prin intermediul acestei înclinații spre individualism - câteodată și spre mistic -, decizia personală a devenit adeseori moment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
existența pare lipsită de sens, absurdă. Eludarea Libertății implică anularea responsabilității, a „grijii” care ne rostuiește devenirea, ne personalizează, ne definește ca „Dasein” (cf. Martin Heidegger). Marin Sorescu reușește să realizeze, sub forma poemului filosofic dramatizat, o sinteză 1. a existențialismului kierkegaardian, (Viața interioară și personală a omului reprezintă izvorul sensului și al valorii, manifestat printr-o responsabilitate a individului față de sine însuși: , Postscriptum final neștiințific; „Viața trebuie trăită cu fața spre viitor, dar înțeleasă cu fața spre trecut.”, Sau/sau
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
genuri. Regizorii își iau libertăți tulburătoare, sub pretextul reîntineririi și reactualizării clasicilor, încât la Londra Hamlet se joacă în haine de stradă și cu muzică de jazz. Este un teatru creativ, descătușat, improvizat, frenetic, luând forma expresionismului, a suprarealismului, a existențialismului. Acum „teatrul este al actorului, el e regele scenei”, așa cum arată Tairov (1885 - 1950), regizor și teoretician de teatru rus. Se redescoperă simbolul și sugestia în arta spectacolului, care contopește, parcă mai mult ca niciodată, și celelalte arte, într-o
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]