1,252 matches
-
receptor și mediatorul chimic corespunzător va da semnalul de declanșare a reacțiilor ce vor duce la răspunsul fiziologic. Neurotransmițătorul îndeplinește rol de ligand endogen (fiziologic) pentru receptorul respectiv, deoarece reprezintă molecula naturală, eliberată local la nivelul sinapsei. Există și liganzi exogeni (farmacologici), prevăzuți cu afinitate pentru aceiași receptori utilizați în scop experimental sau clinic. Procesul de recunoaștere este general în biologie, începând cu reacțiile enzimă-substrat sau de tip antigen-anticorp și sfârșind cu acțiunile majorității substanțelor biologic-active. Ca liganzi, neurotransmițătorii sinaptici prezintă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
compensatoare de contracarare, autoreglare, apărare și adaptare la necesitățile variabile ale funcțiilor vitale (circulatorie, respiratorie, digestivă, excretorie, metabolică etc.), întregind componenta somatică voluntară. Atât comenzile plecate de la centrii superiori somatici, cât și reacțiile organo-vegetative reflexe însoțitoare declanșate de diverșii stimuli exogeni sau endogeni, antrenează ambele căi eferente, punând în stare de activitate simultană mușchii scheletici pe de o parte și organele viscerale pe de alta. La rândul lor, cele două componente eferente ale sistemului nervos vegetativ sunt dominante în anumite teritorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Căile aferente sunt reprezentate de fibrele senzitive vagale de la nivelul parenchimului și vaselor pulmonare. Căile eferente simpatico-parasimpatice prezintă o densitate mai redusă la nivelul vaselor mici, pentru ca să dispară în cazul celor cu diametrul sub 3 mm. Numeroase substanțe endogene și exogene influențează circulația pulmonară. Spre deosebire de acetilcolină care acționează ca mediator chimic vagal în sens vasodilatator numai pe vasele pulmonare contractate, catecolaminele produc vasoconstricție prin intermediul receptorilor alfa-adrenergici și vasodilatație prin mecanism beta-adrenergic. Stimulul cel mai important al vasomotricității pulmonare este hipoxia alveolară
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de ramificații, cartilajul este neregulat, stratul muscular este mai bine reprezentat, iar glandele bronșice, care vor deveni mult mai rare în bronhiile mici, acum sunt numeroase. Dispoziția oblică și circulară a fibrelor musculare și sensibilitatea la diferiți factori endo- și exogeni oferă posibilitatea unor variații de calibru, cu atât mai importante, cu cât țesutul cartilaginos este mai redus. Bronhiolele cu diametrul sub 1 mm nu au inel cartilaginos, nu au glande bronșice și sunt tapetate cu un epiteliu cubic simplu. Bronhiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efecte bronhodilatatoare, cu participarea noradrenalinei ca substanță mediatoare. Aceasta stimulează atât receptorii beta-adrenergici din musculatura bronșiolară, determinând bronhodilatație, cât și alfa-receptorii adrenergici bronhoconstrictori. Receptorii beta-adrenergici bronhodilatatori sunt sensibili mai ales la izoprenalină și adrenalina eliberată de glanda medulosuprarenală sau administrată exogen. Unele filete simpatice ajung numai până la nivelul ganglionilor parasimpatici, exercitând efecte modulatoare în sens inhibitor asupra căii eferente vagale postganglionare. Contrar simpaticului, prevăzut cu proprietăți predominant dilatatoare, stimularea fibrelor parasimpatice provoacă o puternică bronhoconstricție, prin intermediul acetilcolinei, ca mediator chimic. Eliberarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vagale. Factorul eliberat a fost denumit de Grossman (1968) gastrină intestinală. Spectrul de acțiune al gastrinei este foarte larg, deoarece influențează atât secrețiile și motricitatea gastrointestinală, cât și funcția secretorie a pancreasului și ficatului. Cooke (1967) constată că efectul gastrinei exogene este identic cu acela al gastrinei endogene, eliberată sub influența administrării de acetilcolină la câinele purtător de fistulă gastrică. Gastrina stimulează puternic secreția gastrică acidă (HCl) la om, câine, pisică și șobolan. Efectul stimulant apare atât in vivo cât și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și nu conține enzime, cu excepția fosfatazei alcaline, ce se excretă prin bilă. Sărurile biliare sunt glicocolatul și taurocolatul de Na și K. Sinteza lor se efectuează în ficat, plecând de la acizii: colic, dezoxicolic, litocolic și chenodezoxicolic, proveniți atât din colesterolul exogen (alimentar), cât și din cel endogen (rezultat din celulele hepatice). Acizii amintiți, îndeosebi acidul colic, se combină cu doi acizi aminați, glicocolul sau taurina, formându-se acizii glicocolic sau taurocolic. Sărurile biliare rezultă din combinarea acizilor biliari cu Na+ sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se desfășoară continuu de la naștere și până la moarte. Bilirubinemia fiziologică este în jur de 5 mg la litru de plasmă. Colesterolul din bilă se află în cea mai mare parte sub formă liberă, neesterificată. El provine atât din colesterolul alimentar (exogen), cât și prin sinteza hepatică (endogen). Din cantitatea totală de colesterol eliminată prin secreția biliară, aproximativ 60% reprezintă colesterol ca atare, restul de 40% aflându-se în compoziția sărurilor biliare. Ajuns în intestin, colesterolul este parțial recuperat în cadrul unui circuit
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de sistemul renină-angiotensină. Acesta face legătura între aportul hidric și controlul renal atât al volumului lichidului extracelular, cât și al reabsorbției de Na+, angiotensina fiind cunoscută ca stimulatoare a secreției de aldosteron. Angiotensina II, atât cea endogenă, cât și cea exogenă acționează asupra organului subfornical, ce reprezintă o arie receptoare diencefalică specializată pentru stimularea centrului setei. Angiotensina acționează, de asemenea, și asupra organului vascular al ariei terminale, cu același efect. Ambele zone sunt organe circumventriculare, neurohemale, situate în afara barierei hemato-encefalice și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
variată de formațiuni receptoare ale nervilor senzitivo-senzoriali aferenți (discuri tactile Merkel, corpusculi Krause, Meissner, Rufini și Pacini) și căilor nervoase eferente aparținând simpaticului colinergic, ce asigură reacțiile vasculare, glandulare și imunologice de adaptare și apărare a organismului în fața diverselor solicitări exogene sau endogene. Ca organ cu structură complexă bogat vascularizat și inervat, pielea îndeplinește o serie de funcții specifice, începând cu funcția protectoare, senzorială și depuratoare și sfârșind cu proprietățile secretoare apocrină și ecrină, reacțiile metabolice și termoreglatoare. Impermeabilitatea la apă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de mediator chimic hipotalamic, cât și de modulator al activității și metabolismului cerebral. Activarea adenilatciclazei de către histamină a fost observată în hipocamp, hipotalamus și neocortex. Unele antidepresante par să acționeze prin blocarea adenilatciclazei sensibile la histamină. Inactivarea histaminei endogene și exogene se realizează fie prin metilare, cu ajutorul imidazol N-metil transferazei prezente în cantități mari în mucoasa gastrică, fie prin dezaminare oxidativă, de către histaminaza (diaminoxidaza) tisulară sau plasmatică. Aceasta din urmă este crescută în cursul sarcinii. II.8.1.2. Serotonina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
interpeduncular și fibre striato-nigrice. SP este sintetizată la nivelul aparatului ribozomal neuronal și transportată axonal. Eliberarea (calciu-dependentă) poate fi blocată presinaptic la nivelul terminațiilor SP-ergice de către opioide endogene și GABA în structurile nervoase și activată atât de unele substanțe chimice exogene (în mod deosebit capsaicina), cât și de stimularea fibrelor nervoase ale trigemenului, nervilor cutanați și fibrelor parasimpatice intestinale. Inactivarea se realizează cu ajutorul unor enzime catabolizante, mai ales în țesutul renal (tubi și vase renale). Cercetările sugerează existența a două tipuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
scindare, iar aceasta depinde, la rândul ei, de structura nervoasă în care se produc opioidele, de prezența anumitor enzime specifice și de procesul funcțional în care sunt implicate. În organism pot fi prezenți, în afară de opioidele endogene, și opioide de origine exogenă. Astfel, pe lângă binecunoscuta morfină și derivații ei, pot ajunge produși peptidici de digestie ai glutenului și hidroxilatului de cazeină, frecvent întâlniți în alimentație. Cazeina, sub acțiunea unor enzime proteolitice digestive, poate elibera doi derivați cazeo-morfinici cu activitate opiată redusă (beta-cazomorfinele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
afinitate enkefalin-specifică și mai redusă pentru alcaloizi morfinici și endorfine. Activați, sunt responsabili de următoarele efecte: disforie, hipertonie, tahicardie, tahipnee și convulsii epileptice. Naloxonul este citat ca antagonist. 5. Receptorii Epsilon sunt înalt specifici pentru legarea beta-endorfinei. Atât substanțele opioide exogene (naturale sau sintetice), cât și cele endogene (endorfinele) se cuplează stereospecific cu receptorii opioizi în sistemul nervos central și alte țesuturi, numai forma levogiră a acestor substanțe demonstrând activitate agonistă. Acțiuni: Opioidele endogene pot prezenta atât acțiuni inhibitoare (predominant), cât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
endogene pot prezenta atât acțiuni inhibitoare (predominant), cât și acțiuni stimulatoare, în funcție de teritoriul unde acționează, prezența receptorilor și de participarea cAMP sau a unor fosfolipide membranare. Acțiunile inhibitoare (mai ales cele analgezice), apărute ca urmare a legării unui agonist opioid exogen sau endogen, sunt explicate prin stimularea unității de reglare a receptorului [proteina G -subunitatea inhibitoare (Gi)] care scindează GTP în GDP inactivând unitatea catalitică a receptorului, respectiv adenilatciclaza (Simon și Hiller, 1978). Urmează scăderea formării de cAMP, însoțită de modularea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reflexă adaptând la necesitățile normale ale organismului atât mecanismele chimice producătoare de căldură, cât și pe cele fizice de deperdiție calorică, în vederea menținerii în limite constante a echilibrului termic. Funcționând ca un termostat reglabil, hipotalamusul reacționează atât la variațiile termice exogene, cât și la dereglările de cauză endogenă ale temperaturii corporale în două principale moduri: reflex și voluntar. Regiunea preoptică mediană a hipotalamusului anterior fiind bogată în neuroni sensibili la cald contribuie la realizarea reacțiilor termolitice induse de vasodilatația cutanată și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
limite normale, participă autoreglarea reflexă simpatico-parasimpatică și reacțiile comportamentale, întregite de veriga neuroendocrină centrală și periferică. Componenta vegetativă reflexă predomină la nivelul hipotalamusului posterior în cazul neuronilor simpatici și în partea anterioară a acestuia în cazul neuronilor parasimpatici. Orice factor exogen sau endogen care amenință echilibrul caloric determină din partea organismului reacții compensatoare neuro-endocrino-metabolice de o mare precizie, în vederea restabilirii balanței termice și menținerii sale în limite constante normale. Dintre factorii climatici care solicită procesele reflexe termoreglatoare, mai importanți sunt: temperatura, umiditatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glucagonului este controlat de ficat, rinichi și mușchii scheletici. Hiperglucagonemia din unele afecțiuni poate exprima scăderea acestui clearance. Impactul glucagonului asupra metabolismului glucidic este subiect de controverse. La individul normal producția hepatică de glucoză este crescută fie prin administrarea glucagonului exogen, fie prin stimularea glucagonului endogen. Acest efect are o durată scurtă datorită inhibiției induse de hiperglicemia realizată care, la rândul ei, stimulează insulinosecreția. Glucagonul plasmatic este crescut în mod semnificativ în cetoacidoză, comă hiperosmolară, precum și în diabetul zaharat decompensat. În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
În diabetul insulino-independent, administrarea somatostatinului poate accentua hiperglicemia, datorită acțiunii inhibitorii asupra secreției de insulină. Acțiunea inhibitorie puternică asupra secreției endogene de insulină (pe care o suprimă), atunci când este administrată în perfuzie în doze farmacologice, permite studiul farmacocineticii insulinei administrate exogen. Pancreastatinul Pancreastatinul este un polipeptid cu 49 resturi aminoacidice derivat din cromogeninul A, distribuit în multe celule ale sistemului neuroendocrin. El este prezent în insulele Langerhans, în celulele B, A și D. Cromogeninul A este considerat prohormonul din care ia
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
următoarele reacții psihice: - În prima fază subiectul trece printr-un tunel întunecos, îngust și obscur, urmată de revenirea conștiinței cu o senzație confortabilă de părăsire a lumii; - În faza a doua, subiectul își contemplă atât corpul mort cât și mișcările exogene. Totodată, în această etapă, subiectul are senzația de zbor către o lumină din ce în ce mai intensă, cu senzații de imponderabilitate; - În faza a treia subiectul aude vocea divinității care îi precizează că nu este încă suficent de matur și curat pentru eshaton
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
care sunt expuse insulele pancreatice. La subiecții normali mărimea răspunsului insulinosecretor la stimuli neglucozici este dependentă de nivelul concomitent al glicemiei (54), crescând cu creșterea glicemiei și scăzând atunci când nivelul glicemiei plasmatice este scăzut (de exemplu prin administrare de insulină exogenă). Acest efect este denumit „efectul de potențare al glucozei”. Efectul de potențare al glucozei este studiat prin măsurarea răspunsului insulinosecretor acut (faza I) după administrare de secretagogi neglucidici (de exemplu arginina 5 g i.v.) în condițiile unor niveluri diferite
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
Pentru numeroși cercetători ai științelor politice, probabil pentru majoritatea, termenul raționalitate invocă teoria alegerii raționale (vezi Kahler, 1998; Katzenstein, Keohane și Krasner, 1998). Abordarea pornește de la premisa că putem studia în mod util actorii politici, date fiind preferințele lor definite exogen, considerându-i raționali. Folosirea raționalității în contextul teoriei realiste nu implică însă ipotezele teoriei alegerii raționale. Două elemente legate de raționalitate apar în realismul clasic. Primul este că, în calitate de cercetători, ar trebui să fim raționali, adică ordonați și „științifici” într-
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
teoreticienii formaliști tratează preferințele. Pentru realiștii clasici, puterea este cel puțin parțial endogenă: nu este posibil să știm ce putere avem fără a ști pentru ce este ea folosită. Materializarea resurselor de putere face ca aceasta să fie o variabilă exogenă; devine ceva existent acolo, măsurabil și independent de activitatea politică directă. În mod similar, teoria formalistă trebuie să considere preferințele actorilor ca exogene jocului jucat. Astfel, prin materializarea puterii, realismul este „raționalizat” atât pentru raționaliști, cât și pentru criticii lor
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ști pentru ce este ea folosită. Materializarea resurselor de putere face ca aceasta să fie o variabilă exogenă; devine ceva existent acolo, măsurabil și independent de activitatea politică directă. În mod similar, teoria formalistă trebuie să considere preferințele actorilor ca exogene jocului jucat. Astfel, prin materializarea puterii, realismul este „raționalizat” atât pentru raționaliști, cât și pentru criticii lor (vezi, de exemplu, Legro și Moravcsik, 1999; Wendt, 1999). Discuția anterioară implică faptul că puterea este un element central și comun al teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
activitățile noastre. Acest fapt, vom vedea, nu este Întâmplător, nici lipsit de importanță, căci - Într-adevăr - managementul s-a practicat și se practică În mod foarte diferențiat. Și acest fapt depinde nu numai (și nu În primul rând) de factorii exogeni (mărimea firmei, specificul afacerii, zona geografică), ci și de factorii endogeni implicați În Însăși natura managementului. Managementul este, În primul rând, o concepție despre afacere, mai mult, o viziune filosofică despre om, despre necesitățile și motivațiile sale, o particularizare a
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]